Confidențe datorită….. Jurnalului

De când am citit Jurnalul pentru prima dată, am simțit cum o undă a prieteniei a atins fiecare persoană cu care am interacționat ulterior, pe subiectul maternității. Mă simt onorată și îi mulțumesc Niculinei pentru efectul pe care l-a descătușat în mame: exprimarea trăirilor și împărtășirea propriilor povești de Mămicie.

Am avut plăcerea de a o cunoaște azi pe Alina C., una dintre prietenele Niculinei și mamă a unei minunate  fetițe. Lucrând într-o companie cu profil IT și fiind ea însăși o fire practică, Alina a făcut cunoștință cu Jurnalul la scurt timp după nașterea micuței și mărturisește că lectura lui a sosit în momentul cel mai potrivit. Fiind conștientă de schimbările pe care le aduce maternitatea, Alina s-a regăsit în destăinurile Niculinei și consideră Jurnal de Mămicie un ajutor de care mamele au nevoie în această perioadă trăită atât de intens și pe parcursul căreia mama experimentează inclusiv sentimentul de singurătate. Jurnalul este un „prieten“ care oferă răspunsuri la întrebări pe care mamele nu le rostesc cu voce tare,  care oferă noi posibilități de acțiune și prin intermediul căruia, mamele găsesc acea confirmare că cineva, în spatele unor rânduri, într-o casă, ținând în suflet sufletele altora, le înțelege și le este alături.

 „Oglinda“ din Jurnal

Alina s-a informat foarte mult înainte de a naște, căutând să fie pregătită pentru orice, însă, experiența unică pe care o trăiește femeia care devine mamă, nu are manual universal cu instrucțiuni și faptul că a descoperit Jurnal de Mămicie, datorită curajului Niculinei de a-și oferi povestea în semn de solidaritate față de celelalte mame, încercate de provocări asemănătoare, i-a creat sentimentul că nu este singură și că orice etapă dificilă poate fi depășită mai ușor atunci când ai sprijin și iubire.

Împărțind o parte din zi, în timpul orelor de lucru, Alina a cunoscut o Niculina timidă, ușor introvertită, de aceea,  descoperind un alt comportament al acesteia, acela al unei firi deschise, care a nu a păstrat pentru sine amănunte și trăiri foarte personale ci, din contră, le-a așezat la vedere, cu multă sensibilitate și dorință deosebită de a ajuta, a realizat cât de frumos transformă Mămicia femeile, dezvăluindu-le puterea interioară și noblețea sufletească.

Jurnal de Mămicie reprezintă un refugiu și o evadare, în egală măsură; un loc răsfoit și mângâiat de mâna mamei care „trebuie“ să fie puternică, în orice situație, cu orice preț și o scânteie a entuziasmului și a triumfului personal, al celei care și-a permis să fie vulnerabilă, apoi a zâmbit și și-a conștientizat misiunea și frumusețea spiritului.

Jurnal de Mămicie pentru fericire

Prietenelor cărora le-a recomandat Jurnal de Mămicie,  lectura cărții le-a adus mai multă claritate și mai mult calm față de perioada maternității, pe care au asimilat-o ca pe o etapă unică, firească și necesară în viața femeii care se pregătește să devină mamă.

De asemenea, Alina consideră că Jurnalul ar trebui citit și de tați – și ei se găsesc deseori în ipostaza de a fi tată pentru prima dată în viață și se simt debusolați sau vor să ajute și nu știu cum. În Jurnal de Mămicie pot descoperi informații valoroase, care le pot schimba perspectiva asupra lucrurilor și care îi ajută să devină acel sprijin, acel confident înțelegător, de care are nevoie Mama uneori.

A apreciat îndeosebi „Lista de cumpărături pentru sosirea bebelușului“, de la finalul cărții, o idee cât se poate de practică și utilă tuturor, atât mamelor, cât și taților, care pot, de asemenea să facă aceste achiziții din timp.

Preocupările Niculinei legate de sănătatea emoțională a mamei sunt transpuse în recomandarea de a apela la ajutor specializat, atunci când totul devine apăsător, dar și de a face uz de tehnici și modalități de relaxare, ușor de abordat și efectuat.

Un loc în suflet pentru Jurnal

Ne reîntoarcem frecvent asupra momentelor și a evenimentelor frumoase ale vieții.

Uneori povestim cu o persoană dragă, alteori, un anumit lucru declanșează amintirea unui eveniment fericit.

Alteori, (re)deschidem un Jurnal… și o explozie de emoții se răspândește din nou în suflet…

Cu multă blândețe vine spre mame atenția, mesajul și Jurnalul de Mămicie al Niculinei.

Cu brațe calde este cuprins Jurnalul și odată cu el, Niculina Ghițulescu.

Interviu cu Alina C.

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

O relație resuscitată de… Jurnal

Naturalețea cu care s-a prezentat Elena Ghițulescu mi-a creat imaginea unei frumoase prietenii care o leagă de Niculina, Ina, cea care, după ce și-a asumat rolul de ambasador al Mămiciei mamelor, a încurajat-o, la rândul ei să scrie și să își îngrijească cu devotament această pasiune.

Se știu de multă vreme, dar și-au consolidat relația datorită Jurnalului de Mămicie, datorită revelației ascunsă înaintea tuturor – nașterea unei mame. De asemenea, Elena a scris o recenzie despre Jurnal de Mămicie, în spațiul virtual creat pentru pasiunea sa de a scrie – Cititor în Pijama.

Mărturisește cu emoție că abia după ce a citit Jurnalul, a realizat cât de ușor poate fi judecată o persoană, o mamă care a făcut presupuneri eronate despre o alta, necunoscându-i povestea, experiența, trăirile lăuntrice intense. A fost momentul în care a descoperit-o pe Ina (n.r. Niculina Ghițulescu) în calitate de mamă, femeie, prietenă. A fost momentul în care si-a dat seama că, odată cu trecerea anilor, uităm momente din viața de tinere mame și odată cu ele, uităm să ne arătăm bunăvoința față de cele care experimentează această perioadă unică pentru prima dată în viață. A fost momentul în care a văzut-o curajoasă, demnă, solidară cu toate semenele ei. A fost momentul în care a apreciat-o și a îmbrățișat-o cu brațe de mamă, pline de toleranță și încredere.

Citind Jurnalul, și-a schimbat complet opinia despre ceea ce până atunci considera a fi un adevăr universal valabil: maternitatea nu este dificilă. Printre lacrimi și emoții pe care le-a recunoscut trăite, și-a dat seama că intensitatea trăirilor este diferită la fiecare femeie si totuși asta nu o face mai puțin mamă. A căpătat claritate și și-a deschis inima să primească individualitatea experienței materne și bucuria reconectării cu sufletul mamelor.

Curajul de a fi vulnerabil

Atunci când nu își dau voie să fie vulnerabili, oamenii sunt deseori percepuți greșit de ceilalți. A fost și cazul Inei, înainte de a-și oferi experiența personală ca dar tuturor femeilor care încearcă aceleași contradicții legate de maternitate.

Ieșită din carapacea care-i conținea  deopotrivă anxietatea și frumusețea, Niculina a intrat cu delicatețe și cu sufletul deschis în comunitatea acelora pe care și-a dorit să le impulsioneze și să le sprijine totodată.

Realizând recenzii ale cărților care i-au transmis mesaje puternice (două dintre ele fiind publicate pe Pagina de Psihologie), Elena a observat analogia dintre depresia postnatală despre care povestește Niculina în Jurnal și cea menționată în lucrarea biografică a lui Andrew Morton – „Diana – Povestea unei prințese spusă de ea însăși“. Un punct comun, un subiect ținut în spatele ușilor închise ale societății și ale familiei,  care acum, își cere sprijinul și eliberarea pe care doar mamele și le pot dărui lor înșiși.

Ne întâlnim la….(în) Jurnal

Elena vorbește cu emoție despre detalii regăsite în Jurnal și care i-au făcut o restucturare a principiilor și a ideilor depre oameni și în special despre Niculina.

Cu ajutorul Jurnalului, Elena a putut face o retrospectivă a anilor unu-patru ai fiului său și a felului în care a acționat în diferite situații atunci și o admiră pe Niculina pentru că și-a revendicat forța de a face lucruri pentru ea, ca femeie și ca mamă. Ceea ce susține și încurajează Niculina în Jurnal, Elena reiterează cu convingerea celei care  și-a realizat rolul și care se situează alături de celelalte mame, în călătoria pe care au început-o.

Tehnicile de relaxare propuse de Niculina, meditația, masajul Bowen, Tehnica EFT, plimbările, sunt doar câteva instumente la care mamele pot apela atunci când au nevoie să se conecteze cu ființa și bunăstarea lor interioară.

Jurnal de Mămicie pentru… tați

Cartea de debut a Niculinei surprinde prin intenție, dar și prin particularitatea mesajului adresat nu numai mamelor, ci îndeosebi taților, după cum spune Elena. „- Da, taților“.

Tatăl, soțul este cea mai apropiată persoană mamei, în perioada de după naștere. Atitudinea lui calmă și sprijinul și iubirea arătate mamei acum, sunt elemente care o ajută să se mențină în echilibru.

„Și rudelor“ – pentru a înțelege importața acordării spațiului personal și pentru a putea fi alături de proaspăta mamă, cu iubire și înțelegere.

Elena și Niculina sunt doi dintre pilonii de bază ai mai multor evenimente care au în centrul intereselor lor pe Mama – Vatra Vieții.

Interviu cu Elena Ghițulescu

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie