Cursuri Platformă LIVE: Miercuri și Joi, ora 18:00
Vezi calendarul Evenimentelor Marfil
+40 744 669 930

Cu noi de când ne naștem, însoțindu-ne prin încercări, reușite sau bucurii, studiat și acuzat de separare la toate nivelurile, acest văl subtil denumit Ego,  așezat peste scânteia noastră de Lumină a fost muză a numeroase scrieri care-l solicită dizolvat sau eliminat din structurile ființei noastre.

Atunci,  care este rolul Egoului și ce facem în privința lui?

Ar putea creșterea conștiinței individuale să fie o cale de comunicare cu Egoul? O cale prin care ne putem cunoaște cu adevărat, îmbrățișându-ne lumina din spatele umbrelor? O cale spre claritate, adevăr și iubire?

Ne rămâne doar să cercetăm și să ne păstrăm cât mai vie credința, această formă a iubirii față de noi înșine,  față de ceilalți, față de divinitate.

Cât de conștienți suntem de modurile în care se maifestă iubirea în viața noastră?

Ne-am putea da niște răspunsuri, incluzând punerile în scenă ale Egoului – judecata, analiza….

Am putea considera Egoul una din cele mai roditoare resurse ale noastre, o reflecție a psihicului, un domeniu subtil al inteligenței noatre emoționale, cheia spre vindecarea blocajelor existente în viața noastră și care țin pe loc curgerea energiei vitale și a tuturor schimbărilor necesare evoluției noastre spirituale care vin odată cu ea?

Începând de acum?

Să ne tratăm pe noi înșine cu demnitate și cu bunătate, realizând ceva nou, bun și durabil, cu fiecare abilitate de care dispunem.

Multitudinea fațetelor Egoului a fost șlefuită de experiențele unice ale fiecăruia dintre noi și asimilată deseori ca adevărata noastră natură, ca un adevăr pe care-l apărăm feroce în detrimentul unei viziuni care ne-ar putea aduce descoperirea curajului de a ne elibera adevăratele comori interioare, de a trăi în echilibru și amplificându-ne orizontul cunoașterii, prin fiecare experiență trăită în conștiință și cu fiecare întâlnire stelară care ne sprijină pe calea spre evoluția Sufletului.

Este important ceea ce vedem, însă mai revelator, plin de sens și real, este ceea ce nu  vedem, ceea ce putem trăi și transmite dincolo de concepte învățate, principii confuze sau etichete grele și nereale, bazate pe experiențele unui inconștient loial credințelor, loial suferințelor, loial colectivității și căruia de nenumărate ori, din toate aceste considerente,   i s-a interzis să evolueze.

În textul de mai jos, vă propunem o perspectivă energetică revelatoare,  referitoare la o noțiune imuabil nouă, oamenilor, și anume EGOUL.

„Cea mai importantă ființă din toată încarnarea noastră, din momentul nașterii, până când părăsim acest trup, este Egoul (Conștient, Ființă Exterioară) care ne însoțește peste tot, pe toate căile pe care le parcurgem, având sarcina fundamentală de a ne îmboldi Sufletul spre evoluție.

Egoul este o extensie a Luminii/Universului care îl controlează și îl îndeamnă să lucreze cu Sufletul în timpul întrupării (pe Terra sau pe alte planete). Universul  îl formează într-un proces de consolidare a corpului de la naștere până la vârsta de patru ani. În această etapă, copiii pot avea amintiri din alte întrupări/încarnări. După vârsta de patru ani, amintirile Sufletului pot fi accesate doar cu ajutorul procedurilor care diluează (inhibă) Egoul, precum metoda Relaxării Profunde (RP).

Când vine clipa plecării, Sufletul iese din corp și se deconectează Esența Ființei. Egoul rămâne doar ca informație suspendată, păstrată, conținută, ca o energie izolată, referitoare la Suflet.

Esența Ființei pătrunde în momentul unirii ovulului cu spermatozoidul ca să ghideze formarea și dezvoltarea  noului individ și pentru a incorpora de asemenea, rămășițele Egoului întrupării anterioare.Pe perioada dezvoltării din pântecul mamei se va forma noua personalitate, cu informația pe care o aduce Egoul din încarnarea precedentă și cu noile experiențe percepute prin intermediul simțurilor.

Când Sufletul intră în corp, individul are deja o personalitate premergătoare foarte particulară/specială și similară personalității întrupării anterioare. De aceea, există persoane care, de la vârste foarte mici au o personalitate foarte explicită, cu nuanțe și puncte de vedere foarte conturate, ca și și cum ar fi experimentat deja experiențe specifice, deși asta nu s-a întâmplat.

Egoul nu este preconceput sau predefinit, ci se formează cu fiecare încarnare în mod ascendent și diferit la fiecare persoană, punând în relație resturile Egoului încarnării anterioare cu Egoul nou pe care îl formează Divinitatea și depinzând de  informația pe care o aduce Sufletul, legat de misiunea sa, de experiențele și credințele cu care vom fi programați.

Egoul este situat peste Suflet, acoperindu-l (Ființă Exterioară) și având capacitatea de a-i schimba vibrația și culoarea. Sufletul este compus din Lumină și forma Egoului îl completează, uniunea lor este ca o formulă chimică ce produce strălucire Sufletului și reprezintă ceea ce cunoaște majoritatea sub denumirea de „aură”.

Egoul (Conștient) este conectat la creier și la cele cinci simțuri: auz, văz, miros, tactil și gustativ ca să ne controleze corpul, viața și direcția în care ne îndreptăm. Are funcția de a asculta, interioriza, raționa și discerne.

Trebuie să învățăm să dăm drumul controlului Egoului, astfel încât să putem dezvolta tot ce avem pregătit pentru întruparea noastră, lăsându-ne ghidați de Sufletul nostru care nu controlează, doar curge și ne aduce în prezența acelor persoane cu care este necesar să fim și să efectuăm schimbări (difuzăm, împărtășim, transmitem informație, sau altfel spus, cunoaștere). Când Egoul nu este în control, interacțiunea este minunată, totul se transformă și se umple de Lumină, are loc fenomenul cunoscut ca „miracol”.

De fiecare dată când se încarnează, Egoul devine ființa cea mai importantă din timpul acelei „vieți”, fiindcă scopul său este să facă față, să impulsioneze și să motiveze Sufletul spre dezvoltarea sa, rolul său fundamental constând în a-i arăta calea spre evoluție. Fără Ego, Sufletul nu ar putea evolua.

Cu cât este mai mare nivelul evolutiv atins de Suflet, Egoul devine mai complex. Cei născuți în an bisect dispun de mai multe unelte și aptitudini ca să se descurce cu Egoul.

Scopul vieții NU ESTE să luptăm împotriva Egoului ca să îl dominăm sau să-l supunem, ci să învățăm să conviețuim împreună cu el, printr-o negociere permanentă, în timp ce suntem întrupați, astfel încât să îl convingem și să își schimbe forma, printr-o muncă asiduă, continuă și constantă, nu luptând contra lui, nici restricționându-l  sau reprimandu-l.

Este mai ușor să învățăm să negociem cu Egoul când schimbăm modul în care vedem lucrurile, când îl acceptăm, integrăm, iubim și  savurăm, stabilim o relație de prietenie cu el și înțelegem de ce gândește și acționează într-un mod sau altul.

Unul din beneficiile Egoului este realizarea autocunoașterii cu ajutorul evaluării comportamenului celorlalți; această observare ne ajută să ne cunoaștem mai bine, să ne dăm seama cum gândim și cum acționăm, ne duce în acele puncte exacte pentru înțelegerea personalității noastre; dar aprecierea comportamentului celorlalți este utilă doar pentru sine, nu pentru a o comunica altora. Iubirea nu se demonstrează emițând judecăți și opinii negative referitoare la ceea ce spun sau fac ceilalți.

Lucrul cu Egoul nu trebuie să aibă la bază suferința celorlalți, ci trebuie să îl implice doar pe cel care îl face, fără ca ceilalți să simtă lipsa empatiei sau a indiferenței față de durerea lor.

Cei trei pași pentru realizarea Sufletului încarnat sunt:

  1. Să înțelegem cine este Egoul, cum funcționează și cum operează.

Egoul este o forță opusă, contradictorie înăuntrul nostru, care se manifestă ca o voce recurentă de nesiguranță și negativitate, menținându-ne în haos și interferând în legătura noastră cu Lumina. Egoul ne provoacă reactivitatea, ne tentează să obținem satisfacție instantanee, fără restriciții. Extensiile sale sunt: furia, ura, judecata, controlul, aroganța, etc. Ne face să ne simțim victime și ne împiedică să fim smeriți, să cerem ajutor sau să ne acceptăm greșelile. Atașamentul aparține Egoului și nu ne permite să ne eliberăm și să mergem înainte. Egoul este cel care emite judecăți despre amintirile care se află în Suflet și provoacă diferite emoții precum: tristețea, durerea, frica, etc. Frica provine de la Ego, Sufletul nu cunoaște frica.

  1. Să indentificăm Egoul, de fiecare dată când acționează.

Ca să putem identifica dacă ceea ce ajunge în mintea noastră (în creerul controlat de Ego) vine de la Suflet sau de la Ego, diferența constă în faptul că ce provine din Suflet este pur, ajunge imediat, din senin, ca intuiție, fără să fi gândit înainte, nu este raționalizat nici premeditat; după aceasta, în creier, Egoul poate devia și deforma aceste idei, poate crea confuzie sau o interpretare diferită a intenției originale. În mesajele care provin de la Ego există întotdeauna o analiză, o evaluare, o judecată.

  1. Să negociem cu Egoul.

Negocierea cu Egoul trebuie făcută cu ajutorul unor argumente reale, clare și imbatabile, care să îl convingă că nu există niciun motiv pentru ideile pe care le pune în mintea noastră sau pentru fricile pe care încearcă să ni le impună. Când Egoul acționează prin gânduri de joasă frecvență (ură, ranchiună, deznădejde), judecând atitudinea altor persoane, argumentul care îl dezarmează este realitatea că deciziile, acțiunile și cuvintele fiecărei persoane sunt consecința informației pe care o deține, ale credințelor care i-au fost impuse, experiențelor înregistrate în Sufletul său (conștiente sau inconștiente), nivelului sau de evoluție, forței și dominației Egoului ei. Toți facem ce putem mai bine pe această cale de practică evolutivă, bazată pe încercare și greșeală și am avut exact aceleași atitudini sau poate mai rele, față de alte persoane.

Pentru a realiza o negociere cât mai oportună și convenabilă, beneficiind de ideea pe care Egoul o pune în mintea noastră, se poate lucra cu 2 variante de întrebări, efectuând 2 liste ca să putem răspunde la fiecare întrebare:

De ce îmi pune/prezintă această idee? Și pentru ce îmi pune această idee?

Ce s-ar întâmpla dacă iau această decizie? Și ce s-ar întâmpla dacă iau altă decizie?

Negocierea cu Egoul reprezintă o muncă zilnică foarte intensă, continuă și constantă ca să îl convingem să își schimbe forma, nu luptând, restricționând sau reprimând, pentru că restricționându-l va avea ca rezultat, într-un anumit moment al vieții, o revărsare a tot ceea ce a fost reprimat.

Scopul este să reușim să facem o echipă bună cu Egoul, înțelegând că ne este aliat și responsabil de stimularea evoluției Sufletului nostru, să îl convingem în cel mai bun mod să își schimbe forma și astfel să putem lucra împreună și în armonie, ca o echipă perfectă, formată din cei mai buni prieteni.

Cu cât este mai bună echipa realizată cu Egoul, cu atât mai mult își va schimba forma de a acționa și Sufletul va fi mai liber ca să:

Atunci când nu se reușește creșterea nivelului într-o încarnare, nu e din cauză că este prea dificil, ci pentru că Egoul nu permite, nu se atinge un nivel de introspecție și dintr-un motiv sau altul, nu se realizează pașii necesari.”

Acest conținut  – Leyesenergeticas.com  – a fost canalizat din TOT (Origine, Lumină, Univers) prin Tehnica de Relaxare Profundă (RP).

Această informație nu este pentru Suflete, care știu deja tot, ci este pentru orientarea Egou-rilor, care sunt în căutarea înțelegerii.

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Redactor: Mihaela Cristea – Egoul – o poartă deschisă către Suflet – o legătură  înscrisă cu iubire

În această zi specială, ne arătăm recunoștința, considerația și prețuirea față de activitatea profesională a psihoterapeuților, cei care au urmat și consolidat calea de schimbare a opticii în domeniul atât de amplu și de fascinant al minții umane.

Azi, 25 Septembrie, ne propunem să subliniem importanța și contribuția Psihoterapiei în sănătatea mentală și emoțională a omului și în medicina modernă.

„Psihoterapia este o disciplină științifică de sine stătătoare”, care tratează cuprinzător, structurat și planificat disfuncții, tulburări de comportament sau boli, ca urmare a unor factori atât psiho-sociali, cât și psihosomatici.

Persoana calificată pentru practicarea psihoterapiei deține titulatura de psihoterapeut. Iar aceasta se obține printr-o cercetare susținută și îndelungată.

Calitatea de psihoterapeut implică studii psihoterapeutice, cunoștințe științifice și în permanență consolidate și înnoite de psihoterapie psihanalitică, sistemică și familială, cognitivă, comportamentală și umanistă. 

Psihoterapeutul este, mai întâi, licențiat în Psihologie, pentru a dobândi cunoștințe solide despre fundamentele acestei discipline. După obținerea licenței, urmează un program de masterat, unde aprofundează studiile în domeniu. Pentru a putea practica psihoterapia, este necesară o formare suplimentară într-un institut psihoterapeutic acreditat, care oferă specializarea adecvată în psihoterapie. O etapă deosebită a formării sale este supervizarea, care aduce cu sine experiența practică, după aceasta, următorii pași sunt certificările și acreditările conferite de Colegiul Psihologilor din România și care atestă dreptul legal de practică în țară, în unele cazuri specifice, inclusiv în străinătate. 

Psihoterapeutul este un profesionist dedicat îmbunătățirii sănătății mentale și emoționale a clientului, obiectiv pe care îl atinge prin utilizarea unei game largi de metode și tehnici. În prezent, există peste 400 de modalități de psihoterapie, fiecare având un impact diferit în funcție de nevoile și contextul clientului. Mai jos sunt enumerate câteva dintre acestea:

Pe lângă acest arsenal de modalități psihoterapeutice pe care le cunoaște în amănunt și le aplică în situațiile corespunzătoare, măiestria unui psihoterapeut și eficiența sa izvorăsc dintr-un profund sentiment de iubire și de prețuire față de semeni, sănătate și viață.

“Cu empatie profundă, psihoterapeutul ajută oamenii să-și reconstruiască relațiile, nu doar cu ceilalți, ci și cu sinele. Este o muncă de finețe, de echilibru între ascultare activă și intervenție terapeutică. Fiecare progres, fie el cât de mic, este o victorie pentru ambele părți – client și terapeut.” – Psihoterapeut Gabi Bădăluță

Un psihoterapeut eficient identifică și definește comportamentele nepotrivite, este în permanență concentrat pe procesul terapeutic demarat, stimulează gândirea creativă a clientului încurajându-l să exploreze diferite soluții. Psihoterapeutul are o viziune cuprinzătoare asupra contextului social și emoțional al clientului precum și de influențele mediului său. În sesiunile sale de terapie, psihoterapeutul alege întotdeauna setul cel mai potrivit de tehnici de lucru, îndrumă și este vigilent, îl ajută pe client să sesizeze urmările comportamentelor sale și îl învață să ia decizii asumate, sigure, realizând astfel avantajele pe care i le aduce schimbarea.

Psihoterapia, o istorie de secole

Deși am putea crede că psihoterapia este o știință modernă, zorii nașterii sale ne duc pe meleagurile Greciei și Persiei antice, utilizată în special pentru analiza de sine și reflecție, rolul fundamental al cuvântului și al schimbării obiceiurilor fiind asimilate de către majoritatea societăților umane ca metode pentru atingerea sănătății mentale.

În antichitate, fenomenele inexplicabile erau atribuite acțiunii unor forțe supranaturale precum zei, demoni și spirite. Iar zona psihică și tulburările mentale nu erau o excepție.

De exemplu, egiptenii considerau că sugestia este o formă de magie pe care o foloseau ca o completare a tratamentelor medicale, pe când grecii credeau că bolile fizice și mentale depindeau de dezechilibrul corporal a patru fluide sau umori (Teoria științifică a celor patru umori a fost dezvoltată de Hippocarte și are la bază teoria lui Empedocle, în care se înainta ideea că funcționarea corpului are la bază interacțiunea a patru umori (lichide): flegma, bila neagră, bila galbenă și sângele). 

Aceste umori erau considerate esențiale pentru sănătatea fizică și mentală, iar echilibrul dintre ele determina starea de bine a individului. Dezechilibrul uneia sau mai multor umori era asociat cu apariția bolilor, iar tratamentele din acea perioadă urmăreau restabilirea armoniei dintre aceste lichide. Această teorie a influențat profund medicina timp de secole, fiind una dintre primele încercări de a explica funcționarea organismului și legătura dintre minte și corp.

În mod asemănător, în China sănătatea era înțeleasă ca balanța dintre forțele vitale. Forțele vitale sunt Qi (Chi) reprezintă energia vitală care circulă prin corpul uman și este considerată esența vieții; Jing, se referă la energia esențială sau energia congenitală, adesea asociată cu rezerva genetică a unei persoane; Shen reprezintă spiritul sau conștiința, și este asociat cu sănătatea mintală și emoțională; Xue înseamnă sânge și este considerat un tip de energie vitală care furnizează nutrienți și oxigen organismului. 

Forțele vitale reprezintă un concept care se referă la filozofia taoistă și medicina tradițională chineză și reflectând o viziune holistică asupra corpului și a universului.

Răzbind prin secole de căutări și schimbări, filosofi și medici precum Abu-Zayd și Avicena, au introdus în medicină conceptele de „sănătate mentală” și „terapie psihologică”, descriind un număr mare de alterări neuropsihologice care afectau ființa umană.

Odată cu Renașterea, Europa intra și ea în contact cu manifesările târzii ale psihoterapiei, epoca Evului Mediu împiedicând progresele acestui domeniu.

Denumirea de psihoterapie modernă ne întoarce în timp 200 de ani, perioadă în care medicul vienez Karl Mesmer (1734-1814) defineşte ca primă metodă terapeutică efectele hipnozei. Psihoterapia a fost utilizată pentru prima dată de doi medici olandezi, Fredrik van Eeden și Albert W. van Renterghem,         care-și tratau pacienții cu ajutorul inovativei metode a hipnozei, în clinica din Amsterdam pe care o conduceau „Clinică Pentru Psihoterapie.”

Evoluția psihoterapiei include nume și curente reprezentative în câmpul psihologiei omului, de la psihanaliza lui Freud, prin behaviorism, existențialism și terapiile lui Ellis și Beck pentru depresie, care au constituit bazele Terapiei Cognitive pentru depresie. 

Începând cu anii ’89–’90, scopul și preocuparea acestei discipline s-a îndreptat spre demonstrarea eficienței sale în probleme și tulburări concrete. Această perioadă a cunoscut și un apogeu al eclecticismului terapeutic, care consolida terapia cognitiv-comportamentală, ca una dintre cele mai renumite.

Câte curente au câștigat popularitate cu ajutorul acestei abordări a emoțiilor și a limbajului!

Rezultatele obținute și progresul în sănătatea mentală, dar și preocuparea față de o perspectivă integrativă, au determinat profesioniștii în domeniul psihologic să îmbrățișeze diferite combinații între terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, cu teoria cadrelor relaționale a lui Steven C. Hayes și tehnici de meditație, mindfulness pentru a obține o abordare  mai armonioasă și completă.

Sub lupa unei percepții unice

Situațiile dramatice cu care ne confruntăm uneori, devin mai ușor de integrat odată ce reușim să schimbăm viziunea asupra evenimentelor petrecute. 

Sprijinul poate veni din orice direcție, de la prieteni sau famiie, însă psihoterapia constă în aplicarea conștientă a unor procedee care influențează comportamentul individual.

Principiul de bază în psihoterapie este acela că modul în care o persoană percepe și evaluează propria stare, prin strategiile unice de adaptare, va impacta evoluția dereglării sau tulburării care-l afectează, obiectivul principal fiind ameliorarea, chiar recuperarea completă, prin modificarea acestor strategii.

Înțelegerea comportamentului uman și modificarea lui astfel încât persoana respectivă să trăiască ameliorarea și înlăturarea dificultăților existențiale reprezintă scopul și demersul inițiat de psihoterapeut. Inițial, acesta observă și evidențiază „problemele și particularitățile pasihice” ale persoanei, apoi o va îndruma să se elibereze de anxietate, depresia sau alte trăiri care îi afectează în mod negativ comportamentul, dar și relațiile cu cei din jurul său.

Ce alte obiective își propune psihoterapia?

Putem privi psihoterapia ca o relație interpersonală client-psihoterapeut, relație care caută să înțeleagă, să investigheze și să corecteze diferite forme de tulburări psihice, de care clientul vrea să se elibereze.

O altă perspectivă asupra psihoterapiei constă în faptul că generează modificări semnificative în personalitatea clientului, facilitând o adaptare mai stabilă și mai eficientă la mediu, precum și o restructurare profundă a acesteia. Aceasta este deosebit de benefică pentru persoanele care se confruntă cu tulburări de personalitate, ajutându-le să dezvolte strategii mai sănătoase de gestionare a emoțiilor și relațiilor interumane.

Cu Psihoterapia prin Istoria României

Această știință a început să înflorească în țara noastră, în special după Revoluția din Decembrie 1989, după o lungă perioadă de restricții impuse de regimul politic anterior.

S-a pierdut mult, dar s-a recuperat pe măsură.

Realizările românești consolidează literatura europeană de specialitate, iar noutăţile pe plan european sunt reflectate în apariţiile editoriale şi manifestările ştiinţifice din ţară. 

Contribuția remarcabilă a celui care a deschis calea manifestărilor și practicii psihanalitice în țara noastră, prin publicarea lucrării „Freud și psihanaliza în România” este Brătescu G. Deschiderea uimitoare oferită de el a fost întreținută cu un viu și constant interes pentru psihoterapie, în spațiul rezervat conferințelor în domeniu, în articole și practica clinică a numeroase personalități din zona oamenilor de știință, medici sau psihologi.

O altă contribuție inestimabilă adusă culturii și psihologiei românești o personalitate complexă, cu o nestăvilită preocupare pentru cercetare, predare și al cărei nume este prezent în numeroase publicații naționale și internaționale este doamna Prof. Univ. Dr. Anca Munteanu – Psihologia Transpersonală (Vol.1 și 2) – „Se spune că existența oricărui om poate macula esența lui, de aceea voi continua să mă caut acolo unde domnește Lumina.”

Psihoterapia urmărește evoluția omului, pe toate planurile.

Așa cum sublinia Prof. Univ. Dr. Anca Munteanu în lucrarea sa Psihologia Transpersonală Vol.II, educația holistică este o urgență pentru timpul nostru. „Aceasta poate distila ceea ce este mai prețios în orice ființă umană și, mai presus de toate, își poate recunoaște și regăsi natura sa divină și adevăratul loc pe care îl ocupă în lume.”

Stră-stră-stră procedee psihoterapeutice timpurii

Cuvântul și puterea lui spirituală, așa cum a fost folosit de grecii antici, era utilizat și în spațiul locuit de strămoșii noștri.

Toate aceste procedee psihoterapeutice populare fac referire la ceea ce, în cele mai multe cazuri, îi preocupă pe oameni: belșugul în viață, fertilitatea, sănătatea. 

În România, psihoterapia a fost copilul gestat în ani înflăcărați de cunoaștere, schimbare și dezvoltare, în perioade albe sau de stagnare, în brațele unor părinți poligloți, „reprezentați mult timp de organizații din exterior”. Împărtășind același interes față de ființa umană, nevoia de învățare a ambelor părți a rămas în permanență vie.

Dezvoltarea inteligenței emoționale, a prevenției și a menținerii unei stări de sănătate optime prin furnizarea unei game vaste de soluții terapeutice și de creștere personală, reprezintă obiectivul și misiunea cărora li s-au alăturat experții în sănătate, din cadrul Clinicii Marfil.

Secretele sănătății sunt descifrate cu ajutorul îndrumării de specialitate a terapeuților, prin metode și tehnici de procesare conștientă a emoțiilor sau evenimentelor trăite dramatic, pentru înțelegerea subtilă a cauzelor anumitor afecțiuni și probleme și recuperarea emoțională completă, dar și a dobândirii unei capacități mai ridicate de a schimba modul în care este percepută o situație neplăcută sau cu potențial negativ asupra sănătății.

Activitatea profesională a psihoterapeuților contribuie zi de zi la îmbunătățirea calității vieții, creșterea conștiinței de sine și a sănătății.

În această zi sărbătorim triumful sănătății, ființa umană, în toată complexitatea sa.

Azi celebrăm aportul adus științei, PsihoEducației și evoluției personale de către psihoterapeuți și efortul lor profesional continuu.

Umăr lângă umăr, om lângă om, în metamorfoze simultane, fiecare aducându-și contribuția vieții, misiunea voastră, a celor care v-ați dedicat viața studiului, a șlefuirii permanente a adâncimililor minții și sufletului omului, să vă fie dar și împlinire sufletească!

Din tolba cu mistere a psihoterapeutului, taina primordială cu care înaintează în labirinturile psihologice ale omului se păstrează intactă și inepuizabilă, se încarcă cu generozitate, curiozitate, empatie și considerație față de măreția ființei umane și poartă numele de Iubire.

Pentru că Iubirea construiește. Unește. Iubirea întregește. Iubirea vindecă. Transcende.

Surse: „Istoria Psihoterapiei în România” – Psih.Psihanalist Ileana Botezat Antonescu, Psihoterapia -Un tratament fără medicamente – Irina Holdevici; Psihologia Transpersonală Vol II – Anca Munteanu; Istoria psihoterapiei; Muzeul de Psihologie al Clinicii Marfil.

Articol Vivat Psihoterapia!

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Redactor Mihaela Cristea

Ai întrebări sau propuneri legat de acest subiect?

În cazul în care acest articol nu a acoperit în totalitate subiectul acestuia și simți că există loc de îmbunătățire sau ai anumite întrebări specifice legat de subiect, contactează-ne.
Suntem deschiși la feedback și suport!

Trimite întrebarea ta legat de acest subiect

Profesia de psiholog și de profesor pe care magistral a înălțat-o spre predare, o așază pe Doamna profesor Anca Munteanu în aula celor care și-au depășit limitele, nesuspendându-și întrebările, dimpotrivă: regenerându-și „toate mirările lumii.’’

Anca Munteanu este profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie si Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara și decanul acestei facultati din 2004. Este doctor în psihologie (1981) si Doctor Honoris Causa. A desfășurat numeroase stagii de formare în psihoterapie experiențială, sub egida Societății de Psihoterapie Experiențială Română din București, dar și în psihologie transpersonală, la Institutul de Psihologie Transpersonală din Paris.

Este autorul a 14 cărți și peste 160 de studii și articole de specialitate apărute în țară și în străinătate și coautor la alte 39 de cărți. Aceste publicații reprezintă o necesitate intelectuală și spirituală a fiecărui psiholog contemporan sau om înzestrat cu darul curiozității și al descoperiririlor revoluționare.

Doamna profesor Anca Munteanu inițiază în fiecare an evenimente științifice sau cu caracter cultural, al căror scop este de a răspândi cunoașterea și  necesitatea realizării celor mai regeneratoare direcții din psihologia de azi.

Despre psihologia tradițională consideră „că trebuie să renunțe la idealul clasic al obiectivității riguroase, din moment ce există multe situații care o subminează (…): acțiunea fenomenului placebo (…), perturbarea funcționării unor aparate de laborator prin simpla prezență a unei anumite persoane (cazul lui Pauli fiind de notorietate). „Ca om care slujește psihologia de peste patru decenii, transformarea ei într-o disciplină zgribulită, nedemnă de statutul imperial pe care îl merită și detrecutul său eroic (cel puțin în România), mi-ar provoca o dureroasă rană narcisică.’’
Psihologia Transpersonală – Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu

Psihologia Transpersonală este publicată în două volume, din ambele, gradual resimțindu-se impulsul și necesitatea evoluției psihologiei, prin validarea dimensiunii spirituale, cu tradiție milenară și fundamente științifice –  o operă magna, așa cum spunea Prof.univ.dr. Dumitru Constantin -Dulcan.

Prin oameni, cunoașterea capătă putere transformatoare și ca atare, „și psihologia va trebui să devină, în mod inexorabil, o știință holistică, o știință a omului integral.(…)’’
(A. Gavreliuc, 2013 – Psihologia Transpersonală – Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu )

Într-un scurt interviu acordat cu ocazia Zile Psihologului, doamna profesor Anca Munteanu, un psiholog și om remarcabil, a împărtășit cu noi câteva răspunsuri la întrebări legate de universul psihologiei și de profesia de psiholog:

  1. – Doamnă profesor, ce anume v-a determinat să alegeți profesia aceasta?
    De ce Psihologia și ulterior Psihologia Transpersonală?

R:  Profesiunea de dascăl universitar în psihologie, care și astăzi îmi înobilează viața, se datorează unui șirag de întâmplări fericite. Spun acest lucru deoarece, inițial, am susținut admiterea la secția de filosofie a Universității ieșene, iar din anul al treilea, odată cu înființarea specialității de psihologie-pedagogie, am frecventat și acest domeniu, așa încât la capătul celor 5 ani, am dobândit o dublă specializare, în filosofie și respectiv, în psihologie-pedagogie.

A fost o opțiune inspirată, întrucât în perioada celor aproximativ 10 ani de „glaciațiune” a psihologiei (când ea a fost efectiv ștearsă dintre disciplinele acceptate de regimul ceaușist), eu am putut preda filosofie și pedagogie. Există în această conjunctură și o picătură de umor, căci în anul 1981, când am obținut titlul de doctor în psihologie, dobândisem un titlu științific într-o disciplină, atunci inexistentă oficial în România. Păstrând registrul umoristic, mă consolez astăzi cu o explicație în cheie cuantică, conform căreia nimicul înseamnă totul.

Pasiunea electrizantă pe care o nutresc pentru psihologie nu este de circumstanță, pentru că dat fiind arborescenta ei complexitate, precum și caracterul ei fluid, eterat, inefabil, m-au transformat pe viață în ucenicul ei itinerant.

Cât privește apropierea mea de psihologia transpersonală, care datează de peste două decenii, ea se datorează faptului că sunt un căutător de mistere, adică un mistagog, care caută dincolo de aparențe și care nu se poate consola cu noul format de psihologie, ce a transformat idealul cuantificării și al instrumentului statistic în autentice edicte papale, consolându-se doar cu cochilii goale, prădate de perle, adică de freamătul însuși al vieții. Desigur, nu contest beneficiile incontestabile pe care experimentul și statistica le-a adus în procesul de scientizare al psihologiei, dar trebuie să menționez că prin acest dataism (adică exces de date, despre care vorbea Y. Harari), ea a ratat sondarea integralității triontice a fiintei umane (prin ignorarea dimensiunii spirituale și implicit a problemelor perene).

Fără îndoială, fiecare om e un amalgam de tenebre și lumini, dar dincolo de tensiunea acestei antinomii, generatoare de flacără, nu putem eluda sacralitatea care îl amprentează. Pe scurt, promovând orientarea transpersonală mi-am exersat cutezanța de a privi și dincolo de văl, ceea ce mi-a dezvăluit câteva dintre perenitățile lumii.

  1. Cum v-a îmbogățit universul această practică?

R: Fără îndoială, compania diverselor sorturi/curente din psihologie m-au modelat mereu, întrucât, în opinia mea, psihicul uman seamană oarecum cu păpușile Matrioșka. Prin urmare, ca să ajungi la ultima păpușă, cea purtătoare de esență, nu trebuie să te lași sedus de păpușile de pe traseu, oricât de seducătoare și accesibile sunt acestea. Iar pentru mine, descoperirea psihanalizei mi-a inoculat dorința de a căuta și mai adânc, și astfel, am ajuns la psihologia transpersonală, care mi-a exersat simțul adâncului și dorul de înălțimi.

  1. Care sunt calitățile pe care ar fi bine să le dețină un viitor psiholog?

R:  Întrucât, așa cum spuneam, știința psihologică fiind un domeniu atât de complex și de inefabil reclamă din partea psihologului o multitudine de calități. Desigur, n-am să evoc decât pe cele mai importante.

Din punctual meu de vedere, psihologia se află sub zodia Meșterului Manole, adică este o zidire ce trebuie reluată mereu, adică necesită din partea slujitorilor ei, o minte deschisă, ce nu are voie să se instaleze confortabil în nici o teorie, oricât de modernă și prizată ar fi aceasta la un moment dat, ci să-și asume curajul și truda resemnificărilor permanente.

Și întrucât psihicul este o îngemânare de câmpuri diafane și multicolore, asemenea  unei picturi impresioniste, cred că un psiholog trebuie să conteze nu doar pe rațiune, ci și pe afectivitatea sa, pe rigoare și acuratețe, funciare experimentului și statisticii, dar și pe subtilitatea bizantină a nuanțelor, specifică analizelor calitative.

Prin urmare, un psiholog autentic este acela care știe să asculte dicteul sec, rece, auster al cifrelor, dar știe și să nu-și juguleze vibrația inimii. Altfel spus, pentru a sonda adâncimile semenului său, dincolo de cețurile lui interioare și a-i activa resursele sale tămăduitoare, psihologul trebuie să ajungă într-o stare de flux, ce presupune inexorabil simbioza dintre minte și inimă.

Un bun psiholog, care dorește să fie o autoritate în domeniu și nu doar un simplu simbriaș, nu are voie, niciodată, să se instaleze în certitudini epistemice, de aici rezultă provocările și fascinația psihologiei.

  1. Psiholog – profesie nobilă. Care ar fi contribuția psihologului în viața unei persoane?

R: Rostul unui psiholog este unul crucial (și tot mai evident în vremurile destabilizatoare pe care le trăim), deoarece el realizează o autentică ecologie lăuntrică a semenului său, pentru a-i activa izvoarele de armonizare și tămăduire ale acestuia, și a-i consolida astfel reziliența și speranța în regăsirea culorilor vieții.

            Munca lui este la fel de migăloasă și dificilă ca și restaurarea unui tablou deteriorat de vreme și vremuri, adică presupune măiestrie, finețe, răbdare, delicateță și o imensă empatie. În absența acestor calități pot surveni deteriorări ireversibile, dar dacă totul se încununează cu un succes, la capătul drumului, acest vajnic însoțitor readuce lumina în privirea celui pe care l-a asistat.

  1. Sunteți profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie și Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara, și decanul acestei facultăți din 2004. Doctor în Psihologie și Doctor Honoris Causa, ca să menționăm doar două distincții cu care v-au fost recompensate devotamentul și studiul acestei științe. Ce v-a hrănit interesul în toți acești ani?

R:  Cred că ceea ce mi-a menținut nestinse deschiderea și interesul față de psihologie, în toți acești ani, este nu numai iubirea mea irepresibilă față de om, dar și dorința de a-l cunoaște în fibra sa cea mai tainică, întrucât am certitudinea că psihicul uman este un mister de o profunzime și subtilitate aparte, în care este encodat întregul Univers.

  1. Îmi amintesc ce ați spus la un moment dat – și am în suflet afirmația aceasta ca o valoare de dezvoltat – Nu contează unde înveți, ci cât înveți!
    Când știe sau cum știe un psiholog (cred că e valabil și în alte profesii) că este un psiholog în adevăratul sens al cuvântului, un psiholog complet?

R: În opinia mea, un psiholog autentic este acela care nu se lasă confiscat de nici o modă existentă la un moment dat, deoarece a înțeles că orice orientare este unilaterală, parcelară și că doar toate la un loc pot cartografia întregul și, în plus, că toate curentele existente pot convețui complementar și întregitor în contextul unei viziuni holistice despre om. Mai precis, că ele nu sunt rivale deoarece reflectă nivele diferite ale conștienței multi dimensionale.

De asemenea, un psiholog performant va alege din paleta multiplu constelată de orientări, existente astăzi pe mapamond, pe aceea cu care rezonează cel mai mult în fibra sa profundă, manifestând respect și toleranță față de confratele său care slujește un alt current.

În plus, un psiholog bun este iubitor de cultură, de metafore și simboluri, pentru că acestea din urmă sunt mesageri pentru partea din om care a rămas Dincolo.

În plus, un psiholog adevărat va rămâne mereu sub vraja nesățioaselor întrebări ale psihologiei.

  1. Sunteți autor a numeroase expuneri științifice, cărți, co-autor și coordonator de lucrări de specialitate, ați oferit cititorilor adevărate nestemate de purtat prin suflet, sunteți un meta-psiholog! Ce și-ar mai putea dori un om cu darurile dumneavoastră?

R: Chiar dacă sunt înzestrată, ca orice om, cu unele daruri, am încă multe de șlefuit. Altfel n-aș mai fi în această dimensiune. Dacă mă gândesc mai atent, mi-aș dori să am aptitudini muzicale, ca să pot cânta la pian.

  1. Ce alte pasiuni aveți? Și dacă-mi permiteți, care considerați că este direcția spre care se îndreaptă psihologia în zilele noastre?

R: Dintre pasiuni, prima în top se plasează detașat lectura (acest „viciu nepedepsit”, cum afirmă R. Barthes), apoi muzica și călătoriile.

Cât privește destinul psihologiei de astăzi, sper, într-un puseu de optimism, că orientările umaniste vor deveni suficient de viguroase și ofensive, pentru a contracara panta excesiv de tehnicistă pe care a alunecat psihologia academică și care a devenit o știință in vitro, cu alură de fast food, ce ratează problemele cruciale ale ființei umane.

  1. Ce ați recomanda acelora care vor să se apropie și să aprofundeze știința sufletului?

R: Candidaților la psihologie le-aș atrage atenția că această știință deosebită și nobilă are mai multe niveluri de lectură, accesibile ucenicului pe măsură ce urcă. De aceea, nu trebuie să rămână încremeniți în imanență, slujind doar jocul de sirenă al aparențelor.

  1. Un gând, un impuls, o taină…….

R: Pentru final, doresc să apelez la o parafrază din C. Noica, ca o profesiune de credință: „Dacă iubiți muzica sufletului, pierderile, curgerile, creșterile, dacă vă plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima și mintea, dacă aveți un dram de nebunie și un munte de măsură, veți îmblânzi cândva psihologia”.

            „Și pentru că astăzi este ziua noastră a psihologilor, vă urez tuturor să fiți mereu mândri și demni că slujiți această șansă.”

Interviu de Ziua Psihologului cu Prof.univ.dr. Anca MUNTEANU

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Spre sufletul omului

Psihologia – știință a sufletului, ca să ne întoarcem în timp și transmitere la originea cuvântului – studiază o gamă de funcții și procese mentale precum gândurile, limbajul, emoțiile, conștiința, percepția, motivația și personalitatea conținute în comportamentul uman.

Preocuparea față de descifrarea misterului ființei umane a traversat multe vremuri, multe minți, multe școli, oameni și transformări. Datorită acestei transcenderi și a explorărilor efectuate încă din antichitate, de către Platon sau Aristotel, în abordări disonante ale psihologiei, s-au consolidat pilonii studiului și ai evoluției în timp ai acestei științe.

Cu alte cuvinte, evoluția acestei preocupări a fost șlefuită cu devotament și iubire față de cunoașterea fină și în permanentă schimbare a ființei umane.

Psihologia, prin timp

Ca știință, psihologia își are originea la Leipzig, în laboratorul de psihologie experimentală al lui Wilhelm Wundt.

În prezent, Psihologia este o profesie proeminentă pentru dezvoltarea societății, prin prisma caracterului său social, dar și al instituțiilor de formare și de studiu, răspândite peste tot în lume.

Psihologia și implicit profesia de psiholog, își menține – ba chiar își amplifică, datorită  pregătirii, activității profesionale și a rezultatelor obținute de specialiști în diferite zone de desfășurare – importanța și necesitatea în societate.

Ramuri ale psihologiei au oferit o bogată sursă de studiu, sprijin, apropiere și înțelegere acelora care au realizat că evoluția omului, sănătatea și starea de bine  necesită cuprinderea tuturor componentelor sale, văzute și nevăzute.

Într-un fel, psihologul este concretizarea celor neștiute, neexplorate ale fiecăruia dintre noi, este bastonul-observator și îndrumător în situații de neclaritate sau provocatoare. Relația stabilită între psiholog și client transcende barierele cunoscute și generează deschiderea căii spre cunoaștere și vindecare.

Profesia de psiholog ocupă un rol deosebit în domeniul sănătății omului.

De câte ori, în câte moduri și cu câți dintre noi nu s-a demonstrat astfel?

Toate reprezintă tot atâtea ținte pe care un psiholog devotat le dobândește în ședințele de consiliere sau de terapie pe care le desfășoară.

Psihologia în România

Aceleași rădăcini germane le are și evoluția psihologie în țara noastră, prin aportul oferit de discipolii lui Wundt.

Din 2004, în fiecare an în data de 27 Mai, instituțiile acreditate și reprezentanți ai comunității psihologilor din România sărbătoresc Ziua Psihologului, – un eveniment care marchează exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, care a dus la înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România și reunește și promovează practicienii din cadrul acestei nobile profesii.

Menționăm și noi câțiva dintre cei care au pus bazele și au dat mai departe ștafeta cunoașterii, așa cum le-a fost permis:

Încă avându-i în conștiința colectivă pe cei care au înaintat contribuția lor evoluției psihologiei, menținem calea de înaltă cunoaștere cu recunoștința profundă pe care o exprimăm față de profesia și aportul educațional, științific și cultural al unui psiholog emerit, Prof.univ.dr. Anca Munteanu.

Doamna Profesor susține și conține cu o capacitate spirituală nemărginită, valoarea PsihoEducativă și cu caracter primordial uman al proiectelor și activității pe care o desfășoară specialiștii în sănătate ai Clinicii Marfil.

Pentru toată contribuția adusă peisajului psihologic autohton și nu numai, îi suntem cu onestitate recunoscători și în egală măsură, moral datori să cunoaștem și să conștientizăm necesitatea unei viziuni sănătoase asupra omului și a vieții.

Drept urmare, în această zi, transmitem apreciere, susținere și recunoaștere psihologilor care și-au dedicat energia și timpul cunoașterii, însoțirii și înțelegerii celorlalți, făcând prin munca lor, lumea noastră un loc mai bun și mai frumos!

Recunoștința ni se îndreaptă de asemenea spre colegii noștri:

Vă dorim să vă bucurați de experiențe inovatoare în profesia pe care o desfășurați!

De la părinți la copii viața își urmează curgerea iar iubirea își caută loc să se manifeste liber în spațiul creat pentru a da naștere neîncetat. Năzuința părintelui este fericirea copilului său și în jurul acestei dorințe levitează în permanență gândurile, vorbele și faptele sale.

Uneori însă lucrurile nu se întâmplă așa cum sperăm, ci mai degrabă, așa cum este biologic „să se întâmple“. Adunăm în noi, revărsăm în familie și în relațiile noastre emoții netrăite, cutremure interioare care ne zguduie în tăcere sau „cu zgomot“, în speranța că cei cărora le-am dat viață nu vor fi afectați și că prezența lor în mijlocul evenimentelor nu îi implică și nici nu le imprimă vreun fel de suferință.

Și din nou, viața ne servește posibilități nebănuite: copiii sunt ființe înzestrate cu înțelepciune, emoții, iubire și forță creatoare și dezechilibrul dintre acestea, într-o familie sau mediu în care petrec timp, le provoacă durere.

Sănătatea emoțională a copilului

Începe acasă, în sânul familiei, alături de părinții care și-au încheiat ei înșiși introspecția interioară, și-au vindecat rănile copilăriei și și-au asumat înțelept și cu iubire viața și sănătatea pe care le-au primit la venirea pe Pământ.

În întâmpinarea nevoii de exprimare a trăirilor lor, cartea Călătoria pentru copii a lui Brandon Bays este un instrument blând de explorare a lumii lor interioare și  de eliberare a resurselor lăuntrice. De peste 20 de ani, Brandon Bays predă Călătoria, metodă de vindecare interioară, care are la bază experiențele oamenilor, respectiv copiilor, în numeroasele seminarii organizate în întreaga lume.

Călătoria pentru copii este un ghid extraordinar de sondare a experiențelor dureroase ale copiilor, în  relațiile sociale sau familiale, care îi ajută să înlăture blocajele emoționale care le-au marcat semnificativ dezvotarea psiho-emoțională.

O privire mai mult decât oportună, am spune mai degrabă, umană, blajină, cuprinzătoare și  plină de claritate, ne-o oferă terapeutul Mihaela Mîndreci, care prin calitățile profesionale dobândite în ani de cercetare intensă a laturii intrinseci a ființei umane, ghidează într-un spațiu sigur, copii și adolescenții care pornesc în această călătorie a descoperirii eroului lor interior.

Călătoria pentru copii este o carte pentru… părinți. Pentru părinții pregătiți să se exploreze ei înșiși întâi, astfel încât să poată înțelege în profunzime anumite comportamente sau stări emoționale ale copilului lor. Părinți care știu că în fiecare copil există un potențial infinit de resurse, că au „absolut tot ce își doresc și la un gând distanță“.

Călătoria pentru copii este o invitație la educația emoțională a copilului

Prin instrumente pe care acesta le posedă și care îl însoțesc în permanență, dar care, deseori sunt „rătăcite“ pe undeva, în interiorul ființei lui. Călătoria pe care o încep îi ajută să se arate pe ei, așa cum sunt, curajoși, întregi, desăvârșiți, dincolo de blocajele care le umbresc bucuria de a trăi.

Călătoria pentru copii este un îndemn adresat tuturor la păstrarea vie a considerentului că dispunem de această forță, atât noi, adulții, cât și copiii noștri și că cea mai prețioasă lecție de autocunoaștere pe care o putem preda copiilor rămâne cea a internalizării acestui adevăr: potențialul nelimitat există în ei și este plin cu resursele necesare pentru a putea face față oricărei situații dificile.

În opinia Mihaelei, importanța temei abordate în carte se îndreaptă spre implementarea în școli a unor programe care să prezinte și să învețe copiii aceste mecanisme și felul în care acestea pot deveni o contribuție semnificativă în dezvoltarea lor emoțională sănătoasă.

Ne lăsăm purtați în procesul descris cu măiestrie și blândețe de Mihaela și de naturalețea cu care dezvăluie un firesc minunat, inedit și autentic al nostru, al tuturor:

„Călătoria este ca o poveste în care copiii intră foarte ușor – lumea poveștilor este lumea lor – o poveste frumoasă care îi poartă într-un tărâm care poate fi fantastic, își pot alege ce personaje doresc, dar întotdeauna aceste personaje sunt conectate la sinele lor“. Copiii atribuie trăsături extraordinare acestor personaje, trăsături care, în realitate sunt propriile lor însușiri, calități. Într-o astfel de Călătorie, copilul intră în lumea lui fantastică, minunată, magică, din interiorul lui. „Prin poveste, transformările  și explorarea lumii fantastice în acest fel, determină accesarea acelor resurse dinăuntrul lor“.

Odată cu exprimarea și experimentarea trăirilor pe parcursul poveștii, corpul primește informația că acel potențial este acolo deja.

Începând cu influența mediului social, copiii de vârsta școlii experimentează blocaje care au în spate interacțiunea cu o persoană care a a generat acea teamă în ei. Procesul Călătoriei îi ajută să observe obiectiv situația, să pătrundă în sufletul lui și al celuilalt, să constate că amândouă sunt curate și cel mai important aspect este că astfel poate face diferențierea între suflet și comportamentul nedorit pe care îl manifestă cealaltă persoană.

Din numeroasele terapii Journey® efectuate în cabinet, Mihaela ne încurajează să ne acordăm atenția și îngăduința necesare pentru a ne onora corespunzător minunata ființă care ne conține:

„Mihaela a apărut în viața mea într-un moment tare dificil și cu mare nevoie de suport. M-a învățat cu blândețe cum să fiu atentă la emoțiile mele și mi-a fost de un mare ajutor. Îi mulțumesc tare mult pentru tot ceea ce m-a învățat și recomand cu mare drag oricărui adolescent să își ofere această șansă de a se cunoaște mai bine și de a se simți mai bine în pielea lui.“ (Cosmina, elevă cls. a VIII-a)

Ceea ce îi determină pe părinți să apeleze la Călătoria pentru copii, acest tip de cunoaștere și studiu lăuntric este faptul că rezultatul abordării clasice întrebare-răspuns, deseori nu generează pe cel din urmă, în cazul copiilor, emoțiile rămânând blocate, neînțelese, neexprimate și provocând suferințe indezirabile. Prin natura ei, emoția este energie care traversează corpul, transmite informația și îndeamnă la acțiune, „este generată cu scopul de a ne ajuta și este nevoie să învățăm să o identificăm și să fim conștienți că emoția=energia, trebuie să curgă, nu să rămână blocată în corp“, creând vicioasa buclă gânduri-emoție, „chimie negativă în corp.“

Motivele pentru care Călătoria pentru copii ar trebui parcursă, în primul rând de părinte, în propria tatonare interioară, consecințele acesteia fiind vizibile și benefice în interacțiunea cu copilul și în armonia mediului său, sunt de prisos atunci când nădăjduim la sănătatea deplină a celor care ne urmează pașii prin viață, căutându-se totodată pe ei înșiși.

Recomandarea cărții este de întoarcere către noi, sprijinul unui terapeut scurtând și netezind calea de parcurs.

Ceea ce este minunat în legătură cu această carte este accesul la instrumente pe care, ulterior terapiei, le putem utiliza individual, când considerăm necesar, dintr-o energie care ne repune în dreptul firesc de a ne cunoaște în totalitate.

Cu inima deschisă, primim și prețuim tezaurul sufletului.

Interviu cu Mihaela Mîndreci

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Comandă cartea Călătoria pentru Copii de Brandon Bays

Durerea – începutul Călătoriei?

Dacă tot am oferit durerii un loc în primele rânduri citite, să urmăm acest fir și să-i observăm contribuția în capitolele importante ale vieții noastre. Multe din căutările interioare vizează eliberarea și vindecarea ei. Deseori, amprenta sa se resimte în calitatea relațiilor pe care le dezvoltăm cu ceilalți, cu familia sau cu partenerul. Alteori, suferința este cea care ne trimite pe altă rută de urmat, un traseu de înnoire și transformare a obidei în exuberranța vieții. Din interior, simțim împărțire, dezacord și o neliniște profundă între ce spunem, ce facem și ce simțim. Echilibrul a fost deteriorat.

Căutăm calea de întoarcere la unitate și la sănătatea pe care o merităm cu toții. Suferința emoțională este poate la fel de intensă ca cea fizică….uneori, mai acută chiar. Știm cât de tare strânge, blochează și alterează durerea toate nivelele sănătății. Din fericire, suntem tot mai conștienți că cea mai valoroasă moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri este chiar aceasta, sănătatea. Spre ea ne-ntindem cu sete de izbândă.

„Ceea ce cauți, te caută“….

Explorarea diferitelor aspecte ale sănătății a ghidat-o pe Mihaela cu măiestriea și precizia unui dascăl preocupat de elevul pasionat de studiu. Astfel, căutând rezolvarea unei afecțiuni fizice în cadrul unei clinici și atrasă de biblioteca din sala de așteptare, a pus mâna pe ceea ce avea să-i devină în zilele următoare, viu interes, metodă de lucru și cercetare intensă, cartea Călătoria, scrisă de Brandon Bays. În arealul calificărilor sale, Mihaela Mîndreci a inclus și acreditarea ca facilitator în metoda Journey – Călătoria, metodă pe care o practică în cabinet și pe care o folosește ca un complex și generos instrument de sondare lăuntrică și despre care, a avut amabilitatea de a ne povesti și de a ne invita să ne lăsăm ghidați de măreția maestrului nostru interior – sinele real sau „Sursa“.

„Cartea a vorbit pentru mine“

Inițial, a experimentat Călătoria alături de un alt facilitator acrediat și a putut accesa vindecarea de care avea nevoie în viața sa.

Apreciază în mod deosebit însoțirea cititorului prin toți pașii procesului terapeutic, care poate continua și după încheierea propriu-zisă a acțiunii, conștientizările manifestându-se pe măsură ce timpul trece.

Cartea ne poartă prin procesul Călătoriei Emoționale, dar și prin cel al Călătoriei Fizice, oferind instucțiuni, exerciții și instrumente de explorare și de reprezentare a potențialului nostru ascuns.

Călătoria lui Brandon Bays vorbește despre un parcurs, despre soluții posibile de eliberare a potențialului vindecător al fiecăruia, despre curajul de a plonja în zone neștiute ale emoțiilor și despre încrederea că în acel moment DAT, facem tot ce putem ca să fim bine. Din acest punct, vin și rezultatele.

În opinia Mihaelei, prezentarea procesului la finalul cărții reprezintă un beneficiu pentru cititor și totodată, un alt aspect al Călătoriei care i-a plăcut foarte mult, subliniind totuși complexitatea și intensitatea derulării acestui proces, dincolo de scriptul său succint.

Cu exercițiu și perseverență, „curiozitate și curaj“, oricine poate face Călătoria acasă. Experiența profesională i-a confirmat că „este valabil în orice vrem să facem. “

Călătoria oferă instrumente pe care le putem folosi imediat, este nevoie doar să exersăm în permanență.

Atunci când învățăm să folosim instrumentele din Călătoria, învățăm de fapt să fim în acea emoție tumultoasă, care generează dezechilibrul și haosul din interiorul nostru. Și fiind acolo și simțind, doar simțind, haosul se disipează. Când „coborâm mintea în suflet“, când aceasta vede ce simte sufletul, nu-i mai rămâne decât să se linișteștească, zbuciumul și neliniștea dispar. „Conștientizează plenar această stare. Fii prezent în mijlocul ei.“ Spațiul e ocupat de lumină și de stare de bine, energie și inspirație pentru continuarea demersului de vindecare a vieții, experimentând și bucurându-ne de propriul potențial.

Corpul, în toate aspectele sale, înflorește din impulsul de a manifesta desăvârșirea, sănătatea și Viața. Corpul este aliatul nostru cel mai loial în adevărata călătorie pe care o începem în fiecare dimineață – călătoria vieții.

Călătoria vindecării tale se poate consolida cu lectura acestei cărți.

Interviu cu Mihaela Mîndreci

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Comandă cartea Călătoria de Brandon Bays

Orizontul Vindecării

De cele mai multe ori ne găsim izvorul bunăstării în profunzimea liniștii interioare, în iubirea care-și întinde brațe de căldură în corpul, mintea și întreaga noastră ființă. Această căldură are putere vindecătoare, este eliberatoare și este sursă de sănătate. Încă de când ne naștem, cerem cu mâini întinse și plâns gălăgios să aparținem, să fim iubiți și protejați. Ne construim povestea vieții cu bucăți de fericire, generozitate, mulțumire, frumusețe, dar și cu anxietate, durere sau eșec, uneori. Pașii ne sunt purtați subtil printr-o multitudine de emoții, spre libertatea, exuberanța și sănătatea cu care am fost trimiși să ne trăim această experiență umană.

Harta Vindecării este un instrument

Harta Vindecării este instrumentul de terapie cu sine, în care piesa centrală este omul împreună cu resursele sale nelimitate de experimentare a unei vieți în armonie și sănătate.

Kasandra a fost una dintre persoanele care a descoperit că schimbarea necesită dorință, voință și încredere în propriul corp. Întâlnirea cu Gabi Bădăluță, cu ocazia unui eveniment dedicat studiului și cercetării afecțiunilor fizice, dintr-o perspectivă integrată, a constituit unul din momentele pe care le marcăm în suflet drept „life changing“, un dar cu care a reușit să își restructureze viziunea asupra vieții și ei înșiși.

„M-am descoperit mai mult“ , mai bine, datorită Hărții

A descoperit în Harta Vindecării mecanismele care se află în spatele apariției afecțiunilor fizice, a înțeles și a conștientizat rădăcina multor conflicte emoționale, dar și a evenimentelor care s-au derulat în viața sa.

A găsit în Harta Vindecării un aliat practic în procesul de redescoperire a bunăstării, entuziasmului și a păcii interioare. Folosindu-se de componente bio-logice, cartea i-a facilitat o serie de conștientizări puternice și revelatoare, însoțite de eliberare și vindecare interioară.

Kasandra a apreciat în special exemplele concrete, împărtășirile oamenilor care și-au spus povestea călătoriei lor lăuntrice și care au ajutat-o să (re)facă legăturile dintre emoțiile reprimate, situații din viața sa și simptomele fizice, reașezându-le pe o bază conștientă și sănătoasă, din punct de vedere fizic, psihic și emoțional deopotrivă.

Harta Vindecării „este despre oameni“

Are o tușă intim umană, care se contopește și se propagă în suflet atunci când îi parcurgem paginile. Este ca și cum ne-ar cuprinde pe toți deodată o mamă îngăduitoare și înțeleaptă, care, cu sufletul ei luminat, ne ține felinarul aprins pentru a ne găsi drumul înapoi spre casă.

Cu ajutorul proceselor prezentate în carte: „Ne amintim ce s-a întâmplat, ce am simțit, CA SĂ ne vindecăm.“

Deseori suntem prinși în frenezia evenimentelor vieții, deseori acționăm așa cum am „educat“ creierul să acționeze ca să ne mențină în viață, deseori ratăm plenitudinea momentului prezent fiindcă am fost ocupați să ne facem tot felul de scuturi în afară, în timp ce, zbaterea reală se dă pe interior, acolo unde,  durerea neadresată „strigă“ inclusiv prin simptome fizice.

Kasandra a integrat abordarea suferințelor din perspectiva oferită de Harta Vindecării și și-a urmat cărările sufletului, pavate cu iubire, acceptare, iertare și asumare, aspecte esențiale în procesul vindecării oricărei persoane. Odată descoperită calea, „devine un stil de viață“.

Uneori, doar privind cu obiectivitate, conștient, lucrurile care ni se întâmplă, vindecarea survine instantaneu. Aici e magia din noi, readusă în lumina prezentului de Harta Vindecării.

Recomandă Harta Vindecării terapeuților și tuturor oamenilor porniți pe drumul regăsirii de sine, al sănătății și prosperității vieții. Este o direcție pe care e necesar să o cunoaștem cât mai mulți dintre noi. E concepută de om pentru semenii săi, în scopul schimbării spre care nădăjduim cu toții.

Harta Vindecării nu este o altă carte scrisă pe tema dezvoltării personale, este atât de tangentă cu omul încât citind-o, „parcă vorbește chiar sufletul omului“.

Generozitatea cu care Gabi Bădăluță a presărat în carte ingrediente necesare vindecării constituie mărturia unui suflet dedicat dezvoltării frumuseții ființei umane.

Interviu cu Kasandra Fidanaki

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Pentru voi ce reprezintă Crăcinul? Cum îl așteptați și cât de des sau cum îl simțiți?

Suntem alături de voi, oferindu-vă o emoționantă poveste despre semnificația și legenda Crăciunului, văzut din perspectiva terapeutului nostru, Simona Mihalik.

Când spun Crăciun, mă refer la o poveste care începe însă care nu se încheie, ci se transformă, îmbrăcând haine argintii de basm, de NOU, de Început…

Încă de când ne putem aminti, sărbătorim Crăciunul în data de 25 Decembrie, dar nu a fost dintotdeauna așa. În secolul trei, când a fost pentru prima dată sărbătorit, Crăciunul dura din noiembrie până în ianuarie.

În anul 354, cele două Biserici se despart, în ceea ce privește calendarul, Occidentul alege data de 25 decembrie pentru a sărbători Nașterea lui Hristos, în timp ce, Biserica din Orient păstrează data de 6 ianuarie pentru această sărbătoare.

Alegerea și motivarea acestei Sfinte Sărbători a fost aceea de a se pune accentul pe „puterea omului de renaștere, de a se înălța înspre Lumină, de a crește spiritual. Dorința a fost de a pune lumina pe puterea omului de schimbare, de a-l aduce în Lumină și în latura spirituală a vieții, de îndumnezeire a acestuia“, dacă vreți.

Din iubire față de oameni, Dumnezeu ni L-a trimis pe Fiul Său, pentru ca mai târziu EL să ne răscumpere din păcate, prin Sărbătoarea Paștelui.

Legenda spune că…

Odată, demult, Fecioara Maria era pregătită să nască și bătând la poarta lui Moș Ajun prima dată –  om sărac, acesta o trimite la fratele lui, la Moș Crăciun, care era un  om bogat, dar lipsit de spiritualitate și de calități pozitive, nu îl avea pe Dumnezeu cu el. Nefiind acasă atunci când Maica Sfântă sosește, soția sa, Crăciuneasa este cea care o primește și o ascunde în ieslea vitelor, pentru a evita întâlnirea cu soțul ei care nu știe să ofere din ce are el și celorlalți. Printr-un act necugetat, Moș Crăciun taie mâinile Crăciunesei, mâini pe care, Maica Sfântă, săvârșind un miracol, le pune la loc.

Miracolul Vindecării este deseori întâlnit. Vindecarea vine din partea spirituală, din (re)aducerea și recunoașterea lui Dumnezeu în sufletele noastre și în tot ce este. Cunoașteți probabil că boala reprezintă  îndepărtarea de suflet, vindecarea făcându-și loc odată cu reîntoarcerea noastră pe calea sufletului.

Văzând minunea, Mos Crăciun se schimbă, se convertește, este considerat primul creștin și capătă de-a lungul vremii puteri de zeu, magice: zboară cu sania sa, dar păstrându-și totodată latura umană, prin trăsături caracteristice omului: barbă, burtă… Moș Crăciun sugerează divinul din fiecare dintre noi, miracolul și generozitatea care ne aseamănă lui Dumnezeu.

Deși în primă fază anulăm schimbarea, o evităm sau ne împotrivim, schimbarea necesită timp și producerea unui lucru măreț, de prea multe ori, aș spune, acel lucru măreț fiind chiar boala. Atunci acceptăm și îmbrățișăm schimbarea, minunea, puterea divină, care face minuni pentru noi.

Pentru a sărbători Înnoirea, Moș Crăciun face un foc, arzând o buturugă de brad și „dansează cu slugile lui în jurul focului“ – atunci când ÎL avem pe Dumnezeu în noi, cad toate limitările și suntem cu toții egali în Duhul Sfânt. Se prind în horă și dansează. Hora are formă de cerc și această structură trimite cu gândul la începutul fără sfârșit, viața veșnică, simbolistic vorbind, focul fiind elementul purificator.

Se mai spune că acele cântece cântate de oameni și ritualurile făcute în jurul focului sunt de fapt, colindele de azi, care ne vestesc înnoirea omului.

Mai mult, se mai spune că după ce s-a creștinizat, Moș Crăciun a dus daruri familiei Sfinte, brânză și lapte, ca jertfă, în semn de recunoștință față de roadele primite cu bunăvoința lui Dumnezeu.

Să vorbim puțin despre simbolistica bradului

Bradul reprezintă viața, viitorul, renașterea, în sens mai extins, bradul este considerat „arborele Luminii sau arborele Paradisului“. La început, bradul a fost impodobit doar cu mere roșii, care simbolizau „păcatele“, mai bine spus,  programele omului, acelea care ne blochează și ne împiedică să fim cine ne dorim să fim. Cu trecerea timpului, lucrurile s-au mai schimbat și în 1911, ducesa Dorothea Sibylle împodobește primul brad de Crăciun, (Breslau, Polonia) așa cum îl cunoaștem azi.

Luminile din brad reprezintă Steaua Crăciunului, care se regăsește și în colinde și care simbolizează Lumina, călăuza divină. Steaua a însoțit magii spre Iisus.

În colinde regăsim mesaje despre puterea noastră de renaștere, despre puterea noastră de a ne înălța și de a ne elibera de „păcate“ = de a ne vindeca traumele, de a merge mai departe și cu bucurie  prin viață. Dansul și cântecul eliberează această bucurie, lucru demonstrat de meloterapie.

După ce a oferit daruri Familiei Sfinte, Moș Crăciun și-a împărțit averea copiilor săraci.

Acesta este mesajul legendei: fii altruist! Fii bun, dăruiește și iartă!

Moș Crăciun a fost iertat de Dumnezeu, s-a schimbat și a primit Iertarea. Acestea sunt două elemente pe care le întâlnim în prezent, când ne referim la Crăciun.

Moș Crăciun devine simbolul binelui, al dăruirii, al omului iertat, de fapt, al omului reînnoit, cel care L-a găsit pe Dumnezeu. Și după ce L-a găsit,  înfăptuiește Binele.

Culoarea hainelor lui – Roșu, amintește de foc, sânge, sacrificul Domnului, pe când Albul repreintă puritatea, Auriul – călăuza magilor, drumul spre Iisus, Lumina.

Atunci când dăruim, devenim obiectul unui miracol și dincolo de ce am putea crede că oferim celuilalt, în realitate, darul este pentru noi, din sufletul nostru dă năvală Bucuria.

„Moș Crăciun ne invită să devenim acel om bun“ și să  dăruim  hrană sănătății noastre, prin altruismul exprimat, prin conectarea cu Dumnezeu, prin iertarea dată. Când iertăm, eliberăm din mintea noastră tot ce se împotrivește stării de bine, sănătății și liniștii lăuntrice, făcând loc și facilitând, în același timp,  manifestarea măreției ființei noastre divine.

Este interesant să realizăm caracterul relativ al lucrurilor pentru a ști mai bine cum să ne raportăm la ele și cum sau cât timp să le alocăm, în cazul de față, Sărbătorii Crăciunului – cadourile oferite de Moș Crăciun au nuanță simbolică, nu trebuie neapărat să fie materiale, ci mai degrabă, simbolice, cu încărcătură spirituală, sufletească – un sfat, o vorbă de alinare, o îmbrățișare, câteva minute de pauză mentală, orice gest făcut din și cu iubire.

Ce reprezintă Craciunul pentru tine, Simona?

„Pentru mine, Crăciunul este în primul rând o pauză de la rutină și o orienatre către Sinele meu, timp cu mine și cu familia“, Prețuiesc Crăciunul în mod deosebit, deși nu reușesc să mă bucur de el atât cât mi-ar plăcea.“

„Pentru mine, Crăciunul este în fiecare zi“. În fiecare zi ar trebui să devenim acest Moș Crăciun, cu două mari calități: iertare și dăruire.

Ritualul Iertării

 „Este ceasul iertării, nu merg la somn cu nicio supărare“, nu îmi încarc subconștientul cu mesaje sau informații negative, care pot provoca suferințe, mai târziu.

Orice iertare oferită, orice persoană care primește iertarea, inclusiv propria persoană, vindecă ceva în interiorul nostru.

Sărbătoarea Crăciunului este vie și permanență în sufletele noastre.

Construim cu partea materială a lucrurilor, prețuim și creștem odată cu recunoașterea lui Dumnezeu în oameni.

Cele mai frumoase daruri:

Darul Iubirii
Darul Iertării
Darul Prieteniei
Darul Timpului
Darul Ascultării

Suntem atât de înzestrați cu daruri, este atât de înălțător să le putem împărtăși cu ceilalți.

Crăciun Fericit, oameni buni!

Legenda spune că Simona a picurat Magie în cuvintele care i-au conturat povestea de Crăciun!

Îți mulțumesc!

Interviu cu Simona Mihalik

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Cugetări…

Mă bucură nespus de mult interesul pe care-l arată oamenii față de acea parte din ei pe care au neglijat-o pe parcursul vieții, din….prea multe motive, inconștient, de cele mai multe ori. Mă bucur să cunosc oameni care și-au reclamat curajul de a schimba o durere sau mai multe cu entuziasmul, sănătatea emoțională și mai ales pacea interioară.

Am ajuns la concluzia că aventura vieții începe dintr-o reîmprospătare lăuntrică, și este atât de personală,  de unică și de transformatoare încât nu ar trebui să ne punem niciun obstacol în calea desăvârșirii ei.

Harta ei de vindecare… a Simonei

Relația dintre Simona și Gabi Bădăluță s-a dezvoltat pe parcursul mai multor ani, consolidată inițial activitatea copiilor, ulterior de o legătură profund umană și de prietenie. Cu Harta Vindecării a făcut cunoștință prin intermediul unor cunoștințe comune (suntem interconectați, cu toții) și a apreciat în special, claritatea informației și a explicațiilor furnizate: „este o carte curată“ și este un sprijin veritabil pentru persoanele care nu au neapărat cunoștințe de specialitate. Și în asta constă aportul deosebit al cărții. Conștientizarea și înțelegerea cauzelor emoționale din spatele suferințelor fizice și acceptarea a ceea ce este, fără să ne învinovățim, fără să judecăm și fără să resimțim rușine, creează spațiul vindecării la care sperăm. Este un proces eliberator, o cale pe care suntem provocați să o cercetăm, cel puțin.

Cu un istoric medical recurent, Simona a vrut să schimbe perspectiva și să descopere ce altceva ar mai fi posibil pentru a se bucura de sănătate deplină și de frumusețea vieții. Parcurgând Harta Vindecării, a realizat importanța și nevoia unei schimbări, la nivel emoțional și psihic deopotrivă, schimbare pe care și-a asumat-o cu curaj și optimism și care i-a facilitat inițiativa de a parcurge un proces terapeutic, la capătul căreia avea să descopere o imagine nouă și vindecătoare a suferințelor fizice. Simona a exersat cu cartea deschisă, dedicându-și astfel timp prețios ei însiși, o întâlnire mult-așteptată de sufletul care-i ticăia în corp dorința de a fi eliberat din suferință. S-au așezat pe o bază sprijinită pe iubire și recunoștință relațiile cu mama și cu copiii săi.

Prin instrumentele oferite în Harta Vindecării, oricine poate să găsească soluții sau direcții de cercetat în ceea ce privește cauzele apariției anumitor boli sau comportamente indezirabile și conștientizând sursa lor, poate opri recrearea acelorași situații dăunătoare.

Mesajul Hărții este că dincolo de provocările vieții sau durere există acea parte integrantă a ființei noastre, care-și propagă lumina Vieții asupra tuturor aspectelor existenței noastre.

Harta Vindecării dăruiește prospețime viziunii asupra lucrurilor din viața noastră.

În călătoria Vindecării, cu Harta…

Lectura cărții este prima privire pe care ne-o acordăm conștient, sinelui nostru adevărat. Continuarea acestui demers este o acțiune firească, însoțită de dorința de a ne cunoaște, de a ne elibera, de a ne vindeca rănile și de a ne cuprinde pe noi înșine cu infinită recunoștință și iubire.

Harta Vindecării conectează omul cu profunzimea sufletului său.

Harta Vindecării  oferă noțiunii de conflict emoțional șansa unică de a deveni armonie.

În relatarea ei, Simona nu o separă pe Gabi de carte. Consideră cartea o introducere în activitatea profesională pe care o desfășoară autoarea. Cu ajutorul cărții, „îți regăsești credința în tine și în propriile resurse“ și în același timp deblocăm accesul la întrebări și răspunsuri pe care nu le identificăm, acționând din tiparele suferințelor.

Harta Vindecării te ajută să te ajuți singur.“

Pe cale….spre  Vindecare

Recunoștința Simonei o semnalează pe Gabi Bădăluță, omul cald – terapeutul abil. Admiră inițiativa ei de a oferi oamenilor niște unelte accesibile și valoroase de introspecție, Harta Vindecării fiind realizată cu generozitatea cu care, ajutându-ne reciproc, pe calea vindecării, ne creștem credința în lucrurile bune. Este important să realizăm că vindecarea reprezintă o strădanie constantă pe care o aducem în viața noastră în fiecare zi, este un proces de reînnoire neîncetată pe care o integrăm în mod firesc, în tot ceea ce facem, în permanență. Este un travaliu personal frumos, asumat cu înțelepciunea celui care îmbrățișează Viața care-i curge prin toate simțurile.

Acum ai instrumntele cu care să îți creezi propria hartă a vindecării. Redă-ți resursele interioare și bucură-te de propria măreție!

Interviu cu Simona Biriescu

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie