Ziua Mondială a Sănătății Mentale, stabilită încă din anul 1992 de Federația Mondială pentru Sănătate Mentală, este omagiată în fiecare an pe 10 octombrie și reprezintă un prilej cu care, atât comunitățile profesioniștilor în sănătate mentală, cât și ale persoanelor preocupate de sănătate în general, se unesc în jurul acestei teme cu scopul de a  crește gradul de conștientizare și de educație colectivă și de a crea o calitate mai subtilă a înțelegerii și gestionării acestor afecțiuni și a tulburărilor de comportament.

Necesitatea de a acționa în acest sens este esențială deoarece sănătatea mentală are valoare intrinsecă și fundamentală și este parte constitutivă a stării noastre de bine.

Boala mentală, numită de asemenea tulburare a sănătății mentale,se referă la o gamă vastă de afecțiuni ale sănătății mentale, adică tulburări ale dispoziției, rațiunii și comportamentale.

Fără să facem o prezentare exhaustivă, amintim câteva dintre cele mai comune: depresia, tulburările anxioase, de alimentație și comportamentele adictive. Mulți oameni manifestă probleme de sănătate mentală, uneori. Dar o problemă de sănătate mentală se transformă într-o boală mentală atunci când semnele și simptomele devin permanente, cauzează stres și afectează capacitatea normală de funcționare a organismului.

Sănătatea mentală cuprinde bunăstarea emoțională, psihologică și socială și este importantă în toate etapele vieții noastre, începând cu copilăria, adolescența și până la vârsta adultă sau senectute.

Starea sănătății noastre mentale ne ajută să stabilim felul în care gestionăm stresul,  cum relaționăm cu ceilalți oameni sau modul în care luăm decizii și dăm formă lumii în care trăim.

Sănătatea mentală este determinată  de o interacțiune complexă de factori de stres și vulnerabilitate individuali, sociali și structurali.

Mai mult decât atât, sănătatea mentală este un drept uman fundamental.

Sănătatea mentală reprezintă un factor determinant în dezvoltarea personală.

Afecțiunile din registrul sănătății mentale includ  tulburări mentale, dizabilități psihosociale, dar și alte stări mentale asociate cu un nivel ridicat de neliniște sau risc de comportament autodistructiv.

Sănătatea mentală ne poate ajuta să:

Când semnele nu mai pot fi neglijate

Semnele și simptomele unei boli mentale pot varia în funcție de tulburare, circumstanțe și alți factori, influențând emoțiile noastre, gândurile sau comportamentele.

Enumerăm câteva indicii și simptome:

Uneori, simptomele unei boli mentale apar ca probleme fizice, precum o durere de spate, de stomac, durere de cap, dar și alte stări de disconfort inexplicabile.

Ce înseamnă stigmatizare, prejudecată sau discriminare a persoanelor cu tulburări mentale?

Multe dintre persoanele care suferă de o boală mentală nu primesc ajutor pentru aceasta. Deseori, ele evită sau pur și simplu întârzie căutarea unu tratament, de teamă să nu fie tratate diferit sau chiar marginalizate de comunitate.

Stigmatizarea, prejudecata și discriminarea persoanelor cu o boală mintală poate reprezenta un mod subtil și evident de a le cauza și mai multă suferință. De aceea, este deosebit de important să cunoaștem cum se manifestă și ce putem face ca să eliminăm aceste bariere care împiedică afirmarea unei atitudini corespunzătoare față de toți oamenii.

Stigmatizarea ia naștere din lipsa de cunoaștere sau din teamă, ambii factori influențând în mod negativ și necorespunzător abordarea sănătății mentale.

Există trei tipuri de stigmatizare:

Stereotipuri și prejudecăți  – Persoanele cu o boală mentală sunt periculoase, incompetente, vinovate de situația lor și de neînțeles.

Stereotipuri și prejudecăți  – Sunt periculos, incompetent și vinovat.

Stigmatizarea nu afectează doar persoanele care suferă de o tulburare mentală, ci și pe cei care le susțin, prieteni sau familie.

Să cunoaștem sau să fim în contact cu o persoană cu o boală mentală reprezintă în sine o formă de a reduce discriminarea, pentru că diminuează teama și crește conștiința de a trăi cu o boală mentală. Oamenii care vorbesc și își împărtășesc experiențele îi pot ajuta și pe ceilalți să își împărtășească propriile situații, căutând cea mai bună modalitate de a se trata, cu mai multă lejeritate. 

Cum putem noi contribui și veni cu soluții pentru reducerea stigmatizării?

Crizele psihologice și tehnici de intervenție

O criză psihologică apare atunci când o persoană se simte copleșită de problemele sau situațiile dificile pe care nu știe cum să le gestioneze. Din această cauză se poate simți tristă, speriată, supărată sau confuză, nu poate sau îi este greu să gândească cu claritate și să ia decizii.

Uneori, putem să observăm aceste schimbări de stare și de comportament chiar la persoanele dragi, un prieten apropiat sau chiar un membru al familiei. Să fim toleranți, să le fim alături și chiar să îi  ghidăm în unele cazuri spre suportul unui specialist, astfel încât să nu treacă singure prin aceste provocări ale vieții, reprezintă modul nostru de a le arăta că ne pasă, că le respectăm experiențele și că există soluții de specialitate, care pot explora aspectele subtile ale acestor situații, până la ameliorarea și rezolvarea lor.

Care sunt câteva dintre tehnicile de intervenție în crize?

Există însă și lucruri pe care e indicat să le evităm ca să nu înrăutățim situația de criză a cuiva.

Aceste tehnici de intervenție de bază în crizele psihologice pot fi învățate și folosite de aproape oricine vrea să ajute un alt semen într-un moment dificil. Esențial este să ne dezvoltăm empatia, răbdarea și disponibilitatea de a asculta fără a judeca și în situațiile limită să îndrumăm spre suportul de specialitate al unui profesionist în sănătate mentală, care dispune de  experiență și un registru corespunzător de metode și tehnici de intervenție.

Cum vorbim despre problemele de sănătate mentală?

Pentru a obține ajutor, primul pas este să ne exprimăm dorința, să solicităm ajutorul. Însă, deseori, poate fi foarte dificil să știm de unde să începem sau cu cine să vorbim.

Când există probleme emoționale, primul lucru care trebuie făcut este găsirea unei modalități de a vorbi despre emoțiile experimentate. Pentru mulți dintre noi acest lucru se dovedește a fi o provocare, în special când dialogul este purtat cu alte persoane sau când nu știm cum să începem conversația, cu cine și ce să spunem.

Să vorbești cu altcineva despre sănătatea ta mentală poate fi dificil, dar esențial atunci când vrei să primești ajutor. 

Pentru început,  identificarea propriilor emoții și notarea lor pe un caiet, poate fi foarte utilă, un proces care pregătește dialogul ulterior cu o persoană din exterior, prieten sau specialist în sănătate mentală.

Să ținem cont că nu există o singură cale de a vorbi despre sănătatea mentală și nici persoana perfectă, însă ce contează cu adevărat este să găsim acel om, alături de care să nu simțim greutatea dialogului referitor la problema cu care ne confruntăm, acel om care simțim că ne ascultă,              într-adevăr. Pas după pas, se creează calea.

Să nu uităm că exemplul propriu poate servi drept ajutor și imbold și celorlalți spre curajul de a-și găsi sprijin și însănătoșire. Este surprinzător să constatăm că împărtășind experiențele proprii, ne dăm nouă înșine prilejul de a deveni mai conștienți de importanța menținerii sănătății, la toate nivelele.

PsihoEducația, prin informarea corespunzătoare și permanentă crește nivelul de conștientizare asupra importanței sănătății noastre, dar și a membrilor familiei, prietenilor sau a altor membrii ai comunității. 

PsihoEducația rafinează și consolidează calitatea noastră umană, dar și capacitatea uluitoare de a ne înțelege și gestiona  în mod asumat ceea ce simțim și prin urmare, ceea ce trăim.

Înscrie-te aici la Simpozionul de Sănătate Mentală

Articol Sănătatea Mentală – Drept uman universal

Redactor: Mihaela Cristea

Clinica Marfil -Cursuri și Terapie

Surse:

  1. L.Sherman. (10 aprilie, 2023). How To Help Someone Having a Mental Health Crisis.
  2. Psychiatry.org – Ce însemană stigmatizarea și discriminarea?
  3. Childmind.org – Cum vorbim despre problemele legate de sănătatea mentală? (articol)

În această zi specială, ne arătăm recunoștința, considerația și prețuirea față de activitatea profesională a psihoterapeuților, cei care au urmat și consolidat calea de schimbare a opticii în domeniul atât de amplu și de fascinant al minții umane.

Azi, 25 Septembrie, ne propunem să subliniem importanța și contribuția Psihoterapiei în sănătatea mentală și emoțională a omului și în medicina modernă.

„Psihoterapia este o disciplină științifică de sine stătătoare”, care tratează cuprinzător, structurat și planificat disfuncții, tulburări de comportament sau boli, ca urmare a unor factori atât psiho-sociali, cât și psihosomatici.

Persoana calificată pentru practicarea psihoterapiei deține titulatura de psihoterapeut. Iar aceasta se obține printr-o cercetare susținută și îndelungată.

Calitatea de psihoterapeut implică studii psihoterapeutice, cunoștințe științifice și în permanență consolidate și înnoite de psihoterapie psihanalitică, sistemică și familială, cognitivă, comportamentală și umanistă. 

Psihoterapeutul este, mai întâi, licențiat în Psihologie, pentru a dobândi cunoștințe solide despre fundamentele acestei discipline. După obținerea licenței, urmează un program de masterat, unde aprofundează studiile în domeniu. Pentru a putea practica psihoterapia, este necesară o formare suplimentară într-un institut psihoterapeutic acreditat, care oferă specializarea adecvată în psihoterapie. O etapă deosebită a formării sale este supervizarea, care aduce cu sine experiența practică, după aceasta, următorii pași sunt certificările și acreditările conferite de Colegiul Psihologilor din România și care atestă dreptul legal de practică în țară, în unele cazuri specifice, inclusiv în străinătate. 

Psihoterapeutul este un profesionist dedicat îmbunătățirii sănătății mentale și emoționale a clientului, obiectiv pe care îl atinge prin utilizarea unei game largi de metode și tehnici. În prezent, există peste 400 de modalități de psihoterapie, fiecare având un impact diferit în funcție de nevoile și contextul clientului. Mai jos sunt enumerate câteva dintre acestea:

Pe lângă acest arsenal de modalități psihoterapeutice pe care le cunoaște în amănunt și le aplică în situațiile corespunzătoare, măiestria unui psihoterapeut și eficiența sa izvorăsc dintr-un profund sentiment de iubire și de prețuire față de semeni, sănătate și viață.

“Cu empatie profundă, psihoterapeutul ajută oamenii să-și reconstruiască relațiile, nu doar cu ceilalți, ci și cu sinele. Este o muncă de finețe, de echilibru între ascultare activă și intervenție terapeutică. Fiecare progres, fie el cât de mic, este o victorie pentru ambele părți – client și terapeut.” – Psihoterapeut Gabi Bădăluță

Un psihoterapeut eficient identifică și definește comportamentele nepotrivite, este în permanență concentrat pe procesul terapeutic demarat, stimulează gândirea creativă a clientului încurajându-l să exploreze diferite soluții. Psihoterapeutul are o viziune cuprinzătoare asupra contextului social și emoțional al clientului precum și de influențele mediului său. În sesiunile sale de terapie, psihoterapeutul alege întotdeauna setul cel mai potrivit de tehnici de lucru, îndrumă și este vigilent, îl ajută pe client să sesizeze urmările comportamentelor sale și îl învață să ia decizii asumate, sigure, realizând astfel avantajele pe care i le aduce schimbarea.

Psihoterapia, o istorie de secole

Deși am putea crede că psihoterapia este o știință modernă, zorii nașterii sale ne duc pe meleagurile Greciei și Persiei antice, utilizată în special pentru analiza de sine și reflecție, rolul fundamental al cuvântului și al schimbării obiceiurilor fiind asimilate de către majoritatea societăților umane ca metode pentru atingerea sănătății mentale.

În antichitate, fenomenele inexplicabile erau atribuite acțiunii unor forțe supranaturale precum zei, demoni și spirite. Iar zona psihică și tulburările mentale nu erau o excepție.

De exemplu, egiptenii considerau că sugestia este o formă de magie pe care o foloseau ca o completare a tratamentelor medicale, pe când grecii credeau că bolile fizice și mentale depindeau de dezechilibrul corporal a patru fluide sau umori (Teoria științifică a celor patru umori a fost dezvoltată de Hippocarte și are la bază teoria lui Empedocle, în care se înainta ideea că funcționarea corpului are la bază interacțiunea a patru umori (lichide): flegma, bila neagră, bila galbenă și sângele). 

Aceste umori erau considerate esențiale pentru sănătatea fizică și mentală, iar echilibrul dintre ele determina starea de bine a individului. Dezechilibrul uneia sau mai multor umori era asociat cu apariția bolilor, iar tratamentele din acea perioadă urmăreau restabilirea armoniei dintre aceste lichide. Această teorie a influențat profund medicina timp de secole, fiind una dintre primele încercări de a explica funcționarea organismului și legătura dintre minte și corp.

În mod asemănător, în China sănătatea era înțeleasă ca balanța dintre forțele vitale. Forțele vitale sunt Qi (Chi) reprezintă energia vitală care circulă prin corpul uman și este considerată esența vieții; Jing, se referă la energia esențială sau energia congenitală, adesea asociată cu rezerva genetică a unei persoane; Shen reprezintă spiritul sau conștiința, și este asociat cu sănătatea mintală și emoțională; Xue înseamnă sânge și este considerat un tip de energie vitală care furnizează nutrienți și oxigen organismului. 

Forțele vitale reprezintă un concept care se referă la filozofia taoistă și medicina tradițională chineză și reflectând o viziune holistică asupra corpului și a universului.

Răzbind prin secole de căutări și schimbări, filosofi și medici precum Abu-Zayd și Avicena, au introdus în medicină conceptele de „sănătate mentală” și „terapie psihologică”, descriind un număr mare de alterări neuropsihologice care afectau ființa umană.

Odată cu Renașterea, Europa intra și ea în contact cu manifesările târzii ale psihoterapiei, epoca Evului Mediu împiedicând progresele acestui domeniu.

Denumirea de psihoterapie modernă ne întoarce în timp 200 de ani, perioadă în care medicul vienez Karl Mesmer (1734-1814) defineşte ca primă metodă terapeutică efectele hipnozei. Psihoterapia a fost utilizată pentru prima dată de doi medici olandezi, Fredrik van Eeden și Albert W. van Renterghem,         care-și tratau pacienții cu ajutorul inovativei metode a hipnozei, în clinica din Amsterdam pe care o conduceau „Clinică Pentru Psihoterapie.”

Evoluția psihoterapiei include nume și curente reprezentative în câmpul psihologiei omului, de la psihanaliza lui Freud, prin behaviorism, existențialism și terapiile lui Ellis și Beck pentru depresie, care au constituit bazele Terapiei Cognitive pentru depresie. 

Începând cu anii ’89–’90, scopul și preocuparea acestei discipline s-a îndreptat spre demonstrarea eficienței sale în probleme și tulburări concrete. Această perioadă a cunoscut și un apogeu al eclecticismului terapeutic, care consolida terapia cognitiv-comportamentală, ca una dintre cele mai renumite.

Câte curente au câștigat popularitate cu ajutorul acestei abordări a emoțiilor și a limbajului!

Rezultatele obținute și progresul în sănătatea mentală, dar și preocuparea față de o perspectivă integrativă, au determinat profesioniștii în domeniul psihologic să îmbrățișeze diferite combinații între terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, cu teoria cadrelor relaționale a lui Steven C. Hayes și tehnici de meditație, mindfulness pentru a obține o abordare  mai armonioasă și completă.

Sub lupa unei percepții unice

Situațiile dramatice cu care ne confruntăm uneori, devin mai ușor de integrat odată ce reușim să schimbăm viziunea asupra evenimentelor petrecute. 

Sprijinul poate veni din orice direcție, de la prieteni sau famiie, însă psihoterapia constă în aplicarea conștientă a unor procedee care influențează comportamentul individual.

Principiul de bază în psihoterapie este acela că modul în care o persoană percepe și evaluează propria stare, prin strategiile unice de adaptare, va impacta evoluția dereglării sau tulburării care-l afectează, obiectivul principal fiind ameliorarea, chiar recuperarea completă, prin modificarea acestor strategii.

Înțelegerea comportamentului uman și modificarea lui astfel încât persoana respectivă să trăiască ameliorarea și înlăturarea dificultăților existențiale reprezintă scopul și demersul inițiat de psihoterapeut. Inițial, acesta observă și evidențiază „problemele și particularitățile pasihice” ale persoanei, apoi o va îndruma să se elibereze de anxietate, depresia sau alte trăiri care îi afectează în mod negativ comportamentul, dar și relațiile cu cei din jurul său.

Ce alte obiective își propune psihoterapia?

Putem privi psihoterapia ca o relație interpersonală client-psihoterapeut, relație care caută să înțeleagă, să investigheze și să corecteze diferite forme de tulburări psihice, de care clientul vrea să se elibereze.

O altă perspectivă asupra psihoterapiei constă în faptul că generează modificări semnificative în personalitatea clientului, facilitând o adaptare mai stabilă și mai eficientă la mediu, precum și o restructurare profundă a acesteia. Aceasta este deosebit de benefică pentru persoanele care se confruntă cu tulburări de personalitate, ajutându-le să dezvolte strategii mai sănătoase de gestionare a emoțiilor și relațiilor interumane.

Cu Psihoterapia prin Istoria României

Această știință a început să înflorească în țara noastră, în special după Revoluția din Decembrie 1989, după o lungă perioadă de restricții impuse de regimul politic anterior.

S-a pierdut mult, dar s-a recuperat pe măsură.

Realizările românești consolidează literatura europeană de specialitate, iar noutăţile pe plan european sunt reflectate în apariţiile editoriale şi manifestările ştiinţifice din ţară. 

Contribuția remarcabilă a celui care a deschis calea manifestărilor și practicii psihanalitice în țara noastră, prin publicarea lucrării „Freud și psihanaliza în România” este Brătescu G. Deschiderea uimitoare oferită de el a fost întreținută cu un viu și constant interes pentru psihoterapie, în spațiul rezervat conferințelor în domeniu, în articole și practica clinică a numeroase personalități din zona oamenilor de știință, medici sau psihologi.

O altă contribuție inestimabilă adusă culturii și psihologiei românești o personalitate complexă, cu o nestăvilită preocupare pentru cercetare, predare și al cărei nume este prezent în numeroase publicații naționale și internaționale este doamna Prof. Univ. Dr. Anca Munteanu – Psihologia Transpersonală (Vol.1 și 2) – „Se spune că existența oricărui om poate macula esența lui, de aceea voi continua să mă caut acolo unde domnește Lumina.”

Psihoterapia urmărește evoluția omului, pe toate planurile.

Așa cum sublinia Prof. Univ. Dr. Anca Munteanu în lucrarea sa Psihologia Transpersonală Vol.II, educația holistică este o urgență pentru timpul nostru. „Aceasta poate distila ceea ce este mai prețios în orice ființă umană și, mai presus de toate, își poate recunoaște și regăsi natura sa divină și adevăratul loc pe care îl ocupă în lume.”

Stră-stră-stră procedee psihoterapeutice timpurii

Cuvântul și puterea lui spirituală, așa cum a fost folosit de grecii antici, era utilizat și în spațiul locuit de strămoșii noștri.

Toate aceste procedee psihoterapeutice populare fac referire la ceea ce, în cele mai multe cazuri, îi preocupă pe oameni: belșugul în viață, fertilitatea, sănătatea. 

În România, psihoterapia a fost copilul gestat în ani înflăcărați de cunoaștere, schimbare și dezvoltare, în perioade albe sau de stagnare, în brațele unor părinți poligloți, „reprezentați mult timp de organizații din exterior”. Împărtășind același interes față de ființa umană, nevoia de învățare a ambelor părți a rămas în permanență vie.

Dezvoltarea inteligenței emoționale, a prevenției și a menținerii unei stări de sănătate optime prin furnizarea unei game vaste de soluții terapeutice și de creștere personală, reprezintă obiectivul și misiunea cărora li s-au alăturat experții în sănătate, din cadrul Clinicii Marfil.

Secretele sănătății sunt descifrate cu ajutorul îndrumării de specialitate a terapeuților, prin metode și tehnici de procesare conștientă a emoțiilor sau evenimentelor trăite dramatic, pentru înțelegerea subtilă a cauzelor anumitor afecțiuni și probleme și recuperarea emoțională completă, dar și a dobândirii unei capacități mai ridicate de a schimba modul în care este percepută o situație neplăcută sau cu potențial negativ asupra sănătății.

Activitatea profesională a psihoterapeuților contribuie zi de zi la îmbunătățirea calității vieții, creșterea conștiinței de sine și a sănătății.

În această zi sărbătorim triumful sănătății, ființa umană, în toată complexitatea sa.

Azi celebrăm aportul adus științei, PsihoEducației și evoluției personale de către psihoterapeuți și efortul lor profesional continuu.

Umăr lângă umăr, om lângă om, în metamorfoze simultane, fiecare aducându-și contribuția vieții, misiunea voastră, a celor care v-ați dedicat viața studiului, a șlefuirii permanente a adâncimililor minții și sufletului omului, să vă fie dar și împlinire sufletească!

Din tolba cu mistere a psihoterapeutului, taina primordială cu care înaintează în labirinturile psihologice ale omului se păstrează intactă și inepuizabilă, se încarcă cu generozitate, curiozitate, empatie și considerație față de măreția ființei umane și poartă numele de Iubire.

Pentru că Iubirea construiește. Unește. Iubirea întregește. Iubirea vindecă. Transcende.

Surse: „Istoria Psihoterapiei în România” – Psih.Psihanalist Ileana Botezat Antonescu, Psihoterapia -Un tratament fără medicamente – Irina Holdevici; Psihologia Transpersonală Vol II – Anca Munteanu; Istoria psihoterapiei; Muzeul de Psihologie al Clinicii Marfil.

Articol Vivat Psihoterapia!

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Redactor Mihaela Cristea

Ai întrebări sau propuneri legat de acest subiect?

În cazul în care acest articol nu a acoperit în totalitate subiectul acestuia și simți că există loc de îmbunătățire sau ai anumite întrebări specifice legat de subiect, contactează-ne.
Suntem deschiși la feedback și suport!

Trimite întrebarea ta legat de acest subiect

Veștile bune se răspândesc rapid!

La Clinica Marfil, preocupările specialiștilor din cadrul sănătății vor fi conținute în curând, într-un nou proiect dedicat bunăstării și dezvoltării inteligenței emoționale a tuturor.

Vă anunțăm cu bucurie organizarea unui nou eveniment închinat miracolului vieții și sănătății. În perioada 19-22 octombrie 2023, Clinica Marfil va găzdui un workshop inspirațional, sub semnul binecunoscutei Metode Journey® care, cu această ocazie revine în România, în format fizic.

Seminarul susținut de Brandon Bays și de psihoterapeutul Patricia Cihodaru asigură un spațiu sigur de manifestare a calităților tale ascunse, un spațiu în care potențialul tău ascuns își dezvăluie strălucirea și suflul divin.

Seminar ”Călătoria Intensiv” – Eliberarea de emoții negative și trezirea Conștiinței

Cu Brandon Bays și Patricia Cihodaru.

Brandon și Patricia

Provocările vieții ne îndreaptă în permanență spre găsirea de noi căi de rezolvare și de îmbunătățire a aspectelor vulnerabile cu care ne confruntăm uneori.  

Procesul Călătoriei reprezintă un așteptat prilej de reîntâlnire cu măreția sufletelor noastre. Ghidarea spre vindecarea fizică și emoțională este facilitată cu ajutorul tehnicii foarte simple, al cărei impact va fi oglindit în toată ființa noastră.

Tot acest proces care constituie Călătoria are ca fundament credința că noi, oamenii, avem capacitatea de auto-vindecare la toate nivelurile: mental, emoțional, fizic, energetic și spiritual.

Prin tehnica simplă, Călătoria identifică și eliberează emoții blocate sau evenimente dureroase din viața noastră, astfel încât baza lor emoțională să fie eliminată și să nu poată escalada în probleme fizice sau psihologice. Deseori, vrem să parcurgem singuri acest drum al suprimării durerii trăite și tot de atâtea ori, nu reușim decât să ne distanțăm de acea experiență directă, de forța noastră interioară, de sinele nostru. În sesiunile „Călătoria”, aceste manevre inconștiente de ocolire sunt descoperite și eliberate, lăsând loc auto-recuperării și auto -vindecării.

Cu siguranță, sintagma conștiință pură nu mai reprezintă o noutate și există în prezent numeroase publicații care oferă claritate asupra sa.

Explorarea ghidată din cadrul întâlnirilor Călătoria este orientată spre experimentarea acestei conțiințe pure și a rolului său terapeutic. Conștiința pură este o experiență autentică a trăirilor personale, o claritate și o certitudine personală capabilă să transforme și să soluționeze trăirile suprimate anterior.

Puțin din ce se va înâmpla

Acest Seminar vine cu beneficii pentru tine dacă ești hotărât să:

Acordă-ți trei zile la finalul cărora te vei simți mult mai conecat la tine însuți și la armonia ta interioară.

Vino alături de noi într-o experiență autentică de introspecție și de revelare a esenței tale divine. Și după, fă-o să dureze și revars-o în viața ta, în toate aspectele existenței tale. Bucură-te de universul miraculos conținut în tine!

Înscrie-te Acum la Seminar! (înscrierile sunt oprite)

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Cu 1 Iunie în gând…

Copilăria este primul rai care ne însoțește toată viața. Uneori se întoarce ca să umple cu simțire viața noastră de adult. În noi, copilul și copilăria țin aprinsă flacăra magiei, a noului permanent și a metamorfozelor sufletești.

Într-un suflet de copil încap toate mirările lumii. În ochii lui se limpezesc cele mai învolburate ape și cele mai înalte ceruri. Mâinile sale cunosc simplitatea și atingerea unei mângâieri de-a pururi așternută-n simțuri. Vocea unui copil este exprimarea fericirii, a bucuriei și miracolului numit viață.

Copilul este un dar cu daruri unice, pe care toată viața va căuta să le manifeste liber și autentic. Cunoașterea de sine reprezintă redobândirea potențialului acestor resurse.

Universul unui copil gravitează în jurul iubirii, manifestând în mod natural atât abundența acestui sentiment, cât și lipsa lui.

Jucați-vă!

Copilul nu cunoaște decât un timp: prezentul, momentul ACUM, pe care-l trăiește la intensitate maximă și pe care-l stochează în suflet pentru a-i servi drept reper mai târziu în viață. Faceți prezentul un moment bun, de interacțiune, de bucurie și zâmbete!

Explorați!

Copilul caută să descopere, să cunoască, să dobândească noi abilități, vrea să cerceteze, să testeze limite și să își formeze treptat încrederea de sine din reușite mai mici sau mai mari. Fiți alături de ei în aventuri în natură, povestiți despre lucrurile pe care le vedeți și despre cele pe care vi le imaginați. Creați-vă propriile povești nemuritoare!

Conectați-vă cu copiii voștri!

Copilul are nevoie de apropiere, de atenție permanentă, de relaționare sănătoasă, copilul are nevoie să știe că îl urmați în prezent, cu totul. Spuneți-i întotdeauna că-i sunteți alături, că îl înțelegeți și că sunteți fericiți să petreceți timp împreună. Construiți din acest timp un far în suflet și în afară.

Lumea aceasta ne conține pe toți, ne aduce împreună și ne pune față în față cu lecția vieții. Eu sunt maestrul tău și tu ești al meu, iar copiii sunt cei mai buni. Pentru adulți, copiii sunt oglindirea calităților pe care nu le-au sondat suficient și a suferințelor pe care nu le-au vindecat în ei, astfel încât să se poată bucura pe deplin de viață. Mulțumesc pentru că îmi arăți unde doare! Te rog să mă ierți, este o situație provocatoare și pentru mine! Te iubesc în orice situație, exact așa cum ești!

Cum ar fi să ne permitem o călătorie dus-întors în lumea posibilităților infinite, în care noi, copii, deschidem cutia cu măreție și miracole a Universului?

Hai să ne-ntâlnim, și mici și mari, la intersecția dintre copilărie și maturitate și de acolo-n orizonturi largi, să răspândim povești cu tâlc sau chiar povestea vieții.

Și-am aflat că:

„Vreau să sar în bălți, să mă învârt într-o rochie super colorată și nouă, cu tălpile goale pe iarbă, fără să mă uit în stânga și în dreapta cu gândul că se uită oamenii mari ciudat la mine. Să mănânc o gogoașă cu pudră și să mă bucur că e cel mai bun desert din lume, bucuria autentică: “ce noroc pe mine că a facut mama gogoși!” Îmi doresc să iau micul dejun și să ies la joacă, să întind 4 paturi pe iarbă și să fac tumbe și „roata țiganului’’ și pe margine să fie toți copiii care mă susțin și îmi dau nota 10 (ca Nadiei Comăneci). Cel mai frumos cadou: o înghețată cu alb și mov din Simeria din gară sau bâlci… dacă închid ochii îmi amintesc exact cum arăta și ce gust avea. Este foarte interesantă această incursiune în trecut și prezent. Este un exercițiu minunat prin care ne putem da seama câte lucruri minunate avem acum și le doream cu ardoare și bucurie când eram mici.’’
(Mihaela Firan – Facilitator ThetaHealing®)

„Când ne conectăm la copilul interior, accesăm BUCURIA. Bucuria din lucrurile simple pe care le descoperim fie într-o înghețată aromată, în mângâierea sau îmbrățișarea mamei, în privirea galeșă, iubitoare a cățelușului sau a pisicii familiei, în voiciunea jocului….Un copil este pașnic, iertător, un copil privește și primește viața fără opreliști, un copil curge cu viața și nu rămâne blocat în locuri lipsite de bucuria pe care o caută în tot și toate, pentru simplul motiv că asta-i starea naturală a vieții. Copilul este cu atât mai fericit cu cât armonia și pacea din jurul său se întrepătrund în permanență când este înțeles, când se exprimă liber, când i se permite să uite de timp și face lucrurile în timpul lui, bucurându-se îndelung de fiecare reușită, atingere, joc, râs… Bucuria are darul de a trezi în fiecare om mare, ochii larg deschiși ai unui copil cu entuziasm nelimitat în fața miracolelor”
(Gabi Bădăluță – Psiholog și Psihoterapeut)

„Primul Gând la copilărie mă poartă în grădinile și printre copacii de la țară, unde mergeam adesea și îmi petreceam vacanțele. Mă puteai vedea cocoțată prin copaci, într-o lume numai a mea. Puțini știau cum să mă găsească. Era ca un cod secret care mă dădea în vileag. O întrebare pusă cu voce tare prin gradină, la care cu greu mă abțineam să răspund: “Cum face ciocănitoarea Woody?” Și mă auzeai din te miri ce copac, ascunsă bine, scoțând sunetul ciocănitorii din desenele animate. Mă revăd un copil viu, făcând tot timpul ceva. Jucam elasticul, uneori chiar singură și îl prindeam între picioarele a două scaune. Lipeam pe pereți poze decupate din revistele aduse de tata din delegațiile lui. Si mă uitam la ele începând să visez la cum ar fi să fiu acolo…. Îmi doream ochii mamei mele. Albaștri. Și nu scăpam nicio ocazie să mă lipesc de ea, ochi în ochi, clipind des, doar-doar culoarea ochilor ei trece la ai mei. Prăjiturile mamei, cele mai bune: Arlechin, chou-uri cu cremă de vanilie. Mmmm, delicioase. Și acum as mânca o tavă întreagă, pe nerăsuflate.(…) Mă face să zâmbesc când îmi aduc aminte. Ce frumos a fost, ce tumultos era totul….și le mulțumesc părinților mei că mi-au creat condițiile să pot avea astfel de amintiri.’’
(Mihaela Mîndreci – Terapeut și Profesor de Mindfulness)

Gândindu-mă la mine copil, mi-ar plăcea: „să mă joc cu copiii în fața blocului, să umblu prin natură. Să mă joc, să fiu curioasă și entuziasmată, să descopăr lucruri noi, să mă bucur din suflet de lucruri mărunte, să îmi fie frică de tunete și fulgere, să cred cu tărie în lucruri, în oameni, să cred că pot orice, să fiu încrezătoare, să visez la lucruri mărețe, să mă supăr pe lucruri fără importanță și să redevin fericită la fel de repede.
(Ioana Oneț – Psiholog și Psihoteraeut)

Hai să ne amintim:

Ce dorințe îndeplinești azi copilului din tine?

La mulți ani, copile! Oglindește-ți lumina și bucură-te!

Popas în casa copilăriei

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Profesia de psiholog și de profesor pe care magistral a înălțat-o spre predare, o așază pe Doamna profesor Anca Munteanu în aula celor care și-au depășit limitele, nesuspendându-și întrebările, dimpotrivă: regenerându-și „toate mirările lumii.’’

Anca Munteanu este profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie si Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara și decanul acestei facultati din 2004. Este doctor în psihologie (1981) si Doctor Honoris Causa. A desfășurat numeroase stagii de formare în psihoterapie experiențială, sub egida Societății de Psihoterapie Experiențială Română din București, dar și în psihologie transpersonală, la Institutul de Psihologie Transpersonală din Paris.

Este autorul a 14 cărți și peste 160 de studii și articole de specialitate apărute în țară și în străinătate și coautor la alte 39 de cărți. Aceste publicații reprezintă o necesitate intelectuală și spirituală a fiecărui psiholog contemporan sau om înzestrat cu darul curiozității și al descoperiririlor revoluționare.

Doamna profesor Anca Munteanu inițiază în fiecare an evenimente științifice sau cu caracter cultural, al căror scop este de a răspândi cunoașterea și  necesitatea realizării celor mai regeneratoare direcții din psihologia de azi.

Despre psihologia tradițională consideră „că trebuie să renunțe la idealul clasic al obiectivității riguroase, din moment ce există multe situații care o subminează (…): acțiunea fenomenului placebo (…), perturbarea funcționării unor aparate de laborator prin simpla prezență a unei anumite persoane (cazul lui Pauli fiind de notorietate). „Ca om care slujește psihologia de peste patru decenii, transformarea ei într-o disciplină zgribulită, nedemnă de statutul imperial pe care îl merită și detrecutul său eroic (cel puțin în România), mi-ar provoca o dureroasă rană narcisică.’’
Psihologia Transpersonală – Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu

Psihologia Transpersonală este publicată în două volume, din ambele, gradual resimțindu-se impulsul și necesitatea evoluției psihologiei, prin validarea dimensiunii spirituale, cu tradiție milenară și fundamente științifice –  o operă magna, așa cum spunea Prof.univ.dr. Dumitru Constantin -Dulcan.

Prin oameni, cunoașterea capătă putere transformatoare și ca atare, „și psihologia va trebui să devină, în mod inexorabil, o știință holistică, o știință a omului integral.(…)’’
(A. Gavreliuc, 2013 – Psihologia Transpersonală – Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu )

Într-un scurt interviu acordat cu ocazia Zile Psihologului, doamna profesor Anca Munteanu, un psiholog și om remarcabil, a împărtășit cu noi câteva răspunsuri la întrebări legate de universul psihologiei și de profesia de psiholog:

  1. – Doamnă profesor, ce anume v-a determinat să alegeți profesia aceasta?
    De ce Psihologia și ulterior Psihologia Transpersonală?

R:  Profesiunea de dascăl universitar în psihologie, care și astăzi îmi înobilează viața, se datorează unui șirag de întâmplări fericite. Spun acest lucru deoarece, inițial, am susținut admiterea la secția de filosofie a Universității ieșene, iar din anul al treilea, odată cu înființarea specialității de psihologie-pedagogie, am frecventat și acest domeniu, așa încât la capătul celor 5 ani, am dobândit o dublă specializare, în filosofie și respectiv, în psihologie-pedagogie.

A fost o opțiune inspirată, întrucât în perioada celor aproximativ 10 ani de „glaciațiune” a psihologiei (când ea a fost efectiv ștearsă dintre disciplinele acceptate de regimul ceaușist), eu am putut preda filosofie și pedagogie. Există în această conjunctură și o picătură de umor, căci în anul 1981, când am obținut titlul de doctor în psihologie, dobândisem un titlu științific într-o disciplină, atunci inexistentă oficial în România. Păstrând registrul umoristic, mă consolez astăzi cu o explicație în cheie cuantică, conform căreia nimicul înseamnă totul.

Pasiunea electrizantă pe care o nutresc pentru psihologie nu este de circumstanță, pentru că dat fiind arborescenta ei complexitate, precum și caracterul ei fluid, eterat, inefabil, m-au transformat pe viață în ucenicul ei itinerant.

Cât privește apropierea mea de psihologia transpersonală, care datează de peste două decenii, ea se datorează faptului că sunt un căutător de mistere, adică un mistagog, care caută dincolo de aparențe și care nu se poate consola cu noul format de psihologie, ce a transformat idealul cuantificării și al instrumentului statistic în autentice edicte papale, consolându-se doar cu cochilii goale, prădate de perle, adică de freamătul însuși al vieții. Desigur, nu contest beneficiile incontestabile pe care experimentul și statistica le-a adus în procesul de scientizare al psihologiei, dar trebuie să menționez că prin acest dataism (adică exces de date, despre care vorbea Y. Harari), ea a ratat sondarea integralității triontice a fiintei umane (prin ignorarea dimensiunii spirituale și implicit a problemelor perene).

Fără îndoială, fiecare om e un amalgam de tenebre și lumini, dar dincolo de tensiunea acestei antinomii, generatoare de flacără, nu putem eluda sacralitatea care îl amprentează. Pe scurt, promovând orientarea transpersonală mi-am exersat cutezanța de a privi și dincolo de văl, ceea ce mi-a dezvăluit câteva dintre perenitățile lumii.

  1. Cum v-a îmbogățit universul această practică?

R: Fără îndoială, compania diverselor sorturi/curente din psihologie m-au modelat mereu, întrucât, în opinia mea, psihicul uman seamană oarecum cu păpușile Matrioșka. Prin urmare, ca să ajungi la ultima păpușă, cea purtătoare de esență, nu trebuie să te lași sedus de păpușile de pe traseu, oricât de seducătoare și accesibile sunt acestea. Iar pentru mine, descoperirea psihanalizei mi-a inoculat dorința de a căuta și mai adânc, și astfel, am ajuns la psihologia transpersonală, care mi-a exersat simțul adâncului și dorul de înălțimi.

  1. Care sunt calitățile pe care ar fi bine să le dețină un viitor psiholog?

R:  Întrucât, așa cum spuneam, știința psihologică fiind un domeniu atât de complex și de inefabil reclamă din partea psihologului o multitudine de calități. Desigur, n-am să evoc decât pe cele mai importante.

Din punctual meu de vedere, psihologia se află sub zodia Meșterului Manole, adică este o zidire ce trebuie reluată mereu, adică necesită din partea slujitorilor ei, o minte deschisă, ce nu are voie să se instaleze confortabil în nici o teorie, oricât de modernă și prizată ar fi aceasta la un moment dat, ci să-și asume curajul și truda resemnificărilor permanente.

Și întrucât psihicul este o îngemânare de câmpuri diafane și multicolore, asemenea  unei picturi impresioniste, cred că un psiholog trebuie să conteze nu doar pe rațiune, ci și pe afectivitatea sa, pe rigoare și acuratețe, funciare experimentului și statisticii, dar și pe subtilitatea bizantină a nuanțelor, specifică analizelor calitative.

Prin urmare, un psiholog autentic este acela care știe să asculte dicteul sec, rece, auster al cifrelor, dar știe și să nu-și juguleze vibrația inimii. Altfel spus, pentru a sonda adâncimile semenului său, dincolo de cețurile lui interioare și a-i activa resursele sale tămăduitoare, psihologul trebuie să ajungă într-o stare de flux, ce presupune inexorabil simbioza dintre minte și inimă.

Un bun psiholog, care dorește să fie o autoritate în domeniu și nu doar un simplu simbriaș, nu are voie, niciodată, să se instaleze în certitudini epistemice, de aici rezultă provocările și fascinația psihologiei.

  1. Psiholog – profesie nobilă. Care ar fi contribuția psihologului în viața unei persoane?

R: Rostul unui psiholog este unul crucial (și tot mai evident în vremurile destabilizatoare pe care le trăim), deoarece el realizează o autentică ecologie lăuntrică a semenului său, pentru a-i activa izvoarele de armonizare și tămăduire ale acestuia, și a-i consolida astfel reziliența și speranța în regăsirea culorilor vieții.

            Munca lui este la fel de migăloasă și dificilă ca și restaurarea unui tablou deteriorat de vreme și vremuri, adică presupune măiestrie, finețe, răbdare, delicateță și o imensă empatie. În absența acestor calități pot surveni deteriorări ireversibile, dar dacă totul se încununează cu un succes, la capătul drumului, acest vajnic însoțitor readuce lumina în privirea celui pe care l-a asistat.

  1. Sunteți profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie și Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara, și decanul acestei facultăți din 2004. Doctor în Psihologie și Doctor Honoris Causa, ca să menționăm doar două distincții cu care v-au fost recompensate devotamentul și studiul acestei științe. Ce v-a hrănit interesul în toți acești ani?

R:  Cred că ceea ce mi-a menținut nestinse deschiderea și interesul față de psihologie, în toți acești ani, este nu numai iubirea mea irepresibilă față de om, dar și dorința de a-l cunoaște în fibra sa cea mai tainică, întrucât am certitudinea că psihicul uman este un mister de o profunzime și subtilitate aparte, în care este encodat întregul Univers.

  1. Îmi amintesc ce ați spus la un moment dat – și am în suflet afirmația aceasta ca o valoare de dezvoltat – Nu contează unde înveți, ci cât înveți!
    Când știe sau cum știe un psiholog (cred că e valabil și în alte profesii) că este un psiholog în adevăratul sens al cuvântului, un psiholog complet?

R: În opinia mea, un psiholog autentic este acela care nu se lasă confiscat de nici o modă existentă la un moment dat, deoarece a înțeles că orice orientare este unilaterală, parcelară și că doar toate la un loc pot cartografia întregul și, în plus, că toate curentele existente pot convețui complementar și întregitor în contextul unei viziuni holistice despre om. Mai precis, că ele nu sunt rivale deoarece reflectă nivele diferite ale conștienței multi dimensionale.

De asemenea, un psiholog performant va alege din paleta multiplu constelată de orientări, existente astăzi pe mapamond, pe aceea cu care rezonează cel mai mult în fibra sa profundă, manifestând respect și toleranță față de confratele său care slujește un alt current.

În plus, un psiholog bun este iubitor de cultură, de metafore și simboluri, pentru că acestea din urmă sunt mesageri pentru partea din om care a rămas Dincolo.

În plus, un psiholog adevărat va rămâne mereu sub vraja nesățioaselor întrebări ale psihologiei.

  1. Sunteți autor a numeroase expuneri științifice, cărți, co-autor și coordonator de lucrări de specialitate, ați oferit cititorilor adevărate nestemate de purtat prin suflet, sunteți un meta-psiholog! Ce și-ar mai putea dori un om cu darurile dumneavoastră?

R: Chiar dacă sunt înzestrată, ca orice om, cu unele daruri, am încă multe de șlefuit. Altfel n-aș mai fi în această dimensiune. Dacă mă gândesc mai atent, mi-aș dori să am aptitudini muzicale, ca să pot cânta la pian.

  1. Ce alte pasiuni aveți? Și dacă-mi permiteți, care considerați că este direcția spre care se îndreaptă psihologia în zilele noastre?

R: Dintre pasiuni, prima în top se plasează detașat lectura (acest „viciu nepedepsit”, cum afirmă R. Barthes), apoi muzica și călătoriile.

Cât privește destinul psihologiei de astăzi, sper, într-un puseu de optimism, că orientările umaniste vor deveni suficient de viguroase și ofensive, pentru a contracara panta excesiv de tehnicistă pe care a alunecat psihologia academică și care a devenit o știință in vitro, cu alură de fast food, ce ratează problemele cruciale ale ființei umane.

  1. Ce ați recomanda acelora care vor să se apropie și să aprofundeze știința sufletului?

R: Candidaților la psihologie le-aș atrage atenția că această știință deosebită și nobilă are mai multe niveluri de lectură, accesibile ucenicului pe măsură ce urcă. De aceea, nu trebuie să rămână încremeniți în imanență, slujind doar jocul de sirenă al aparențelor.

  1. Un gând, un impuls, o taină…….

R: Pentru final, doresc să apelez la o parafrază din C. Noica, ca o profesiune de credință: „Dacă iubiți muzica sufletului, pierderile, curgerile, creșterile, dacă vă plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima și mintea, dacă aveți un dram de nebunie și un munte de măsură, veți îmblânzi cândva psihologia”.

            „Și pentru că astăzi este ziua noastră a psihologilor, vă urez tuturor să fiți mereu mândri și demni că slujiți această șansă.”

Interviu de Ziua Psihologului cu Prof.univ.dr. Anca MUNTEANU

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Spre sufletul omului

Psihologia – știință a sufletului, ca să ne întoarcem în timp și transmitere la originea cuvântului – studiază o gamă de funcții și procese mentale precum gândurile, limbajul, emoțiile, conștiința, percepția, motivația și personalitatea conținute în comportamentul uman.

Preocuparea față de descifrarea misterului ființei umane a traversat multe vremuri, multe minți, multe școli, oameni și transformări. Datorită acestei transcenderi și a explorărilor efectuate încă din antichitate, de către Platon sau Aristotel, în abordări disonante ale psihologiei, s-au consolidat pilonii studiului și ai evoluției în timp ai acestei științe.

Cu alte cuvinte, evoluția acestei preocupări a fost șlefuită cu devotament și iubire față de cunoașterea fină și în permanentă schimbare a ființei umane.

Psihologia, prin timp

Ca știință, psihologia își are originea la Leipzig, în laboratorul de psihologie experimentală al lui Wilhelm Wundt.

În prezent, Psihologia este o profesie proeminentă pentru dezvoltarea societății, prin prisma caracterului său social, dar și al instituțiilor de formare și de studiu, răspândite peste tot în lume.

Psihologia și implicit profesia de psiholog, își menține – ba chiar își amplifică, datorită  pregătirii, activității profesionale și a rezultatelor obținute de specialiști în diferite zone de desfășurare – importanța și necesitatea în societate.

Ramuri ale psihologiei au oferit o bogată sursă de studiu, sprijin, apropiere și înțelegere acelora care au realizat că evoluția omului, sănătatea și starea de bine  necesită cuprinderea tuturor componentelor sale, văzute și nevăzute.

Într-un fel, psihologul este concretizarea celor neștiute, neexplorate ale fiecăruia dintre noi, este bastonul-observator și îndrumător în situații de neclaritate sau provocatoare. Relația stabilită între psiholog și client transcende barierele cunoscute și generează deschiderea căii spre cunoaștere și vindecare.

Profesia de psiholog ocupă un rol deosebit în domeniul sănătății omului.

De câte ori, în câte moduri și cu câți dintre noi nu s-a demonstrat astfel?

Toate reprezintă tot atâtea ținte pe care un psiholog devotat le dobândește în ședințele de consiliere sau de terapie pe care le desfășoară.

Psihologia în România

Aceleași rădăcini germane le are și evoluția psihologie în țara noastră, prin aportul oferit de discipolii lui Wundt.

Din 2004, în fiecare an în data de 27 Mai, instituțiile acreditate și reprezentanți ai comunității psihologilor din România sărbătoresc Ziua Psihologului, – un eveniment care marchează exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, care a dus la înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România și reunește și promovează practicienii din cadrul acestei nobile profesii.

Menționăm și noi câțiva dintre cei care au pus bazele și au dat mai departe ștafeta cunoașterii, așa cum le-a fost permis:

Încă avându-i în conștiința colectivă pe cei care au înaintat contribuția lor evoluției psihologiei, menținem calea de înaltă cunoaștere cu recunoștința profundă pe care o exprimăm față de profesia și aportul educațional, științific și cultural al unui psiholog emerit, Prof.univ.dr. Anca Munteanu.

Doamna Profesor susține și conține cu o capacitate spirituală nemărginită, valoarea PsihoEducativă și cu caracter primordial uman al proiectelor și activității pe care o desfășoară specialiștii în sănătate ai Clinicii Marfil.

Pentru toată contribuția adusă peisajului psihologic autohton și nu numai, îi suntem cu onestitate recunoscători și în egală măsură, moral datori să cunoaștem și să conștientizăm necesitatea unei viziuni sănătoase asupra omului și a vieții.

Drept urmare, în această zi, transmitem apreciere, susținere și recunoaștere psihologilor care și-au dedicat energia și timpul cunoașterii, însoțirii și înțelegerii celorlalți, făcând prin munca lor, lumea noastră un loc mai bun și mai frumos!

Recunoștința ni se îndreaptă de asemenea spre colegii noștri:

Vă dorim să vă bucurați de experiențe inovatoare în profesia pe care o desfășurați!

Într-una din prefețele Edițiilor Amici di Dirk, apreciată că moștenire a fiului său, Dirk, Doctorul Hamer își devoalează dorința ca aceasta să fie cândva considerată ca cea mai mare binecuvântare din medicină. „Nimeni nu poate spune că nu se poate înșela. Îmi doresc în mod special să nu fiu „crezut”, ci sistemul însuși, verificabil și dovedit cu probabilitate maximă.”

În continuare, dorim să oferim tuturor o bună înțelegere și profundă recunoaștere a ceea ce cunoaștem azi despre Noua Paradigmă biologic-științifică, bazată pe Cele 5 Legi Biologice care guvernează Biologia și pe care le datorăm descoperirilor revoluționare ale cercetătorul german, Dr. Ryke Geerd Hamer.

(Dr. Fernando Callejón – Doctor în Psihobiologie și Președintele primului curs de Noua Medicină Germanică susținut în Argentina, în 1995)

Din 17 Mai, prin descoperirile care au răsturnat vechea paradigmă medicală

Născut pe 17 mai 1935, în Mettmann, Germania, Doctorul Ryke Geerd Hamer a studiat medicina, teologia și fizica, obținându-și acreditările ca teolog și doctor în medicină la Universitatea din Tübingen, Germania. Practica medicală a desfășurat-o timp de câțiva ani în diferite spitale universitare din țară. După obținerea specializării în Medicină Internă, a început să lucreze ca internist în Spitalul Universitar din Tübingen, unde i s-a atribuit responsabilitatea îngrijirii bolnavilor de cancer și unde a cunoscut-o și pe viitoarea soție, dr. Sigrid Hamer.

În anul 1978, fiind în vacanță la Roma împreună cu familia, ocazie cu care intenționa să ofere sprijin medical voluntar oamenilor bolnavi din cartierele sărace ale orașului, Hamer este anunțat că fiul său Dirk a fost împușcat accidental de Prințul Emmanuel de Savoia, gravitatea și complicațiile suferite având ca urmare moartea tânărului câteva luni mai târziu, chiar în brațele tatălui său.

La scurt timp după moartea fiului său, Dr. HAMER este diagnosticat cu cancer testicular. Fiindcă niciodată nu a fost grav bolnav a postulat că dezvoltarea cancerului ar putea fi strâns legat de pierderea subită a fiului său.

De fapt, în onoarea fiului, el a și denumit acest șoc neașteptat un DHS – Sindromul Dirk Hamer.

Numai ce simți în momentul unui DHS (Sindrom Dirk Hamer) poate decide conținutul conflictului biologic.

Moartea lui Dirk și propria experiență cu cancerul l-au purtat pe Dr. Hamer într-o călătorie științifică extraordinară, irepetabilă.

În acea perioadă Internist – Șef la o clinică oncologică din Munich, a început să investigheze experiențele pacienților săi cu cancer, realizând foarte curând că la fel ca și în cazul lui, toți trăiseră un șoc emoțional neașteptat și caracteristic. A hotărât să-și ducă demersul mai departe, urmându-și ideea că toate procesele corporale sunt controlate din creier. Astfel a analizat CT-urile pacienților săi și le-a comparat cu registrele medicale și psihologice corespondente. Spre uimirea sa, a descoperit o corelare clară între diferite „șocuri de conflict’’, cum se manifestă aceste șocuri în organ și cum toate aceste procese sunt conectate la creier.

Nucleul unei Științe Umane

Continuând ideea de mai sus, celulele cerebrale impactate trimit un semnal biochimic celulelor corespunzătoare ale corpului, provocând creșterea unei tumori, necroza unui țesut sau pierderea funcționalității, în funcție de învelișul cerebral care primește șocul. Motivul pentru care conflicte specifice sunt irecuzabil unite cu zone precise ale creierului este că, de-a lungul istoriei evoluției umane, fiecare zonă din creier a fost programată ca să răspundă instantaneu la conflicte care ne puteau pune în pericol supraviețuirea.

De exemplu, trunchiul cerebral – cea mai veche/bătrână parte a creierului nostru – este programat să răspundă de elemente de bază ale supraviețuirii, precum respirația, reproducerea și hrănirea.

Partea cea mai tânără – cerebelul – este în legătură cu chestiuni de tip social și teritorial.

De asemenea, Dr. Hamer a descoperit că fiecare boală traversează două faze:

Dr. Hamer și-a numit descoperirile „Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine’’ fiindcă cercetarea sa este în acord complet cu legile naturale ale Embriologiei și cu logica evoluției.

Pe parcursul vieții sale și-a demonstrat și confirmat descoperirile prin peste 40.000 de studii de caz.

Noua Paradigmă Științifică

Explicația dată bolii, ca interacțiune semnificativă între psihic, creier și organul corespunzător, infirmă viziunea că aceasta apare din hazard sau dintr-o greșeală a Naturii. Astfel, cercetările sale schimbă radical teoriile existente în medicina convențională.

 „Ca să fii cel mai bun, studiază ca și cum ai fi cel mai rău’’
(autor anonim)

Teza sa post-doctorală, prezentată la Universitatea din Tübingen a avut ca obiectiv demonstrarea descoperirilor sale în cazuri echivalente, consecința fiind învățarea și studierea științei Noii Medicine Germanice® de către toți studenții la medicină contribuind astfel semnificativ la recuperarea tuturor pacienților.

„În fața comisiei de evaluare și a Doctorului Hamer au fost aduși trei pacienți, bolnavi (diagnostic – doi oameni care un știu despre ce e vorba: pacientul nu știe ce boală are și medicul nu știe din ce cauză). Cu acordul lor și acuzând diferite tipuri de dureri în corp, neștiind ce diagnostic au,  acești oameni au fost internați și au fost supuși diferitor investigații medicale. Medicii prezenți în sală cunoșteau deja diagnosticul pacienților, nu și Doctorul Hamer care a cerut să se uite doar un CT al acestora, după care a început să scrie de ce afecțiune suferea fiecare om, fără să aibă acces la alte analize, ci doar citind Computerul Tomograf prezentat. A identificat corect afecțiunea fiecăruia în parte, ba mai mult, unuia dintre ei i-a indicat și prezența unei eczeme la piciorul stâng.’’
(Ionuț Săndulache – ambasador al științei descoperite de Dr. Hamer)

Spre marea sa uimire, comisia universității i-a respins lucrarea și a refuzat reevaluarea tezei, în premieră în istoria universităților. Însă asta nu a fost tot… La scurt timp după ce și-a prezentat teza, Hamer a fost pus în situația dificilă de a alege între  renegarea cercetărilor sale și poziția de medic din cadrul clinicii. Descoperirile sale aveau fundamente științifice solide, cum de era posibil așa ceva? Scrisori ale pacienților lui, adresate autorităților din sistemul sănătății au rămas fără răspuns, însă Dr. Hamer și-a continuat practica în zona privată, ulterior alegerii de a părăsi mediul Universității.

Hărțuirea Dr. Hamer a atins apogeul în momentul când, la 54 de ani, nefiindu-i dezaprobată munca științifică, i-a fost retrasă licența medicală fiindcă a refuzat să renunțe la descoperirile sale despre originea cancerului și se lase guvernat de principiile medicinii clasice. Fără drept de practică, depinzând de tehnica medicală a altor medici, a decis să meargă mai departe cu munca sa.

A analizat peste 10.000 de cazuri și a reușit să extindă descoperirea Celor 5 Legi Biologice ale NMG în practic toate bolile cunoscute în medicină. În tot acest timp, era atacat cu îndârjire și constanță, primind apelative rușinoase, grele, nedemne de orice om, asupra sa planând inclusiv suspiciunea unei boli mentale, ca urmare a părerilor unor psihiatrii aleși de anumite instanțe.

Ca rezultat al acestor eforturi consistente de suprimare a descoperirilor Dr. Hamer, timp de aproape 30 de ani, milioane de pacienți au fost privați de posibilitatea de a fi tratați potrivit Noii Medicine Germanice, prin abordarea sa umană și non-invazivă!

Furnizând servicii medicale fără aviz de liberă practică, Dr. Hamer a primit 19 luni de închisoare. Căutând în arhivele sale, un reprezentant al poliției s-a văzut nevoit să admită, în timpul procesului, că după cinci ani, între 6000 – 6500 de pacienți cu cancer „terminal’’ erau, în mod ironic, în viață. Ce indice de succes al NMG!

În ciuda celor două ordine emise de Instanță, Universitatea din Tübingen refuză să recunoască tot aportul științific al Dr. Hamer.

Pentru omenire

„Mai ușor dezintegrezi un atom decât o prejudecată.’’
(Albert Einstein)

În cadrul Primului Congres Internațional despre Tratamentul Medical Complementar și Alternativ al Cancerului, din 14/15 mai 2005, unde Dr. Hamer a expus Cele 5 Legi Biologice ale NMG, participanții prezenți i-au propus Premiul Asturiei  (Premiile Asturiei sunt cele mai prestigioase Premii din Spania, oferite de Fundația Prințesa Asturiei), recunoaștere pe care inițial a declinat-o, ulerior, cu o modestie demnă de calitatea umană pe care o încarna și cu gândul întotdeauna la binele pacienților săi, pe care nu dorea nicidecum să îi priveze de vreun drept, a acceptat premiul, cu două condiții însă:

  1. „Mi se va oferi premiul oficial pentru a-mi putea desfășura profesia de doctor în medicină.
  2. Mai exact, acest permis reînnoit îmi va permite să practic Noua Medicină Germanică®, o disciplină care a primit 30 de verificări oficiale.’’

Un deschizător de drumuri – excelența biologică a fiecărui om

Altruismul său și determinarea de a-i ajuta pe ceilalți să se ajute, să se cunoască și să trăiască în armonie, sănătoși, în acord cu Natura din care provin și care-i guvernează indiscutabil dinspre interior, ne rămân ca datorie, ca onoare de a da mai departe această moștenire umană și de a ne comporta la apogeul acesteia.

„Perfecțiunea este un dar al îngerilor și al lui Dumnezeu.’’
(Gabi Bădăluță – Totul despre sâni Vol. 1)

Dr. Ryke Geerd Hamer și-a îmbrățișat condiția umană, în care i-a fost investit harul genialității. Și a făcut un lucru extraordinar cu el. Poate că am putea face o listă a ceea ce mulți numim „defecte’’ ale sale, dar, orientați spre cunoaștere de sine și evoluție persoanală reală, e de datoria noastră să privim latura educativă a descoperirilor sale – înțelegerea vieții și a sănătății din interior și să considerăm că în acest caz, balanța înclină în favoarea marelui bine comun pe care l-a desăvârșit într-o viață dedicată cercetării, cunoașterii și solidarității umane.

Lumea din care s-a ridicat și căreia i-a predat ștafeta științei biologice a înțelegerii de sine, a constituit un teren fertil dezvoltării multor metode și tehnici de autocunoaștere care susțin sănătatea, procesele interne individuale de explorare a emoțiilor reprimate, dramelor trăite, a conflictelor emoționale sau a cauzele bolilor și implicit, a vindecării.

Muzică terapeutică

„De douăzeci de ani iubesc o fată

De când m-a sărutat, pe vremea când eram studenți

Și capela micuță ne primea înăuntru noaptea.

Copilă! Copila mea!

De douăzeci de ani iubesc o fată

Și o iubesc tot mai mult în fiecare zi

Cu ochii ei albaștri ca dimineața și părul negru ca noaptea.

Și de atunci, umblu vrăjit ca într-un vis,

Copilă! Copila mea!

Cerul zâmbește!

Zâmbetul tău îl văd în cele cinci fețe pe care mi le-ai dat

Și în care ești întotdeauna TU! (…)’’

Pentru soția sa, în 1976, cu ocazia celei de-a 20-a aniversări împreună, Hamer a compus o o melodie – muzică pentru însănătoșire – despre care el considera că are efect vindecător asupra persoanelor care sufereau de boli cronice în fază de recuperare.

Despre muzica sa, din punct de vedere al NMG, Giovanna Conti a publicat cartea – The Biological Meaning of Music -un instrument extraordinar și indispensabil tuturor celor care studiază muzica.

Cartea conține 3 diagrame care demonstrează modul în care a doua lege biologică se aplică compozițiilor muzicale folk și clasice. Această descoperire a fost verificată de dr. Hamer, precum și de alți doi profesori europeni de muzică renumiți.

„Uneori viața are nevoie să se întoarcă spre interior pentru a putea crește în alte moduri.’’
Michael Meade

Surse:

„Totul despre sâni Vol. 1’’ – Gabi Bădăluță (sinteză și grafică) –  pentru a descoperi în detaliu și structurat o imersiune consistentă și aprofundată în biologia emoțiilor noastre și a patologiilor corelate cu sânul, vizitați:

Totul despre sâni Vol. I – Gabi Bădăluță – Clinica Marfil – Cursuri și terapie

Escuela 5 Leyes Biologicas Nueva Medicina Germanica Dr. Hamer

Welcome to LearningGNM

Ryke Geerd Hamer – Viața unui Geniu

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Iubirea – Întrebare și Răspuns

Indiscutabil, genialitatea Dr. Ryke Geerd Hamer reprezintă un pilon al evoluției omenirii. Misiunea sa, greu încercată de destin a fost purtată cu demnitate, respect și iubire față de știința pe care a cercetat-o cu sârguință și profunzime și față de oamenii cărora le-a dat-o spre cunoaștere. 

După ce a fost diagnosticat cu „cancer testicular avansat’’ și soția sa cu „cancer mamar’’, la scurt timp după moartea timpurie a fiului său Dirk, Dr. Hamer a început să-și pună întrebări cu privire la posibilitatea dezvoltării unui „cancer’’, în mod simultan, la două persoane tinere și fără un istoric medical serios și dacă acesta ar fi în relație cu experiența tragică a morții fiului lor. Acest gând a reprezentat începutul investigațiilor sale de a demonstra „ce provoacă boala.’’

Întâi a fost Intuiția, ulterior, Verificarea

Descoperiririle sale s-au conturat alături de bolnavii de cancer, al căror istoric medical îl investiga în calitate de medic. Nu cunoștea încă relația cauză-efect, însă a intuit și a explorat această idee în conversații care aveau ca scop aflarea părerii lor despre cauza bolii. Concluzia surprinzătoare a fost că toți pacienții cu cancer pe care i-a întrebat dacă anterior apariției bolii au trăit un eveniment traumatic sau un șoc neașteptat, extrem, au răspuns afirmativ.

Ce este DHS? – Sindromul Dyrk Hamer

Șoc emoțional acut, care se pretrece simultan în psihic, creier și în organul echivalent.

În NMG (Noua Medicină Germanică), DHS este un eveniment emoțional dureros, pe care nu l-am putut anticipa și pentru care nu am fost pregătiți. Din punct de vedere biologic, termenul „neașteptat’’ implică faptul că, „nepregătit pentru’’ situație, ar fi vătămător pentru cineva „prins cu garda jos.’’

Pentru a susține organismul în timpul unor crize neprevăzute, un Program Biologic Semnificativ Special în poziție stand-by pentru exact acel conflict, este activat instantaneu. Semnificația acestui PBS – Program Biologic Special al Naturii este de a îmbunătăți funcția organului, astfel încât omul să își poată gestiona și eventual rezolva conflictul. Mai exact, șocul puternic căruia psihicul nu îi poate face față  fiindcă este colpeșitor pentru subconștient, este preluat, în fracțiuni de secundă de creier. Simultan, este descărcat în corp, în funcție de nuanța conflictului. Acest proces marchează începutul unui program biologic special. 

(Totul despre sâni  Vol. 1– Psiholog Gabi Bădăluță)

Noua Medicină Germanică se referă la conflicte biologice corelate cu funcția organului corespondent. Astfel, organele canalului alimentar sunt corelate cu conflicte precum „conflictul de îmbucătură” (a nu fi capabil să prinzi, să înghiți, să digeri sau să elimini o îmbucătură), ale uterului și prostatei, cu conflicte de procreere sau ale pielii, cu conflicte de separare.

Deținând și gândirea simbolică, ființa umană poate experimenta de asemenea conflicte biologice, în sensul figurat, simbolic. În Medicina Germanică, un conflict de atac poate fi activat printr-o remarcă ofensatoare, un conflict de pierdere teritorială, printr-o mișcare nedorită, un conflict de foamete, prin pierderea veniturilor, un conflict de autodevalorizare, din cauza abuzului sau un conflict al fricii de moarte, printr-un șoc față de un diagnostic de cancer.

„Noua Medicină Germanică nu este „o medicină alternativă’’, nici „o medicină integrativă’’, nici complementară. Noua Medicină Germanică este fondată pe legi biologice naturale mai degrabă decât pe teorie. Ferm ancorată în Embriologie, NMG oferă un sistem științific complet, care permite identificarea cauzelor bolilor, acurateței dezvoltării lor și recunoașterea simptomelor care semnalează vindecarea.”
(Ph.D. Caroline Markolin – a studiat intens cercetările NMG, sub îndrumarea directă a Dr. Hamer, după ce l-a cunoscut, în anul 2002)

„Diferența dintre psihic, creier și corp este pur academică. În realitate, sunt unul.’’
(Dr. Ryke Geerd Hamer)

Triada Biologică

Iubirea – Întrebare și Răspuns

Indiscutabil, genialitatea Dr. Ryke Geerd Hamer reprezintă un pilon al evoluției omenirii. Misiunea sa, greu încercată de destin a fost purtată cu demnitate, respect și iubire față de știința pe care a cercetat-o cu sârguință și profunzime și față de oamenii cărora le-a dat-o spre cunoaștere. 

După ce a fost diagnosticat cu „cancer testicular avansat’’ și soția sa cu „cancer mamar’’, la scurt timp după moartea timpurie a fiului său Dirk, Dr. Hamer a început să-și pună întrebări cu privire la posibilitatea dezvoltării unui „cancer’’, în mod simultan, la două persoane tinere și fără un istoric medical serios și dacă acesta ar fi în relație cu experiența tragică a morții fiului lor. Acest gând a reprezentat începutul investigațiilor sale de a demonstra „ce provoacă boala.’’

Întâi a fost Intuiția, ulterior, Verificarea

Descoperiririle sale s-au conturat alături de bolnavii de cancer, al căror istoric medical îl investiga în calitate de medic. Nu cunoștea încă relația cauză-efect, însă a intuit și a explorat această idee în conversații care aveau ca scop aflarea părerii lor despre cauza bolii. Concluzia surprinzătoare a fost că toți pacienții cu cancer pe care i-a întrebat dacă anterior apariției bolii au trăit un eveniment traumatic sau un șoc neașteptat, extrem, au răspuns afirmativ.

Ce este DHS? – Sindromul Dyrk Hamer

Șoc emoțional acut, care se pretrece simultan în psihic, creier și în organul echivalent.

În NMG (Noua Medicină Germanică), DHS este un eveniment emoțional dureros, pe care nu l-am putut anticipa și pentru care nu am fost pregătiți. Din punct de vedere biologic, termenul „neașteptat’’ implică faptul că, „nepregătit pentru’’ situație, ar fi vătămător pentru cineva „prins cu garda jos.’’

Pentru a susține organismul în timpul unor crize neprevăzute, un Program Biologic Semnificativ Special în poziție stand-by pentru exact acel conflict, este activat instantaneu. Semnificația acestui PBS – Program Biologic Special al Naturii este de a îmbunătăți funcția organului, astfel încât omul să își poată gestiona și eventual rezolva conflictul. Mai exact, șocul puternic căruia psihicul nu îi poate face față  fiindcă este colpeșitor pentru subconștient, este preluat, în fracțiuni de secundă de creier. Simultan, este descărcat în corp, în funcție de nuanța conflictului. Acest proces marchează începutul unui program biologic special. 

(Totul despre sâni  Vol. 1– Psiholog Gabi Bădăluță)

Noua Medicină Germanică se referă la conflicte biologice corelate cu funcția organului corespondent. Astfel, organele canalului alimentar sunt corelate cu conflicte precum „conflictul de îmbucătură” (a nu fi capabil să prinzi, să înghiți, să digeri sau să elimini o îmbucătură), ale uterului și prostatei, cu conflicte de procreere sau ale pielii, cu conflicte de separare.

Deținând și gândirea simbolică, ființa umană poate experimenta de asemenea conflicte biologice, în sensul figurat, simbolic. În Medicina Germanică, un conflict de atac poate fi activat printr-o remarcă ofensatoare, un conflict de pierdere teritorială, printr-o mișcare nedorită, un conflict de foamete, prin pierderea veniturilor, un conflict de autodevalorizare, din cauza abuzului sau un conflict al fricii de moarte, printr-un șoc față de un diagnostic de cancer.

„Noua Medicină Germanică nu este „o medicină alternativă’’, nici „o medicină integrativă’’, nici complementară. Noua Medicină Germanică este fondată pe legi biologice naturale mai degrabă decât pe teorie. Ferm ancorată în Embriologie, NMG oferă un sistem științific complet, care permite identificarea cauzelor bolilor, acurateței dezvoltării lor și recunoașterea simptomelor care semnalează vindecarea.”
(Ph.D. Caroline Markolin – a studiat intens cercetările NMG, sub îndrumarea directă a Dr. Hamer, după ce l-a cunoscut, în anul 2002)

„Diferența dintre psihic, creier și corp este pur academică. În realitate, sunt unul.’’
(Dr. Ryke Geerd Hamer)

Triada Biologică

Ø Psihicul

În NMG psihicul este considerat parte integrală a biologiei umane. Este „organul’’ care recunoaște în mod inerent pericolul. În secunda în care s-a produs un DHS, psihicul asociază cu evenimentul o particularitate, o temă specifică a unui conflict biologic, precum „separarea de un partener’’, „frământări legate de cuib’’, „furie legată de teritoriu’’ sau „pierderea unui copil’’. Această asociere are loc într-o fracțiune de secundă și în întregime la nivel subliminal.

Așadar, citirea și evaluarea subiectivă a situației conflictuale realizate de subconștient este cea care determină ce Program Biologic Special va fi activat. Cu toate acestea, modul exact în care mintea subconștientă percepe conflictul specific, este revelat doar în momentul apariției simptomelor fizice. O afecțiune a pielii sau o formă de cancer depinde de modul în care a fost experimentat conflictul biologic în momentul DHS.

Ø Creierul

În momentul DHS-ului, șocul conflictului impactează o zonă specifică, predeterminată, din creier.

Pe un CT (computer tomograf al creierului) este vizibil ca un set de inele ascuțite concentrice sau ca un semicerc, în funcție de localizare.

În NMG, configurația aceasta de inele poartă numele de Focarele lui Hamer. Mărimea Focarului lui Hamer este determinată de intensitatea conflictului.

De reținut că în NMG, analiza scanării creierului este  bazată pe un CT făcut fără substanță de contrast, imaginile fiind văzute din perspectiva clientului – partea dreaptă a CT-ului = partea dreaptă a creierului.

„În creier se inițiază programul de boală și tot în creier se inițiază programul de recuperare, de vindecare.’’
(Totul despre sâni Vol. 1 – Gabi bădăluță)

Ø Organ 

Când se produce DHS, organul cel mai adecvat și pregătit din punct de vedere biologic (conform funcției sale) pentru a supraviețui amenințării, se activează ca parte a Programului Special cu Sens Biologic. Din acel moment, funcția sa va varia pentru a susține tipul de pericol specific, pe care îl experimentează persoana:

–       Amplificare funcțională imediată în organele controlate din Paleoencefal și Mezencefal;

–       Diminuare funcțională progresivă în organele controlate din Neoencefal.

Manifestarea schimbărilor la nivel organic va fi în funcție de durata și intensitatea șocului biologic. Dacă șocul este de scurtă durată, este foarte puțin probabilă apariția unei reacții sau al unui simptom evident în corp.

Relația dintre Psihic, Creier și Organ este evidențiată în prima lege biologică.

Prima Lege Biologică

… demonstrează că există un sistem biologic complet și perfect, pe trei nivele, psihic, cerebral și organic, dezvoltat de Natură pe parcursul a milioane de ani de evoluție.

Dr.Hamer a avut sagacitatea necesară de a o descoperi și da lumii, spre un bine comun major.

DHS-urile (sau reactivările) au rolul de a ne optimiza reacțiile, permitându-ne să supraviețuim și să evoluăm și de aceea sunt absolut necesare și utile.

Ca și în cazul animalelor, omul le trăiește în același mod. Este motivul pentru care, Hamer descrie conflictele utilizând limbajul simplu al animalelor – „a nu-și putea marca teritoriul’’, „ceva nu miroase bine/ceva pute în aer’’, „a se simți atacat.’’

Fiind cunoscută această triadă biologică și rolul său în menținerea sănătății, este indicat și necesar să ne exprimăm emoțiile, proces care creează detensionare interioară și eliberarea tensiunii din organe.

A doua Lege Biologică a Naturii – legea celor două faze

Aceasta identifică originea problemei, cauza emoțională, intensitatea sau dacă am găsit soluția.

Psihicul, creierul și organul echivalent reprezintă trei nivele ale UNUI organism unitar, care lucrează întotdeauna în sincronicitate.

Ø Din punct de vedere biologic, viața noastră decurge în două feluri: alertă și relaxare (Conflictoliză (CL) sau Simpaticotonie și Post -conflictoliză (PCL) sau Vagotonie)

Rezolvarea conflictului reprezintă punctul de cotitură al Programului Biologic Special (PBS).

Conflictele au întotdeauna rădăcini în circumstanțe ale vieții reale și sunt provocate de exemplu de moartea cuiva drag (conflicte de pierdere), de probleme cu partenerul (conflicte de separare), greutăți financiare ( conflict de îmbucătură sau inaniție), griji pentru un membru al familiei (conflicte grijă -cuib) sau pentru sine (conflicte existențiale, sau conflicte de tipul frica de moarte), etc.

„Trebuie să ne rezolvăm conflictele de două ori. O dată, în termeni reali, a doua oară, spiritual.’’ – Dr. Hamer.

De exemplu, pierderea unui loc de muncă ar putea și rezolvat prin reluarea unei pasiunui, a unui hobby mai vechi.

Uneori, conflictele se revolvă de la sine, odată cu schimbarea circumstanțelor reale de viață sau cu prioritizarea altor lucruri.

La nivel spiritual, conflictele cu care ne confruntăm reprezintă o invitație, o propunere de schimbare a atitudinii, de renunțare la furie, de privire a situației dintr-un unghi diferit, printr-o perspectivă de ansamblu, practicând iertarea și înțelegând cu bunătate poziția celor implicați, care constituie adevărata sursă a vindecării.

Dintr-o perspectivă superioară, PsihoEducațională, studierea NMG și înțelegerea funcționării biologice a organismului ca o rutină zilnică, consolidează și contribuie la creșterea și dezvoltarea noastră personală.

Faza de recuperare – Post-conflictoliză (PCL) -Vagotonie

Odată cu rezolvarea conflictului, sistemul nervos autonom trece în vagotonie de durată, pe care o prelungește prin odihnă și apetit bun. Aceste două elemente asigură organismului energia necesară vindecării. 

În PCL, vasele de sânge se dilată, cauzând fierbințeala mâinilor și piele caldă. Această fază mai este numită și faza CALDĂ.

 Psihicul este într-o stare de destindere.

„Dacă pacientului i s-au adus la cunoștință toate faptele, nu va mai trebui să fie speriat de simptomele pe care le manifestă. Astfel, le poate accepta pe toate ca ceea ce sunt – simptome de vindecare – fiecare dintre ele provocând până în prezent, frică și panică. În cele mai multe dintre cazuri, tot episodul va trece fără o urmare notabilă.’’ – Dr. Hamer

A treia Lege Biologică – Sistemul filo-ontogenetic al Programului Biologic Special (originea și evoluția PBS).

Această lege reunește descoperirile primelor două și explică:

A patra Lege Biologică – Rolul simbiotic al microbilor.

Această lege explică rolul diferitelor grupe de microbi (legătura între microbi, straturile embriologice și creier) și bacterii – în simbioză cu organele și țesuturile controlate din Neoencefal și care acționează în ele exclusiv.

Modul în care microbii contribuie la procesul de recuperare organică este în concordanță cu logica și evoluția.

A cincea Lege Biologică – Sensul biologic al Programului biologic special (PBS) sau Quintesența

„Boala’’ este parte a unui Program Biologic Special semnificativ al Naturii, creat pentru susținerea organismului în timpul unui șoc emoțional neașteptat.

Având în vedere cunoștințele noastre despre evoluția omului pe Pământ, Dr.Hamer a descoperit că fiecare zonă din creier a fost programată cu anumite răspunsuri – programe de urgență – biologice la conflicte care ar fi putut pune în pericol supraviețuirea speciilor. Și fiecare om se naște cu ele ca să își asigure la rândul său, supraviețuirea.

„Nimic în natură nu este lipsit de sens, malign sau bolnav.’’ – Dr. Hamer

Surse:

„Totul despre sâni Vol. 1’’ – Gabi Bădăluță (sinteză și grafică) – pentru a descoperi în detaliu și structurat o imersiune consistentă și aprofundată în biologia emoțiilor noastre și a patologiilor corelate cu sânul, vizitați:

Totul despre sâni Vol. I – Gabi Bădăluță – Clinica Marfil – Cursuri și terapie

Escuela 5 Leyes Biologicas Nueva Medicina Germanica Dr. Hamer

Welcome to LearningGNM

Prim contact cu descoperirile Noii Medicine Germane, fundamentată de Dr. Ryke Geerd Hamer

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Educația înseamnă cunoaștere și recunoaștere în egală măsură.

Cunoașterea se deschide accesului la informație și la implementarea unor principii sănătoase de experimentare a vieții, iar recunoașterea derivă din integrarea și manifestarea permanentă a unor valori dezvoltate de fiecare dintre noi, zi de zi.

Despre valori, educație și puțină psihanaliză, pentru voi, în rândurile următoare:

Doza de psihocultură universală

În data de 6 mai 1856, în Freiberg, Imperiul Austriac, în prezent Příbor/Republica Cehă se năștea cel care avea să devină medicul neuropsihiatru cel mai celebru al secolului XX și fondatorul psihanalizei, Sigmund Schlomo Freud, cunoscut lumii ca Sigmund Freud.

Cu o generoasă zestre intelectuală, încă din copilărie a manifestat un interes vădit pentru studiu, adăugând cunoștințelor dobândite în școală, pe cele de limbă latină, greacă, ebraică, franceză sau engleză. A studiat Medicina la Universitatea din Viena, fiind absorbit de tot ce însemna funcționalitatea Sistemului Nervos Central. Începuturile sale ca medic fac trimitere la perioade de activitate în spitale de psihiatrie și dermatologie, după care, obținând calitatea de doctor docent în neuropatologie, își folosește bursa oferită de statul austriac pentru a petrece aproape cinci luni în clinica specializată pe afecțiuni ale sistemului nervos, a renumitului profesor de neurologie, medicul francez Jean Martin Charcot. La un an după practica efectuată la clinica din Paris, Freud reușește să își deschidă propriul cabinet privat de psihiatrie, în care, aplicând metodele lui Charcot – considerate neortodoxe de către colegii de breaslă – va genera, odată cu această abordare, reticența față de teoriile sale asupra nevrozei.

O moștenire controversată

Numele său și Psihanaliza sunt într-o relație inseparabilă, cuprinzându-și întreaga muncă în această direcție pe care a dezvoltat-o și ale cărei teorii reprezintă bază de studiu pentru mulți psihoterapeuți în activitatea lor profesională, în timp ce alții le resping sau le percep ca temei de critică și discuții.

Școala psihanalitică înființată de Freud a fost îndelung contestată de specialiștii în științe care i-au refuzat statutul de curent științific.

 „Paralizia cerebrală infantilă” reprezintă momentul determinant în cercetarea tulburărilor psihice, din rațiuni psihologice, în urma căruia a elaborat conceptul de psihanaliză – concept inovator care atestă importanța proceselor psihice inconștiente –teorie generală a inconștientului. 

Principiile Psihanalizei

Analiza proceselor psihice inconștiente, cărora nu li se aplică niște norme de logică l-a determinat pe Freud să interpreteze visele ca pe niște mecanisme de protecție împotriva unor dorințe cu tendință de exteriorizare și care sunt în relație strânsă cu amintiri refulate din copilărie. Descifrarea acestor mecanisme inconștiente face posibilă identificarea semnificației traumei care le stă la bază.

În tehnicile de interpretare a viselor, Freud pornește de la ideea că „visul nu este un fenomen somatic, ci un fenomen psihic. ˝

Sigmund Freud afirmă că teoria visului „ocupă un loc special în istoria psihanalizei și că odată cu ea, s-a marcat momentul trecerii de la „procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor.˝ – „Vis și interpretare ˝ – ed. Cartex, 2017. Cu ajutorul analizei viselor cu  sistem psihanalitic, Freud deschide calea spre inconștient, prin decodificarea afecțiunilor nevrotice, în special a isteriei.

Freud a conceput cinci faze ale dezvoltării impulsului sexual în copilăria timpurie. Dintre acestea, semnificativă este așa-numita fază oedipală – termenul de complex Oedip este folosit în opera sa pentru prima oară în lucrarea „Psihologia vieții sexuale˝și descrielegătura erotică inconștientă cu părintele de sex opus și rivalitatea față de părintele de același sex, dezvoltată încă din copilărie, consecințele sale fiind sentimentul de culpabilitate și teamă, în cadrul unei stări nevrotice. Complexul Oedip, așa cum apare în lucrările sale, a fost de asemenea criticat de istoricii contemporani, care nu-i recunosc autenticitatea, ci îl consideră mai degrabă o argumentare a tendinței de implementare a etiologiei sexuale a nevrozelor.

Expuse pentru prima oară în lucrarea „Eul și Sinele˝, aceste noțiuni au conținut conștient sau inconștient. Sinele este întotdeauna inconștient.

Freud va utiliza pentru inconștient termenul Se („Es ˝ -pronume impersonal în limba germană) – mai potrivit „să exprime caracterul principal al acestei provincii a sufletului. ˝

(Sigmund Freud – Introducere în Psihanaliză, Vol. 1) În momentul în care solicitările Supra-Eului nu sunt realizate, omul poate dezvolta diferite sentimente de vinovăție sau rușine.

Direcția eforturilor terapeutice ale psihanalizei lui Freud a fost aceea de a consolida Eul, de a-i lărgi orizontul percepțiilor, făcându-l independent de Supraeu, astfel încât să poată asimila părți noi ale Se-ului.

În intervenția referitoare la angoasă, Freud identifică elemente diferite care, „deși nu se contrazic reciproc, nu se potrivesc. ˝

S-au făcut deosebiri între angoasa de pericol și angoasa nevrotică, prima – reacție firească, de înțeles față de pericol, cealaltă – complet enigmatică.

Cu toate acestea, cercetările au câștigat importante lămuriri. Datorită experienței clinice, s-au făcut corelări constante între angoasă și elementul libido în viața sexuală, cea mai comună cauză a nevrozei de angoasă indicând spre excitația frustrantă, care impiedică, în acest caz, libidoul să își exercite funcția, utilitatea, făcând posibilă apariția anxietății.

Te pune Freud pe gânduri?

„Din slăbiciunile tale se va naște puterea.”

„Emoțiile reprimate nu mor niciodată. Ele sunt doar îngropate și ies la suprafață sub o formă mult mai urâtă.”

„Misterul sufletului uman se regăsește în dramele psihice ale copilăriei. Caută în adâncul acestor drame și vindecarea va veni. ”

„Sinceritatea absolută față de tine însuți este un exercițiu excelent.”

„Oamenii consideră că realitatea este nesatisfăcătoare, de aceea trăiesc într-o lume a fanteziilor, imaginându-și implinirea tuturor visurilor. O personalitate puternică pune în practică aceste visuri, în timp ce una slabă continuă să trăiască în lumea sa, fanteziile ei manifestându-se ca simptome a diferite boli.

„Într-o zi, privind în urmă, anii în care te-ai zbătut cel mai mult, ți se vor părea cei mai frumoși ani.”

„Niciodata nu suntem atât de vulnerabili în fața suferinței decât atunci când iubim.”

Selecție a Operelor lui Sigmund Freud în domeniul psihanalizei, traduse în limba română:

Opere Vol I – Totem și tabu– conține unele dintre cele mai incitante eseuri realizate de Freeud despre tabuul incestului, ambivalența sentimentelor, magie sau animism.

Celebritatea lui Freud a stat sub semnul a numeroase controverse în lumea medicală și științifică a vremii, moștenirea pe care a lăsat-o generațiilor care au urmat, situându-se în permanență sub auspiciul schimbării, al evoluției, mai exact.

Influențele teoriilor părintelui psihanalizei s-au extins la nives global, fiind în permanență supuse criticilor, atât din punct de vedere al evoluției istoriografiei cât și a neuroștiințelor, însă ceea ce rămâne înscris în domeniul literelor, al științelor umane, este patrimoniul intelectual al lui Freud – un punct de plecare controversat, dar autentic într-o direcție de studiu permenent al psihicului uman.

Găsești mai multe materiale de psihologie în Platforma de Cursuri Marfil:

Descoperă Platforma Marfil

Succintă incursiune în Psihanaliză  – Sigmund Freud

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Amplificăm acțiunile prin care ne manifestăm interesul față de calitatea vieții oamenilor, consolidând, cu sprijinul terapeuților noștri, echilibrul, bunăstarea și sănătatea, la nivel psihic, fizic și emoțional.

Conexiunea la Comunitate, proiectul înaintat de specialiștii în sănătate din componența echipei Clinicii Marfil, a cunoscut prima reprezentare în data de 14 martie 2023, eveniment la care au participat membri din colectivul didactic al Școlii Gimnaziale Dudeștii Noi și părinți ai elevilor înscriși la cursurile instituției. Într-un cadru receptiv, terapeuții noștri s-au conectat la circumstanțe indezirabile și nerodnice, din punct de vedere educativ, din mediul școlar și au creat o punte de comunicare subtilă cu profesorii și părinții interesați de dezvoltarea armonioasă a copiilor, dar și de creșterea preocupării față de procesul învățării. 

 –   În acest demers de a aduce mai aproape oameni-cheie, importanți și implicați în procesul de învățare și de dezvoltare personală al copiilor, au fost expuse situații provocatoare cu care se confruntă, în egală măsură, părinții, copiii și profesorii.

–  Alături de psihoterapeuții care au ghidat seminarul cu profesionalism, entuziasm și conținere, au stat alături doamna profesoară Bănuț Emilia – Directorul școlii și doamnele profesoare Georgeta Nica, Anca Brăneț și Mirela Calescu. Prezența și susținerea dumnealor au conturat o imagine completă a unei misiuni comune, a unui scop nobil de a forma personalități autonome, cu educație emoțională și cu forțe viguroase de a construi în viitor o societate de oameni sănătoși.

O comunitate sănătoasă și conectată

Pornind de la idealul de a ne bucura de sănătate deplină în toate aspectele vieții, din copilărie, în familie, la școală și în societate, acțiunea desfășurată de specialiștii noștri (părinți și ei) a fost primită cu entuziasm și inimă deschisă de ceilalți părinți prezenți, dar și de profesorii care de asemenea, își asumă rolul de a construi alături de aceștia relații sănătoase cu elevii.

Cu siguranță cunoaștem consecințele lacunelor și punctelor vulnerabile ale relațiilor dintre elevi, dintre profesori și elevi și dintre părinți și copii.

Cu cât devenim mai conștienți de efectele psihologice ale unor comportamente nedorite, ale unei comunicări defectuoase sau într-un limbaj agresiv, cu atât mai mult și mai bine înțelegem, în calitate de adulți responsabili, necesitatea conținerii acestor stări și a rezolvării lor, într-un mod sănătos, cu sprijin de specialitate, acum.

Dudeștii Noi – Noi, împreună cu voi

În Dudeștii Noi, oamenii au răspuns afirmativ unei chemări lăuntrice la apropiere și la conectare cu nevoile emoționale ale copiilor lor, realizând importanța și necesitatea dezvoltării unor direcții și relații sănătoase cu ei înșiși, dar și cu cei din jur.

Subiectele accesate au fost susținute într-un dialog prietenos, cu orientare directă spre soluții practice, adaptate comportamentelor manifestate în cadrul clasei și spre resurse didactice și psihologice, care să susțină într-un mod armonios și optim procesul de învățare și nevoile emoționale ale elevului.

Părinții prezenți la seminar și-au manifestat interesaul îndeosebi față de teme precum stabilirea unor granițe sănătoase în ceea ce privește folosirea tehnologiei, petrecerea timpului de calitate cu copiii – moment de conectare cu copilul, în care sunt identificate și fructificate nevoile reale ale acestuia, ce simte, cum se simte, exprimarea trăirilor.

–  Cu sprijin de specialitate, cu instrumente practice, prin metode terapeutice orientate spre exprimarea emoțiilor și a conflictelor emoționale din spatele unor atitudini, ale unor emoții resimțite cu intensitate – o furie intensă, de exemplu, consolidăm bazele educației copiilor noștri, consolidăm relațiile care se dezvoltă într-un mediu comun tuturor, consolidăm și ne deschidem spre înțelegere, blândețe, acceptare și iubirea de care avem nevoie pentru a ne manifesta liber, cu toată măreția ființei umane.

–   Conexiunea interumană generează un mediu de viață optim de dezvoltare și de sănătate. Fiindcă sănătatea rămâne totuși cel mai prețios dar pe care l-am primit cu toții.

Mulțumim tuturor pentru implicare, pentru apropiere, pentru dorința de a face mai solide relațiile dintre noi și vă așteptăm să ne fiți alături și  în alte proiecte, în care oamenii creează punți durabile pentru viitor.

Concluzii ale evenimentului Conexiune la Comunitate din Dudeștii Noi

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie