Să ne imaginăm una din acele mii de povești nerostite. O femeie, să o numim Maria: se trezește înaintea zorilor și, pentru o clipă, speră că liniștea din casă va dura. Își pregătește copiii pentru școală, cu zâmbete forțate, ascunzându-și cearcănele de nesomn. Noaptea trecută a fost iar lungă: a sărit speriată la cel mai mic zgomot, inima bătându-i nebunește de teamă. În fiecare zi, Maria poartă această frică în suflet, o anxietate surdă care nu o părăsește niciodată. Se simte ca și cum ar păși pe coji de ouă, mereu atentă să nu facă ceva „greșit” care să-l enerveze pe soțul ei.

 Rușinea o apasă: rușinea că trăiește astfel, că nu poate “ține familia unită”, rușinea de a recunoaște față de alții calvarul ei. Uneori se simte vinovată, de parcă ea ar fi cauza furiei lui. Stima de sine i-a fost măcinată încetul cu încetul, ajungând să se întrebe dacă mai valorează ceva ca om. În suflet i s-au cuibărit, rând pe rând, vinovăția, confuzia, disperarea “Poate exagerez eu… poate alți soți sunt și mai răi… poate merit ceea ce mi se întâmplă,” își spune adesea, neîncrezătoare în propriile judecăți.

Pentru Maria și pentru atâtea femei ca ea, frica zilnică a devenit o a doua natură. Trăiesc mereu în alertă, cu corpul și mintea încordate. Această stare de hipervigilență continuă le topește energia și le tulbură somnul. Maria adoarme târziu, cu gândul la ce-o mai aștepta mâine, și se trezește după câteva ore din cauza coșmarurilor. Oboseala îi este cronică, o durere surdă de cap o însoțește toată ziua, iar stomacul parcă i s-a strâns de luni de zile. Medicul i-a spus că are gastrită pe fond de stres. În realitate, trupul ei țipă ceea ce gura nu poate rosti că suferă. 

Lista problemelor ei de sănătate pare fără sfârșit: insomnie, migrene, palpitații, dureri difuze în spate și umeri. Stresul prelungit al fricii se traduce fizic prin greață, tulburări digestive, epuizare nervoasă, dureri cronice și chiar hipertensiune. Emoțiile negre s-au transformat în simptome, pentru că mintea și corpul ei suferă împreună.

Așa arată viața în umbra violenței domestice: o închisoare invizibilă construită din frică, rușine și izolare. Violența domestică nu înseamnă doar lovituri sau răni vizibile. Uneori, lovitura cea mai dureroasă nu lasă vânătăi pe piele, ci în suflet. Poate fi o insultă aruncată zilnic, care sfărâmă încet încrederea în sine a victimei. Poate fi un șir de acuzații și critici menite să o facă să se simtă inutilă. Poate fi un control invizibil, dar total, asupra vieții ei: cu cine are voie să vorbească, când iese din casă, cum se îmbracă și pe ce cheltuie banii. Astfel de restricții nu lasă urme la vedere, dar sunt la fel de apăsătoare ca o cușcă de fier.

Femeia ajunge să se simtă ca o marionetă, cu toate firele trase de partenerul abuziv. • “Îți interzic să vorbești cu cutare prietenă, nu-mi place de ea.” • “Te îmbraci prea provocator, schimbă-te, ce vrei, să te uiți după alții?” • “Dă-mi parola de la telefon, nu ai nimic de ascuns, nu?”

Acestea sunt fraze pe care Maria le aude frecvent.

La început a crezut că o iubește mult și e gelos din dragoste. Dar încet și sigur, acest control i-a invadat toată existența.

Acest control este un model de comportament abuziv bazat pe putere inegală într-o relație, prin care agresorul își subjugă partenerul, degradându-i autonomia și stima de sine. Nu îi dă voie să ia nicio decizie singură, îi controlează finanțele și îi limitează orice contact cu exteriorul.

Dacă Maria primește salariul pe card, de pildă, el îi ia cardul și îi alocă “bani de cheltuială” strict pentru strictul necesar, urmărindu-i fiecare leu. O ține astfel dependentă economic, ca să nu poată pleca. Încetul cu încetul, toate deciziile, până și cele mărunte, îi sunt furate. Viața ei nu-i mai aparține.

 

La nivel psihologic, efectele sunt devastatoare. Fără să-și dea seama, victima ajunge să îi cedeze agresorului controlul asupra propriei sale realități.

Când el îi spune obsesiv că nu valorează nimic, ea sfârșește prin a-l crede. Când el o insultă  “proastă, urâtă, nimeni altcineva n-ar sta cu tine”, în timp, ea începe să simtă că merită aceste cuvinte și că altcineva nu ar putea s-o iubească vreodată. Insultele și umilințele sistematice sapă adânc, subminându-i încrederea în sine până când aceasta aproape dispare. Iar amenințările, fie ele directe („te omor dacă mă părăsești”), fie voalate („dacă pleci, îți iau copiii și nu-i mai vezi”), o paralizează de frică.

Chiar dacă nu a lovit-o încă, abuzatorul își terorizează partenera psihologic, creând traume invizibile. Studiile arată că un asemenea abuz emoțional prelungit duce la depresie, stres post-traumatic și alte tulburări mintale grave, chiar dacă nu s-a ajuns (încă) la violență fizică.

Această dinamică bolnavă e greu de înțeles din afară. Mulți se întreabă: “De ce nu pleacă pur și simplu? De ce stă și îndură?”

Răspunsul este complicat. O relație toxică își țese firele ca o pânză de păianjen: la început lipicioasă, apoi din ce în ce mai strânsă.

Maria își amintește că la început soțul ei era afectuos și atent. Ca multe victime, s-a îndrăgostit de un bărbat care părea bun. Violența nu începe brusc, cu un pumn, ci pe furiș, cu gesturi mici, exact cum spunea psihologul Gabriela Bădăluță: „Violența începe cu gesturi mici. Avem nevoie de mai multă psihologie în educație, de psihoeducație și blândețe pentru a rupe acest cerc.” La început, gelozia lui părea flatantă, autoritatea lui părea “siguranță”, criticile lui păreau “sfaturi pentru binele ei”. Controlul se strecoară încet, deghizat în iubire, până când victima e prea încurcată ca să mai vadă clar că a devenit prizonieră.

Încetul cu încetul, comportamentul abuziv se amplifică. Dacă la prima scenă violentă Maria a vrut să plece, el și-a cerut iertare în genunchi, cu lacrimi în ochi. “Iartă-mă, am avut o zi grea, n-o să se mai repete!”, și i-a adus flori a doua zi.

Ea a rămas, sperând că a fost doar un derapaj. Dar după o vreme totul s-a repetat. Agresorul folosește adesea această ciclicitate perversă: perioade de calm și afecțiune, urmate de tensiune crescândă, explozie de violență, apoi regrete și promisiuni că “nu va mai face”.

Este un carusel emoțional care o amețește pe victimă. În momentele bune, el poate fi tandru, îi spune că o iubește și că “nu poate trăi fără ea”; în momentele rele, devine de nerecunoscut. Această alternanță o face pe victimă să spere mereu că “de data asta chiar se va schimba”, că regretă cu adevărat. Însă, de regulă, violența revine, iar ciclul o ia de la capăt. În tot acest timp, Maria trăiește într-o stare permanentă de incertitudine și frică, nicicând sigură pe terenul de sub picioare, nicicând liniștită cu adevărat.

Între timp, izolarea ei devine aproape totală. Prietenii s-au îndepărtat, pentru că de atâtea ori le-a refuzat invitațiile (nu o lăsa el să iasă) sau chiar i-a mințit ca să acopere comportamentul soțului.

Familia ei știe vag că “nu e prea fericită”, dar nimeni nu bănuiește adevărul, pentru că Maria zâmbește trist și spune “sunt obosită, am multe pe cap”. Agresorul a reușit să o facă să tacă, de frică și de rușine, astfel că nimeni din jur nu intervine. “Problemele lor de cuplu”, zic vecinii, auzind uneori certuri prin pereți, dar întorc privirea. Iar Maria ajunge să creadă și ea că nimeni nu o poate ajuta. Neîncrederea și izolarea sunt armele cele mai puternice ale agresorului.

Pentru unele femei, coșmarul ia sfârșit abia în momentul în care se întâmplă de neconceputul: partenerul abuziv le ia viața.

 Cuvântul “femicid” pare abstract, dar realitatea din spatele lui e însângerată.

 

Este vorba de uciderea unei femei pentru simplul fapt că e femeie, de obicei de către un iubit, soț sau fost partener care vrea să dețină controlul absolut asupra ei, chiar și cu prețul vieții.

În România, anul acesta (până la momentual actual, noiembrie 2025), 51 de femei și-au găsit sfârșitul astfel – ucise în propriile case, poate cu copiii de mână, de cei ce trebuiau să le ocrotească. Sunt 51 de tragedii care au lăsat în urmă copii orfani și familii distruse.

“O femeie moartă după ce a cerut ajutor este un eșec al sistemului. Nu mai putem accepta astfel de eșecuri,” spunea dureros de sincer una dintre persoanele prezente la eveniment Manifest Green Woman.

Femicidul nu este un accident și nici o explozie de moment inexplicabilă. În majoritatea cazurilor, el este punctul final al unei istorii de abuz. De multe ori, semnele au fost acolo: episoade repetate de violență, ordine de protecție încălcate, strigăte de ajutor rămase fără ecou.

Fiecare astfel de moarte violentă ne arată cât de grav poate degenera violența domestică atunci când este ignorată.

 

În mintea agresorului: putere, teamă și control

Ne-am obișnuit să vorbim despre victime cu empatie și e firesc, ele au nevoie de sprijin. Dar pentru a preveni violența, trebuie să înțelegem ce se petrece și în mintea agresorului, fără însă a-i găsi scuze.

Cum poate cineva să facă rău persoanei pe care pretinde că o iubește? Ce îl face pe un om să își terorizeze partenerul?

Portretul clasic al agresorului domestic nu e întotdeauna simplu de recunoscut. Nu toți sunt bețivi violenți sau psihopați ireversibili, cum s-ar putea crede. Mulți par oameni obișnuiți în societate,  respectuoși cu ceilalți, poate chiar șarmanți cu prietenii și cunoscuții. Monstrul iese la iveală între pereții casei, în intimitatea unde își permite să își dezlănțuie furia și disprețul. Adesea, motivul central care se conturează este nevoia acută de putere și control.

Agresorul simte, conștient sau nu, că dacă nu domină, își pierde valoarea sau identitatea. Poate a crescut într-un mediu unde a văzut violență și a învățat că “a iubi” înseamnă “a poseda”.

Poate poartă traume nerezolvate, frustrări sau complexe de inferioritate pe care le proiectează asupra partenerei. Unii agresori au o gelozie patologică și o teamă de abandon atât de mare, încât preferă să își “țină aproape” partenera prin orice mijloace – inclusiv teroare. Alții aderă rigid la credințe patriarhale: consideră că bărbatul e “șeful” și femeia trebuie supusă, iar dacă nu ascultă “merită pedepsită”.

Un fir comun al comportamentului agresorilor este lipsa de empatie și autocontrol emoțional. În loc să își gestioneze furia sau nesiguranța într-un mod sănătos, lovesc în exterior. Ei dau vina pe victimă pentru propriile izbucniri (“m-ai provocat”, “din cauza ta m-am enervat”), refuzând să-și asume responsabilitatea.

De multe ori sunt buni manipulatori și exploatează vulnerabilitățile victimei: dacă știu, de pildă, că ea are o relație tensionată cu familia sau puțini prieteni, vor specula asta izolând-o complet.

Dacă știu că are o traumă sau o insecuritate (să zicem, se simte complexată de greutate sau de vreo experiență trecută), nu vor ezita să scoată “arma” aceea într-o ceartă (“cine te-ar vrea pe tine așa grasă, ar trebui să-mi mulțumești că stau cu tine”). Este o cruzime deliberată, dar în mintea agresorului se justifică prin scopul lui suprem: să dețină controlul.

Trebuie spus clar: niciun factor exterior: alcoolul, banii, gelozia, stresul cotidian, nu determină automat un om să devină agresor.

Violența este o alegere! Mulți oameni săraci, stresați sau care au suferit traume nu își bat partenerele. Cei care recurg la violență aleg această formă de răspuns pentru că, undeva în sistemul lor de valori, consideră că au dreptul s-o facă sau că așa “se rezolvă” problemele.

Ei caută puterea absolută în cuplu. Iar puterea, în viziunea lor distorsionată, se manifestă prin subjugare și teroare. În fond, agresorul este adesea un om slab și înspăimântat, care își ascunde fricile în spatele pumilor sau al amenințărilor.

Îi e frică de egalitate, îi e frică de autonomia femeii de lângă el, îi e frică să nu fie părăsit  și atunci preferă să guverneze prin frică.

Desigur, această radiografie psihologică a agresorului nu scuză cu nimic faptele. Explicația nu este scuză. Societatea trebuie să-l tragă la răspundere și să protejeze victima, indiferent de dramele personale care l-au făcut abuziv.

Însă a înțelege mecanismele poate ajuta la prevenire. De exemplu, dacă știm că un semnal timpuriu este tendința de a izola partenera (să-i controleze telefonul, să o îndepărteze de prieteni, să îi interzică activități), putem interveni sau putem educa tinerele să recunoască acest red flag.

Dacă știm că mulți agresori își “îmbracă” controlul în declarații de iubire (“Fac asta pentru că țin la tine, nu suport să te împart”), atunci și fetele, și băieții trebuie învățați să deosebească iubirea de posesivitate.

La conferința de la Biblioteca Națională, un vorbitor a spus un lucru esențial: bărbații și femeile nu reprezintă două tabere adverse în această problemă.

Nu este o luptă a sexelor, ci o luptă a tuturor împotriva violenței și a mentalităților greșite. Sunt mulți bărbați care condamnă din suflet abuzurile: fie că au fost martori ai suferinței mamelor lor, fie că pur și simplu cred în egalitate și respect. Ei trebuie implicați activ în schimbare. 

Cu alte cuvinte, să le arate clar că violența nu dovedește “tărie de caracter”, ci lașitate și incapacitate de autocontrol.

 

Rolul bărbaților în combaterea violenței este crucial: să își educe fiii să își gestioneze altfel furia și emoțiile, să își trateze partenerele cu respect; să își interpeleze prietenii când îi aud vorbind cu dispreț despre femei sau făcând glume misogine; să fie modele de comportament non-violent în propriile lor familii.

Vindecare și schimbare: drumul către o lume fără violență

Povestea Mariei noastre imaginare ar putea continua în două feluri. Într-un scenariu sumbru, nimeni nu intervine, iar ea rămâne captivă ani de zile sau devine la rândul ei o știre tragică. Dar într-un scenariu luminos, ceva  sau cineva sparge cercul vicios.

Poate o prietenă insistentă care o convinge să ceară ajutor. Poate un psiholog care o face să înțeleagă că nu e vina ei și că merită o viață mai bună. Poate intervenția promptă a autorităților, care îl opresc pe agresor înainte să fie prea târziu. Schimbarea este posibilă, iar speranța există. Iar asta a fost, de fapt, esența manifestului lansat pe 3 octombrie: să arate că violența domestică nu este un dat implacabil al societății noastre, ci un fenomen care poate fi prevenit și oprit.

Manifestul pentru Non-Violență, Respect și Egalitate este un apel la acțiune. Printre soluțiile propuse se numără respingerea fermă a oricărei forme de violență, adică zero toleranță la nivel social. Apoi, readucerea respectului și egalității în centrul vieții sociale, prin educație și modele pozitive oferite tinerilor. Manifestul insistă și pe educarea noilor generații în spiritul non-violenței adică introducerea de programe de educație civică și emoțională în școli, unde băieții și fetele să învețe de mici despre empatie, comunicare non-violentă și gestionarea conflictelor fără agresiune.

 

O altă direcție esențială este implicarea reală a statului în protejarea victimelor și pedepsirea agresorilor, căci legi avem, dar ele trebuie aplicate ferm ordine de protecție rapide și monitorizate, polițiști și magistrați instruiți să gestioneze sensibil astfel de cazuri, adăposturi finanțate corespunzător pentru victime.

 

Educația emoțională este unul dintre aceste remedii de bază. Gabriela Bădăluță, psiholog al Clinicii Marfil și speaker la eveniment, a insistat asupra acestui aspect: fără alfabetizare emoțională, cercul violenței cu greu va fi rupt. Dacă generații întregi de copii au crescut fără să li se vorbească despre sentimente, fără să li se arate cum să-și gestioneze furia altfel decât cu pumnul, nu e de mirare că astăzi avem adulți care își rezolvă frustrările prin violență. “Avem nevoie de mai multă psihologie în educație, de psihoeducație și blândețe pentru a rupe acest cerc”, spune Gabi Bădăluță.

Asta înseamnă să introducem în școli programe de dezvoltare socio-emoțională, să pregătim profesorii să identifice și să medieze din timp comportamentele agresive ale copiilor, să încurajăm băieții să își exprime vulnerabilitățile altfel decât prin furie reprimată. Empatia se învață, la fel și respectul reciproc. De asemenea, trebuie să lucrăm și cu mentalitatea comunităților: să nu mai întoarcem privirea când știm că “la vecini se aud certuri urâte”, să nu mai dăm vina pe victimă (“sigur a făcut ea ceva”), să transmitem clar mesajul că violența nu e acceptabilă și nu e “treabă de familie” atunci când încalcă legea și drepturile omului.

Un alt punct subliniat de Gabi Bădăluță este legătura dintre minte și corp în contextul traumelor, adică sănătatea psihosomatică. Faptul că victimele ajung să somatizeze psihologic suferința (cum am văzut în cazul Mariei, cu insomnii, dureri și probleme medicale pe fond de stres) ne arată că vindecarea trebuie să fie completă. Nu este suficient să fie înlăturat pericolul fizic; rănile emoționale trebuie și ele vindecate, altfel corpul va continua să poarte povara traumei. De aceea, e nevoie de servicii de consiliere și terapie accesibile pentru supraviețuitoarele violenței. Totodată, conștientizarea legăturii minte-corp ar trebui să ne facă mai atenți la semnalele timpurii: o femeie mereu bolnăvicioasă, anxioasă, izolată, poate ascunde un abuz domestic în spate. Dacă medicii de familie, profesorii, colegii ar fi instruiți să recunoască aceste semne, multe situații ar putea fi investigate și ajutorul oferit la timp.

În multe povești de viață ale femeilor din România, violența nu apare doar ca un episod izolat, ci ca un fir roșu care se repetă în tăcere, din generație în generație.

Inițiativa Green Women, coordonată de Lavinia Șandru, vine exact în acest punct sensibil: acolo unde durerea nu mai poate fi negată, dar nici nu știe încă să ceară ajutor. Lavinia își asumă, cu hotărâre, rolul de organizatoare a unei mișcări care spune răspicat „stop violenței împotriva femeii” și creează contexte reale de conștientizare.

Prin evenimentele pe care le dezvoltă și prin caravana pe care o pregătește la nivel național, ea își dorește să ajungă în orașe și comunități în care subiectul abuzului este încă ascuns „sub preș”, pentru ca fiecare femeie să audă, măcar o dată, că viața ei contează, că durerea ei este legitimă și că există ieșire din cercul fricii, al rușinii și al femicidului normalizat.

Alături de această direcție, Paula Stoica, profesor universitar la UNED Madrid, aduce o altă fațetă importantă: aceea a femeii care creează, cercetează, inițiază proiecte și are nevoie de sprijin ca să își ducă munca mai departe.

Mesajul ei este limpede: femeile care au idei, vocație și inițiativă nu trebuie să rămână singure în fața obstacolelor.

De aceea, aceste valori sunt susținute și de Daniela Bădăluță, președinte și fondator al Recrex România, care se raliază aceleiași viziuni de protejare, încurajare și susținere a femeilor, atât în plan profesional, cât și în plan personal.

Pentru ele, dar și pentru cele care se află în proces de reconstrucție după experiențe de violență sau abuz, Clinica Marfil a creat o linie deschisă de fonduri, menită să susțină accesul la sprijin psihologic și terapeutic. În acest demers, un rol esențial îl are și Gabi Bădăluță, psiholog, psihoterapeut și fondatoarea Clinicii Marfil, care se implică activ în campanii de conștientizare și proiecte dedicate femeilor aflate în situații de vulnerabilitate.

În spatele acestei inițiative se află o convingere simplă și profundă: vindecarea nu este un lux, ci o nevoie de bază.

Atunci când o femeie primește sprijin emoțional, terapeutic și, la nevoie, financiar, nu se vindecă doar o rană individuală, ci se schimbă treptat o cultură întreagă, în care femeile încep să-și revendice dreptul la siguranță, demnitate și o viață trăită în propriul lor adevăr.

 
 

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

 

          Există sentimente de furie, durere sau absență din trecut, care închid sau care blochează acest spațiu?

Indiferent de ce simți atunci când vorbești despre tatăl tău, permite să faci loc la tot ce iese la suprafață și repetă-ți: „este asta (tristețe, furie, abandon, etc.), așa este acum, mă deschid spre acceptarea naturală a trăirilor mele.” Pentru că acesta devine un pas indispensabil, pentru că validarea și recunoașterea sentimentelor fetiței interioare reprezintă baza prin care se pătrunde spre ceea ce trebuie să vindeci și să dezvolți în procesul de autocunoaștere, astfel încât să poți avea grijă de tine, ca femeie adultă.

 

Cine poate spune că se cunoaște pe sine pe deplin?

Cine descoperă în permanență lucruri noi despre el însuși, poate considera că alegerea conștientă de a se cunoaște pe sine deschide infinite căi spre trezirea la viață, chei pentru a ne putea identifica rănile, acele răni-matrice care ne modelează inconștient încă de mici în ceea ce nu suntem cu adevărat, dar în ceea ce avem nevoie să fim ca să ne potrivim undeva, într-un loc unde este iubire, acolo unde căutăm să aparținem și să ne simțim în siguranță.

Cine spune că e lipsit de provocări sau că a parcurs deja tot drumul evoluției sale și e așezat confortabil în vârful piramidei sănătății și al bunăstării, este tot în proces, într-o etapă a dezvoltării personale, sedus de mirajul unei imense iubiri care nu și-a ocupat locul corespunzător, dar al cărei văl magic  acaparează viața pe care avem datoria sufletească să o trăim autentic și liber.

 

Dedic aceste rânduri aprofundării relației cu tata, simbolismului tatălui în viața noastră și observării, fără critică sau așteptări a terenului acestei legături.

 

 

La nivel de suflet, suntem o familie interioară completă: copil interior, mamă interioară  și tată interior.

Dacă de la mama interioară învățăm tactici și calități necesare să ne susțină intern și să primim acea îngrijire maternă „în cuib”, tatăl interior ne spune când este momentul să ne întindem aripile, să ieșim în lume și să ne îndeplinim visele.

Când nu ne simțim pregătiți să ieșim dintr-un mediu, dintr-un loc, în exterior, când ne simțim mult prea temători, ne punem la îndoială curajul, forța și capacitatea noastră de a ne susține și de a ne aprecia pentru ceea ce suntem noi înșine, posibil ca prezența internă a tatălui nostru să fie insuficientă și prin urmare, să avem o parte masculină care are nevoie să crească, să se maturizeze,  să fie consolidată și mai mult decât atât, reprezintă nevoia de a-l primi pe tata în inima noastră.

Ca să ne bucurăm de o energie masculină sănătoasă, e nevoie să reparăm povestea pe care am trăit-o cu tatăl nostru când eram doar niște copile. Astfel, în prezent, putem realiza o altă ordine în relația cu propriul tată, printr-o diferențiere de viziunea negativă pe care, posibil ca însăși mama noastră să o aibă depre el și despre bărbați în general.

În timp ce energia feminină a mamei interioare ne permite să pregătim, să susținem și să așteptăm timpul  optim pentru a ne duce la capăt propriile creații, energia tatălui intern ne permite să vizualizăm concretizarea fiecărui pas și să punem în mișcare acțiunea pentru a-l realiza.

Când reușim să-l luăm pe tata în inima noastră, în primul rând ca ființă umană și nu cum a fost, fiind partenerul mamei, ne oferim o capacitate imensă de a concretiza, adică, de a trece de la lumea ideilor la cea a proiectelor și de a transforma un gând în acțiune.

Cu  o energie masculină sănătoasă în interior, prezența noastră în lume începe să fie diferită. Energia masculină a tatălui ne oferă senzația că suntem capabile, potrivite pentru lume, că suntem suficiente ca femei. Și toate acestea le extrapolăm în relațiile pe care, ca persoane adulte pe care le avem cu alți bărbați, pentru că, privindu-i în ochi, îi vedem cu adevărat ca ceea ce sunt, nu o proiecție inconștientă a tatălui nostru și a ceea ce, în realitate, cerem de la el.

O energie sănătoasă a tatălui interior ne ajută să:

  • Ø Ne creăm individualitatea
  • Ø Ne diferențiază de totalitate pentru a ne putea pune pe picioare prin forțe proprii și să ne
    distingem ca persoană unică
  • Ø Ne transformăm visele în realitate, și ne ducem la bun sfârșit proiectele
  • Ø Ne simțim protejați
  • Ø Fim în echilibru cu ceea ce reprezintă o formă de autoritatee – șef, profesor, legi, instituții,
    etc
  • Ø Fim în echilibru cu ceea ce ține de concentrare și orientare spre exterior, spre lume

 

Și RANA?

Rănile emoționale nu se vindecă peste noapte, au nevoie de un proces conștient, căruia să-i oferi
în permanență iubire.

 

Când ne referim la recuperarea și consolidarea legăturii cu tata, aducem în conștiință reacomodarea, reașezarea, ca femeie adultă, în relația cu el. În acest fel, în sufletul tău, tata își ocupă locul de drept și  fiica, locul de fiică, dar nu ca fetiță, ci ca
femeia creatoare.

 

Reașezată astfel în inimă, această legătură și fundament al vieții ne permite să ne poziționăm
pe un teren interior solid, ferm, pentru ca în prezent să putem fi oricât de libere, autentice și creative ne dorim să fim.

 

Să fii la potențialul tău maxim deseori înseamnă să ieși din tipare, din reguli sau să îți asumi viziuni diferite de cele pe care le-ai primit de la tatăl tău și de la tradiția familială în general, iar acesta este exact locul în care trebuie
să ne poziționăm cu fermitatea și convingerea vieții pe care ne dorim să o construim pentru noi.

 

Așezându-l pe tata în inima noastră, accesăm cheia cu care obținem forța și statornicia
energiei masculine pe parcursul întregii noastre vieți. Energia masculină în echilibru ne permite să ne manifestăm în mod sănătos în viața de adult, dezvoltând instrumentele  necesare pentru a ne mișca într-o lume care ne cere să fim cutezătoare și creative în anumite
procovări personale sau profesionale.

De asemenea, o relație sănătoasă cu tata și cu energia masculină în general, ne ajută să-i vedem pe ceilalți bărbați ca pe niște ființe unice, cu care putem dezvolta relații sănătoase și care consolidează evoluția ambilor parteneri.

Este o poveste marcată de absența sa? De respingere? De felul urât în care te-a tratat, de abuzuri?

 

Să răsucim cu blândețe cheia care-l aduce în inima ta, în locul său, plin de iubire.

 

Știi cât de important este să recunoști cum amprenta emoțională pe care absența fizică sau emoțională, singurătatea, respingerea sau abandonul, inclusiv experiențele traumatice ale abuzului din partea tatălui, poate condiționa felul în care îți trăiești viața sau cum te raportezi la tine însăți, fiind nevoită să dobândești tot felul de scuturi de autoprotecție împotriva lumii, atât interioare, cât și exterioare.

 

 

O parte din tine rămâne suspendată în acel moment când ai suferit copilă fiind, și care devine filtrul prin care vei vedea lumea, până în momentul în care decizi să-ți recâștigi forțele și simțul valorii și să schimbi durerea cu acceptare, iubire și acțiuni diferite și conștiente.

 

 

Ø Dacă ești în căutare de aprobare în tot ce faci,

Ø Dacă simți că mai sunt încă lucruri de rezolvat, care nu au fost vindecate, din copilărie și care-ți revin ca amintiri cu gust amar, care-ți slăbesc forțele,

Ø Dacă simți că te rănește felul în care te tratează,

Ø Dacă pentru tine, să vorbești despre el este ca și cum ai descrie un mare gol, un mister sau pe cineva care efectiv nu a fost prezent sau nu s-a interesat de viața ta,

Ø Dacă preferi să păstrezi adânc abisul de distanță în relația dintre tine și tatăl tău ca să poți să fii bine,

Ø Dacă simți că nu ai forță și energie pentru a-ți crea propria viață,

 

cel mai probabil este nevoie să vindeci relația cu tatăl tău și să vă reluați amândoi locurile corespunzătoare în propriile vieți.

 

 

Singura rețetă de însănătoșire care funcționează pentru sufletul tău este vindecarea cu iubire, așa că pune iubire în fiecare pas pe care-l faci în proces și vei cunoaște adevărata libertate care se naște din ea.

 

         Îți doresc să te vindeci de acele lucruri pe care nu le spui nimănui, de acele suferințe pe care le-ai îndurat în tăcere, de lacrimile care ți-au inundat chipul seara, înainte să adormi.

         Îți doresc să te vindeci de frici, griji și neliniști. De lipsa de siguranță pe care viața te-a făcut să o confrunți cândva, să te ridici de fiecare dată și să mergi mai departe.

         Îți doresc să vindeci acele răni, acele decepții pe care le-ai amuțit, de care niciodată nu te-ai plâns, dar pe care încă le simți adânc înăuntrul tău.

         Îți doresc să  te vindeci de trecutul prezent în cicatricile emoționale care încă dor.

         Îți doresc să te vindeci de aprecierea pe care n-ai primit-o, de recunoașterea care nu ți-a fost dată și de toate dățile în care meritai ce e mai bun, dar niciodată nu ai primit.

 

Acum se poate mai mult. Mai bine. Acum este momentul tău. Dă-ți voie să crești, să-ți simți spiritul liber și să devii cine sufletul tău are nevoie să devii ca să cunoști armonía deplină a tot ce e animat de viață, într-un fel sau altul.

 

Eu cred în tine. În capacitatea metamorfozelor tale.

 

Iar când îți vei întinde aripile, lumea va deveni la rândul ei, un spațiu al siguranței, mai generos, mai liber și mai deschis spre abundența lucrurilor frumoase.

 

Nu-mi iau cuvintele nespuse înapoi, le înnoiesc și ți le adresez din inimă, chiar dacă nu se mai poate fizic….

Cine poate șterge urma unui om din inima altuia, până la urmă?

 Am poza ta în fața ochilor, în mână, dorința de a scrie și în memorie, o mulțime de  situații pe care le văd altfel acum, dezgolite de critici sau frică. Vreau să îți povestesc despre mine, despre ce-am devenit, cu tot ce am primit de la tine….. și vreau să îți mulțumesc și să te eliberez de condiții și nevoi care acum nu își mai află sensul în viața niciunuia dintre noi. Accept cu inima deschisă că povestea noastră împreună, exact așa cum a fost ea,  reprezintă  cea mai potrivită  cale spre mine însămi. Am realizat că nu sunt un loc, ci o stare, una de abundență, în forme pe care nu mi le-aș fi putut imagina dacă trăiam alte experiențe decât cele create împreună.

Sunt bine. Sunt în pace. 

 

Chiar dacă nu am
fost așa mereu. Așa că, voi transforma pagina aceasta albă într-un martor loial al procesului și al vindecării mele și voi începe prin a-ți spune:

Dragă tată,

 

Am negat de deseori că aș avea ceva de vindecat legat de tine, că mama a fost întotdeauna cea către care s-au îndreptat în egală măsură reproșurile și pasii mei spre vindecare. Am greșit. M-am lăsat dusă de val și vindecată pe jumate. Acum vreau să repar. Vreau să consolidez baza, să reașez structura pe care să mă construiesc cu determinare și curaj, vreau să te primesc în inima mea, exact așa cum ești, să îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat, așa cum mi-ai dat și să trăiesc fericită în onoarea ta.

 

Am să-ncep cu începutul, cu durerea adică…

 

Doare pentru că, desi la tine a stat talerul răbdării, l-ai înghețat atât de tare încât am simțit că plutesc deasupra unui teren necunoscut și nesigur, de fiecare dată când eram în preajma ta.

Doare când vrei să vorbești, iar vorbele tale se izbesc dramatic de zidul tăcerii. M-am simțit fără valoare, neascultată și pierdută în locul în care nu am fost așezată nicicând – ochii tăi dispuși să mă vadă, brațele tale deschise să mă protejeze și-mi dea puterea de a mă apăra. Am învățat atunci să-mi amuțesc vocea, am început  să-mi pierd încrederea în mine și orice urmă de reușită în viață.

 

Mi-au servit drept model în viață multe astfel de scene, am trăit căutând apreciere, validare și iubire. Am trăit blocată la o vârstă la care        mi-am reținut nevoile, emoțiile și soluțiile ca să mă dezvolt. Le-am adus în relațiile mele, în locurile de muncă în care nu am putut rămâne, în relații instabile și neproductive…. Așa a fost. Și cu toate acestea, toate au avut rolul lor, scopul lor, m-au ajutat să ajung până aici. Sunt experiențele mele, datorită cărora azi am decis să mă descopăr dincolo de ele, dincolo de suferință și nevoi neîmplinite. Copilul meu interior e pregătit să crească  sănătos, să se hrănească cu iubirea și siguranța unui adult responsabil, decis, puternic și plin de resurse interioare ca să se dezvolte în permanență, mai profund, mai conștient.

 

Am înțeles rostul tăcerii, al singurătății, al privirilor întoarse și al cuvintelor mușcate. Văd dincolo de ele. Te văd așa cum ești și te iubesc pentru că mi-ai oferit cât ai putut de mult, de bine, din inima ta de copil cu nevoi neîmplinite. Poate ai crescut în tăcere, fără îmbățișări calde unde să-ți poți plânge durerile, în care să-ți lași fricile sau fără să ți se spună vreodată cuvinte de apreciere. Cu puținul pe care l-ai primit, ai devenit tată. Și ai făcut maxim posibil, simt asta acum. Nu-ți pot mulțumi îndeajuns în cuvinte.

Am imaginea ta în fața ochilor în acest moment și privirea ți-e îndreptată spre mine și luminoasă. Acum văd lumina pe care ai ascuns-o în atâtea fețe ațintite spre pământ și-mi umple inima de recunoștință, de căldură vindecătoare.

 Te binecuvântez și  binecuvântez roadele a tot ce a fost dat. Nu se putea altfel, iar pentru mine, e perfect așa.

            Tu ți-ai îndeplinit datoria în cel mai bun mod posibil, în acord cu propriile tale resurse și onorând un contract  pe care sufletele noastre l-au semnat în mod subtil și ferm, înainte chiar de prima îmbrățișare.

            Din acest moment, aleg să nu mă mai rup, repetând orice e nevoie ca să mă simt acceptată și iubită. Din acest moment, mă adun din toate locurile în care m-am risipit, așteptând de la ceilalți o iubire mai mare decât puteau oferi. De acum, datorită darului tău de a mă îngriji, de a mă proteja, de a mă arăta lumii și de a-mi realiza visele, din această sfântă clipă,  mă iubesc cu toată intensitatea și curajul pe care îl generează  aceste calități.

            Azi iert orice fel de suferință pe care am (co) creat-o și mă simt recunoscătoare pentru lecțiile pe care le-am integrat cu iertare de sine, acceptare și cu toată libertatea alegerilor conștiente.

            Tot ce mi-ai oferit a fost bun și m-a ajutat să devin cine sunt, acum sunt conștientă că tot ce necesită îmbunătățire sau schimbare în viața mea reprezintă o sarcină și o datorie proprie și pe care mi le asum cu bucurie și încredere în misiunea divină a sufletului meu.

            De acum, încep să mă privesc cu adevărat și să mă recunosc în toată măreția ființei mele, fiindcă am primit în suflet lumina privirii tale iubitoare. Ea îmi dă încredere ca să îmi arăt adevărata forță interioară.

            Din acest moment, din siguranța mâinilor tale preiau frâiele vieții mele, cu inima palpitând de bucurie și privirea limpede, îndreptată cu precizie și determinare spre Înalt, acolo unde în sfârșit pot atinge toate visele preschimbate cândva în stele și pe care acum simt că am forța să le înșir ca pe un șirag de mărgăritare, unul câte unul, în onoarea ta.  

Cu sufletul mustind de recunoștință,

 

Fiica ta,

 

………………… .

Vrei să descoperi mai multe resurse vindecătoare pentru relația cu tata?

E simplu!

PLATFORMA MARFIL e SOLUȚIA!

Sute de resurse de vindecare stau să fie explorate de tine.
VEZI AICI

Pe Platforma Marfil găsești o colecție amplă de resurse video create pentru a te sprijini în procesul de vindecare a relației cu tatăl,  indiferent dacă această relație a fost marcată de absență, distanță emoțională, exigență sau inconsecvență.

Este un spațiu în care poți înțelege nu doar ce s-a întâmplat în povestea voastră, ci și cum corpul tău a înregistrat și a păstrat acele experiențe.

Regăsești materiale din Noua Medicină Germanică (NMG), constelațiile familiale și psihosomatică, și multe altele, oferind o privire integrativă asupra modului în care emoțiile și biologia se întâlnesc.

Printre temele explorate se află și relația dintre organe și figura paternă, privită dintr-o perspectivă profundă și empatică.


Vei descoperi cum corpul reacționează la experiențele trăite alături de tata și cum fiecare sistem reflectă, în felul său, felia sa din poveste:

  • Oasele și ligamentele vorbesc despre sprijin, stabilitate și limite. Când tata a lipsit sau a fost rece, corpul poate rămâne cu senzația că nu are „pe ce să se sprijine”, iar asta se manifestă subtil în postură, forță, siguranță de sine.

  • Plămânii poartă tema libertății și a respirației propriei vieți. Dacă figura paternă a fost autoritară sau constrângătoare, e posibil să apară dificultăți în a-ți găsi propriul ritm, propria voce.

  • Ficatul și pancreasul sunt implicate în procesele de furie, frustrare și control. Acolo se adună tensiunea dintre nevoia de aprobare și dorința de independență.

  • Sistemul nervos păstrează amintirea alertelor din copilărie — acea stare de „trebuie să fiu atent, să nu greșesc”. Când siguranța a fost condiționată, corpul poate rămâne prins într-o stare de vigilență constantă.

Fiecare temă este însoțită de meditații ghidate, exerciții de introspecție și explicații care te ajută să înțelegi cum povestea cu tatăl se rescrie în tine, la nivel fizic și emoțional.
Procesul nu este despre a-l judeca pe tată sau a repara trecutul, ci despre a te reîntoarce către tine, către acel spațiu interior care poate oferi sprijin, claritate și iertare.

Pe măsură ce parcurgi materialele, vei observa că vindecarea relației cu tatăl nu este doar o etapă emoțională, ci și un proces profund de recalibrare interioară.


E despre a-ți regăsi libertatea de a respira, de a te susține pe tine însuți și de a trăi dintr-un loc mai stabil, mai împăcat și mai viu.

Te-ai înscris la cursul susținut de Gabi Bădăluță? 

 

Relația cu tatăl lasă urme adânci – unele de siguranță și sprijin, altele de lipsă, frică sau confuzie. Acest curs te invită să înțelegi acele urme invizibile care apar în corp, în emoții și în tiparele tale relaționale de azi. Vei descoperi cum prezența, absența sau stilul tatălui modelează identitatea, limitele și relațiile tale adulte.

 

  • 20.10.2025
  • ora 18:00 – 20:00
  • online
  • curs susținut de Gabi Bădăluță
 
 

Cum arată viața când relația cu tata este vindecată

♡ Când vindeci relația cu tatăl tău, ceva se reașază în tine, o liniște pe care nu o mai cauți, pentru că o porți deja.

♡ Te simți drept, ancorat, prezent. Nu mai simți nevoia să dovedești nimic nimănui. Nu mai cauți validare în ochii celorlalți, pentru că ți-ai recâștigat propria privire.

♡ Odată cu împăcarea cu figura paternă, în tine se ridică o coloană invizibilă de forță.

♡ Ai curajul să mergi înainte fără teama de a greși. Ai încredere în deciziile tale, în pasul tău, în drumul tău.

♡ Relațiile tale se așază și ele, nu mai porți cu tine lupta pentru recunoaștere, ci dorința de a fi în prezență, cu sinceritate și deschidere. În corp, se simte ușurarea.

♡ Tensiunea care locuia în umeri și spate se topește, genunchii nu mai tremură când e nevoie să te afirmi, iar respirația devine mai adâncă, mai a ta.

♡ Oasele își recapătă rolul firesc, nu de a susține o luptă, ci o viață.

♡ Relația cu tata vindecată înseamnă să nu mai trăiești prin reacții, ci prin alegere.

♡ Să-l vezi așa cum a fost, fără să-l mai judeci, fără să-l mai idealizezi.
♡ Să înțelegi că el ți-a oferit exact terenul pe care să-ți construiești propria forță.

Și din acel moment, totul se schimbă: dintr-un loc de lipsă, crești în prezență.

Pe Platforma Marfil, găsești resurse care te vor ghida în această transformare: meditații, exerciții de reflecție, cursuri și perspective.


Aici nu vindeci doar o relație, ci te reîntorci la tine, la stabilitatea, direcția și încrederea care ți-au lipsit.

E un drum care nu se face peste noapte, dar se simte din prima clipă în care spui: „Aleg să mă ridic din poveste.”


Și de acolo, pas cu pas, înveți să trăiești dintr-un loc nou: cu inima deschisă, cu spatele drept și cu viața de partea ta.

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Redactor: Mihaela Cristea – Inima și spațiul disponibil pentru tata

Ziua Mondială a Sănătății Mentale, stabilită încă din anul 1992 de Federația Mondială pentru Sănătate Mentală, este omagiată în fiecare an pe 10 octombrie și reprezintă un prilej cu care, atât comunitățile profesioniștilor în sănătate mentală, cât și ale persoanelor preocupate de sănătate în general, se unesc în jurul acestei teme cu scopul de a  crește gradul de conștientizare și de educație colectivă și de a crea o calitate mai subtilă a înțelegerii și gestionării acestor afecțiuni și a tulburărilor de comportament.

Necesitatea de a acționa în acest sens este esențială deoarece sănătatea mentală are valoare intrinsecă și fundamentală și este parte constitutivă a stării noastre de bine.

Boala mentală, numită de asemenea tulburare a sănătății mentale,se referă la o gamă vastă de afecțiuni ale sănătății mentale, adică tulburări ale dispoziției, rațiunii și comportamentale.

Fără să facem o prezentare exhaustivă, amintim câteva dintre cele mai comune: depresia, tulburările anxioase, de alimentație și comportamentele adictive. Mulți oameni manifestă probleme de sănătate mentală, uneori. Dar o problemă de sănătate mentală se transformă într-o boală mentală atunci când semnele și simptomele devin permanente, cauzează stres și afectează capacitatea normală de funcționare a organismului.

Sănătatea mentală cuprinde bunăstarea emoțională, psihologică și socială și este importantă în toate etapele vieții noastre, începând cu copilăria, adolescența și până la vârsta adultă sau senectute.

Starea sănătății noastre mentale ne ajută să stabilim felul în care gestionăm stresul,  cum relaționăm cu ceilalți oameni sau modul în care luăm decizii și dăm formă lumii în care trăim.

Sănătatea mentală este determinată  de o interacțiune complexă de factori de stres și vulnerabilitate individuali, sociali și structurali.

Mai mult decât atât, sănătatea mentală este un drept uman fundamental.

Sănătatea mentală reprezintă un factor determinant în dezvoltarea personală.

Afecțiunile din registrul sănătății mentale includ  tulburări mentale, dizabilități psihosociale, dar și alte stări mentale asociate cu un nivel ridicat de neliniște sau risc de comportament autodistructiv.

Sănătatea mentală ne poate ajuta să:

Când semnele nu mai pot fi neglijate

Semnele și simptomele unei boli mentale pot varia în funcție de tulburare, circumstanțe și alți factori, influențând emoțiile noastre, gândurile sau comportamentele.

Enumerăm câteva indicii și simptome:

Uneori, simptomele unei boli mentale apar ca probleme fizice, precum o durere de spate, de stomac, durere de cap, dar și alte stări de disconfort inexplicabile.

Ce înseamnă stigmatizare, prejudecată sau discriminare a persoanelor cu tulburări mentale?

Multe dintre persoanele care suferă de o boală mentală nu primesc ajutor pentru aceasta. Deseori, ele evită sau pur și simplu întârzie căutarea unu tratament, de teamă să nu fie tratate diferit sau chiar marginalizate de comunitate.

Stigmatizarea, prejudecata și discriminarea persoanelor cu o boală mintală poate reprezenta un mod subtil și evident de a le cauza și mai multă suferință. De aceea, este deosebit de important să cunoaștem cum se manifestă și ce putem face ca să eliminăm aceste bariere care împiedică afirmarea unei atitudini corespunzătoare față de toți oamenii.

Stigmatizarea ia naștere din lipsa de cunoaștere sau din teamă, ambii factori influențând în mod negativ și necorespunzător abordarea sănătății mentale.

Există trei tipuri de stigmatizare:

Stereotipuri și prejudecăți  – Persoanele cu o boală mentală sunt periculoase, incompetente, vinovate de situația lor și de neînțeles.

Stereotipuri și prejudecăți  – Sunt periculos, incompetent și vinovat.

Stigmatizarea nu afectează doar persoanele care suferă de o tulburare mentală, ci și pe cei care le susțin, prieteni sau familie.

Să cunoaștem sau să fim în contact cu o persoană cu o boală mentală reprezintă în sine o formă de a reduce discriminarea, pentru că diminuează teama și crește conștiința de a trăi cu o boală mentală. Oamenii care vorbesc și își împărtășesc experiențele îi pot ajuta și pe ceilalți să își împărtășească propriile situații, căutând cea mai bună modalitate de a se trata, cu mai multă lejeritate. 

Cum putem noi contribui și veni cu soluții pentru reducerea stigmatizării?

Crizele psihologice și tehnici de intervenție

O criză psihologică apare atunci când o persoană se simte copleșită de problemele sau situațiile dificile pe care nu știe cum să le gestioneze. Din această cauză se poate simți tristă, speriată, supărată sau confuză, nu poate sau îi este greu să gândească cu claritate și să ia decizii.

Uneori, putem să observăm aceste schimbări de stare și de comportament chiar la persoanele dragi, un prieten apropiat sau chiar un membru al familiei. Să fim toleranți, să le fim alături și chiar să îi  ghidăm în unele cazuri spre suportul unui specialist, astfel încât să nu treacă singure prin aceste provocări ale vieții, reprezintă modul nostru de a le arăta că ne pasă, că le respectăm experiențele și că există soluții de specialitate, care pot explora aspectele subtile ale acestor situații, până la ameliorarea și rezolvarea lor.

Care sunt câteva dintre tehnicile de intervenție în crize?

Există însă și lucruri pe care e indicat să le evităm ca să nu înrăutățim situația de criză a cuiva.

Aceste tehnici de intervenție de bază în crizele psihologice pot fi învățate și folosite de aproape oricine vrea să ajute un alt semen într-un moment dificil. Esențial este să ne dezvoltăm empatia, răbdarea și disponibilitatea de a asculta fără a judeca și în situațiile limită să îndrumăm spre suportul de specialitate al unui profesionist în sănătate mentală, care dispune de  experiență și un registru corespunzător de metode și tehnici de intervenție.

Cum vorbim despre problemele de sănătate mentală?

Pentru a obține ajutor, primul pas este să ne exprimăm dorința, să solicităm ajutorul. Însă, deseori, poate fi foarte dificil să știm de unde să începem sau cu cine să vorbim.

Când există probleme emoționale, primul lucru care trebuie făcut este găsirea unei modalități de a vorbi despre emoțiile experimentate. Pentru mulți dintre noi acest lucru se dovedește a fi o provocare, în special când dialogul este purtat cu alte persoane sau când nu știm cum să începem conversația, cu cine și ce să spunem.

Să vorbești cu altcineva despre sănătatea ta mentală poate fi dificil, dar esențial atunci când vrei să primești ajutor. 

Pentru început,  identificarea propriilor emoții și notarea lor pe un caiet, poate fi foarte utilă, un proces care pregătește dialogul ulterior cu o persoană din exterior, prieten sau specialist în sănătate mentală.

Să ținem cont că nu există o singură cale de a vorbi despre sănătatea mentală și nici persoana perfectă, însă ce contează cu adevărat este să găsim acel om, alături de care să nu simțim greutatea dialogului referitor la problema cu care ne confruntăm, acel om care simțim că ne ascultă,              într-adevăr. Pas după pas, se creează calea.

Să nu uităm că exemplul propriu poate servi drept ajutor și imbold și celorlalți spre curajul de a-și găsi sprijin și însănătoșire. Este surprinzător să constatăm că împărtășind experiențele proprii, ne dăm nouă înșine prilejul de a deveni mai conștienți de importanța menținerii sănătății, la toate nivelele.

PsihoEducația, prin informarea corespunzătoare și permanentă crește nivelul de conștientizare asupra importanței sănătății noastre, dar și a membrilor familiei, prietenilor sau a altor membrii ai comunității. 

PsihoEducația rafinează și consolidează calitatea noastră umană, dar și capacitatea uluitoare de a ne înțelege și gestiona  în mod asumat ceea ce simțim și prin urmare, ceea ce trăim.

Articol Sănătatea Mentală – Drept uman universal

Redactor: Mihaela Cristea

Clinica Marfil -Cursuri și Terapie

Surse:

  1. L.Sherman. (10 aprilie, 2023). How To Help Someone Having a Mental Health Crisis.
  2. Psychiatry.org – Ce însemană stigmatizarea și discriminarea?
  3. Childmind.org – Cum vorbim despre problemele legate de sănătatea mentală? (articol)

În această zi specială, ne arătăm recunoștința, considerația și prețuirea față de activitatea profesională a psihoterapeuților, cei care au urmat și consolidat calea de schimbare a opticii în domeniul atât de amplu și de fascinant al minții umane.

Azi, 25 Septembrie, ne propunem să subliniem importanța și contribuția Psihoterapiei în sănătatea mentală și emoțională a omului și în medicina modernă.

„Psihoterapia este o disciplină științifică de sine stătătoare”, care tratează cuprinzător, structurat și planificat disfuncții, tulburări de comportament sau boli, ca urmare a unor factori atât psiho-sociali, cât și psihosomatici.

Persoana calificată pentru practicarea psihoterapiei deține titulatura de psihoterapeut. Iar aceasta se obține printr-o cercetare susținută și îndelungată.

Calitatea de psihoterapeut implică studii psihoterapeutice, cunoștințe științifice și în permanență consolidate și înnoite de psihoterapie psihanalitică, sistemică și familială, cognitivă, comportamentală și umanistă. 

Psihoterapeutul este, mai întâi, licențiat în Psihologie, pentru a dobândi cunoștințe solide despre fundamentele acestei discipline. După obținerea licenței, urmează un program de masterat, unde aprofundează studiile în domeniu. Pentru a putea practica psihoterapia, este necesară o formare suplimentară într-un institut psihoterapeutic acreditat, care oferă specializarea adecvată în psihoterapie. O etapă deosebită a formării sale este supervizarea, care aduce cu sine experiența practică, după aceasta, următorii pași sunt certificările și acreditările conferite de Colegiul Psihologilor din România și care atestă dreptul legal de practică în țară, în unele cazuri specifice, inclusiv în străinătate. 

Psihoterapeutul este un profesionist dedicat îmbunătățirii sănătății mentale și emoționale a clientului, obiectiv pe care îl atinge prin utilizarea unei game largi de metode și tehnici. În prezent, există peste 400 de modalități de psihoterapie, fiecare având un impact diferit în funcție de nevoile și contextul clientului. Mai jos sunt enumerate câteva dintre acestea:

Pe lângă acest arsenal de modalități psihoterapeutice pe care le cunoaște în amănunt și le aplică în situațiile corespunzătoare, măiestria unui psihoterapeut și eficiența sa izvorăsc dintr-un profund sentiment de iubire și de prețuire față de semeni, sănătate și viață.

“Cu empatie profundă, psihoterapeutul ajută oamenii să-și reconstruiască relațiile, nu doar cu ceilalți, ci și cu sinele. Este o muncă de finețe, de echilibru între ascultare activă și intervenție terapeutică. Fiecare progres, fie el cât de mic, este o victorie pentru ambele părți – client și terapeut.” – Psihoterapeut Gabi Bădăluță

Un psihoterapeut eficient identifică și definește comportamentele nepotrivite, este în permanență concentrat pe procesul terapeutic demarat, stimulează gândirea creativă a clientului încurajându-l să exploreze diferite soluții. Psihoterapeutul are o viziune cuprinzătoare asupra contextului social și emoțional al clientului precum și de influențele mediului său. În sesiunile sale de terapie, psihoterapeutul alege întotdeauna setul cel mai potrivit de tehnici de lucru, îndrumă și este vigilent, îl ajută pe client să sesizeze urmările comportamentelor sale și îl învață să ia decizii asumate, sigure, realizând astfel avantajele pe care i le aduce schimbarea.

Psihoterapia, o istorie de secole

Deși am putea crede că psihoterapia este o știință modernă, zorii nașterii sale ne duc pe meleagurile Greciei și Persiei antice, utilizată în special pentru analiza de sine și reflecție, rolul fundamental al cuvântului și al schimbării obiceiurilor fiind asimilate de către majoritatea societăților umane ca metode pentru atingerea sănătății mentale.

În antichitate, fenomenele inexplicabile erau atribuite acțiunii unor forțe supranaturale precum zei, demoni și spirite. Iar zona psihică și tulburările mentale nu erau o excepție.

De exemplu, egiptenii considerau că sugestia este o formă de magie pe care o foloseau ca o completare a tratamentelor medicale, pe când grecii credeau că bolile fizice și mentale depindeau de dezechilibrul corporal a patru fluide sau umori (Teoria științifică a celor patru umori a fost dezvoltată de Hippocarte și are la bază teoria lui Empedocle, în care se înainta ideea că funcționarea corpului are la bază interacțiunea a patru umori (lichide): flegma, bila neagră, bila galbenă și sângele). 

Aceste umori erau considerate esențiale pentru sănătatea fizică și mentală, iar echilibrul dintre ele determina starea de bine a individului. Dezechilibrul uneia sau mai multor umori era asociat cu apariția bolilor, iar tratamentele din acea perioadă urmăreau restabilirea armoniei dintre aceste lichide. Această teorie a influențat profund medicina timp de secole, fiind una dintre primele încercări de a explica funcționarea organismului și legătura dintre minte și corp.

În mod asemănător, în China sănătatea era înțeleasă ca balanța dintre forțele vitale. Forțele vitale sunt Qi (Chi) reprezintă energia vitală care circulă prin corpul uman și este considerată esența vieții; Jing, se referă la energia esențială sau energia congenitală, adesea asociată cu rezerva genetică a unei persoane; Shen reprezintă spiritul sau conștiința, și este asociat cu sănătatea mintală și emoțională; Xue înseamnă sânge și este considerat un tip de energie vitală care furnizează nutrienți și oxigen organismului. 

Forțele vitale reprezintă un concept care se referă la filozofia taoistă și medicina tradițională chineză și reflectând o viziune holistică asupra corpului și a universului.

Răzbind prin secole de căutări și schimbări, filosofi și medici precum Abu-Zayd și Avicena, au introdus în medicină conceptele de „sănătate mentală” și „terapie psihologică”, descriind un număr mare de alterări neuropsihologice care afectau ființa umană.

Odată cu Renașterea, Europa intra și ea în contact cu manifesările târzii ale psihoterapiei, epoca Evului Mediu împiedicând progresele acestui domeniu.

Denumirea de psihoterapie modernă ne întoarce în timp 200 de ani, perioadă în care medicul vienez Karl Mesmer (1734-1814) defineşte ca primă metodă terapeutică efectele hipnozei. Psihoterapia a fost utilizată pentru prima dată de doi medici olandezi, Fredrik van Eeden și Albert W. van Renterghem,         care-și tratau pacienții cu ajutorul inovativei metode a hipnozei, în clinica din Amsterdam pe care o conduceau „Clinică Pentru Psihoterapie.”

Evoluția psihoterapiei include nume și curente reprezentative în câmpul psihologiei omului, de la psihanaliza lui Freud, prin behaviorism, existențialism și terapiile lui Ellis și Beck pentru depresie, care au constituit bazele Terapiei Cognitive pentru depresie. 

Începând cu anii ’89–’90, scopul și preocuparea acestei discipline s-a îndreptat spre demonstrarea eficienței sale în probleme și tulburări concrete. Această perioadă a cunoscut și un apogeu al eclecticismului terapeutic, care consolida terapia cognitiv-comportamentală, ca una dintre cele mai renumite.

Câte curente au câștigat popularitate cu ajutorul acestei abordări a emoțiilor și a limbajului!

Rezultatele obținute și progresul în sănătatea mentală, dar și preocuparea față de o perspectivă integrativă, au determinat profesioniștii în domeniul psihologic să îmbrățișeze diferite combinații între terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, cu teoria cadrelor relaționale a lui Steven C. Hayes și tehnici de meditație, mindfulness pentru a obține o abordare  mai armonioasă și completă.

Sub lupa unei percepții unice

Situațiile dramatice cu care ne confruntăm uneori, devin mai ușor de integrat odată ce reușim să schimbăm viziunea asupra evenimentelor petrecute. 

Sprijinul poate veni din orice direcție, de la prieteni sau famiie, însă psihoterapia constă în aplicarea conștientă a unor procedee care influențează comportamentul individual.

Principiul de bază în psihoterapie este acela că modul în care o persoană percepe și evaluează propria stare, prin strategiile unice de adaptare, va impacta evoluția dereglării sau tulburării care-l afectează, obiectivul principal fiind ameliorarea, chiar recuperarea completă, prin modificarea acestor strategii.

Înțelegerea comportamentului uman și modificarea lui astfel încât persoana respectivă să trăiască ameliorarea și înlăturarea dificultăților existențiale reprezintă scopul și demersul inițiat de psihoterapeut. Inițial, acesta observă și evidențiază „problemele și particularitățile pasihice” ale persoanei, apoi o va îndruma să se elibereze de anxietate, depresia sau alte trăiri care îi afectează în mod negativ comportamentul, dar și relațiile cu cei din jurul său.

Ce alte obiective își propune psihoterapia?

Putem privi psihoterapia ca o relație interpersonală client-psihoterapeut, relație care caută să înțeleagă, să investigheze și să corecteze diferite forme de tulburări psihice, de care clientul vrea să se elibereze.

O altă perspectivă asupra psihoterapiei constă în faptul că generează modificări semnificative în personalitatea clientului, facilitând o adaptare mai stabilă și mai eficientă la mediu, precum și o restructurare profundă a acesteia. Aceasta este deosebit de benefică pentru persoanele care se confruntă cu tulburări de personalitate, ajutându-le să dezvolte strategii mai sănătoase de gestionare a emoțiilor și relațiilor interumane.

Cu Psihoterapia prin Istoria României

Această știință a început să înflorească în țara noastră, în special după Revoluția din Decembrie 1989, după o lungă perioadă de restricții impuse de regimul politic anterior.

S-a pierdut mult, dar s-a recuperat pe măsură.

Realizările românești consolidează literatura europeană de specialitate, iar noutăţile pe plan european sunt reflectate în apariţiile editoriale şi manifestările ştiinţifice din ţară. 

Contribuția remarcabilă a celui care a deschis calea manifestărilor și practicii psihanalitice în țara noastră, prin publicarea lucrării „Freud și psihanaliza în România” este Brătescu G. Deschiderea uimitoare oferită de el a fost întreținută cu un viu și constant interes pentru psihoterapie, în spațiul rezervat conferințelor în domeniu, în articole și practica clinică a numeroase personalități din zona oamenilor de știință, medici sau psihologi.

O altă contribuție inestimabilă adusă culturii și psihologiei românești o personalitate complexă, cu o nestăvilită preocupare pentru cercetare, predare și al cărei nume este prezent în numeroase publicații naționale și internaționale este doamna Prof. Univ. Dr. Anca Munteanu – Psihologia Transpersonală (Vol.1 și 2)„Se spune că existența oricărui om poate macula esența lui, de aceea voi continua să mă caut acolo unde domnește Lumina.”

Psihoterapia urmărește evoluția omului, pe toate planurile.

Așa cum sublinia Prof. Univ. Dr. Anca Munteanu în lucrarea sa Psihologia Transpersonală Vol.II, educația holistică este o urgență pentru timpul nostru. „Aceasta poate distila ceea ce este mai prețios în orice ființă umană și, mai presus de toate, își poate recunoaște și regăsi natura sa divină și adevăratul loc pe care îl ocupă în lume.”

Stră-stră-stră procedee psihoterapeutice timpurii

Cuvântul și puterea lui spirituală, așa cum a fost folosit de grecii antici, era utilizat și în spațiul locuit de strămoșii noștri.

Toate aceste procedee psihoterapeutice populare fac referire la ceea ce, în cele mai multe cazuri, îi preocupă pe oameni: belșugul în viață, fertilitatea, sănătatea. 

În România, psihoterapia a fost copilul gestat în ani înflăcărați de cunoaștere, schimbare și dezvoltare, în perioade albe sau de stagnare, în brațele unor părinți poligloți, „reprezentați mult timp de organizații din exterior”. Împărtășind același interes față de ființa umană, nevoia de învățare a ambelor părți a rămas în permanență vie.

Dezvoltarea inteligenței emoționale, a prevenției și a menținerii unei stări de sănătate optime prin furnizarea unei game vaste de soluții terapeutice și de creștere personală, reprezintă obiectivul și misiunea cărora li s-au alăturat experții în sănătate, din cadrul Clinicii Marfil.

Secretele sănătății sunt descifrate cu ajutorul îndrumării de specialitate a terapeuților, prin metode și tehnici de procesare conștientă a emoțiilor sau evenimentelor trăite dramatic, pentru înțelegerea subtilă a cauzelor anumitor afecțiuni și probleme și recuperarea emoțională completă, dar și a dobândirii unei capacități mai ridicate de a schimba modul în care este percepută o situație neplăcută sau cu potențial negativ asupra sănătății.

Activitatea profesională a psihoterapeuților contribuie zi de zi la îmbunătățirea calității vieții, creșterea conștiinței de sine și a sănătății.

În această zi sărbătorim triumful sănătății, ființa umană, în toată complexitatea sa.

Azi celebrăm aportul adus științei, PsihoEducației și evoluției personale de către psihoterapeuți și efortul lor profesional continuu.

Umăr lângă umăr, om lângă om, în metamorfoze simultane, fiecare aducându-și contribuția vieții, misiunea voastră, a celor care v-ați dedicat viața studiului, a șlefuirii permanente a adâncimililor minții și sufletului omului, să vă fie dar și împlinire sufletească!

Din tolba cu mistere a psihoterapeutului, taina primordială cu care înaintează în labirinturile psihologice ale omului se păstrează intactă și inepuizabilă, se încarcă cu generozitate, curiozitate, empatie și considerație față de măreția ființei umane și poartă numele de Iubire.

Pentru că Iubirea construiește. Unește. Iubirea întregește. Iubirea vindecă. Transcende.

Surse: „Istoria Psihoterapiei în România” – Psih.Psihanalist Ileana Botezat Antonescu, Psihoterapia -Un tratament fără medicamente – Irina Holdevici; Psihologia Transpersonală Vol II – Anca Munteanu; Istoria psihoterapiei; Muzeul de Psihologie al Clinicii Marfil.

Articol Vivat Psihoterapia!

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Redactor Mihaela Cristea

Ai întrebări sau propuneri legat de acest subiect?

În cazul în care acest articol nu a acoperit în totalitate subiectul acestuia și simți că există loc de îmbunătățire sau ai anumite întrebări specifice legat de subiect, contactează-ne.
Suntem deschiși la feedback și suport!

„Separarea pe care o vedem între lumea interioară și lumea exterioară este doar o halucinație a conștiinței, nu e ceva real. Ce ți se întâmplă în interior, iese la suprafață.”
(A. Einstein)

Însă, cum nu putem vedea asta, deseori credem că nu există. Ne dăm seama de efect, dar nu ne vedem ca și cauză. Când începem să schimbăm cauza care suntem, apar și efectele diferite.

Pentru ca schimbarea să se producă la nivel subtil, este nevoie ca percepția asupra vieții să înceapă să dobândească sensuri profunde, să genereze o schimbare totală chiar. Atunci când vrem să ne vedem ca persoane capabile, ca persoane care au acest dar de a transforma lucrurile spre bine, e nevoie să începem să ne privim unii pe alții într-un mod diferit, înflorind, acumulând sănătate, tinerețe, descoperind în permanență resursele extraordinare din noi, din copiii noștri, oferindu-le șansa de a cunoaște lumea cu înțelepciune, înțelegere și creativitate.

Universul copilăriei este combustibilul care alimentează relațiile pe care le dezvoltăm și felul în care ne conturăm ulterior viața de adult.

Copilăria înseamnă în primul rând EMOȚIE. Copiii manifestă natural și deschis iubirea în activitățile lor, prin joc. Râd, își cultivă spontan curiozitatea, uimirea și bucuria față de tot ce-i înconjoară, de aceea tot ce cunosc cu ajutorul simțurilor native se raportează în special la Iubire, la iubirea plenară față de ceea ce formează mediul lor familial sau de creștere.

Așa cum se întâmplă adesea, în această lume a copilăriei suferința, experiențele dificile, unele dramatice chiar, sunt inevitabile sau greu de gestionat, atât de părinți, cât mai ales de copii.

Copiii se confruntă cu emoții puternice, neexplorate, cărora le fac față așa cum pot, potrivit dezvoltării lor psihoemoționale, manifestând uneori comportamente deosebite sau exprimând emoții al căror mesaj nu-l pot înțelege singuri și care-i duc pe un teren al nesiguranței, al lipsei de vitalitate, al fricilor și amenințării stării de sănătate, la toate nivelurile.

Creșterea unui copil sănătos și echilibrat emoțional constituie deseori și în special o călătorie de vindecare a adultului spre copilul său interior,  și ulterior, cu resursele descoperite, un proces de ghidare a copilului său spre înțelegerea propriilor emoții și spre eliberarea și manifestarea potențialului lui intern nelimitat. Este extraordinar cum, vindecându-ne pe noi înșine, putem oferi celor dragi un spațiu al iubirii și armoniei în care să-și poată începe această călătorie personală vindecătoare.

Posibil ca prima imagine a relației dintre părinți și copii să fie cea de ajutor, de sprijin. Părinții oferă și copiii primesc. Atunci când relația dintre părinți și copiii lor este susținută de iubire profundă, care cuprinde toate emoțiile din câmpul celei mai nobile trăiri, acest schimb dintre a da și a primi devine aproape fără limite.

Am putea afirma că emoțiile sunt parte integrantă a evoluție umane și prin urmare, o modalitate de a asigura continuitatea vieții, supraviețuirea. Să le cultivăm deci, cu prezență, sănătos și înțelegându-le importanța și necesitatea.

Unul din lucrurile cele mai frumoase pe care le putem face noi, oamenii, este să extindem potențialul vieții noastre și aceasta constituie parte foarte importantă din sprijinul acordat de părinți în creșterea și dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a copiilor.

În fiecare om, în fiecare copil există acea chemare spre măreție, măreția care este definită de însăși esența fiecărei ființe umane.

Chemarea spre măreție și spre conexiunea autentică cu sursa unui potențial nemăsurat.

Metoda Journey®  – Călătoria – concepută de Brandon Bays, autor și mentor holistic internațional, a dezvoltat o metodologie specială pentru copii, în cartea sa și ulterior în procesul Călătoria pentru copii.

Călătoria pentru copii este o carte inspirațională, care deschide în sufletele celor care o experimentează exaltare, eliberare și numeroase instrumente care servesc educației și vindecării emoționale.

Seminariile Călătoria pentru copii reprezintă o oportunitate extraordinară de conectare cu calitățile lor native, oferindu-le posibilitatea de a-și elibera într-un mod blând și rafinat, cu ajutorul poveștilor sau al creativității, diferite blocaje emoționale, recunoașterea unor emoții, descrierea, îmbrățișarea și regăsirea încrederii de sine, dar și experiența unică de a fi călăuziți de lumina lor interioară.

În situații precum:

Sau:

Călătoria pentru copii reprezintă o imersiune unică în straturi ale ființei noastre tasate de emoții neexprimate, neadresate, negestionate, care ne înfrânează potențialul nelimitat și care așteaptă momentul alegerii noastre conștiente de a le elibera, înțelege și vindeca.

Procesul este unul simplu, conceput astfel încât trecerea prin aceste straturi să fie însoțită de căldură, îngăduință, iubire și acceptare. Dincolo de emoția care ne blochează se află un ocean de daruri în care viața pulsează.

Copiii de asemenea acumulează emoții când trăiesc diferite situații în care se simt secați de resurse și încep „să înghită stări emoționale pe care le experimentează cu aceste ocazii. Furia, bucuria sau tristețea se numără printre emoțiile resimțite de ei, la un moment dat în circumstanțe determinate.

Călătoria pentru copii ghidează spre observarea obiectivă a fiecărei emoții și scoaterea la lumină, într-un mod natural a ceea ce se ascunde dincolo de ea,  evitându-se căutarea unei cauze în exterior.

Călătoria pentru copii reprezintă un procedeu spiritual firesc și un instrument practic și facil de eliberare a blocajelor, comportamentelor nedorite sau convingerilor limitative, aducându-ne în prezența nucleului nostru, a profunzimii sufletelor noastre, a Sursei în care toate se dizolvă în iubire, acceptare și potențial infinit.

Începe-ți Călătoria Eroului interior cu primul pas! Pășește cu determinare, convingere și inima deschisă spre măreția ființei care ești!

Reține:

Curajul are putere și magie!

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Articol – Călătoria Copiilor  –

Redactor – Mihaela Cristea

Veștile bune se răspândesc rapid!

La Clinica Marfil, preocupările specialiștilor din cadrul sănătății vor fi conținute în curând, într-un nou proiect dedicat bunăstării și dezvoltării inteligenței emoționale a tuturor.

Vă anunțăm cu bucurie organizarea unui nou eveniment închinat miracolului vieții și sănătății. În perioada 19-22 octombrie 2023, Clinica Marfil va găzdui un workshop inspirațional, sub semnul binecunoscutei Metode Journey® care, cu această ocazie revine în România, în format fizic.

Seminarul susținut de Brandon Bays și de psihoterapeutul Patricia Cihodaru asigură un spațiu sigur de manifestare a calităților tale ascunse, un spațiu în care potențialul tău ascuns își dezvăluie strălucirea și suflul divin.

Seminar ”Călătoria Intensiv” – Eliberarea de emoții negative și trezirea Conștiinței

Cu Brandon Bays și Patricia Cihodaru.

Brandon și Patricia

Provocările vieții ne îndreaptă în permanență spre găsirea de noi căi de rezolvare și de îmbunătățire a aspectelor vulnerabile cu care ne confruntăm uneori.  

Procesul Călătoriei reprezintă un așteptat prilej de reîntâlnire cu măreția sufletelor noastre. Ghidarea spre vindecarea fizică și emoțională este facilitată cu ajutorul tehnicii foarte simple, al cărei impact va fi oglindit în toată ființa noastră.

Tot acest proces care constituie Călătoria are ca fundament credința că noi, oamenii, avem capacitatea de auto-vindecare la toate nivelurile: mental, emoțional, fizic, energetic și spiritual.

Prin tehnica simplă, Călătoria identifică și eliberează emoții blocate sau evenimente dureroase din viața noastră, astfel încât baza lor emoțională să fie eliminată și să nu poată escalada în probleme fizice sau psihologice. Deseori, vrem să parcurgem singuri acest drum al suprimării durerii trăite și tot de atâtea ori, nu reușim decât să ne distanțăm de acea experiență directă, de forța noastră interioară, de sinele nostru. În sesiunile „Călătoria”, aceste manevre inconștiente de ocolire sunt descoperite și eliberate, lăsând loc auto-recuperării și auto -vindecării.

Cu siguranță, sintagma conștiință pură nu mai reprezintă o noutate și există în prezent numeroase publicații care oferă claritate asupra sa.

Explorarea ghidată din cadrul întâlnirilor Călătoria este orientată spre experimentarea acestei conțiințe pure și a rolului său terapeutic. Conștiința pură este o experiență autentică a trăirilor personale, o claritate și o certitudine personală capabilă să transforme și să soluționeze trăirile suprimate anterior.

Puțin din ce se va înâmpla

Acest Seminar vine cu beneficii pentru tine dacă ești hotărât să:

Acordă-ți trei zile la finalul cărora te vei simți mult mai conecat la tine însuți și la armonia ta interioară.

Vino alături de noi într-o experiență autentică de introspecție și de revelare a esenței tale divine. Și după, fă-o să dureze și revars-o în viața ta, în toate aspectele existenței tale. Bucură-te de universul miraculos conținut în tine!

Înscrie-te Acum la Seminar! (înscrierile sunt oprite)

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Profesia de psiholog și de profesor pe care magistral a înălțat-o spre predare, o așază pe Doamna profesor Anca Munteanu în aula celor care și-au depășit limitele, nesuspendându-și întrebările, dimpotrivă: regenerându-și „toate mirările lumii.’’

Anca Munteanu este profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie si Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara și decanul acestei facultati din 2004. Este doctor în psihologie (1981) si Doctor Honoris Causa. A desfășurat numeroase stagii de formare în psihoterapie experiențială, sub egida Societății de Psihoterapie Experiențială Română din București, dar și în psihologie transpersonală, la Institutul de Psihologie Transpersonală din Paris.

Este autorul a 14 cărți și peste 160 de studii și articole de specialitate apărute în țară și în străinătate și coautor la alte 39 de cărți. Aceste publicații reprezintă o necesitate intelectuală și spirituală a fiecărui psiholog contemporan sau om înzestrat cu darul curiozității și al descoperiririlor revoluționare.

Doamna profesor Anca Munteanu inițiază în fiecare an evenimente științifice sau cu caracter cultural, al căror scop este de a răspândi cunoașterea și  necesitatea realizării celor mai regeneratoare direcții din psihologia de azi.

Despre psihologia tradițională consideră „că trebuie să renunțe la idealul clasic al obiectivității riguroase, din moment ce există multe situații care o subminează (…): acțiunea fenomenului placebo (…), perturbarea funcționării unor aparate de laborator prin simpla prezență a unei anumite persoane (cazul lui Pauli fiind de notorietate). „Ca om care slujește psihologia de peste patru decenii, transformarea ei într-o disciplină zgribulită, nedemnă de statutul imperial pe care îl merită și detrecutul său eroic (cel puțin în România), mi-ar provoca o dureroasă rană narcisică.’’
Psihologia Transpersonală Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu

Psihologia Transpersonală este publicată în două volume, din ambele, gradual resimțindu-se impulsul și necesitatea evoluției psihologiei, prin validarea dimensiunii spirituale, cu tradiție milenară și fundamente științifice –  o operă magna, așa cum spunea Prof.univ.dr. Dumitru Constantin -Dulcan.

Prin oameni, cunoașterea capătă putere transformatoare și ca atare, „și psihologia va trebui să devină, în mod inexorabil, o știință holistică, o știință a omului integral.(…)’’
(A. Gavreliuc, 2013 – Psihologia Transpersonală Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu )

Într-un scurt interviu acordat cu ocazia Zile Psihologului, doamna profesor Anca Munteanu, un psiholog și om remarcabil, a împărtășit cu noi câteva răspunsuri la întrebări legate de universul psihologiei și de profesia de psiholog:

  1. Doamnă profesor, ce anume v-a determinat să alegeți profesia aceasta?
    De ce Psihologia și ulterior Psihologia Transpersonală?

R:  Profesiunea de dascăl universitar în psihologie, care și astăzi îmi înobilează viața, se datorează unui șirag de întâmplări fericite. Spun acest lucru deoarece, inițial, am susținut admiterea la secția de filosofie a Universității ieșene, iar din anul al treilea, odată cu înființarea specialității de psihologie-pedagogie, am frecventat și acest domeniu, așa încât la capătul celor 5 ani, am dobândit o dublă specializare, în filosofie și respectiv, în psihologie-pedagogie.

A fost o opțiune inspirată, întrucât în perioada celor aproximativ 10 ani de „glaciațiune” a psihologiei (când ea a fost efectiv ștearsă dintre disciplinele acceptate de regimul ceaușist), eu am putut preda filosofie și pedagogie. Există în această conjunctură și o picătură de umor, căci în anul 1981, când am obținut titlul de doctor în psihologie, dobândisem un titlu științific într-o disciplină, atunci inexistentă oficial în România. Păstrând registrul umoristic, mă consolez astăzi cu o explicație în cheie cuantică, conform căreia nimicul înseamnă totul.

Pasiunea electrizantă pe care o nutresc pentru psihologie nu este de circumstanță, pentru că dat fiind arborescenta ei complexitate, precum și caracterul ei fluid, eterat, inefabil, m-au transformat pe viață în ucenicul ei itinerant.

Cât privește apropierea mea de psihologia transpersonală, care datează de peste două decenii, ea se datorează faptului că sunt un căutător de mistere, adică un mistagog, care caută dincolo de aparențe și care nu se poate consola cu noul format de psihologie, ce a transformat idealul cuantificării și al instrumentului statistic în autentice edicte papale, consolându-se doar cu cochilii goale, prădate de perle, adică de freamătul însuși al vieții. Desigur, nu contest beneficiile incontestabile pe care experimentul și statistica le-a adus în procesul de scientizare al psihologiei, dar trebuie să menționez că prin acest dataism (adică exces de date, despre care vorbea Y. Harari), ea a ratat sondarea integralității triontice a fiintei umane (prin ignorarea dimensiunii spirituale și implicit a problemelor perene).

Fără îndoială, fiecare om e un amalgam de tenebre și lumini, dar dincolo de tensiunea acestei antinomii, generatoare de flacără, nu putem eluda sacralitatea care îl amprentează. Pe scurt, promovând orientarea transpersonală mi-am exersat cutezanța de a privi și dincolo de văl, ceea ce mi-a dezvăluit câteva dintre perenitățile lumii.

  1. Cum v-a îmbogățit universul această practică?

R: Fără îndoială, compania diverselor sorturi/curente din psihologie m-au modelat mereu, întrucât, în opinia mea, psihicul uman seamană oarecum cu păpușile Matrioșka. Prin urmare, ca să ajungi la ultima păpușă, cea purtătoare de esență, nu trebuie să te lași sedus de păpușile de pe traseu, oricât de seducătoare și accesibile sunt acestea. Iar pentru mine, descoperirea psihanalizei mi-a inoculat dorința de a căuta și mai adânc, și astfel, am ajuns la psihologia transpersonală, care mi-a exersat simțul adâncului și dorul de înălțimi.

  1. Care sunt calitățile pe care ar fi bine să le dețină un viitor psiholog?

R:  Întrucât, așa cum spuneam, știința psihologică fiind un domeniu atât de complex și de inefabil reclamă din partea psihologului o multitudine de calități. Desigur, n-am să evoc decât pe cele mai importante.

Din punctual meu de vedere, psihologia se află sub zodia Meșterului Manole, adică este o zidire ce trebuie reluată mereu, adică necesită din partea slujitorilor ei, o minte deschisă, ce nu are voie să se instaleze confortabil în nici o teorie, oricât de modernă și prizată ar fi aceasta la un moment dat, ci să-și asume curajul și truda resemnificărilor permanente.

Și întrucât psihicul este o îngemânare de câmpuri diafane și multicolore, asemenea  unei picturi impresioniste, cred că un psiholog trebuie să conteze nu doar pe rațiune, ci și pe afectivitatea sa, pe rigoare și acuratețe, funciare experimentului și statisticii, dar și pe subtilitatea bizantină a nuanțelor, specifică analizelor calitative.

Prin urmare, un psiholog autentic este acela care știe să asculte dicteul sec, rece, auster al cifrelor, dar știe și să nu-și juguleze vibrația inimii. Altfel spus, pentru a sonda adâncimile semenului său, dincolo de cețurile lui interioare și a-i activa resursele sale tămăduitoare, psihologul trebuie să ajungă într-o stare de flux, ce presupune inexorabil simbioza dintre minte și inimă.

Un bun psiholog, care dorește să fie o autoritate în domeniu și nu doar un simplu simbriaș, nu are voie, niciodată, să se instaleze în certitudini epistemice, de aici rezultă provocările și fascinația psihologiei.

  1. Psiholog – profesie nobilă. Care ar fi contribuția psihologului în viața unei persoane?

R: Rostul unui psiholog este unul crucial (și tot mai evident în vremurile destabilizatoare pe care le trăim), deoarece el realizează o autentică ecologie lăuntrică a semenului său, pentru a-i activa izvoarele de armonizare și tămăduire ale acestuia, și a-i consolida astfel reziliența și speranța în regăsirea culorilor vieții.

            Munca lui este la fel de migăloasă și dificilă ca și restaurarea unui tablou deteriorat de vreme și vremuri, adică presupune măiestrie, finețe, răbdare, delicateță și o imensă empatie. În absența acestor calități pot surveni deteriorări ireversibile, dar dacă totul se încununează cu un succes, la capătul drumului, acest vajnic însoțitor readuce lumina în privirea celui pe care l-a asistat.

  1. Sunteți profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie și Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara, și decanul acestei facultăți din 2004. Doctor în Psihologie și Doctor Honoris Causa, ca să menționăm doar două distincții cu care v-au fost recompensate devotamentul și studiul acestei științe. Ce v-a hrănit interesul în toți acești ani?

R:  Cred că ceea ce mi-a menținut nestinse deschiderea și interesul față de psihologie, în toți acești ani, este nu numai iubirea mea irepresibilă față de om, dar și dorința de a-l cunoaște în fibra sa cea mai tainică, întrucât am certitudinea că psihicul uman este un mister de o profunzime și subtilitate aparte, în care este encodat întregul Univers.

  1. Îmi amintesc ce ați spus la un moment dat – și am în suflet afirmația aceasta ca o valoare de dezvoltat – Nu contează unde înveți, ci cât înveți!
    Când știe sau cum știe un psiholog (cred că e valabil și în alte profesii) că este un psiholog în adevăratul sens al cuvântului, un psiholog complet?

R: În opinia mea, un psiholog autentic este acela care nu se lasă confiscat de nici o modă existentă la un moment dat, deoarece a înțeles că orice orientare este unilaterală, parcelară și că doar toate la un loc pot cartografia întregul și, în plus, că toate curentele existente pot convețui complementar și întregitor în contextul unei viziuni holistice despre om. Mai precis, că ele nu sunt rivale deoarece reflectă nivele diferite ale conștienței multi dimensionale.

De asemenea, un psiholog performant va alege din paleta multiplu constelată de orientări, existente astăzi pe mapamond, pe aceea cu care rezonează cel mai mult în fibra sa profundă, manifestând respect și toleranță față de confratele său care slujește un alt current.

În plus, un psiholog bun este iubitor de cultură, de metafore și simboluri, pentru că acestea din urmă sunt mesageri pentru partea din om care a rămas Dincolo.

În plus, un psiholog adevărat va rămâne mereu sub vraja nesățioaselor întrebări ale psihologiei.

  1. Sunteți autor a numeroase expuneri științifice, cărți, co-autor și coordonator de lucrări de specialitate, ați oferit cititorilor adevărate nestemate de purtat prin suflet, sunteți un meta-psiholog! Ce și-ar mai putea dori un om cu darurile dumneavoastră?

R: Chiar dacă sunt înzestrată, ca orice om, cu unele daruri, am încă multe de șlefuit. Altfel n-aș mai fi în această dimensiune. Dacă mă gândesc mai atent, mi-aș dori să am aptitudini muzicale, ca să pot cânta la pian.

  1. Ce alte pasiuni aveți? Și dacă-mi permiteți, care considerați că este direcția spre care se îndreaptă psihologia în zilele noastre?

R: Dintre pasiuni, prima în top se plasează detașat lectura (acest „viciu nepedepsit”, cum afirmă R. Barthes), apoi muzica și călătoriile.

Cât privește destinul psihologiei de astăzi, sper, într-un puseu de optimism, că orientările umaniste vor deveni suficient de viguroase și ofensive, pentru a contracara panta excesiv de tehnicistă pe care a alunecat psihologia academică și care a devenit o știință in vitro, cu alură de fast food, ce ratează problemele cruciale ale ființei umane.

  1. Ce ați recomanda acelora care vor să se apropie și să aprofundeze știința sufletului?

R: Candidaților la psihologie le-aș atrage atenția că această știință deosebită și nobilă are mai multe niveluri de lectură, accesibile ucenicului pe măsură ce urcă. De aceea, nu trebuie să rămână încremeniți în imanență, slujind doar jocul de sirenă al aparențelor.

  1. Un gând, un impuls, o taină…….

R: Pentru final, doresc să apelez la o parafrază din C. Noica, ca o profesiune de credință: „Dacă iubiți muzica sufletului, pierderile, curgerile, creșterile, dacă vă plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima și mintea, dacă aveți un dram de nebunie și un munte de măsură, veți îmblânzi cândva psihologia”.

            „Și pentru că astăzi este ziua noastră a psihologilor, vă urez tuturor să fiți mereu mândri și demni că slujiți această șansă.”

Interviu de Ziua Psihologului cu Prof.univ.dr. Anca MUNTEANU

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Spre sufletul omului

Psihologia – știință a sufletului, ca să ne întoarcem în timp și transmitere la originea cuvântului – studiază o gamă de funcții și procese mentale precum gândurile, limbajul, emoțiile, conștiința, percepția, motivația și personalitatea conținute în comportamentul uman.

Preocuparea față de descifrarea misterului ființei umane a traversat multe vremuri, multe minți, multe școli, oameni și transformări. Datorită acestei transcenderi și a explorărilor efectuate încă din antichitate, de către Platon sau Aristotel, în abordări disonante ale psihologiei, s-au consolidat pilonii studiului și ai evoluției în timp ai acestei științe.

Cu alte cuvinte, evoluția acestei preocupări a fost șlefuită cu devotament și iubire față de cunoașterea fină și în permanentă schimbare a ființei umane.

Psihologia, prin timp

Ca știință, psihologia își are originea la Leipzig, în laboratorul de psihologie experimentală al lui Wilhelm Wundt.

În prezent, Psihologia este o profesie proeminentă pentru dezvoltarea societății, prin prisma caracterului său social, dar și al instituțiilor de formare și de studiu, răspândite peste tot în lume.

Psihologia și implicit profesia de psiholog, își menține – ba chiar își amplifică, datorită  pregătirii, activității profesionale și a rezultatelor obținute de specialiști în diferite zone de desfășurare – importanța și necesitatea în societate.

Ramuri ale psihologiei au oferit o bogată sursă de studiu, sprijin, apropiere și înțelegere acelora care au realizat că evoluția omului, sănătatea și starea de bine  necesită cuprinderea tuturor componentelor sale, văzute și nevăzute.

Într-un fel, psihologul este concretizarea celor neștiute, neexplorate ale fiecăruia dintre noi, este bastonul-observator și îndrumător în situații de neclaritate sau provocatoare. Relația stabilită între psiholog și client transcende barierele cunoscute și generează deschiderea căii spre cunoaștere și vindecare.

Profesia de psiholog ocupă un rol deosebit în domeniul sănătății omului.

De câte ori, în câte moduri și cu câți dintre noi nu s-a demonstrat astfel?

Toate reprezintă tot atâtea ținte pe care un psiholog devotat le dobândește în ședințele de consiliere sau de terapie pe care le desfășoară.

Psihologia în România

Aceleași rădăcini germane le are și evoluția psihologie în țara noastră, prin aportul oferit de discipolii lui Wundt.

Din 2004, în fiecare an în data de 27 Mai, instituțiile acreditate și reprezentanți ai comunității psihologilor din România sărbătoresc Ziua Psihologului, – un eveniment care marchează exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, care a dus la înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România și reunește și promovează practicienii din cadrul acestei nobile profesii.

Menționăm și noi câțiva dintre cei care au pus bazele și au dat mai departe ștafeta cunoașterii, așa cum le-a fost permis:

Încă avându-i în conștiința colectivă pe cei care au înaintat contribuția lor evoluției psihologiei, menținem calea de înaltă cunoaștere cu recunoștința profundă pe care o exprimăm față de profesia și aportul educațional, științific și cultural al unui psiholog emerit, Prof.univ.dr. Anca Munteanu.

Doamna Profesor susține și conține cu o capacitate spirituală nemărginită, valoarea PsihoEducativă și cu caracter primordial uman al proiectelor și activității pe care o desfășoară specialiștii în sănătate ai Clinicii Marfil.

Pentru toată contribuția adusă peisajului psihologic autohton și nu numai, îi suntem cu onestitate recunoscători și în egală măsură, moral datori să cunoaștem și să conștientizăm necesitatea unei viziuni sănătoase asupra omului și a vieții.

Drept urmare, în această zi, transmitem apreciere, susținere și recunoaștere psihologilor care și-au dedicat energia și timpul cunoașterii, însoțirii și înțelegerii celorlalți, făcând prin munca lor, lumea noastră un loc mai bun și mai frumos!

Recunoștința ni se îndreaptă de asemenea spre colegii noștri:

Vă dorim să vă bucurați de experiențe inovatoare în profesia pe care o desfășurați!

Într-una din prefețele Edițiilor Amici di Dirk, apreciată că moștenire a fiului său, Dirk, Doctorul Hamer își devoalează dorința ca aceasta să fie cândva considerată ca cea mai mare binecuvântare din medicină. „Nimeni nu poate spune că nu se poate înșela. Îmi doresc în mod special să nu fiu „crezut”, ci sistemul însuși, verificabil și dovedit cu probabilitate maximă.”

În continuare, dorim să oferim tuturor o bună înțelegere și profundă recunoaștere a ceea ce cunoaștem azi despre Noua Paradigmă biologic-științifică, bazată pe Cele 5 Legi Biologice care guvernează Biologia și pe care le datorăm descoperirilor revoluționare ale cercetătorul german, Dr. Ryke Geerd Hamer.

(Dr. Fernando Callejón – Doctor în Psihobiologie și Președintele primului curs de Noua Medicină Germanică susținut în Argentina, în 1995)

Din 17 Mai, prin descoperirile care au răsturnat vechea paradigmă medicală

Născut pe 17 mai 1935, în Mettmann, Germania, Doctorul Ryke Geerd Hamer a studiat medicina, teologia și fizica, obținându-și acreditările ca teolog și doctor în medicină la Universitatea din Tübingen, Germania. Practica medicală a desfășurat-o timp de câțiva ani în diferite spitale universitare din țară. După obținerea specializării în Medicină Internă, a început să lucreze ca internist în Spitalul Universitar din Tübingen, unde i s-a atribuit responsabilitatea îngrijirii bolnavilor de cancer și unde a cunoscut-o și pe viitoarea soție, dr. Sigrid Hamer.

În anul 1978, fiind în vacanță la Roma împreună cu familia, ocazie cu care intenționa să ofere sprijin medical voluntar oamenilor bolnavi din cartierele sărace ale orașului, Hamer este anunțat că fiul său Dirk a fost împușcat accidental de Prințul Emmanuel de Savoia, gravitatea și complicațiile suferite având ca urmare moartea tânărului câteva luni mai târziu, chiar în brațele tatălui său.

La scurt timp după moartea fiului său, Dr. HAMER este diagnosticat cu cancer testicular. Fiindcă niciodată nu a fost grav bolnav a postulat că dezvoltarea cancerului ar putea fi strâns legat de pierderea subită a fiului său.

De fapt, în onoarea fiului, el a și denumit acest șoc neașteptat un DHS – Sindromul Dirk Hamer.

Numai ce simți în momentul unui DHS (Sindrom Dirk Hamer) poate decide conținutul conflictului biologic.

Moartea lui Dirk și propria experiență cu cancerul l-au purtat pe Dr. Hamer într-o călătorie științifică extraordinară, irepetabilă.

În acea perioadă Internist – Șef la o clinică oncologică din Munich, a început să investigheze experiențele pacienților săi cu cancer, realizând foarte curând că la fel ca și în cazul lui, toți trăiseră un șoc emoțional neașteptat și caracteristic. A hotărât să-și ducă demersul mai departe, urmându-și ideea că toate procesele corporale sunt controlate din creier. Astfel a analizat CT-urile pacienților săi și le-a comparat cu registrele medicale și psihologice corespondente. Spre uimirea sa, a descoperit o corelare clară între diferite „șocuri de conflict’’, cum se manifestă aceste șocuri în organ și cum toate aceste procese sunt conectate la creier.

Nucleul unei Științe Umane

Continuând ideea de mai sus, celulele cerebrale impactate trimit un semnal biochimic celulelor corespunzătoare ale corpului, provocând creșterea unei tumori, necroza unui țesut sau pierderea funcționalității, în funcție de învelișul cerebral care primește șocul. Motivul pentru care conflicte specifice sunt irecuzabil unite cu zone precise ale creierului este că, de-a lungul istoriei evoluției umane, fiecare zonă din creier a fost programată ca să răspundă instantaneu la conflicte care ne puteau pune în pericol supraviețuirea.

De exemplu, trunchiul cerebral – cea mai veche/bătrână parte a creierului nostru – este programat să răspundă de elemente de bază ale supraviețuirii, precum respirația, reproducerea și hrănirea.

Partea cea mai tânără – cerebelul – este în legătură cu chestiuni de tip social și teritorial.

De asemenea, Dr. Hamer a descoperit că fiecare boală traversează două faze:

Dr. Hamer și-a numit descoperirile „Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine’’ fiindcă cercetarea sa este în acord complet cu legile naturale ale Embriologiei și cu logica evoluției.

Pe parcursul vieții sale și-a demonstrat și confirmat descoperirile prin peste 40.000 de studii de caz.

Noua Paradigmă Științifică

Explicația dată bolii, ca interacțiune semnificativă între psihic, creier și organul corespunzător, infirmă viziunea că aceasta apare din hazard sau dintr-o greșeală a Naturii. Astfel, cercetările sale schimbă radical teoriile existente în medicina convențională.

 „Ca să fii cel mai bun, studiază ca și cum ai fi cel mai rău’’
(autor anonim)

Teza sa post-doctorală, prezentată la Universitatea din Tübingen a avut ca obiectiv demonstrarea descoperirilor sale în cazuri echivalente, consecința fiind învățarea și studierea științei Noii Medicine Germanice® de către toți studenții la medicină contribuind astfel semnificativ la recuperarea tuturor pacienților.

În fața comisiei de evaluare și a Doctorului Hamer au fost aduși trei pacienți, bolnavi (diagnostic – doi oameni care un știu despre ce e vorba: pacientul nu știe ce boală are și medicul nu știe din ce cauză). Cu acordul lor și acuzând diferite tipuri de dureri în corp, neștiind ce diagnostic au,  acești oameni au fost internați și au fost supuși diferitor investigații medicale. Medicii prezenți în sală cunoșteau deja diagnosticul pacienților, nu și Doctorul Hamer care a cerut să se uite doar un CT al acestora, după care a început să scrie de ce afecțiune suferea fiecare om, fără să aibă acces la alte analize, ci doar citind Computerul Tomograf prezentat. A identificat corect afecțiunea fiecăruia în parte, ba mai mult, unuia dintre ei i-a indicat și prezența unei eczeme la piciorul stâng.’’
(Ionuț Săndulache – ambasador al științei descoperite de Dr. Hamer)

Spre marea sa uimire, comisia universității i-a respins lucrarea și a refuzat reevaluarea tezei, în premieră în istoria universităților. Însă asta nu a fost tot… La scurt timp după ce și-a prezentat teza, Hamer a fost pus în situația dificilă de a alege între  renegarea cercetărilor sale și poziția de medic din cadrul clinicii. Descoperirile sale aveau fundamente științifice solide, cum de era posibil așa ceva? Scrisori ale pacienților lui, adresate autorităților din sistemul sănătății au rămas fără răspuns, însă Dr. Hamer și-a continuat practica în zona privată, ulterior alegerii de a părăsi mediul Universității.

Hărțuirea Dr. Hamer a atins apogeul în momentul când, la 54 de ani, nefiindu-i dezaprobată munca științifică, i-a fost retrasă licența medicală fiindcă a refuzat să renunțe la descoperirile sale despre originea cancerului și se lase guvernat de principiile medicinii clasice. Fără drept de practică, depinzând de tehnica medicală a altor medici, a decis să meargă mai departe cu munca sa.

A analizat peste 10.000 de cazuri și a reușit să extindă descoperirea Celor 5 Legi Biologice ale NMG în practic toate bolile cunoscute în medicină. În tot acest timp, era atacat cu îndârjire și constanță, primind apelative rușinoase, grele, nedemne de orice om, asupra sa planând inclusiv suspiciunea unei boli mentale, ca urmare a părerilor unor psihiatrii aleși de anumite instanțe.

Ca rezultat al acestor eforturi consistente de suprimare a descoperirilor Dr. Hamer, timp de aproape 30 de ani, milioane de pacienți au fost privați de posibilitatea de a fi tratați potrivit Noii Medicine Germanice, prin abordarea sa umană și non-invazivă!

Furnizând servicii medicale fără aviz de liberă practică, Dr. Hamer a primit 19 luni de închisoare. Căutând în arhivele sale, un reprezentant al poliției s-a văzut nevoit să admită, în timpul procesului, că după cinci ani, între 6000 – 6500 de pacienți cu cancer „terminal’’ erau, în mod ironic, în viață. Ce indice de succes al NMG!

În ciuda celor două ordine emise de Instanță, Universitatea din Tübingen refuză să recunoască tot aportul științific al Dr. Hamer.

Pentru omenire

„Mai ușor dezintegrezi un atom decât o prejudecată.’’
(Albert Einstein)

În cadrul Primului Congres Internațional despre Tratamentul Medical Complementar și Alternativ al Cancerului, din 14/15 mai 2005, unde Dr. Hamer a expus Cele 5 Legi Biologice ale NMG, participanții prezenți i-au propus Premiul Asturiei  (Premiile Asturiei sunt cele mai prestigioase Premii din Spania, oferite de Fundația Prințesa Asturiei), recunoaștere pe care inițial a declinat-o, ulerior, cu o modestie demnă de calitatea umană pe care o încarna și cu gândul întotdeauna la binele pacienților săi, pe care nu dorea nicidecum să îi priveze de vreun drept, a acceptat premiul, cu două condiții însă:

  1. „Mi se va oferi premiul oficial pentru a-mi putea desfășura profesia de doctor în medicină.
  2. Mai exact, acest permis reînnoit îmi va permite să practic Noua Medicină Germanică®, o disciplină care a primit 30 de verificări oficiale.’’

Un deschizător de drumuri – excelența biologică a fiecărui om

Altruismul său și determinarea de a-i ajuta pe ceilalți să se ajute, să se cunoască și să trăiască în armonie, sănătoși, în acord cu Natura din care provin și care-i guvernează indiscutabil dinspre interior, ne rămân ca datorie, ca onoare de a da mai departe această moștenire umană și de a ne comporta la apogeul acesteia.

„Perfecțiunea este un dar al îngerilor și al lui Dumnezeu.’’
(Gabi Bădăluță – Totul despre sâni Vol. 1)

Dr. Ryke Geerd Hamer și-a îmbrățișat condiția umană, în care i-a fost investit harul genialității. Și a făcut un lucru extraordinar cu el. Poate că am putea face o listă a ceea ce mulți numim „defecte’’ ale sale, dar, orientați spre cunoaștere de sine și evoluție persoanală reală, e de datoria noastră să privim latura educativă a descoperirilor sale – înțelegerea vieții și a sănătății din interior și să considerăm că în acest caz, balanța înclină în favoarea marelui bine comun pe care l-a desăvârșit într-o viață dedicată cercetării, cunoașterii și solidarității umane.

Lumea din care s-a ridicat și căreia i-a predat ștafeta științei biologice a înțelegerii de sine, a constituit un teren fertil dezvoltării multor metode și tehnici de autocunoaștere care susțin sănătatea, procesele interne individuale de explorare a emoțiilor reprimate, dramelor trăite, a conflictelor emoționale sau a cauzele bolilor și implicit, a vindecării.

Muzică terapeutică

„De douăzeci de ani iubesc o fată

De când m-a sărutat, pe vremea când eram studenți

Și capela micuță ne primea înăuntru noaptea.

Copilă! Copila mea!

De douăzeci de ani iubesc o fată

Și o iubesc tot mai mult în fiecare zi

Cu ochii ei albaștri ca dimineața și părul negru ca noaptea.

Și de atunci, umblu vrăjit ca într-un vis,

Copilă! Copila mea!

Cerul zâmbește!

Zâmbetul tău îl văd în cele cinci fețe pe care mi le-ai dat

Și în care ești întotdeauna TU! (…)’’

Pentru soția sa, în 1976, cu ocazia celei de-a 20-a aniversări împreună, Hamer a compus o o melodie – muzică pentru însănătoșire – despre care el considera că are efect vindecător asupra persoanelor care sufereau de boli cronice în fază de recuperare.

Despre muzica sa, din punct de vedere al NMG, Giovanna Conti a publicat cartea – The Biological Meaning of Music -un instrument extraordinar și indispensabil tuturor celor care studiază muzica.

Cartea conține 3 diagrame care demonstrează modul în care a doua lege biologică se aplică compozițiilor muzicale folk și clasice. Această descoperire a fost verificată de dr. Hamer, precum și de alți doi profesori europeni de muzică renumiți.

„Uneori viața are nevoie să se întoarcă spre interior pentru a putea crește în alte moduri.’’
Michael Meade

Surse:

Totul despre sâni Vol. 1’’ – Gabi Bădăluță (sinteză și grafică) –  pentru a descoperi în detaliu și structurat o imersiune consistentă și aprofundată în biologia emoțiilor noastre și a patologiilor corelate cu sânul, vizitați:

Totul despre sâni Vol. I – Gabi Bădăluță – Clinica Marfil – Cursuri și terapie

Escuela 5 Leyes Biologicas Nueva Medicina Germanica Dr. Hamer

Welcome to LearningGNM

Ryke Geerd Hamer – Viața unui Geniu

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Iubirea – Întrebare și Răspuns

Indiscutabil, genialitatea Dr. Ryke Geerd Hamer reprezintă un pilon al evoluției omenirii. Misiunea sa, greu încercată de destin a fost purtată cu demnitate, respect și iubire față de știința pe care a cercetat-o cu sârguință și profunzime și față de oamenii cărora le-a dat-o spre cunoaștere. 

După ce a fost diagnosticat cu „cancer testicular avansat’’ și soția sa cu „cancer mamar’’, la scurt timp după moartea timpurie a fiului său Dirk, Dr. Hamer a început să-și pună întrebări cu privire la posibilitatea dezvoltării unui „cancer’’, în mod simultan, la două persoane tinere și fără un istoric medical serios și dacă acesta ar fi în relație cu experiența tragică a morții fiului lor. Acest gând a reprezentat începutul investigațiilor sale de a demonstra „ce provoacă boala.’’

Întâi a fost Intuiția, ulterior, Verificarea

Descoperiririle sale s-au conturat alături de bolnavii de cancer, al căror istoric medical îl investiga în calitate de medic. Nu cunoștea încă relația cauză-efect, însă a intuit și a explorat această idee în conversații care aveau ca scop aflarea părerii lor despre cauza bolii. Concluzia surprinzătoare a fost că toți pacienții cu cancer pe care i-a întrebat dacă anterior apariției bolii au trăit un eveniment traumatic sau un șoc neașteptat, extrem, au răspuns afirmativ.

Ce este DHS? – Sindromul Dyrk Hamer

Șoc emoțional acut, care se pretrece simultan în psihic, creier și în organul echivalent.

În NMG (Noua Medicină Germanică), DHS este un eveniment emoțional dureros, pe care nu l-am putut anticipa și pentru care nu am fost pregătiți. Din punct de vedere biologic, termenul „neașteptat’’ implică faptul că, „nepregătit pentru’’ situație, ar fi vătămător pentru cineva „prins cu garda jos.’’

Pentru a susține organismul în timpul unor crize neprevăzute, un Program Biologic Semnificativ Special în poziție stand-by pentru exact acel conflict, este activat instantaneu. Semnificația acestui PBS – Program Biologic Special al Naturii este de a îmbunătăți funcția organului, astfel încât omul să își poată gestiona și eventual rezolva conflictul. Mai exact, șocul puternic căruia psihicul nu îi poate face față  fiindcă este colpeșitor pentru subconștient, este preluat, în fracțiuni de secundă de creier. Simultan, este descărcat în corp, în funcție de nuanța conflictului. Acest proces marchează începutul unui program biologic special. 

(Totul despre sâni  Vol. 1– Psiholog Gabi Bădăluță)

Noua Medicină Germanică se referă la conflicte biologice corelate cu funcția organului corespondent. Astfel, organele canalului alimentar sunt corelate cu conflicte precum „conflictul de îmbucătură” (a nu fi capabil să prinzi, să înghiți, să digeri sau să elimini o îmbucătură), ale uterului și prostatei, cu conflicte de procreere sau ale pielii, cu conflicte de separare.

Deținând și gândirea simbolică, ființa umană poate experimenta de asemenea conflicte biologice, în sensul figurat, simbolic. În Medicina Germanică, un conflict de atac poate fi activat printr-o remarcă ofensatoare, un conflict de pierdere teritorială, printr-o mișcare nedorită, un conflict de foamete, prin pierderea veniturilor, un conflict de autodevalorizare, din cauza abuzului sau un conflict al fricii de moarte, printr-un șoc față de un diagnostic de cancer.

„Noua Medicină Germanică nu este „o medicină alternativă’’, nici „o medicină integrativă’’, nici complementară. Noua Medicină Germanică este fondată pe legi biologice naturale mai degrabă decât pe teorie. Ferm ancorată în Embriologie, NMG oferă un sistem științific complet, care permite identificarea cauzelor bolilor, acurateței dezvoltării lor și recunoașterea simptomelor care semnalează vindecarea.”
(Ph.D. Caroline Markolin – a studiat intens cercetările NMG, sub îndrumarea directă a Dr. Hamer, după ce l-a cunoscut, în anul 2002)

„Diferența dintre psihic, creier și corp este pur academică. În realitate, sunt unul.’’
(Dr. Ryke Geerd Hamer)

Triada Biologică

Iubirea – Întrebare și Răspuns

Indiscutabil, genialitatea Dr. Ryke Geerd Hamer reprezintă un pilon al evoluției omenirii. Misiunea sa, greu încercată de destin a fost purtată cu demnitate, respect și iubire față de știința pe care a cercetat-o cu sârguință și profunzime și față de oamenii cărora le-a dat-o spre cunoaștere. 

După ce a fost diagnosticat cu „cancer testicular avansat’’ și soția sa cu „cancer mamar’’, la scurt timp după moartea timpurie a fiului său Dirk, Dr. Hamer a început să-și pună întrebări cu privire la posibilitatea dezvoltării unui „cancer’’, în mod simultan, la două persoane tinere și fără un istoric medical serios și dacă acesta ar fi în relație cu experiența tragică a morții fiului lor. Acest gând a reprezentat începutul investigațiilor sale de a demonstra „ce provoacă boala.’’

Întâi a fost Intuiția, ulterior, Verificarea

Descoperiririle sale s-au conturat alături de bolnavii de cancer, al căror istoric medical îl investiga în calitate de medic. Nu cunoștea încă relația cauză-efect, însă a intuit și a explorat această idee în conversații care aveau ca scop aflarea părerii lor despre cauza bolii. Concluzia surprinzătoare a fost că toți pacienții cu cancer pe care i-a întrebat dacă anterior apariției bolii au trăit un eveniment traumatic sau un șoc neașteptat, extrem, au răspuns afirmativ.

Ce este DHS? – Sindromul Dyrk Hamer

Șoc emoțional acut, care se pretrece simultan în psihic, creier și în organul echivalent.

În NMG (Noua Medicină Germanică), DHS este un eveniment emoțional dureros, pe care nu l-am putut anticipa și pentru care nu am fost pregătiți. Din punct de vedere biologic, termenul „neașteptat’’ implică faptul că, „nepregătit pentru’’ situație, ar fi vătămător pentru cineva „prins cu garda jos.’’

Pentru a susține organismul în timpul unor crize neprevăzute, un Program Biologic Semnificativ Special în poziție stand-by pentru exact acel conflict, este activat instantaneu. Semnificația acestui PBS – Program Biologic Special al Naturii este de a îmbunătăți funcția organului, astfel încât omul să își poată gestiona și eventual rezolva conflictul. Mai exact, șocul puternic căruia psihicul nu îi poate face față  fiindcă este colpeșitor pentru subconștient, este preluat, în fracțiuni de secundă de creier. Simultan, este descărcat în corp, în funcție de nuanța conflictului. Acest proces marchează începutul unui program biologic special. 

(Totul despre sâni  Vol. 1– Psiholog Gabi Bădăluță)

Noua Medicină Germanică se referă la conflicte biologice corelate cu funcția organului corespondent. Astfel, organele canalului alimentar sunt corelate cu conflicte precum „conflictul de îmbucătură” (a nu fi capabil să prinzi, să înghiți, să digeri sau să elimini o îmbucătură), ale uterului și prostatei, cu conflicte de procreere sau ale pielii, cu conflicte de separare.

Deținând și gândirea simbolică, ființa umană poate experimenta de asemenea conflicte biologice, în sensul figurat, simbolic. În Medicina Germanică, un conflict de atac poate fi activat printr-o remarcă ofensatoare, un conflict de pierdere teritorială, printr-o mișcare nedorită, un conflict de foamete, prin pierderea veniturilor, un conflict de autodevalorizare, din cauza abuzului sau un conflict al fricii de moarte, printr-un șoc față de un diagnostic de cancer.

„Noua Medicină Germanică nu este „o medicină alternativă’’, nici „o medicină integrativă’’, nici complementară. Noua Medicină Germanică este fondată pe legi biologice naturale mai degrabă decât pe teorie. Ferm ancorată în Embriologie, NMG oferă un sistem științific complet, care permite identificarea cauzelor bolilor, acurateței dezvoltării lor și recunoașterea simptomelor care semnalează vindecarea.”
(Ph.D. Caroline Markolin – a studiat intens cercetările NMG, sub îndrumarea directă a Dr. Hamer, după ce l-a cunoscut, în anul 2002)

„Diferența dintre psihic, creier și corp este pur academică. În realitate, sunt unul.’’
(Dr. Ryke Geerd Hamer)

Triada Biologică

Ø Psihicul

În NMG psihicul este considerat parte integrală a biologiei umane. Este „organul’’ care recunoaște în mod inerent pericolul. În secunda în care s-a produs un DHS, psihicul asociază cu evenimentul o particularitate, o temă specifică a unui conflict biologic, precum „separarea de un partener’’, „frământări legate de cuib’’, „furie legată de teritoriu’’ sau „pierderea unui copil’’. Această asociere are loc într-o fracțiune de secundă și în întregime la nivel subliminal.

Așadar, citirea și evaluarea subiectivă a situației conflictuale realizate de subconștient este cea care determină ce Program Biologic Special va fi activat. Cu toate acestea, modul exact în care mintea subconștientă percepe conflictul specific, este revelat doar în momentul apariției simptomelor fizice. O afecțiune a pielii sau o formă de cancer depinde de modul în care a fost experimentat conflictul biologic în momentul DHS.

Ø Creierul

În momentul DHS-ului, șocul conflictului impactează o zonă specifică, predeterminată, din creier.

Pe un CT (computer tomograf al creierului) este vizibil ca un set de inele ascuțite concentrice sau ca un semicerc, în funcție de localizare.

În NMG, configurația aceasta de inele poartă numele de Focarele lui Hamer. Mărimea Focarului lui Hamer este determinată de intensitatea conflictului.

De reținut că în NMG, analiza scanării creierului este  bazată pe un CT făcut fără substanță de contrast, imaginile fiind văzute din perspectiva clientului – partea dreaptă a CT-ului = partea dreaptă a creierului.

„În creier se inițiază programul de boală și tot în creier se inițiază programul de recuperare, de vindecare.’’
(Totul despre sâni Vol. 1 – Gabi bădăluță)

Ø Organ 

Când se produce DHS, organul cel mai adecvat și pregătit din punct de vedere biologic (conform funcției sale) pentru a supraviețui amenințării, se activează ca parte a Programului Special cu Sens Biologic. Din acel moment, funcția sa va varia pentru a susține tipul de pericol specific, pe care îl experimentează persoana:

–       Amplificare funcțională imediată în organele controlate din Paleoencefal și Mezencefal;

–       Diminuare funcțională progresivă în organele controlate din Neoencefal.

Manifestarea schimbărilor la nivel organic va fi în funcție de durata și intensitatea șocului biologic. Dacă șocul este de scurtă durată, este foarte puțin probabilă apariția unei reacții sau al unui simptom evident în corp.

Relația dintre Psihic, Creier și Organ este evidențiată în prima lege biologică.

Prima Lege Biologică

… demonstrează că există un sistem biologic complet și perfect, pe trei nivele, psihic, cerebral și organic, dezvoltat de Natură pe parcursul a milioane de ani de evoluție.

Dr.Hamer a avut sagacitatea necesară de a o descoperi și da lumii, spre un bine comun major.

DHS-urile (sau reactivările) au rolul de a ne optimiza reacțiile, permitându-ne să supraviețuim și să evoluăm și de aceea sunt absolut necesare și utile.

Ca și în cazul animalelor, omul le trăiește în același mod. Este motivul pentru care, Hamer descrie conflictele utilizând limbajul simplu al animalelor – „a nu-și putea marca teritoriul’’, „ceva nu miroase bine/ceva pute în aer’’, „a se simți atacat.’’

Fiind cunoscută această triadă biologică și rolul său în menținerea sănătății, este indicat și necesar să ne exprimăm emoțiile, proces care creează detensionare interioară și eliberarea tensiunii din organe.

A doua Lege Biologică a Naturii legea celor două faze

Aceasta identifică originea problemei, cauza emoțională, intensitatea sau dacă am găsit soluția.

Psihicul, creierul și organul echivalent reprezintă trei nivele ale UNUI organism unitar, care lucrează întotdeauna în sincronicitate.

Ø Din punct de vedere biologic, viața noastră decurge în două feluri: alertă și relaxare (Conflictoliză (CL) sau Simpaticotonie și Post -conflictoliză (PCL) sau Vagotonie)

Rezolvarea conflictului reprezintă punctul de cotitură al Programului Biologic Special (PBS).

Conflictele au întotdeauna rădăcini în circumstanțe ale vieții reale și sunt provocate de exemplu de moartea cuiva drag (conflicte de pierdere), de probleme cu partenerul (conflicte de separare), greutăți financiare ( conflict de îmbucătură sau inaniție), griji pentru un membru al familiei (conflicte grijă -cuib) sau pentru sine (conflicte existențiale, sau conflicte de tipul frica de moarte), etc.

„Trebuie să ne rezolvăm conflictele de două ori. O dată, în termeni reali, a doua oară, spiritual.’’ – Dr. Hamer.

De exemplu, pierderea unui loc de muncă ar putea și rezolvat prin reluarea unei pasiunui, a unui hobby mai vechi.

Uneori, conflictele se revolvă de la sine, odată cu schimbarea circumstanțelor reale de viață sau cu prioritizarea altor lucruri.

La nivel spiritual, conflictele cu care ne confruntăm reprezintă o invitație, o propunere de schimbare a atitudinii, de renunțare la furie, de privire a situației dintr-un unghi diferit, printr-o perspectivă de ansamblu, practicând iertarea și înțelegând cu bunătate poziția celor implicați, care constituie adevărata sursă a vindecării.

Dintr-o perspectivă superioară, PsihoEducațională, studierea NMG și înțelegerea funcționării biologice a organismului ca o rutină zilnică, consolidează și contribuie la creșterea și dezvoltarea noastră personală.

Faza de recuperare – Post-conflictoliză (PCL) -Vagotonie

Odată cu rezolvarea conflictului, sistemul nervos autonom trece în vagotonie de durată, pe care o prelungește prin odihnă și apetit bun. Aceste două elemente asigură organismului energia necesară vindecării. 

În PCL, vasele de sânge se dilată, cauzând fierbințeala mâinilor și piele caldă. Această fază mai este numită și faza CALDĂ.

 Psihicul este într-o stare de destindere.

„Dacă pacientului i s-au adus la cunoștință toate faptele, nu va mai trebui să fie speriat de simptomele pe care le manifestă. Astfel, le poate accepta pe toate ca ceea ce sunt – simptome de vindecare – fiecare dintre ele provocând până în prezent, frică și panică. În cele mai multe dintre cazuri, tot episodul va trece fără o urmare notabilă.’’ – Dr. Hamer

A treia Lege Biologică – Sistemul filo-ontogenetic al Programului Biologic Special (originea și evoluția PBS).

Această lege reunește descoperirile primelor două și explică:

A patra Lege Biologică – Rolul simbiotic al microbilor.

Această lege explică rolul diferitelor grupe de microbi (legătura între microbi, straturile embriologice și creier) și bacterii – în simbioză cu organele și țesuturile controlate din Neoencefal și care acționează în ele exclusiv.

Modul în care microbii contribuie la procesul de recuperare organică este în concordanță cu logica și evoluția.

A cincea Lege Biologică – Sensul biologic al Programului biologic special (PBS) sau Quintesența

„Boala’’ este parte a unui Program Biologic Special semnificativ al Naturii, creat pentru susținerea organismului în timpul unui șoc emoțional neașteptat.

Având în vedere cunoștințele noastre despre evoluția omului pe Pământ, Dr.Hamer a descoperit că fiecare zonă din creier a fost programată cu anumite răspunsuri – programe de urgență – biologice la conflicte care ar fi putut pune în pericol supraviețuirea speciilor. Și fiecare om se naște cu ele ca să își asigure la rândul său, supraviețuirea.

„Nimic în natură nu este lipsit de sens, malign sau bolnav.’ – Dr. Hamer

Surse:

Totul despre sâni Vol. 1’’ – Gabi Bădăluță (sinteză și grafică) – pentru a descoperi în detaliu și structurat o imersiune consistentă și aprofundată în biologia emoțiilor noastre și a patologiilor corelate cu sânul, vizitați:

Totul despre sâni Vol. I – Gabi Bădăluță – Clinica Marfil – Cursuri și terapie

Escuela 5 Leyes Biologicas Nueva Medicina Germanica Dr. Hamer

Welcome to LearningGNM

Prim contact cu descoperirile Noii Medicine Germane, fundamentată de Dr. Ryke Geerd Hamer

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Ne bucurăm că am ajuns la tine, OM bun!

Acum ești parte dintr-o comunitate care s-a deschis deopotrivă spre cunoașterea profundă a cauzelor subtile ale tulburărilor psihologice și spre cunoașterea, acceptarea și iubirea de sine. Aceste două direcții converg către două destinații învecinate numite de noi, bucuria de a trăi și sănătatea vitală.

Comunitatea este formată din eu cu tine și cu toți cei care ne înconjoară și chiar mai departe, desigur! Suntem interconectați. Viața însăși e în noi. Și asemenea ei, ne cere să evoluăm. Să căutăm resursele interioare, să dezvăluim iubirea din fiecare și să o punem în gândurile, în vorbele și în faptele noastre, în fiecare zi.

Sănătatea reprezintă nucleul preocupărilor membrilor echipei Clinicii Marfil, specialiști în sănătate, care s-au angajat să sprijine toate etapele terapeutice pe care e nevoie să le parcurgem ca să ne bucurăm de viața pe care ne-o dorim.

Activitatea în cadrul clinicii, proiectele desfășurate în comunitate, care de asemenea vizează un acces mai larg la educația psihoemoțională și informațiile oferite în diferite articole, webinarii sau conferințe sunt menite să ofere claritate și îndrumare unui fin proces de cunoaștere, care deseori se dovedește dificil de purtat de unul singur.

În continuare, v-am pregătit un mini ghid de informare, o navigare mai lejeră prin conținutul pe care-l veți descoperi pe site-ul nostru.

Sprijin prețios vă sunt:

1. Cursul Legătura dintre minte și corp“ este un reper prețios de urmat și aprofundat.

2. Cursul Cocktail Emoțional“ este potrivit și necesar aflării stării de bine pe care creșterea ta personală o implică.

3. CursulMini ghid de practică emoțională“ te va îndruma pe calea cunoașterii, acceptării și iubirii de sine și spre o variantă îmbogățită a sănătății tale.

4. Cursul „Conflictul Emoțional“ este resursa pe care e nevoie să o explorezi și să o atașezi procesului tău de autovindecare.

5. Cursul „Secretele sănătății“ reprezintă un conținut valoros, structurat, care consolidează cunoașterea de sine și dobândirea unei sănătăți depline, cu blândețe, iubire și acceptare.

6. CursulAtelier de Psihogenealogie“ va fi un îndrumător de încredere, spre deschidere față de aspecte nevăzute, neștiute, dar incontestabil resințite și reale ale vieții tale și ale familiei din care faci parte.

7. Cursul Dragoste sau Dependență“ îți oferă claritate și o viziune nouă asupra unor concepte precum iubirea, atașamentul, dependența, relația cu partenerul și față de tine însăți, ca un TOT menit să experimenteze ce este mai bun din belșugul vieții.

8. Cursul Cum știi că ești într-o relație toxică și cum să ieși din ea“ îți propune un studiu practic în universul relațiilor pe care le creezi și aduce în lumină deopotrivă situații provocatoare, chinuitoare pentru cei implicați și soluții și modalități de transformare prin schimbare conștientă, cu iubire și stimă de sine.

Posibil să fii în situația în care:

Vrei să știi de unde vin bolile, de ce vin, de ce anumite tipare se reiau în permanență în viața ta, care sunt afinitățile dintre boală și conflictele emoționale trăite sau relația dintre psihic-creier și organ și atunci,

Ești femeie și te confrunți cu disconfort, cu durere în zona sânului, ai suferit o lovitură puternică sau o operație chirurgicală sau doar ai curiozitatea de a afla cum se poate înrăma boala într-o perioadă specifică a vieții tale, ce simbolizează sânul din punct de vedere biolgic, cum poți înțelege în profunzime boala și cauzele ei, cum poate fi consolidată o schemă de tratament cu îndrumare și susținere emoțională și psihică a celui determinat să  exploreze  cu inima deschisă procesul vindecării,

Vrei să afli cum îți poți înțelege emoțiile, procesându-le conștient, numindu-le, descoperindu-le mesajul profund pe care-l aduc din lumea ta interioară;

Ești pe calea spre cunoaștere de sine și ai nevoie de un mijloc subsidiar și substanțial de revelare a resurselor interioare;

Vrei să dezlegi tainele emoțiilor și să te deplasezi spre „inteligența ascunsă a sufletului“,

Vrei să creezi o conexiune autentică cu copilul tău, înțelegând și sprijinind propriul proces de dezvoltare emoțională;

Vrei să descoperi cum poți să îi fii alături într-un mod care să-i consolideze stima de sine și revelarea întregului său potențial interior;

Ești în căutarea unei metode holistice de explorare și de vindecare a trăirilor și a vieții tale în general,

Vrei să faci cunoștință cu trăirile unei mame aflată la prima experiență a maternității?  Vrei să afli cum poți să fii alături de cea care se pregătește să devină mamă, cât de important este sprijinul familiei, al soțului, dar și acordarea spațiului personal și a timpului necesar îngrijirii de sine? Vrei să ai parte de o relatare autentică, de o deschidere surprinzătoare, în care soția – mama – femeia– reușește să-și acceseze forța interioară și să trăiască bucuria unei perioade încercate de trăiri intense și conflictuale, dar unică și irepetabilă, negreșit, atunci

Îți propunem și îți oferim ghidare de specialitate, îți suntem alături în tot ceea ce întreprinzi pentru ca viața ta să fie trăită conștient, cu bucurie și recunoștință.

Comunitatea Marfil evoluează datorită experienței tale unice.

Expunere – lentilă a produselor pe care le veți descoperi pe site-ul clinicii.

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Durerea – începutul Călătoriei?

Dacă tot am oferit durerii un loc în primele rânduri citite, să urmăm acest fir și să-i observăm contribuția în capitolele importante ale vieții noastre. Multe din căutările interioare vizează eliberarea și vindecarea ei. Deseori, amprenta sa se resimte în calitatea relațiilor pe care le dezvoltăm cu ceilalți, cu familia sau cu partenerul. Alteori, suferința este cea care ne trimite pe altă rută de urmat, un traseu de înnoire și transformare a obidei în exuberranța vieții. Din interior, simțim împărțire, dezacord și o neliniște profundă între ce spunem, ce facem și ce simțim. Echilibrul a fost deteriorat.

Căutăm calea de întoarcere la unitate și la sănătatea pe care o merităm cu toții. Suferința emoțională este poate la fel de intensă ca cea fizică….uneori, mai acută chiar. Știm cât de tare strânge, blochează și alterează durerea toate nivelele sănătății. Din fericire, suntem tot mai conștienți că cea mai valoroasă moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri este chiar aceasta, sănătatea. Spre ea ne-ntindem cu sete de izbândă.

„Ceea ce cauți, te caută“….

Explorarea diferitelor aspecte ale sănătății a ghidat-o pe Mihaela cu măiestriea și precizia unui dascăl preocupat de elevul pasionat de studiu. Astfel, căutând rezolvarea unei afecțiuni fizice în cadrul unei clinici și atrasă de biblioteca din sala de așteptare, a pus mâna pe ceea ce avea să-i devină în zilele următoare, viu interes, metodă de lucru și cercetare intensă, cartea Călătoria, scrisă de Brandon Bays. În arealul calificărilor sale, Mihaela Mîndreci a inclus și acreditarea ca facilitator în metoda Journey – Călătoria, metodă pe care o practică în cabinet și pe care o folosește ca un complex și generos instrument de sondare lăuntrică și despre care, a avut amabilitatea de a ne povesti și de a ne invita să ne lăsăm ghidați de măreția maestrului nostru interior – sinele real sau „Sursa“.

„Cartea a vorbit pentru mine“

Inițial, a experimentat Călătoria alături de un alt facilitator acrediat și a putut accesa vindecarea de care avea nevoie în viața sa.

Apreciază în mod deosebit însoțirea cititorului prin toți pașii procesului terapeutic, care poate continua și după încheierea propriu-zisă a acțiunii, conștientizările manifestându-se pe măsură ce timpul trece.

Cartea ne poartă prin procesul Călătoriei Emoționale, dar și prin cel al Călătoriei Fizice, oferind instucțiuni, exerciții și instrumente de explorare și de reprezentare a potențialului nostru ascuns.

Călătoria lui Brandon Bays vorbește despre un parcurs, despre soluții posibile de eliberare a potențialului vindecător al fiecăruia, despre curajul de a plonja în zone neștiute ale emoțiilor și despre încrederea că în acel moment DAT, facem tot ce putem ca să fim bine. Din acest punct, vin și rezultatele.

În opinia Mihaelei, prezentarea procesului la finalul cărții reprezintă un beneficiu pentru cititor și totodată, un alt aspect al Călătoriei care i-a plăcut foarte mult, subliniind totuși complexitatea și intensitatea derulării acestui proces, dincolo de scriptul său succint.

Cu exercițiu și perseverență, „curiozitate și curaj“, oricine poate face Călătoria acasă. Experiența profesională i-a confirmat căeste valabil în orice vrem să facem. “

Călătoria oferă instrumente pe care le putem folosi imediat, este nevoie doar să exersăm în permanență.

Atunci când învățăm să folosim instrumentele din Călătoria, învățăm de fapt să fim în acea emoție tumultoasă, care generează dezechilibrul și haosul din interiorul nostru. Și fiind acolo și simțind, doar simțind, haosul se disipează. Când „coborâm mintea în suflet“, când aceasta vede ce simte sufletul, nu-i mai rămâne decât să se linișteștească, zbuciumul și neliniștea dispar. „Conștientizează plenar această stare. Fii prezent în mijlocul ei.“ Spațiul e ocupat de lumină și de stare de bine, energie și inspirație pentru continuarea demersului de vindecare a vieții, experimentând și bucurându-ne de propriul potențial.

Corpul, în toate aspectele sale, înflorește din impulsul de a manifesta desăvârșirea, sănătatea și Viața. Corpul este aliatul nostru cel mai loial în adevărata călătorie pe care o începem în fiecare dimineață – călătoria vieții.

Călătoria vindecării tale se poate consolida cu lectura acestei cărți.

Interviu cu Mihaela Mîndreci

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Începuturile

Cât de ușor identificăm începutul unui eveniment, al unei situații dificile sau al suferinței fizice? Când, cum și de ce s-a declanșat? Ce criterii folosim sau la ce ne raportăm pentru a stabili cât mai exact când a debutat sau când a fost plantată sămânța acelui ceva care se manifestă în viața noastră? Deseori suntem puși în fața unei situații cel puțin complicate: „De unde să încep? Ce cale să aleg pentru a mă însănătoși, pentru a fi bine cu mine și prin urmare, în relațiile cu cei care mă înconjoară?“

Sunt întrebări pe care ni le adresăm adesea când nu mai suntem în sintonie cu toate aspectele sau componentele ființei noastre. Din interior în afară, corpul semnalizează separarea de sinele nostru real. Să fie acesta începutul suferinței sau… manifestarea ei în exterior, cauzată de necunoașterea sau neintegrarea unor relații biologice între corp-organ-creier?

Atunci când vorbim despre începutul unei suferințe fizice sau emoționale, de multe ori căutăm în exterior pârghiile sau soluțiile salvatoare, oameni care să ne spună ce e de făcut. Zbuciumul interior ne îndepărtează de la starea de prezență, de la aspectele naturale, biologice ale ființei noastre, care, independent de voința noastră se manifestă și se întorc neîncetat și firesc acolo de unde provin, la programele naturale de supraviețuire și la calitatea bio-logică a acestora. Natura ne susține supraviețuirea și manifestarea vieții.

Să începem cu începutul! Urmând Harta sufletului…

Urmându-și vocea interioară, Simona a devenit specialist în Gimnastică hormonală, metodă de întreținere a sănătății corpului, care se adresează în special femeii și care facilitează eliberarea energiei stagnante din zona abdomenului inferior.

În urmă cu mulți ani, pașii săi prin lume aveau să o introducă în atmosfera unor evenimente dedicate dezvoltării cunoașterii capacităților de vindecare a omului, acolo unde a avut ocazia de a o cunoaște pe Gabi Bădăluță, autoarea cărții Harta Vindecării. Manifestând un interes vădit față de perspectiva revigorantă și biologică asupra corpului uman, lectura cărții i-a adus multe momente de conștientizare și de ordonare a informațiilor și lucrurilor pe care le-a descoperit despre ea însăși.

„Este o hartă, într-adevăr și (re)înveți despre tine lucruri care se află deja în tine“, despre care, citind cartea, realizezi că știi, că ești altceva decât ți s-a spus că ești. Și este atât de vindecător să conștientizezi că nu e vina ta, că nu e a nimănui de fapt, că îndepărtând critica și vina, ceea ce se dezvăluie este unitatea ființei tale, „ești întreg și minunat“ (Gabi Bădăluță).

Structura cărții permite oricui să înțeleagă pas cu pas procesele și de ce-urile evenimentelor din viața sa

Cel mai mult apreciază felul în care Gabi pune lumină asupra procesului de vindecare și a ceea ce presupune de fapt acesta: acceptare, iertare, iubire, prezență, rugăciune și recunoștință pentru tot ce a fost și tot ce este. Este conștientă că procesul redobândirii stării de bine și armoniei este constant, trăirile, emoțiile, neînțelegerile interioare fac parte din viața de zi cu zi și asemenea lor, travaliul nostru personal.

Multă viață trăită – multe de iertat. Suntem toți pe cale și atâta vreme cât suntem conștienți că lucrurile se succed cu scopul de a ne sprijini în evoluția noastră, nu avem cum să greșim.

Harta Vindecării oferă transparență unor noțiuni și procese biologice care ne sprijină în demersul nostru de a ne face bine, de a îndepărta suferința și durerea și de a ne bucura de viață, cu asumare și prezență.

„Rezonez în mod special cu capitolul Vindecă-ți copiii“

Mamă fiind, înțelege că sănătatea ei emoțională și fizică sunt esențiale în creșterea unui copil liber, fără „poverile“ sufletești ale părinților.

Frazele și tehnicile de vindecare din carte și explicațiile date fiecăreia în parte sunt îndrumători prețioși, care limpezesc desișul rănilor noastre, cu blândețe și înțelepciune. „Inima mea este plină de iubire și înțelegere! o ajută în situații dificile, sau atunci când simte furie și, prin simpla rostire a frazei, corpul se relaxează și liniștea se restabilește.

A recomandat cu încredere și iubire Harta Vindecării tuturor fetelor și femeilor cu care s-a întâlnit în sesiunile sale de lucru și consideră că ar fi o contribuție semnificativă oricui dorește să re regăsească dincolo de ceea ce trăiește sau simte în mod automat. Pentru Simona, Harta Vindecării este material terapeutic și instrument de introspecție personală și mărturisește că de fiecare dată când deschide cartea, „la întâmplare“, informația revelată o ghidează exact spre conștientizările conflictelor pe care le experimentează.

Interviu cu Simona Balcan

Redactor –  Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Cum ar fi..?

Cum ar fi să descoperim că suferințele noastre fizice, emoționale, chiar și cele psihice sunt rezultatul necunoașterii propriului corp, a modului în care acesta reacționează intern față de anumiți factori externi, să spunem, evenimente sau situații petrecute în viața noastră, în perioada copilăriei și care sunt aduse inconștient, sub o formă sau alta, până în prezentul nostru de persoane adulte?

Cum ar fi să fim tot mai mulți aceia care își trăiesc viața cu bucurie și recunoștință față de darul sănătății?

Primul pas, conștientizarea

Sănătatea începe cu conștientizarea, odată cu asumarea răspunderii și odată cu decizia de a fi bine cu noi, cu corpul nostru, din interior și acceptând și îmbrățișând cu iubire, tot ceea ce ne-a crescut până în acest moment, fie ea și suferința. Suferința și durerea pot și este esențial să fie procesate conștient și transformate în bunăstare și sănătate deplină.

Esența terapiei într-o carte“, așa își începe Camelia relatarea legată de Harta Vindecării. Prezentă la lansarea cărții și alături de Gabi în misiunea regenerării ființei noastre, a cumpărat în jur de 40 de exemplare pe care le-a oferit persoanelor care începuseră procesul terapeutic alături de ea. A sesizat în carte acele indicii, acei pași de urmat, de care oamenii au nevoie ca să înțeleagă cum și de ce apar anumite afecțiuni cu care viața îi provoacă.

Camelia a pornit de multă vreme pe calea spre trăirea vieții din acel loc din care ticăie în fiecare clipă, din inimă – casa sufletului nostru. În călătoria sa, a adunat și a împărtășit oamenilor cu care a interacționat, bogăția resurselor cu care natura ne-a înzestrat ca să trăim în sănătate deplină.

Exemplele detaliate care însoțesc fiecare capitol reprezintă acel element concret de conectare cu situația personală și de conștientizare a conflictului emoțional declanșator. Oamenii rezonează cu mesajul vindecător al acestor exemple, al acelora care, ca și ei, au trecut prin suferință, au parcurs procesul de vindecare și s-au reconectat cu ființa lor interioară, cu iubirea și respectul de sine.

Principiile prezentate în Harta Vindecării așează rând pe rând, într-o ordine firească, evenimente dureroase ale vieții noastre, aducându-ne astfel într-o stare de prezență necesară conștientizării cauzei suferinței și eliberării ei din corp.

Curaj și asumare

Aportul terapeutic al cărții este cu atât mai mare cu cât, necesită doar puțin curaj și asumare din partea cititorului, care se va descoperi sănătos și întreg, fără vină sau judecăți de valoare.

Clienților săi le consolidează sprijinul oferit în procesul de reconectare cu sinele lor real, recomandându-le să citească Harta Vindecării și să extragă din ea acele elemente, care le facilitează reîntregirea structurii interioare.

„Eu folosesc toată cartea ca pe un instrument“, este un sprijin deosebit în situațiile care se recreează, în cazul conflictelor nerezolvate și al emoțiilor nevindecare, care se reformează până când, fie sunt procesate conștient, acceptate și vindecate cu iubire, fie se transformă în afecțiuni fizice.

Cartea oferă explicații valoroase ale unor capitole foarte importante ale existenței noastre, dinainte de naștere, dar și din punct de vedere transgenerațional, ajutându-ne să înțelegem și să însănătoșim părți din noi, prin care trăirile dureroase, emoțiile neadresate sau comportamentele nedorite au parcurs mai multe generații și ne-au ales ca să reprezentăm prin simptom fizic, zbuciumul sufletesc al mamei, bunicii sau al altui membru al familiei. În familie, suntem cu toții conectați și această conexiune, țesută cu iubire sau nu, este transmisă mai departe celor care vom fi noi, copiii sau nepoții noștri. Este bio-logic.

Re-programarea este posibilă

Harta Vindecării este o invitație la recunoașterea resurselor cu care ne susținem sănătatea în fiecare zi. Inconștient, suntem „în reacție“, în manifestarea unor „programe“ învățate, de foarte multe ori și asta ne îndepărtează și ne separă de sursa forței noastre interioare și de plenitudinea momentului prezent. Harta Vindecării oferă claritate noțiunilor precum program biologic, conflict emoțional, creier automat și multe altele, ajutându-ne să ne regăsim dincolo de ceea ce suferința scoate la suprafață.

„Toți avem nevoie de un moment de trezire la realitate“, de obicei acest moment coincide adesea cu apariția unei afecțiuni fizice. „Și atunci luăm o pauză și începem să privim lucrurile altfel“, punem întrebări, cercetăm, înțelegem și ne facem bine, din ce avem în noi, conștient, pas cu pas, cu iubire și acceptare, așa cum această carte demonstrează, prin structura și modelele oferite, că este posibil.

Camelia recomandă Harta Vindecării oricărui om, indiferent că are sau nu o problemă de sănătate. Suntem înzestrați cu darul sănătății și totodată cu misiunea de a o crește clipă de clipă, cu conștiență și iubire față de corpul, mintea și sufletul care o conțin.

Interviu cu Camelia Angelescu

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Gânduri către voi

Atunci când vorbești pentru prima dată cu un om, încă din primele două-trei minute simți cum va decurge dialogul respectiv. Sau, poate mi se întâmplă doar mie. Însă întotdeauna am încredere în întâlnirile pe care mi le rezervă Universul.

Îi sunt profund recunoscătoare pentru tot ce vindec dinăuntrul meu prin interacțiunea cu ceillalți. Este cunoscută vorba aceea: „…sunt niște legi nescrise“… poate nescrise, dar conținute în văpaia divină din sufletele noastre. Firele invizibile ale poveștii noastre de viață ne ghidează din interior, împingându-ne să ne cunoaștem cu adevărat, în detaliu, cercetându-ne fiecare parte ascunsă sub măști ale durerii, transformând conștient programe de suferință și comportamente dăunătoare în sănătatea spiritului.

Despre sâni, totul

O carte dedicată studiului și înțelegerii cauzelor profunde ale cancerului de sân este un dar prețios pe care fiecare femeie ar fi necesar să și-l ofere. Și să își cunoască astfel corpul, mai în profunzime.

Vorbim despre Totul despre sâni cu psihoterapeutul (mă decid greu asupra titulaturii, așa că, din înaltă considerație îi voi spune – enciclopedie grăitoare) Adina Cîrjan, a cărei vocație de a face bine OMUL, de a studia și de a susține sănătatea semenilor, a devenit tot mai trainică odată cu experiența acumulată și cu noile descoperiri în sfera sănătății integrativ-holistice.

Întâlnirea cu autoarea cărții, Gabi Bădăluță

Întâlnirea cu Gabi a avut loc sub semnul unei dorințe de vindecare, prietenia lor trecând testul timpului și consolidându-se prin proiecte comune, care vizează sfera sănătății umane, implementarea sănătoasă a unor principii și noțiuni bio-logice de însănătoșire și de cunoaștere a structurii care ne constituie ca ființe omenești.

Adina împărtășește din plin toată informația, studiul efectuat cu acuratețe, sprijinit pe baze științifice și argumentare subtilă prezentate în carte, ea însăși folosind aceste informații, în practica sa profesională de peste 20 de ani. A redescoperit în Totul despre sâni noțiuni referitoare la o viziune unitară, bio-logică asupra aspectelor vieții noastre și ale corpului, care și-au demonstrat în timp veridicitatea și eficacitatea.

Consideră esențială documentarea produsă de Totul despre sâni pentru înțelegerea funcționalității corpului în general și a anatomiei și a fiziologiei sânului în special, acesta fiind motivul pentru care a integrat conținutul primei părți a cărții în cursul pe care-l susține despre Biofeedback și Biorezonanță, în manualul pentru începători. Totul despre sâni se regăsește în bibliografia elevilor săi, viitori terapeuți în biofeedback, cartea fiindu-le un real suport în procesul lor de învățare.

Totul despre sâni, o carte pe înțelesul tuturor

Apreciază profund limbajul extrem de accesibil al cărții, prin care este explicat într-o manieră absolut corectă, ceea ce se întâmplă de fapt cu corpul și cu mintea noastră, printr-o perspectivă integrativ-holistică.

Totul despre sâni prezintă sub o formă structurată și naturală conexiunea psihosomatică, imperioasă în orice proces de vindecare.

Experiența și pregătirea constantă a Adinei o îndreptățesc să așeze Totul despre sâni alături de tratate și cercetări susținute de cazuri concrete, livrând o informație pe care orice om, orice femeie, o poate integra cu ușurință, „lărgindu-i cumva perspectiva, viziunea și înțelesurile, în ceea ce privește sănătatea sa“.

„O altă calitate a cărții este aceea de a responsabiliza foarte bine cititorul“, în legătură cu propria sa sănătate; cartea Gabrielei este aur curat“, în acest sens. Este necesar să realizăm că purtăm răspunderea și totodată soluția vindecării propriului corp.

Un material oferit femeilor și nu numai, o călăuză care oferă claritate și direcții exacte de urmat pentru a (re)da vieții culorile bucuriei și ale sănătății.

Adina recomandă și totodată susține principiul autovindecării, prin îndrumare de specialitate, curajul acordat primului pas, motivației de a tăi în armonie cu sine și a înțelegerii cauzei afecțiunii. Totul despre sâni este un ghid solid în ceea ce privește lumina adusă în cazuri de diagnostic de cancer de sân și poate fi deopotrivă un bilet spre sănătate pe care îl merită orice femeie, printr-o decizie asumată.

Uneori este nevoie să ne reamintim că suntem puternici, câtă bunătate ne animă sufletul, câtă lumină și iubire ne pâlpâie în piept și câtă nevoie avem de noi ÎNTREGI, nescindați, neseparați de ceea ce ne face autentici cu adevărat: scânteia noastră de divinitate.

Totul despre sâni ne trimite în cuib, la căldura oferită de sânul mamei hrănitor și la iubirea cea mai fără de sfârșit, acolo unde crește viața. Iar viața se cere trăită cu bucurie, în sănătate deplină.

„Sănătatea este BOGĂȚIE!“

Să ne bucurăm cu toții de ea cât mai mult timp posibil!

Interviu cu Adina Cîrjan

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil- Cursuri și Terapie

Pentru voi ce reprezintă Crăcinul? Cum îl așteptați și cât de des sau cum îl simțiți?

Suntem alături de voi, oferindu-vă o emoționantă poveste despre semnificația și legenda Crăciunului, văzut din perspectiva terapeutului nostru, Simona Mihalik.

Când spun Crăciun, mă refer la o poveste care începe însă care nu se încheie, ci se transformă, îmbrăcând haine argintii de basm, de NOU, de Început…

Încă de când ne putem aminti, sărbătorim Crăciunul în data de 25 Decembrie, dar nu a fost dintotdeauna așa. În secolul trei, când a fost pentru prima dată sărbătorit, Crăciunul dura din noiembrie până în ianuarie.

În anul 354, cele două Biserici se despart, în ceea ce privește calendarul, Occidentul alege data de 25 decembrie pentru a sărbători Nașterea lui Hristos, în timp ce, Biserica din Orient păstrează data de 6 ianuarie pentru această sărbătoare.

Alegerea și motivarea acestei Sfinte Sărbători a fost aceea de a se pune accentul pe „puterea omului de renaștere, de a se înălța înspre Lumină, de a crește spiritual. Dorința a fost de a pune lumina pe puterea omului de schimbare, de a-l aduce în Lumină și în latura spirituală a vieții, de îndumnezeire a acestuia“, dacă vreți.

Din iubire față de oameni, Dumnezeu ni L-a trimis pe Fiul Său, pentru ca mai târziu EL să ne răscumpere din păcate, prin Sărbătoarea Paștelui.

Legenda spune că

Odată, demult, Fecioara Maria era pregătită să nască și bătând la poarta lui Moș Ajun prima dată –  om sărac, acesta o trimite la fratele lui, la Moș Crăciun, care era un  om bogat, dar lipsit de spiritualitate și de calități pozitive, nu îl avea pe Dumnezeu cu el. Nefiind acasă atunci când Maica Sfântă sosește, soția sa, Crăciuneasa este cea care o primește și o ascunde în ieslea vitelor, pentru a evita întâlnirea cu soțul ei care nu știe să ofere din ce are el și celorlalți. Printr-un act necugetat, Moș Crăciun taie mâinile Crăciunesei, mâini pe care, Maica Sfântă, săvârșind un miracol, le pune la loc.

Miracolul Vindecării este deseori întâlnit. Vindecarea vine din partea spirituală, din (re)aducerea și recunoașterea lui Dumnezeu în sufletele noastre și în tot ce este. Cunoașteți probabil că boala reprezintă  îndepărtarea de suflet, vindecarea făcându-și loc odată cu reîntoarcerea noastră pe calea sufletului.

Văzând minunea, Mos Crăciun se schimbă, se convertește, este considerat primul creștin și capătă de-a lungul vremii puteri de zeu, magice: zboară cu sania sa, dar păstrându-și totodată latura umană, prin trăsături caracteristice omului: barbă, burtă… Moș Crăciun sugerează divinul din fiecare dintre noi, miracolul și generozitatea care ne aseamănă lui Dumnezeu.

Deși în primă fază anulăm schimbarea, o evităm sau ne împotrivim, schimbarea necesită timp și producerea unui lucru măreț, de prea multe ori, aș spune, acel lucru măreț fiind chiar boala. Atunci acceptăm și îmbrățișăm schimbarea, minunea, puterea divină, care face minuni pentru noi.

Pentru a sărbători Înnoirea, Moș Crăciun face un foc, arzând o buturugă de brad și „dansează cu slugile lui în jurul focului“ – atunci când ÎL avem pe Dumnezeu în noi, cad toate limitările și suntem cu toții egali în Duhul Sfânt. Se prind în horă și dansează. Hora are formă de cerc și această structură trimite cu gândul la începutul fără sfârșit, viața veșnică, simbolistic vorbind, focul fiind elementul purificator.

Se mai spune că acele cântece cântate de oameni și ritualurile făcute în jurul focului sunt de fapt, colindele de azi, care ne vestesc înnoirea omului.

Mai mult, se mai spune că după ce s-a creștinizat, Moș Crăciun a dus daruri familiei Sfinte, brânză și lapte, ca jertfă, în semn de recunoștință față de roadele primite cu bunăvoința lui Dumnezeu.

Să vorbim puțin despre simbolistica bradului

Bradul reprezintă viața, viitorul, renașterea, în sens mai extins, bradul este considerat „arborele Luminii sau arborele Paradisului“. La început, bradul a fost impodobit doar cu mere roșii, care simbolizau „păcatele“, mai bine spus,  programele omului, acelea care ne blochează și ne împiedică să fim cine ne dorim să fim. Cu trecerea timpului, lucrurile s-au mai schimbat și în 1911, ducesa Dorothea Sibylle împodobește primul brad de Crăciun, (Breslau, Polonia) așa cum îl cunoaștem azi.

Luminile din brad reprezintă Steaua Crăciunului, care se regăsește și în colinde și care simbolizează Lumina, călăuza divină. Steaua a însoțit magii spre Iisus.

În colinde regăsim mesaje despre puterea noastră de renaștere, despre puterea noastră de a ne înălța și de a ne elibera de „păcate“ = de a ne vindeca traumele, de a merge mai departe și cu bucurie  prin viață. Dansul și cântecul eliberează această bucurie, lucru demonstrat de meloterapie.

După ce a oferit daruri Familiei Sfinte, Moș Crăciun și-a împărțit averea copiilor săraci.

Acesta este mesajul legendei: fii altruist! Fii bun, dăruiește și iartă!

Moș Crăciun a fost iertat de Dumnezeu, s-a schimbat și a primit Iertarea. Acestea sunt două elemente pe care le întâlnim în prezent, când ne referim la Crăciun.

Moș Crăciun devine simbolul binelui, al dăruirii, al omului iertat, de fapt, al omului reînnoit, cel care L-a găsit pe Dumnezeu. Și după ce L-a găsit,  înfăptuiește Binele.

Culoarea hainelor lui – Roșu, amintește de foc, sânge, sacrificul Domnului, pe când Albul repreintă puritatea, Auriul – călăuza magilor, drumul spre Iisus, Lumina.

Atunci când dăruim, devenim obiectul unui miracol și dincolo de ce am putea crede că oferim celuilalt, în realitate, darul este pentru noi, din sufletul nostru dă năvală Bucuria.

„Moș Crăciun ne invită să devenim acel om bun“ și să  dăruim  hrană sănătății noastre, prin altruismul exprimat, prin conectarea cu Dumnezeu, prin iertarea dată. Când iertăm, eliberăm din mintea noastră tot ce se împotrivește stării de bine, sănătății și liniștii lăuntrice, făcând loc și facilitând, în același timp,  manifestarea măreției ființei noastre divine.

Este interesant să realizăm caracterul relativ al lucrurilor pentru a ști mai bine cum să ne raportăm la ele și cum sau cât timp să le alocăm, în cazul de față, Sărbătorii Crăciunului – cadourile oferite de Moș Crăciun au nuanță simbolică, nu trebuie neapărat să fie materiale, ci mai degrabă, simbolice, cu încărcătură spirituală, sufletească – un sfat, o vorbă de alinare, o îmbrățișare, câteva minute de pauză mentală, orice gest făcut din și cu iubire.

Ce reprezintă Craciunul pentru tine, Simona?

Pentru mine, Crăciunul este în primul rând o pauză de la rutină și o orienatre către Sinele meu, timp cu mine și cu familia“, Prețuiesc Crăciunul în mod deosebit, deși nu reușesc să mă bucur de el atât cât mi-ar plăcea.“

„Pentru mine, Crăciunul este în fiecare zi“. În fiecare zi ar trebui să devenim acest Moș Crăciun, cu două mari calități: iertare și dăruire.

Ritualul Iertării

 „Este ceasul iertării, nu merg la somn cu nicio supărare“, nu îmi încarc subconștientul cu mesaje sau informații negative, care pot provoca suferințe, mai târziu.

Orice iertare oferită, orice persoană care primește iertarea, inclusiv propria persoană, vindecă ceva în interiorul nostru.

Sărbătoarea Crăciunului este vie și permanență în sufletele noastre.

Construim cu partea materială a lucrurilor, prețuim și creștem odată cu recunoașterea lui Dumnezeu în oameni.

Cele mai frumoase daruri:

Darul Iubirii
Darul Iertării
Darul Prieteniei
Darul Timpului
Darul Ascultării

Suntem atât de înzestrați cu daruri, este atât de înălțător să le putem împărtăși cu ceilalți.

Crăciun Fericit, oameni buni!

Legenda spune că Simona a picurat Magie în cuvintele care i-au conturat povestea de Crăciun!

Îți mulțumesc!

Interviu cu Simona Mihalik

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

M-am întrebat deseori ce face o carte să fie memorabilă… Da, vrednică de ținut (în)minte, în sensul că este atât de similară unei structuri umane, încât se strecoară prin simțuri, în corp, la celule și, ajungând acolo, restructurează și reașază spre lumină și iubire părți rănite din noi…. Sunt oameni, pe calea vindecării, care scriu pentru alții care nădăjduiesc la același lucru.

„Liber la panică!“ – Descătușarea

Într-o comunitate online de oameni preocupați de sănătate și de felul în care o pot trăi pe deplin, cursul Patriciei Cihodaru -„Liber la panică!“, a reprezentat momentul în care, Petru Gașpar a făcut cunoștință cu instrumentele de terapie propuse de Patricia, dar și cu Geniul Emoțiilor, care tocmai fusese publicată.

„Pentru mine, cartea a fost ceva….Wow!“, cu atât mai mult cu cât, în urma unui exercițiu simplu, care avea ca scop numirea emoțiilor care corespund numelui său, a constatat că întâmpină dificultăți în acest sens, că nu cunoaște numele prea multor emoții….și că, citind cartea, a descoperit tot ceea ce îl împiedica să evolueze conștient spre o viață în armonie. Traseul profesional al ambilor s-a intersectat mai târziu și i-a pus într-o misiune profesională comună: oferirea unui sprijin de specialitate persoanelor cărora viața le-a rezervat anumite suferințe emoționale, spre vindecare.

Revelarea Geniului

Informațiile oferite de Geniul Emoțiilor au fost implementate atât în ceea ce privește latura socială, cât și pe cea profesională a vieții sale. Înțelegerea, numirea, conștientizarea emoțiilor și a mesajului pe care îl poartă, ne facilitează procesul de dezvoltare personală, de creare,  întreținere și creștere a relațiilor cu ceilalți, dar mai ales, cu noi înșine.

Geniul Emoțiior m-a ajutat să îmi elimin fricile!“ Odată îndepărtate fricile din interiorul nostru, ne putem exprima și trăi liber, cu entuziasm și conștienți de forța cu care am fost înzestrați.

Cartea o recomandă tuturor. Să o citească și să o recitească. Este scrisă într-un limbaj accesibil, astfel că informațiile descoperite sunt integrate cu ușurință de cei care nu dețin o vorbire emoțională bogată sau  psihologică.

Geniul emoțiilor scoate la suprafață comunicarea naturală, directă, asumată și eliberatoare, prin procesarea conștientă a emoțiilor noastre.

„Toate emoțiile sunt sănătoase, scrie Patricia.“ 

Emoțiile ne reamintesc unde am lăsat în suferință părți din suflet. Înțelegerea conștientă a mesajului pe care-l poartă, acceptarea și iubirea cu care privim spre interiorul ființei noastre, sunt abordate și explicate practic în capitolele cărții.

Prin mesajul pe care-l transmite, Geniul Emoțiilor redă încrederea în forțele proprii și oferă totodată, instrumente valoroase, pe care le putem folosi pentru înlăturarea anumitor obstacole din viața noastră.„Din punctul meu de vedere, cartea debordează de încredere și optimism.“

Spiritualitatea Geniului….

„Este cea mai colorată carte citită. Am subliniat cu carioci colorate idei, cuvinte-cheie, fragmente întregi.“

Îi este greu să vorbească despre un capitol preferat pentru că a înglobat cu totul informația cărții, cu fiecare pagină parcursă și fiecare barieră coborâtă.

Consideră că este o carte scrisă cu intenția de a ne redescoperi individual, între paginile ei. „Este vindecătoare și genială.“

Geniul Emoțiilor este  deopotrivă abecedar și ghid al trăirilor noastre lăuntrice, o carte-manual, al cărui conținut este prezentat cu măiestria celui frământat de aceleași provocări interioare poate, care a transformat o dorință a copilăriei în vocație și care a realizat importanța și necesitatea acestei introspecții spirituale.

Geniul Emoțiilor este geniul Creator, Viața, suflul Divin, pe care-l ascundem sub măști rănite – „inteligența ascunsă a sufletului.“

Interviu cu Petru Gașpar

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Cugetări…

Mă bucură nespus de mult interesul pe care-l arată oamenii față de acea parte din ei pe care au neglijat-o pe parcursul vieții, din….prea multe motive, inconștient, de cele mai multe ori. Mă bucur să cunosc oameni care și-au reclamat curajul de a schimba o durere sau mai multe cu entuziasmul, sănătatea emoțională și mai ales pacea interioară.

Am ajuns la concluzia că aventura vieții începe dintr-o reîmprospătare lăuntrică, și este atât de personală,  de unică și de transformatoare încât nu ar trebui să ne punem niciun obstacol în calea desăvârșirii ei.

Harta ei de vindecare… a Simonei

Relația dintre Simona și Gabi Bădăluță s-a dezvoltat pe parcursul mai multor ani, consolidată inițial activitatea copiilor, ulterior de o legătură profund umană și de prietenie. Cu Harta Vindecării a făcut cunoștință prin intermediul unor cunoștințe comune (suntem interconectați, cu toții) și a apreciat în special, claritatea informației și a explicațiilor furnizate: „este o carte curată“ și este un sprijin veritabil pentru persoanele care nu au neapărat cunoștințe de specialitate. Și în asta constă aportul deosebit al cărții. Conștientizarea și înțelegerea cauzelor emoționale din spatele suferințelor fizice și acceptarea a ceea ce este, fără să ne învinovățim, fără să judecăm și fără să resimțim rușine, creează spațiul vindecării la care sperăm. Este un proces eliberator, o cale pe care suntem provocați să o cercetăm, cel puțin.

Cu un istoric medical recurent, Simona a vrut să schimbe perspectiva și să descopere ce altceva ar mai fi posibil pentru a se bucura de sănătate deplină și de frumusețea vieții. Parcurgând Harta Vindecării, a realizat importanța și nevoia unei schimbări, la nivel emoțional și psihic deopotrivă, schimbare pe care și-a asumat-o cu curaj și optimism și care i-a facilitat inițiativa de a parcurge un proces terapeutic, la capătul căreia avea să descopere o imagine nouă și vindecătoare a suferințelor fizice. Simona a exersat cu cartea deschisă, dedicându-și astfel timp prețios ei însiși, o întâlnire mult-așteptată de sufletul care-i ticăia în corp dorința de a fi eliberat din suferință. S-au așezat pe o bază sprijinită pe iubire și recunoștință relațiile cu mama și cu copiii săi.

Prin instrumentele oferite în Harta Vindecării, oricine poate să găsească soluții sau direcții de cercetat în ceea ce privește cauzele apariției anumitor boli sau comportamente indezirabile și conștientizând sursa lor, poate opri recrearea acelorași situații dăunătoare.

Mesajul Hărții este că dincolo de provocările vieții sau durere există acea parte integrantă a ființei noastre, care-și propagă lumina Vieții asupra tuturor aspectelor existenței noastre.

Harta Vindecării dăruiește prospețime viziunii asupra lucrurilor din viața noastră.

În călătoria Vindecării, cu Harta…

Lectura cărții este prima privire pe care ne-o acordăm conștient, sinelui nostru adevărat. Continuarea acestui demers este o acțiune firească, însoțită de dorința de a ne cunoaște, de a ne elibera, de a ne vindeca rănile și de a ne cuprinde pe noi înșine cu infinită recunoștință și iubire.

Harta Vindecării conectează omul cu profunzimea sufletului său.

Harta Vindecării  oferă noțiunii de conflict emoțional șansa unică de a deveni armonie.

În relatarea ei, Simona nu o separă pe Gabi de carte. Consideră cartea o introducere în activitatea profesională pe care o desfășoară autoarea. Cu ajutorul cărții, „îți regăsești credința în tine și în propriile resurse“ și în același timp deblocăm accesul la întrebări și răspunsuri pe care nu le identificăm, acționând din tiparele suferințelor.

Harta Vindecării te ajută să te ajuți singur.“

Pe cale….spre  Vindecare

Recunoștința Simonei o semnalează pe Gabi Bădăluță, omul cald – terapeutul abil. Admiră inițiativa ei de a oferi oamenilor niște unelte accesibile și valoroase de introspecție, Harta Vindecării fiind realizată cu generozitatea cu care, ajutându-ne reciproc, pe calea vindecării, ne creștem credința în lucrurile bune. Este important să realizăm că vindecarea reprezintă o strădanie constantă pe care o aducem în viața noastră în fiecare zi, este un proces de reînnoire neîncetată pe care o integrăm în mod firesc, în tot ceea ce facem, în permanență. Este un travaliu personal frumos, asumat cu înțelepciunea celui care îmbrățișează Viața care-i curge prin toate simțurile.

Acum ai instrumntele cu care să îți creezi propria hartă a vindecării. Redă-ți resursele interioare și bucură-te de propria măreție!

Interviu cu Simona Biriescu

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Apărută la  editura Marfil, ramură a Clinicii Marfil (Clinică de Cursuri și Terapie) la sfârșitul lunii octombrie a anului 2022, Totul despre sâni, carte aparținând autoarei Gabi Bădăluță, a fost primită încă de la lansarea ei cu recunoștința atașată unui dar special oferit semenilor și mai cu seamă, femeilor.

O carte.. despre sâni

Ideea de a scrie o carte despre sâni a plecat din cabinetul în care Gabi a primit numeroase paciente care sufereau de diferite afecțiuni ale sânilor. Un rol important în decizia de a scrie cartea l-a avut studierea legilor biologice aplicate asupra omului, la Școala de Legi Biologice din Mexic (Escuela de las Leyes Biológicas®). Cu această ocazie, informațiile dobândite și dorința de a ajuta oamenii să se ajute pe ei înșiși, accesându-și resursele interioare,s-au întrepătruns armonios și au format totul necesar apariției acestei cărți.

Este cunoscut deja interesul psihoterapeutului Gabi Bădăluță pentru aprofundarea cauzelor emoționale care se află la baza anumitor afecțiuni, iar Totul despre sâni reprezintă începutul unui demers complex și intens studiat de a oferi claritate în înțelegerea și cunoașterea în amănunt a acestei părți a anatomiei femeii și a legăturilor emoționale conflictuale care afectează buna funcționare și sănătatea în general.  Cartea reprezintă primul volum dintr-un proiect vast de cercetare, implementare și oferire de soluții optime vindecării și redobândirii sănătății și a bucuriei de a trăi.

O carte.. pentru femei

Totul despre sâni este o carte manual și o dedicație la adresa femeilor și a tuturor celor care se preocupă de menținerea stării de bine și a conexiunii cu complexitatea interiorului propriu. Conținutul său este susținut de argumente medicale pertinente, cu semnificație  și valoare științifică deosebite, de pregătirea constantă în psihologie și psihoterapia clasică, la nivel academic, dar și de diferite formări acumulate în sfera spiritualității, pe care o integrează și care este identificată cu ușurință, atât în scrierile sale, cât și în ședințele de terapie.

Mesajul structurat,  oferă posibilitatea unei lecturi ușoare, totodată revelatoare și emoționante și o fină și umană însoțire, pe tot parcursul procesului terapeutic. Cartea este un îndemn la sprijin, la toleranță și vindecare, adresat atât celor care se confruntă cu situații dificile de viață, dar și acelora care sunt afectați indirect de acestea, membrii familiei, de cele mai multe ori.

Trei părți importante

Compusă din trei părți, Totul despre sâni  tratează teme legate de stres, evoluția relației dintre minte și corp, boala, dintr-o abordare diferită și bio-logică.

Partea a doua a cărții este dedicată diverselor tipuri de cancer de sân, într-un studiu al anatomiei și aș fiziologiei sânului, dar și complicații, diagnostice sau apariția acestei afecțiuni  la copii sau animale.

Ultima parte conține și abordează și alte probleme legate de sâni, de asemenea, soluții de vindecare, parcurgând conflictele emoționale care conduc la instalarea acestor disfuncții și explorând cu atenție, cel mai mare organ al corpului uman, pielea și rădăcina emoțională a problemelor fizice,  într-o călătorie spre conștiința vindecării și spre iubirea de sine, ca preocupare permanentă la nivel psihic, emoțional și fizic.

Ce ne oferă această carte?

Totul despre sâni oferă direcții concrete și clare spre  autoeducare și autoghidare, cu ajutorul cărora omul se poate susține în călătoria sa spre vindecare.

Cartea lui Gabi Bădăluță poate fi privită ca o invitație din partea unei femei, a unei  mame, a unei prietene, spre un o altă perspectivă de a privi ceea ce se întâmplă în corpul nostru, o privire nouă,  intimă, eliberatoare.

Călătoria continuă  și după primirea unui diagnostic sever și pe traseu, urmând harta personală a sufletului,  comorile descoperite se așază în fiecare celulă a corpului, pline de recunoștință, de iubire, bogate în sănătate.

Ești deprimat? Iată câteva dintre semnele depresiei la care să fi atent și cum pot varia în funcție de vârsta, sex și alți factori.

Ce este depresia?

A te simți dezamăgit din când în când este o parte normală a vieții, dar atunci când emoții precum lipsa de speranță și disperarea se instalează și pur și simplu ele nu dispar, s-ar putea să suferi de depresie. Mai mult decât tristețea ca răspuns la luptele și eșecurile vieții, depresia schimbă modul în care gândești, simți și funcționezi în activitățile zilnice. Capacitatea ta de a lucra, de a studia, de a mânca, de a dormi și de a te bucura de viață, toate au de suferit. Doar încercarea de a trece peste zi poate fi uneori copleșitor. În timp ce unii oameni descriu depresia ca „trăiind într-o gaură neagră” sau având un sentiment de moarte iminentă, alții se simt lipsiți de viață, goi și apatici. Bărbații în special se pot simți furioși și neliniştiți. Oricum te confrunți cu problema și simptomele, lăsată netratată poate deveni o afecțiune gravă de sănătate. Dar este important să rețineți că sentimentele de neputință și deznădejde sunt simptome ale depresiei, nu realitatea situației tale. Oricât de lipsit de speranță te simți, există soluții. Recunoscând diferitele simptome ale depresiei, poți face primii pași pentru a te simți mai bine și a depăși problema.

Semne și simptome

Simptomele depresiei variază de la persoană la persoană, dar există câteva semne și simptome comune. Este important să ne amintim că aceste simptome pot face parte din ciclurile normale ale vieții. Dar cu cât aveți mai multe simptome, cu cât sunt mai puternice și cu cât durează mai mult – cu atât este mai probabil să aveți de-a face cu depresia.

10 simptome comune ale depresiei

  1. Sentimente de neputință și deznădejde. O perspectivă sumbră – nimic nu se va îmbunătăți vreodată și nu poți face nimic pentru a-ți îmbunătăți situația.
  2. Pierderea interesului pentru activitățile zilnice. Nu-ți mai pasă de hobby-uri, distracții, activități sociale sau sex. Ți-ai pierdut capacitatea de a simți bucurie și plăcere.
  3. Modificări ale apetitului sau ale greutății. Pierdere semnificativă în greutate sau creștere în greutate – o modificare de peste 5% din greutatea corporală într-o lună.
  4. Tulburări de somn. Fie insomnie, sau trezirea la primele ore ale dimineții, fie somnul excesiv.
  5. Furie sau iritabilitate. Senzație de agitație, anxietate sau chiar violentă. Nivelul tău de toleranță este scăzut, temperamentul este unul coleric și totul și toată lumea te deranjează.
  6. Pierderea energiei. Senzație de oboseală și epuizare fizică. Întregul corp se poate simți greu și chiar și sarcinile mici sunt epuizante sau durează mai mult ca în mod obișnuit.
  7. Ura de sine. Sentimente puternice de inutilitate sau vinovăție. Te critici aspru pentru deciziile și greșelile percepute.
  8. Comportament nesăbuit. Vă angajați în comportamente de evadare, cum ar fi abuzul de substanțe, jocurile de noroc compulsive, conducerea nesăbuită sau sporturile periculoase.
  9. Probleme de concentrare, greutatea de a lua decizii sau de a-ți aminti lucruri.
  10. Dureri inexplicabile. O creștere a durerilor fizice, cum ar fi dureri de cap, dureri de spate, dureri musculare și dureri de stomac.

Suferi de depresie? Completează acest test despre depresie pentru a afla:

Testează-ți nivelul de depresie

În ultimele 2 săptămâni, cât de des ați fost deranjat de oricare dintre următoarele probleme?

Puțin interes sau plăcere în a face lucruri: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)

Senzație de dezamăgire, depresie sau fără speranță Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)

Dificultăți de a adormi sau de a adormi sau de a dormi prea mult: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)

Te simți obosit sau ai puțină energie: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)

Poftă de mâncare scăzută sau supraalimentare: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)

Să te simți rău cu tine însuți – sau că ești un eșec sau că te-ai dezamăgit pe tine sau familia ta: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)

Probleme de concentrare asupra lucrurilor, cum ar fi cititul sau privitul la televizor: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)

Mișcarea sau vorbirea atât de încet încât alți oameni ar fi putut observa: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)

Gânduri că ar fi mai bine să mori sau să te rănești: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte) _________________________________________________________________________________________

Scor: Interpretarea scorului:

1 până la 4: Depresie minimă. 5 până la 9: Depresie ușoară. 10 până la 14: Depresie moderată. 15 – 19: Depresie moderat severă. 20 până la 27: Depresie severă sau majoră. *Acest chestionar nu este destinat să înlocuiască diagnosticul profesional. Sursa: Chestionarul de sănătate a pacientului-9 (PHQ-9) ADAA

Depresie și riscul de sinucidere

Depresia este un factor de risc major pentru sinucidere. Disperarea profundă și lipsa de speranță pot face ca sinuciderea să se simtă ca singura modalitate de a scăpa de durere. Dacă aveți o persoană dragă cu depresie, luați în serios orice discuție sau comportament suicidar și urmăriți semnele de avertizare:

Dacă suspectați că cineva apropiat, un prieten sau un membru al familiei ia în considerare sinuciderea, exprimați-vă îngrijorarea și căutați ajutor imediat. A vorbi deschis despre gânduri și sentimente suicidare poate salva o viață. Pentru consiliere în situaţii de criză suicidară, Alianţa Română de Prevenţie a Suicidului (ARPS) vă pune la dispoziție serviciul gratuit şi confidenţial de consiliere telefonică, îi puteți contacta în zilele de Vineri, Sâmbătă și Duminică, între 19:00 – 07:00 la numărul de telefon 0800 801 200 (apelabil gratuit la nivel naţional din orice reţea) sau prin email în formatul 24/7 la [email protected]

Cum variază simptomele depresiei în funcție de sex și vârstă?

Depresia variază adesea în funcție de vârstă și sex, simptomele diferă între bărbați și femei, sau tineri și adulți în vârstă.

Bărbați

Bărbații depresivi sunt mai puțin susceptibili în a recunoaște sentimentele de disprețuire de sine și deznădejde. În schimb, ei tind să se plângă de oboseală, iritabilitate, probleme de somn și pierderea interesului pentru muncă și hobby-uri. De asemenea, este mai probabil să experimenteze simptome precum furie, agresivitate, comportament nesăbuit și abuz de substanțe.

Femei

Femeile sunt mai predispuse să experimenteze simptome precum sentimente pronunțate de vinovăție, somn excesiv, supraalimentare și creștere în greutate. Depresia la femei este, de asemenea, influențată de factorii hormonali în timpul menstruației, sarcinii și menopauzei. De fapt, depresia postpartum afectează până la una din șapte femei după naștere.

Adolescenţi

Iritabilitatea, furia și agitația sunt adesea simptomele cele mai vizibile la adolescenții depresivi, nu tristețea. De asemenea, se pot plânge de dureri de cap, de stomac sau de alte dureri fizice.

Vârstnici

Adulții în vârstă tind să se plângă mai mult de semnele și simptomele fizice decât de cele emoționale: lucruri precum oboseala, dureri inexplicabile și probleme de memorie. Ei pot, de asemenea, să-și neglijeze aspectul personal și să nu mai ia medicamente critice pentru sănătatea lor.

Următorul pas

Pe lângă vârstă și sex, simptomele depresiei pot varia și în funcție de tipul sau severitatea depresiei. Înțelegerea tipului de depresie cu care aveți de-a face poate ajuta la găsirea celor mai eficiente modalități de a depăși problema și de a începe să vă simțiți din nou mai bine.  

Apărută la editura Asociației pentru Dezvoltarea Inteligeței Emoționale (ADΨE), în București, ianuarie 2021, Geniul Emoțiilor, scrisă de psihoterapeutul Patricia Cihodaru reprezintă un material fundamental în ceea ce privește o abordare sănătoasă a trăirilor care ne constituie ca ființe umane. Înființată de Patricia, ADΨE își propune să aducă oamenilor informații despre sănătatea și inteligența emoțională, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor emoționale precum: anxietate, depresie, atacuri de panică, mâncatul compulsiv pe fond emoțional și multe altele. Sub egida Asociației sunt organizate seminarii, conferințe, retreat-uri gratuite, prin intermediul cărora oamenii pot beneficia de modalități de autoeducare și informare în domeniul sănătății în general.

Geniul Emoțiilor încununează un efort, mai exact un demers intens de studiu și aprofundare practică în psihoterapie și în lucrul cu emoțiile.

Pentru Patricia, profesia de psihoterapeut este în primul rând o vocație, iubește ceea ce face și acest lucru este cu ușurință remarcat în mesajul acestei cărți.

Ideea de a scrie o carte-manual despre sănătatea emoțională avea deja sămânță în sufletul său, însă ceea ce a determinat-o să înceapă efectiv să scrie, a fost întrebarea pe care i-a adresat-o un tânăr, în timpul unei ședințe de terapie: „ Cum să fac să nu mai am emoții?“ A fost momentul în care a realizat că oamenii păstrează foarte multă durere în emoții neexprimate și tocmai acestea îi încurcă și îi împiedică să se cunoască cu adevărat.

În Geniul Emoțiilori-a pus“ pe părinții săi, și-a așezat însuși geniul Vieții care a plămădit-o: pasiunea mamei pentru studiul psihologiei și iubirea și recunoștința tatălui față de măreția naturii; un ocean de emoții pe care le-a crescut cu inocența, încântarea și curiozitatea copilăriei.

Geniul Emoțiilor este dedicată tuturor oamenilor care sunt preocupați de emoțiile lor, de aspectul vieții interioare, de evoluție interioară, de cunoaștere psihologică, fie din punct de vedere preventiv, pentru a ști ce să facă dacă le va fi greu în viață, fie ca modalitate de intervenție, în situații în care au nevoie de răspunsuri.

În prima parte, Patricia propune o modalitate sănătoasă de procesare a emoțiilor, iar asta presupune să facem cunoștință cu viața noastră interioară și să ne procesăm conștient emoțiile, prin diferite etape, cărora le-a acordat câte un capitol în carte:

Ce înseamnă procesarea conștientă? – Onestitatea emoțională, ne ajută să descoperim ce simțim cu adevărat, recomandând chiar, să ne întrebăm: Ce simt eu cu adevărat? Când vrem să răspundem, deseori constatăm că nu avem:

Vocabular emoționalîn psihoterapia cognitiv – comportamentală există studii care atestă că oamenii sunt cu atât mai sănătoși emoțional cu cât cunosc mai multe nume de emoții. Atunci când vorbim despre emoții, ne regăsim unii în experiența celorlalți fiindcă emoțiile sunt universal umane, cu toții le avem.

În emoțiile noastre este conținut Geniul Vieții, emoțiile au inteligență și la această concluzie a ajuns în momentul în care, primind oameni în cabinet și lucrând cu ei,  cu suferințele lor fizice sau emoționale, a realizat că prin acestea, sufletul lor încerca să îi ajute să mai descopere ceva despre sine, prin acele experiențe pe care le trăiau.

Geniul Vieții ne vorbește prin emoțiile noastre, ne transmite mesaje prin intermediul furiei sau fricii, în asta constă geniul lor, în inteligența interioară care se manifestă prin aceste unde ale sufletului, care sunt emoțiile.

Firul Ariadnei în carte este reprezentat de procesarea conștientă a emoțiilor, apoi recunoașterea și asumarea lor (să fim onești emoțional), numirea acestora, urmată de conștientizarea mesajului transmis și în cele din urmă, exprimarea lor într-un mod sănătos, astfel încât să nu ne provocăm suferință nouă și nici oamenilor pe care îi iubim.

În partea a doua este prezentat modul în care emoțiile intervin în diferite domenii ale vieții, în relații, de exemplu, și cum, lucrând rănile emoționale, relațiile pe care le avem cu ceilalți devin armonioase și de lungă durată. Alte subiecte abordate aici sunt legate de copii și de emoțiile lor,  de modul în care îi putem educa pe cei mici astfel încât să își poată gestiona emoțiile  sau de emoții și sănătate – o relație strânsă, care poate fi dezvoltată în avantajul oamenilor, prin dezactivarea acelor mecanisme care provoacă stresul și bolile care evoluează din el, prin procedeul numit somatizare.

Un loc special în carte este rezervat Resentimentelor, acumulării de trăiri negative, de asemenea, este explicat rolul Iertării, cum facem să iertăm, la nivel sufletesc, fără urme ale unor emoții neexprimate, iar criteriul prezentat este unul simplu de pus în practică, astfel încât să iertăm autentic.

Tot ce este exprimat cu onestitate este sănătos și permite energiei să curgă liber în corp și să devină un factor sanogen.

„Geniul Emoțiilor este ghidul către inteligența ascunsă a sufletului tău.“

Redactor: Mihaela Cristea

Te lupți cu anxietatea? Iată cum să recunoașteți semnele, simptomele și diferitele tipuri de anxietate și să găsiți ușurarea de care aveți nevoie.

Ce este anxietatea?

Anxietatea este o reacție normală la pericol, răspunsul automat de luptă sau fugă al organismului care se declanșează atunci când te simți amenințat, sub presiune sau te confrunți cu o situație dificilă, cum ar fi un interviu de angajare, un examen sau o primă întâlnire. Cu moderație, anxietatea nu este neapărat un lucru rău. Vă poate ajuta să rămâneți alert și concentrat, vă poate îndemna la acțiune și vă poate motiva să rezolvați problemele. Dar atunci când anxietatea este constantă sau copleșitoare – când grijile și fricile interferează cu relațiile și viața de zi cu zi – probabil că ați depășit limita de la anxietatea normală pe teritoriul unei tulburări de anxietate.

Deoarece tulburările de anxietate sunt un grup de afecțiuni înrudite mai degrabă decât o singură tulburare, simptomele pot varia de la o persoană la alta. Un individ poate suferi de atacuri de anxietate intense care lovesc fără avertisment, în timp ce altul intră în panică la gândul că trebuie să participe la o petrecere. Altcineva se poate lupta cu o teamă invalidantă de a conduce sau cu gânduri incontrolabile, intruzive. Un altul poate trăi într-o stare constantă de tensiune, îngrijorându-se pentru absolut orice. Dar, în ciuda formelor lor diferite, toate tulburările de anxietate creează o frică intensă sau o îngrijorare disproporționată cu situația în cauză.

Deși a avea o tulburare de anxietate poate fi invalidantă, împiedicându-te să trăiești viața pe care ți-o dorești, este important să știi că nu ești singur. Tulburările de anxietate sunt printre cele mai frecvente probleme de sănătate mintală și sunt foarte tratabile. Odată ce îți înțelegi tulburarea de anxietate, există pași pe care îi poți lua pentru a reduce simptomele și a-ți recâștiga controlul asupra vieții tale.

Ce este anxietatea funcțională înaltă?

„Anxietatea funcțională înaltă” este un termen pe care poate l-ați întâlnit online. Nu este un diagnostic clinic, dar este uneori folosit pentru a descrie o persoană care reușește să facă față cerințelor vieții de zi cu zi în ciuda faptului că are anxietate. În exterior, pot părea de neclintit. Dar, sub comportamentul lor calm, sunt afectați de gânduri anxioase și negative.

Dacă aveți anxietate de înaltă funcționare, s-ar putea să pari proactiv, deschis, organizat și orientat spre realizare. Poți chiar să arăți ca un student sau angajat perfecționist sau model. Cu toate acestea, anxietatea de bază poate avea în continuare consecințe asupra sănătății, inclusiv iritabilitate, insomnie și tensiune musculară.

Diferiți oameni experimentează simptomele de anxietate în moduri diferite. Este important să ne amintim că unii oameni au de-a face cu lupte care nu sunt întotdeauna evidente.

Am o tulburare de anxietate?

Dacă vă identificați cu oricare dintre următoarele șapte semne și simptome și pur și simplu nu vor dispărea, este posibil să suferiți de o tulburare de anxietate:

  1. Ești în permanență tensionat, îngrijorat sau nervos?
  2. Anxietatea ta interferează cu munca, școala sau responsabilitățile familiale?
  3. Ești afectat de temeri despre care știi că sunt iraționale, dar nu le poți da la o parte?
  4. Crezi că ceva rău se va întâmpla dacă anumite lucruri nu sunt făcute într-un anumit fel?
  5. Eviți situațiile sau activitățile de zi cu zi pentru că îți provoacă anxietate?
  6. Te confrunți cu atacuri bruște și neașteptate de panică, unde pulsul își crește incontrolabil?
  7. Simți că pericolul și catastrofa sunt la fiecare colț?
Semne și simptome ale tulburărilor de anxietate

Pe lângă simptomul principal al fricii și îngrijorării excesive și iraționale, alte simptome emoționale comune includ:

Dar anxietatea este mai mult decât un sentiment. Ca produs al răspunsului de luptă sau fugi al organismului, implică, de asemenea, o gamă largă de simptome fizice, inclusiv:

Din cauza acestor simptome fizice, cei care suferă de anxietate își confundă adesea tulburarea cu o boală medicală. Ei pot vizita mulți medici și pot face numeroase călătorii la spital înainte ca tulburarea lor de anxietate să fie în sfârșit recunoscută.

Legătura dintre simptomele de anxietate și depresie

Mulți oameni cu tulburări de anxietate suferă și de depresie la un moment dat. Se crede că anxietatea și depresia provin din aceeași vulnerabilitate biologică, ceea ce poate explica de ce merg atât de des mână în mână. Deoarece depresia agravează anxietatea (și invers), este important să căutați tratament pentru ambele afecțiuni.

Ce este un atac de anxietate?

Atacurile de anxietate, cunoscute și sub denumirea de atacuri de panică, sunt episoade de panică sau frică intensă. De obicei apar brusc și fără avertisment. Uneori există un declanșator evident – ​​să fii blocat într-un lift, de exemplu, sau să te gândești la discursul important  pe care trebuie să-l ții – dar în alte cazuri, atacurile vin din senin.

De obicei, atacurile de anxietate ating apogeul în 10 minute și rareori durează mai mult de 30 de minute. Dar în acest scurt timp, s-ar putea să experimentezi teroare atât de puternică încât să simți că ești pe cale să mori sau să pierzi total controlul. Simptomele fizice sunt ele însele atât de înspăimântătoare încât mulți oameni cred că au un atac de cord. După ce un atac de anxietate s-a terminat, s-ar putea să vă faceți griji că aveți altul, în special într-un loc public unde ajutorul nu este disponibil sau nu puteți scăpa cu ușurință.

Simptomele atacului de anxietate includ:

Este important să cauți ajutor dacă începi să eviți anumite situații pentru că ți-e frică să nu ai un atac de panică. Adevărul este că atacurile de panică sunt foarte tratabile. De fapt, mulți oameni sunt liberi de panică după doar 5 până la 8 sesiuni de tratament.

Tipuri de tulburări de anxietate și simptomele acestora

Tulburările de anxietate și afecțiunile strâns legate includ:

Tulburare de anxietate generalizata (TAG)

Dacă grijile și fricile constante vă distrag atenția de la activitățile de zi cu zi sau sunteți tulburat de un sentiment persistent că ceva rău se va întâmpla, este posibil să suferiți de tulburare de anxietate generalizată (TAG). Persoanele cu TAG sunt personae cu „îngrijorare cronică” care se simt anxioși aproape tot timpul, deși poate nici măcar nu știu de ce. TAG se manifestă adesea prin simptome fizice cum ar fi insomnie, tulburări de stomac, neliniște și oboseală.

Atacurile de panică și tulburarea de panică

Tulburarea de panică se caracterizează prin atacuri de panică repetate, neașteptate, precum și teama de a experimenta un alt episod. Agorafobia, teama de a fi undeva unde evadarea sau ajutorul ar fi dificil în cazul unui atac de panică, poate însoți și o tulburare de panică. Dacă aveți agorafobie, probabil că veți evita locurile publice, cum ar fi centrele comerciale, sau spațiile restrânse, cum ar fi un avion.

Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este caracterizată prin gânduri sau comportamente nedorite care par imposibil de oprit sau controlat. Dacă aveți TOC, este posibil să vă simțiți tulburat de obsesii, cum ar fi o îngrijorare recurentă că ați uitat să închideți cuptorul sau că ați putea răni pe cineva. De asemenea, este posibil să suferi de compulsii incontrolabile, cum ar fi spălarea mâinilor de mai multe ori.

Tulburare de tezaurizare

Tulburarea de tezaurizare este o dificultate cronică de a arunca bunuri, însoțită de un atașament disfuncțional chiar și de obiecte fără valoare. Poate duce la acumularea excesivă de bunuri (sau animale) și un spațiu de locuit aglomerat. Puteți atribui emoții obiectelor neînsuflețite, aveți un atașament sentimental puternic față de obiecte sau puteți vedea utilizarea în orice obiect. Aceste convingeri pot face ca obiectele aruncate să te copleșească cu sentimente de anxietate, vinovăție sau tristețe.

Fobii și temeri iraționale

O fobie este o frică nerealistă sau exagerată de un anumit obiect, activitate sau situație care, în realitate, prezintă puțin sau deloc pericol. Fobiile comune includ frica de animale (cum ar fi șerpi și păianjeni), frica de a zbura și frica de ace. În cazul unei fobii severe, s-ar putea să faci eforturi extreme pentru a evita obiectul fricii tale. Din păcate, evitarea nu face decât să întărească fobia.

Tulburare de anxietate socială

Dacă aveți o teamă debilitantă de a fi privit negativ de alții și umilit în public, este posibil să aveți tulburare de anxietate socială, cunoscută și sub numele de fobie socială. Poate fi considerată o timiditate extremă și, în cazuri grave, situațiile sociale sunt evitate cu totul. Anxietatea de performanță (mai bine cunoscută sub numele de frica de scenă) este cel mai frecvent tip de fobie socială.

Tulburare de stres posttraumatic (PTSD)

Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este o tulburare de anxietate extremă care poate apărea în urma unui eveniment traumatic sau care pune viața în pericol. PTSD poate fi gândit ca un atac de panică care rareori, dacă vreodată, încetează. Simptomele PTSD includ flashback-uri sau coșmaruri despre incident, hipervigilență, tresărire ușoară, retragere de la ceilalți și evitarea situațiilor care vă amintesc de eveniment.

Tulburare de anxietate de separare

În timp ce anxietatea de separare este o etapă normală de dezvoltare, dacă anxietățile se intensifică sau sunt suficient de persistente pentru a sta în calea școlii sau a altor activități, copilul tău poate avea tulburare de anxietate de separare. Ei pot deveni agitați doar la gândul că sunt departe de mama sau tata și se plâng de boală pentru a evita să se joace cu prietenii sau să meargă la școală.

Auto-ajutor pentru anxietate

Nu toți cei care se îngrijorează foarte mult au o tulburare de anxietate. S-ar putea să vă simțiți anxios din cauza unui program prea solicitant, a lipsei de exerciții sau a somnului, a presiunii la domiciliu sau la serviciu sau chiar din cauza prea multă cofeină. Concluzia este că, dacă stilul tău de viață este nesănătos și stresant, este mai probabil să te simți anxios, indiferent dacă ai sau nu o tulburare de anxietate.

Aceste sfaturi pot ajuta la reducerea anxietății și la gestionarea simptomelor unei tulburări:

Când să căutați ajutor profesional

În timp ce strategiile de auto-ajutorare pot fi foarte eficiente, dacă grijile, temerile sau atacurile de anxietate au devenit atât de mari încât provoacă suferință extremă sau vă perturbă rutina zilnică, este important să căutați ajutor profesional.

Dacă întâmpinați o mulțime de simptome fizice, ar trebui să începeți prin a face un control medical. Medicul dumneavoastră poate verifica pentru a se asigura că anxietatea dumneavoastră nu este cauzată de o afecțiune medicală, cum ar fi o problemă cu tiroida, hipoglicemie sau astm. Deoarece anumite medicamente și suplimente pot provoca anxietate, medicul dumneavoastră va dori, de asemenea, să știe despre orice rețetă, medicamente fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative pe care le luați.

Dacă medicul dumneavoastră exclude o cauză medicală, următorul pas este să vă consultați cu un terapeut care are experiență în tratarea tulburărilor de anxietate. Terapeutul va lucra cu dvs. pentru a determina cauza și tipul tulburării dvs. și va elabora un curs de tratament.

Tratament

Tulburările de anxietate răspund foarte bine la terapie – și adesea într-un timp relativ scurt. Abordarea specifică a tratamentului depinde de tipul de tulburare de anxietate și de severitatea acesteia. Dar, în general, majoritatea sunt tratați cu terapie, medicamente sau o combinație a celor două. Terapia cognitiv-comportamentală și terapia de expunere sunt tipuri de terapie comportamentală, ceea ce înseamnă că se concentrează mai degrabă pe comportament decât pe conflicte psihologice sau probleme din trecut. Ele pot ajuta cu probleme precum atacurile de panică, anxietatea generalizată și fobiile.

Terapia cognitiv-comportamentală

Vă ajută să identificați și să contestați tiparele de gândire negative și convingerile iraționale care vă alimentează anxietatea.

Terapia prin expunere

Vă încurajează să vă înfruntați temerile și anxietățile într-un mediu sigur, controlat. Prin expunerea treptată la obiectul sau situația de temut, fie în imaginația ta, fie în realitate, câștigi un sentiment mai mare de control. Pe măsură ce îți înfrunți frica fără a fi rănit, anxietatea ta se va diminua.

Medicamentație

Dacă aveți anxietate suficient de severă pentru a vă interfera cu capacitatea de a funcționa, medicamentele pot ajuta la ameliorarea anumitor simptome. Cu toate acestea, medicamentele pentru anxietate pot crea obiceiuri și pot provoca efecte secundare nedorite sau chiar periculoase, așa că asigurați-vă că vă cercetați cu atenție opțiunile. Mulți oameni folosesc medicamente anti-anxietate atunci când terapia, exercițiile fizice sau strategiile de ajutorare ar funcționa la fel de bine sau mai bine, fără efectele secundare și preocupările legate de siguranță. Este important să cântăriți beneficiile și riscurile medicamentelor, astfel încât să puteți lua o decizie în cunoștință de cauză.

Sursa: www.helpguide.org

Autori: Melinda Smith, M.A., Lawrence Robinson și Jeanne Segal, Ph.D.

Primele tale ședințe de terapie

Prima sau chiar și a  doua sesiune de terapie reprezintă un moment decisive pentru conexiunea reciprocă și un timp necesar  terapeutului pentru  a afla despre dvs. și problemele pe care le întâmpinați. Terapeutul poate cere un istoric de sănătate mintală și fizică. De asemenea, este o idee bună să discutați cu terapeutul despre ceea ce sperați să obțineți în terapie. Împreună, puteți stabili obiective și repere pe care le puteți utiliza pentru a vă măsura progresul pe parcurs. Acesta este, de asemenea, un moment important pentru a vă evalua legătura cu terapeutul. Simțiți că terapeutului dvs. îi pasă de situația dvs.și este implicat în recuperare? Vă simțiți confortabil să puneți întrebări și să împărtășiți informații sensibile? Amintiți-vă, sentimentele, precum  gândurile sunt importante, așa că dacă vă simțiți inconfortabil, nu ezitați să luați în considerare un alt terapeut.

Profitați la maximum de terapie și consiliere

Pentru a profita la maximum de terapie, este nevoie să aplicați ceea ce ați învățat în sesiunile dvs. în viața reală. Cincizeci de minute de terapie în fiecare săptămână nu vă vor vor repara; este modul în care folosiți ceea ce ați învățat în restul timpului dvs.. Iată câteva sfaturi pentru a profita la maximum de sesiunile cu terapeutul: Faceți schimbări în stilul de viață sănătos. Există multe lucruri pe care le puteți face în viața de zi cu zi pentru a vă susține starea de spirit și pentru a vă îmbunătăți sănătatea emoțională. Adresați-vă altora pentru sprijin.Fă multă mișcare și dormi.Mănâncă bine.Fă-ți timp pentru relaxare și joacă. Lista continuă… Nu vă așteptați ca terapeutul să vă spună ce să faceți. Tu și terapeuții tăi sunteți parteneri în recuperarea voastră. Terapeutul vă poate ajuta  prin ghidare și sugestii de tratament, dar numai dvs. puteți face modificările de care aveți nevoie pentru a merge mai departe. Luați-vă un angajament față de tratamentul dvs. Nu săriți peste sesiuni decât dacă trebuie neapărat. Dacă terapeutul vă dă teme pentru acasă între sesiuni, asigurați-vă că le veți  face. Dacă săriți peste sesiuni sau dacă sunteți reticent să mergeți, întrebați-vă de ce. Evitațiți discuțiile dureroase? Ultima dvs. ședință a atins un nerv? Vorbiți  despre reticența dvs. cu terapeutul . Împărtășiți ceea ce simțiți. Vei profita la maximum de terapie dacă ești deschis și sincer cu terapeutul tău în ceea ce privește sentimentele tale. Dacă vă simțiți jenat sau rușinat sau dacă ceva este prea dureros pentru a vorbi, nu vă fie teamă să-i spuneți terapeutului. Încet, puteți lucra împreună pentru a rezolva problemele.

Funcționează terapia?

Ar trebui să puteți spune într-o sesiune sau două dacă dvs. și terapeutul dvs. sunteți potriviți. Dar uneori, s-ar putea să vă placă terapeutul, dar simțiți că nu faceți progrese. Este important să vă evaluați progresul pentru a vă asigura că obțineți ceea ce aveți nevoie de la terapie. Un cuvânt de precauție: nu există un drum lin și rapid către recuperare. Este un proces plin de întorsături și ocazional, întoarcere. Uneori, ceea ce inițial părea o problemă simplă se transformă într-o problemă mai complicată. Aveți răbdare și nu vă descurajați din cauza eșecurilor temporare. Nu este ușor să spargi modele vechi, înrădăcinate. Amintiți-vă că creșterea este dificilă și nu veți fi o persoană nouă peste noapte. Dar ar trebui să observați schimbări pozitive în viața dvs. Starea de spirit generală s-ar putea îmbunătăți, de exemplu. S-ar putea să vă simțiți mai conectat cu familia și prietenii. Sau o criză care ar fi putut să vă copleșească în trecut nu vă mai scufundă la fel de mult, de data asta. Sfaturi pentru evaluarea progresului dumneavoastră în terapie Se schimbă viața dvs.în bine? Priviți diferitele părți ale vieții dvs.: serviciu, casă, viața socială. Terapeutul dvs. vă îndeplinește obiectivelw stabilite de dvs. ? Terapia vă provoacă? Vă  împinge dincolo de zona dvs. de confort? Simțiți că începeți  să vă înțelegeți  mai bine? Vă  simțiți mai încrezător și mai împuternicit? Relațiile dvs. se îmbunătățesc? Terapeutul dvs. ar trebui să lucreze cu dvs., reevaluându-vă obiectivele și progresul după cum este necesar. Totuși, rețineți că terapia nu este o competiție. Nu sunteți un eșec dacă nu vă îndepliniți obiectivele în numărul de sesiuni pe care le-ați planificat inițial. Concentrați-vă în schimb pe progresul general și pe ceea ce ați învățat pe parcurs.

Când să opriți terapia sau consilierea

Când să opriți terapia depinde de dumneavoastră și de situația dumneavoastră individuală. În mod ideal, veți opri terapia atunci  când dvs. și terapeutul  ați decis că v-ați îndeplinit obiectivele. Cu toate acestea, este posibil să simțiți la un moment dat că ați obținut ceea ce aveți nevoie din terapie, chiar dacă terapeutul  simte diferit. Părăsirea terapiei poate fi dificilă. Amintiți-vă că relația terapeutică este o legătură puternică, iar încheierea acestei relații este o pierdere – chiar dacă tratamentul a avut succes. Vorbiți despre asta cu terapeutul dvs. Aceste sentimente sunt normale. Nu este neobișnuit ca oamenii să se întoarcă pentru scurt timp la un terapeut din când în când, pe măsură ce apar nevoi noi.

Atâta timp cât continui să progresezi în terapie, este o opțiune

Unii oameni continuă să meargă la terapie în mod continuu. Este în regulă, mai ales dacă nu există alte persoane la care să apeleze pentru  a primi sprijin în viața lor. În mod ideal, terapeutul dumneavoastră vă va putea ajuta să dezvoltați surse exterioare de sprijin, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil. Dacă terapia răspunde unei nevoi importante din viața dvs. și cheltuiala nu este o problemă, continuarea la infinit este o alegere legitimă.

Semne că ar putea fi necesar să schimbați terapeuții

Sursa: https://www.helpguide.org

Aflați cum să alegeți terapeutul potrivit, să profitați la maximum de sesiunile de terapie sau de consiliere și să vă evaluați progresul tratamentului.

Cum pot ajuta terapia și consilierea

Terapia poate fi un tratament eficient pentru o serie de probleme mentale și emoționale. Pur și simplu vorbind despre gândurile și sentimentele dvs. cu o persoană care vă susține, vă poate face adesea să vă simțiți mai bine. Poate fi foarte tămăduitor, în sine, să vă exprimați grijile sau să vorbiți despre ceva care vă îngreunează mintea. Și te simți bine să fii ascultat – să știi că altcuiva îi pasă de tine și vrea să te ajute.

Deși poate fi foarte util să vorbiți  despre problemele dvs. cu prietenii apropiați și membrii familiei, uneori aveți nevoie de ajutor pe care oamenii din jurul dvs. nu îl pot oferi. Când aveți nevoie de sprijin suplimentar, de o perspectivă externă sau de îndrumări de specialitate, vă poate fi util să discutați cu un terapeut sau un consilier. În timp ce sprijinul prietenilor și familiei este important, terapia este diferită. Terapeuții sunt ascultători pregătiți profesional care vă pot ajuta să ajungeți la rădăcina problemelor, să depășiți provocările emoționale și să faceți schimbări pozitive în viața dvs.

Nu trebuie să fii diagnosticat cu o problemă de sănătate mintală pentru a beneficia de terapie. Mulți oameni caută ajutor pentru preocupările de zi cu zi: probleme de cuplu, stres la locul de muncă sau îndoială de sine, de exemplu. Alții apelează la terapie în momentele dificile, cum ar fi un divorț. Dar pentru a beneficia de avantajele sale, este important să alegeți terapeutul potrivit – cineva în care aveți încredere, care vă face să vă simțiți îngrijiți și care are experiența necesară pentru a vă ajuta să faceți schimbări în bine în viața dvs.. Un terapeut bun vă ajută să deveniți mai puternici și mai conștieți de sine.

Experiența contează

Unul dintre principalele motive pentru a vedea un terapeut, mai degrabă decât a vorbi pur și simplu cu un prieten, este experiența. Căutați un terapeut cu experiență în tratarea problemelor pe care le aveți. Adesea, terapeuții au zone speciale de concentrare, cum ar fi depresia sau tulburările de alimentație. Terapeuții cu experiență au văzut problemele cu care vă confruntați din nou și din nou, ceea ce le lărgește viziunea și le oferă mai multă perspectivă. Iar pentru unele probleme, precum traume sau PTSD, consultarea unui specialist este absolut esențială.

Aflați despre diferite direcții de tratament

Mulți terapeuți practică un amestec de orientări. Cu toate acestea, este o idee bună să aflați despre diferitele tipuri de tratament, deoarece acest lucru poate afecta modul de relaționare al terapeutului și durata sugerată a tratamentului.

Verificați licența

Acreditările nu sunt totul, dar dacă plătiți pentru un profesionist autorizat, asigurați-vă că terapeutul deține o licență actuală și că este în stare bună cu consiliul de reglementare de stat. Consiliile de reglementare variază în funcție de stat și profesie. De asemenea, verificați dacă există plângeri împotriva terapeutului.

Aveți încredere în instinctul dvs.

Chiar dacă terapeutul dvs. arată grozav pe hârtie, dacă conexiunea nu se simte corectă – dacă nu aveți încredere în persoană sau simțiți că nu îi pasă cu adevărat – alege o altă alegere. Un terapeut bun va respecta această alegere și nu ar trebui să vă preseze niciodată sau să vă  facă să vă simțiți vinovat.

Sursa: www.helpguide.org

Vă invităm la o scurtă incursiune în noțiunile de bază ale psihoterapiei
BENEFICIILE PSIHOTERAPIEI

Probabil că sunt puțini oameni care nu ar avea nevoie de terapie, cel puțin la un moment dat în viața lor. Psihoterapia, denumită frecvent “terapie prin vorbire”, oferă persoanelor care suferă de stres pronunțat, depresie, anxietate, durere sau chiar dependență, un cadru neutru pentru a-și discuta problemele. Ajută la descoperirea modului în care emoțiile sau comportamentele lor contribuie la problemele lor și cum pot găsi soluții pentru a face față aspectelor vieții lor în moduri sănătoase care contribuie substanțial la îmbunătățirea bunăstării lor. Psihoterapia vizează motivele principale din spatele adicțiilor, depresiei, unei stime de sine scăzute, blocajelor emoționale sau spirituale și poate ajuta la dezvoltarea unor metode de eliminare a substanțelor care creează dependență și a programelor și perspectivelor eronate inoculate în subconștient, care guvernează aceste stări și comportamente nocive.

PSIHOTERAPIA NU ESTE PENTRU OAMENII „NEBUNI”

Prea des oamenii care ar putea beneficia de psihoterapie o evită pentru că au ideea greșită că este pentru oameni „nebuni”. În ziua de azi, aruncăm acest cuvânt prea dezinvolt, perpetuând stigmatizarea celor cu boli mintale sau care caută tratament. În timp ce terapia este importantă pentru persoanele care au afecțiuni mentale cronice, cum ar fi depresia sau tulburarea bipolară, poate ajuta profund și pe cei care se luptă cu dependența sau pe cei care trec printr-o criză de viață. În plus, dependența și bolile mintale merg adesea mână în mână, necesitând tratament specializat și terapeuți cunoscători.

Pentru persoanele care suferă de dependență, psihoterapia este printre cele mai bune opțiuni pentru a-i ajuta pe cei care suferă să depășească aspectele mentale și comportamentale ale dependenței de alcool sau droguri. De ce bei doar când ești supărat? De ce ai apelat la droguri în primul rând? Un terapeut ar putea pune întrebări similare pentru a ajuta fiecare pacient să înțeleagă ce l-a determinat să abuzeze de substanțe care creează dependență. Înțelegând modul în care emoțiile influențează aceste alegeri de viață, dependenții care se recuperează pot învăța noi strategii de a face față, care nu implică alcool sau droguri.

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ȘEDINȚELE DE TERAPIE?

Psihoterapia este un proces care poate duce la vindecare prin discuție. În timpul întâlnirii cu un terapeut, pacienții pot descoperi metode constructive de a face față problemelor sau emoțiilor negative. Majoritatea tipurilor de terapie sunt orientate spre obiective sau se concentrează pe un anumit tip de problemă de rezolvat. În cazul dependenței, de exemplu, terapeuții și pacienții încearcă în cele din urmă să pună bazele unei vieți de sobrietate și vor lucra la strategii pentru evitarea recăderii. Psihoterapia poate ajuta persoanele care suferă de un eveniment traumatic, ani de dependență, probleme cronice de sănătate mintală sau care au probleme de gestionare a furiei – utilizările sale sunt incredibil de variate și eficiente în tratarea unei multitudini de probleme și afecțiuni.

TIPURI DE PSIHOTERAPIE

Psihoterapia este un tip de termen umbrelă pentru diferite terapii, cum ar fi consilierea de grup, terapia de familie, terapia comportamentală și terapia cognitivă. Un specialist vă va vorbi despre opțiunile disponibile, astfel încât să puteți determina ce tipuri de psihoterapie ar putea funcționa cel mai bine pentru dvs. Pentru cei care pot fi reticenți să se întâlnească cu un terapeut, rețineți că nu poate strica să înveți noi modalități de a face față negativității din viața ta și există toate șansele ca acesta să-ți îmbunătățească procesul de recuperare așa cum a făcut-o pentru atât de mulți alți oameni care s-au luptat la un moment dat în viața lor.

Psihoterapia nu este doar vorbirea despre sentimentele unei persoane fără un scop în minte. În schimb, există mai multe tipuri diferite la care poate răspunde o persoană care se luptă cu dependența de abuz de substanțe. Acestea includ:

Psihoterapie focalizată pe coping: Acest tip de terapie își propune să abordeze probleme specifice, cum ar fi anxietatea, panica și prevenirea recăderilor cu sugestii orientate spre soluții.

Psihoterapie exploratorie: Acest tip de terapie se concentrează asupra evenimentelor și amintirilor din trecut pentru a ajuta o persoană să-și organizeze gândurile despre experiențele dureroase din trecut. Acest tip este util pentru persoanele care se luptă și cu anxietatea.

Abilități sociale/Psihoterapie interpersonală/de creștere: Mulți oameni care se luptă cu abuzul de substanțe au dificultăți în menținerea relațiilor din cauza naturii lor autodistructive. Acest tip de terapie își propune să îmbunătățească capacitatea unei persoane de a menține relații cu alții semnificativi și cu familia.

Psihoterapie de susținere: Acest tip de psihoterapie se concentrează pe prezent și viitor, nu pe trecut. Acest lucru este benefic pentru cei care nu doresc să exploreze amintirile dureroase în terapie.

În funcție de luptele tale unice, terapeutul tău poate utiliza mai multe abordări de psihoterapie pentru a te ajuta să gestionezi o depresie, o boală mintală, o dependență sau te va ajuta să găsești metode de a trece peste o perioada grea sau traumatizantă din viață.

CARE SUNT BENEFICIILE PSIHOTERAPIEI?

Psihoterapia este o oportunitate de vindecare pentru persoanele care se luptă cu abuzul de substanțe, precum și pentru cei dragi. Exemple de beneficii includ:

Împuternicirea unei persoane să trăiască o viață fără abuz de substanțe

Învățarea abilităților de adaptare atunci când apar tentațiile de a reveni la abuzul de substanțe

Învățați cum să exprimați emoțiile într-un mod mai sănătos

A învăța cum să funcționeze ca un partener, prieten și membru al familiei mai bun

Eliberarea experiențelor trecute toxice și/sau traumatice pentru a merge mai departe

Dacă dumneavoastră sau o persoană iubită vă dificultăți și ați putea beneficia de psihoterapie, nu ezitați să ne contactați. Clinica Marfil vă oferă diverse programe și căi de tratament care oferă unei persoane sprijinul și resursele necesare pentru a obține o viață mai fericită, mai sănătoasă.

Sursa: https://www.mentalhealthcenter.org/