În această zi specială, ne arătăm recunoștința, considerația și prețuirea față de activitatea profesională a psihoterapeuților, cei care au urmat și consolidat calea de schimbare a opticii în domeniul atât de amplu și de fascinant al minții umane.

Azi, 25 Septembrie, ne propunem să subliniem importanța și contribuția Psihoterapiei în sănătatea mentală și emoțională a omului și în medicina modernă.

„Psihoterapia este o disciplină științifică de sine stătătoare”, care tratează cuprinzător, structurat și planificat disfuncții, tulburări de comportament sau boli, ca urmare a unor factori atât psiho-sociali, cât și psihosomatici.

Persoana calificată pentru practicarea psihoterapiei deține titulatura de psihoterapeut. Iar aceasta se obține printr-o cercetare susținută și îndelungată.

Calitatea de psihoterapeut implică studii psihoterapeutice, cunoștințe științifice și în permanență consolidate și înnoite de psihoterapie psihanalitică, sistemică și familială, cognitivă, comportamentală și umanistă. 

Psihoterapeutul este, mai întâi, licențiat în Psihologie, pentru a dobândi cunoștințe solide despre fundamentele acestei discipline. După obținerea licenței, urmează un program de masterat, unde aprofundează studiile în domeniu. Pentru a putea practica psihoterapia, este necesară o formare suplimentară într-un institut psihoterapeutic acreditat, care oferă specializarea adecvată în psihoterapie. O etapă deosebită a formării sale este supervizarea, care aduce cu sine experiența practică, după aceasta, următorii pași sunt certificările și acreditările conferite de Colegiul Psihologilor din România și care atestă dreptul legal de practică în țară, în unele cazuri specifice, inclusiv în străinătate. 

Psihoterapeutul este un profesionist dedicat îmbunătățirii sănătății mentale și emoționale a clientului, obiectiv pe care îl atinge prin utilizarea unei game largi de metode și tehnici. În prezent, există peste 400 de modalități de psihoterapie, fiecare având un impact diferit în funcție de nevoile și contextul clientului. Mai jos sunt enumerate câteva dintre acestea:

• Psihoterapia sistemică familială
• Psihoterapie de cuplu
• Psihoterapie integrativă
• Psihoterapia centrată pe persoană
• Psihoterapia psihanalitică
• Psihoterapia existențială și logoterapia
• Psihoterapia pozitivă
• Psihodrama
• Psihoterapia de relaxare și hipnoză
• Psihoterapia bazată pe Gestalt
• Psihoterapia cognitiv-comportamentală 

Pe lângă acest arsenal de modalități psihoterapeutice pe care le cunoaște în amănunt și le aplică în situațiile corespunzătoare, măiestria unui psihoterapeut și eficiența sa izvorăsc dintr-un profund sentiment de iubire și de prețuire față de semeni, sănătate și viață.

“Cu empatie profundă, psihoterapeutul ajută oamenii să-și reconstruiască relațiile, nu doar cu ceilalți, ci și cu sinele. Este o muncă de finețe, de echilibru între ascultare activă și intervenție terapeutică. Fiecare progres, fie el cât de mic, este o victorie pentru ambele părți – client și terapeut.” – Psihoterapeut Gabi Bădăluță

Un psihoterapeut eficient identifică și definește comportamentele nepotrivite, este în permanență concentrat pe procesul terapeutic demarat, stimulează gândirea creativă a clientului încurajându-l să exploreze diferite soluții. Psihoterapeutul are o viziune cuprinzătoare asupra contextului social și emoțional al clientului precum și de influențele mediului său. În sesiunile sale de terapie, psihoterapeutul alege întotdeauna setul cel mai potrivit de tehnici de lucru, îndrumă și este vigilent, îl ajută pe client să sesizeze urmările comportamentelor sale și îl învață să ia decizii asumate, sigure, realizând astfel avantajele pe care i le aduce schimbarea.

Psihoterapia, o istorie de secole

Deși am putea crede că psihoterapia este o știință modernă, zorii nașterii sale ne duc pe meleagurile Greciei și Persiei antice, utilizată în special pentru analiza de sine și reflecție, rolul fundamental al cuvântului și al schimbării obiceiurilor fiind asimilate de către majoritatea societăților umane ca metode pentru atingerea sănătății mentale.

În antichitate, fenomenele inexplicabile erau atribuite acțiunii unor forțe supranaturale precum zei, demoni și spirite. Iar zona psihică și tulburările mentale nu erau o excepție.

De exemplu, egiptenii considerau că sugestia este o formă de magie pe care o foloseau ca o completare a tratamentelor medicale, pe când grecii credeau că bolile fizice și mentale depindeau de dezechilibrul corporal a patru fluide sau umori (Teoria științifică a celor patru umori a fost dezvoltată de Hippocarte și are la bază teoria lui Empedocle, în care se înainta ideea că funcționarea corpului are la bază interacțiunea a patru umori (lichide): flegma, bila neagră, bila galbenă și sângele). 

Aceste umori erau considerate esențiale pentru sănătatea fizică și mentală, iar echilibrul dintre ele determina starea de bine a individului. Dezechilibrul uneia sau mai multor umori era asociat cu apariția bolilor, iar tratamentele din acea perioadă urmăreau restabilirea armoniei dintre aceste lichide. Această teorie a influențat profund medicina timp de secole, fiind una dintre primele încercări de a explica funcționarea organismului și legătura dintre minte și corp.

În mod asemănător, în China sănătatea era înțeleasă ca balanța dintre forțele vitale. Forțele vitale sunt Qi (Chi) reprezintă energia vitală care circulă prin corpul uman și este considerată esența vieții; Jing, se referă la energia esențială sau energia congenitală, adesea asociată cu rezerva genetică a unei persoane; Shen reprezintă spiritul sau conștiința, și este asociat cu sănătatea mintală și emoțională; Xue înseamnă sânge și este considerat un tip de energie vitală care furnizează nutrienți și oxigen organismului. 

Forțele vitale reprezintă un concept care se referă la filozofia taoistă și medicina tradițională chineză și reflectând o viziune holistică asupra corpului și a universului.

Răzbind prin secole de căutări și schimbări, filosofi și medici precum Abu-Zayd și Avicena, au introdus în medicină conceptele de „sănătate mentală” și „terapie psihologică”, descriind un număr mare de alterări neuropsihologice care afectau ființa umană.

Odată cu Renașterea, Europa intra și ea în contact cu manifesările târzii ale psihoterapiei, epoca Evului Mediu împiedicând progresele acestui domeniu.

Denumirea de psihoterapie modernă ne întoarce în timp 200 de ani, perioadă în care medicul vienez Karl Mesmer (1734-1814) defineşte ca primă metodă terapeutică efectele hipnozei. Psihoterapia a fost utilizată pentru prima dată de doi medici olandezi, Fredrik van Eeden și Albert W. van Renterghem,         care-și tratau pacienții cu ajutorul inovativei metode a hipnozei, în clinica din Amsterdam pe care o conduceau „Clinică Pentru Psihoterapie.”

Evoluția psihoterapiei include nume și curente reprezentative în câmpul psihologiei omului, de la psihanaliza lui Freud, prin behaviorism, existențialism și terapiile lui Ellis și Beck pentru depresie, care au constituit bazele Terapiei Cognitive pentru depresie. 

Începând cu anii ’89–’90, scopul și preocuparea acestei discipline s-a îndreptat spre demonstrarea eficienței sale în probleme și tulburări concrete. Această perioadă a cunoscut și un apogeu al eclecticismului terapeutic, care consolida terapia cognitiv-comportamentală, ca una dintre cele mai renumite.

Câte curente au câștigat popularitate cu ajutorul acestei abordări a emoțiilor și a limbajului!

Rezultatele obținute și progresul în sănătatea mentală, dar și preocuparea față de o perspectivă integrativă, au determinat profesioniștii în domeniul psihologic să îmbrățișeze diferite combinații între terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, cu teoria cadrelor relaționale a lui Steven C. Hayes și tehnici de meditație, mindfulness pentru a obține o abordare  mai armonioasă și completă.

Sub lupa unei percepții unice

Situațiile dramatice cu care ne confruntăm uneori, devin mai ușor de integrat odată ce reușim să schimbăm viziunea asupra evenimentelor petrecute. 

Sprijinul poate veni din orice direcție, de la prieteni sau famiie, însă psihoterapia constă în aplicarea conștientă a unor procedee care influențează comportamentul individual.

Principiul de bază în psihoterapie este acela că modul în care o persoană percepe și evaluează propria stare, prin strategiile unice de adaptare, va impacta evoluția dereglării sau tulburării care-l afectează, obiectivul principal fiind ameliorarea, chiar recuperarea completă, prin modificarea acestor strategii.

Înțelegerea comportamentului uman și modificarea lui astfel încât persoana respectivă să trăiască ameliorarea și înlăturarea dificultăților existențiale reprezintă scopul și demersul inițiat de psihoterapeut. Inițial, acesta observă și evidențiază „problemele și particularitățile pasihice” ale persoanei, apoi o va îndruma să se elibereze de anxietate, depresia sau alte trăiri care îi afectează în mod negativ comportamentul, dar și relațiile cu cei din jurul său.

Ce alte obiective își propune psihoterapia?

Putem privi psihoterapia ca o relație interpersonală client-psihoterapeut, relație care caută să înțeleagă, să investigheze și să corecteze diferite forme de tulburări psihice, de care clientul vrea să se elibereze.

O altă perspectivă asupra psihoterapiei constă în faptul că generează modificări semnificative în personalitatea clientului, facilitând o adaptare mai stabilă și mai eficientă la mediu, precum și o restructurare profundă a acesteia. Aceasta este deosebit de benefică pentru persoanele care se confruntă cu tulburări de personalitate, ajutându-le să dezvolte strategii mai sănătoase de gestionare a emoțiilor și relațiilor interumane.

Cu Psihoterapia prin Istoria României

Această știință a început să înflorească în țara noastră, în special după Revoluția din Decembrie 1989, după o lungă perioadă de restricții impuse de regimul politic anterior.

S-a pierdut mult, dar s-a recuperat pe măsură.

Realizările românești consolidează literatura europeană de specialitate, iar noutăţile pe plan european sunt reflectate în apariţiile editoriale şi manifestările ştiinţifice din ţară. 

Contribuția remarcabilă a celui care a deschis calea manifestărilor și practicii psihanalitice în țara noastră, prin publicarea lucrării „Freud și psihanaliza în România” este Brătescu G. Deschiderea uimitoare oferită de el a fost întreținută cu un viu și constant interes pentru psihoterapie, în spațiul rezervat conferințelor în domeniu, în articole și practica clinică a numeroase personalități din zona oamenilor de știință, medici sau psihologi.

O altă contribuție inestimabilă adusă culturii și psihologiei românești o personalitate complexă, cu o nestăvilită preocupare pentru cercetare, predare și al cărei nume este prezent în numeroase publicații naționale și internaționale este doamna Prof. Univ. Dr. Anca Munteanu – Psihologia Transpersonală (Vol.1 și 2) – „Se spune că existența oricărui om poate macula esența lui, de aceea voi continua să mă caut acolo unde domnește Lumina.”

Psihoterapia urmărește evoluția omului, pe toate planurile.

Așa cum sublinia Prof. Univ. Dr. Anca Munteanu în lucrarea sa Psihologia Transpersonală Vol.II, educația holistică este o urgență pentru timpul nostru. „Aceasta poate distila ceea ce este mai prețios în orice ființă umană și, mai presus de toate, își poate recunoaște și regăsi natura sa divină și adevăratul loc pe care îl ocupă în lume.”

Stră-stră-stră procedee psihoterapeutice timpurii

Cuvântul și puterea lui spirituală, așa cum a fost folosit de grecii antici, era utilizat și în spațiul locuit de strămoșii noștri.

• Popularitatea descântecului nu s-a diminuat nici în prezent în unele zone rurale din țara noastră, aceste poezii ale cultului de însănătoșire cuprinzând noțiuni care sunt sinonime ale diferitor părți ale corpului, „boli, formule și gesturi magice”.
• Actele rituale, bolirea pe prispă (În cadrul ritualului cu efect psihoterapeutic, se foloseau puterea cuvântului și diferite obiecte care sporeau puterea de sugestie: apa neîncepută, trei cărbuni din lemn de fag, nuielușe de alun (trei sau nouă), o monedă de argint, șapte boabe de porumb, cuțit arămit, etc. 
• Jocul călușarilor
• Psihodrama populară

Toate aceste procedee psihoterapeutice populare fac referire la ceea ce, în cele mai multe cazuri, îi preocupă pe oameni: belșugul în viață, fertilitatea, sănătatea. 

În România, psihoterapia a fost copilul gestat în ani înflăcărați de cunoaștere, schimbare și dezvoltare, în perioade albe sau de stagnare, în brațele unor părinți poligloți, „reprezentați mult timp de organizații din exterior”. Împărtășind același interes față de ființa umană, nevoia de învățare a ambelor părți a rămas în permanență vie.

Dezvoltarea inteligenței emoționale, a prevenției și a menținerii unei stări de sănătate optime prin furnizarea unei game vaste de soluții terapeutice și de creștere personală, reprezintă obiectivul și misiunea cărora li s-au alăturat experții în sănătate, din cadrul Clinicii Marfil.

Secretele sănătății sunt descifrate cu ajutorul îndrumării de specialitate a terapeuților, prin metode și tehnici de procesare conștientă a emoțiilor sau evenimentelor trăite dramatic, pentru înțelegerea subtilă a cauzelor anumitor afecțiuni și probleme și recuperarea emoțională completă, dar și a dobândirii unei capacități mai ridicate de a schimba modul în care este percepută o situație neplăcută sau cu potențial negativ asupra sănătății.

Activitatea profesională a psihoterapeuților contribuie zi de zi la îmbunătățirea calității vieții, creșterea conștiinței de sine și a sănătății.

În această zi sărbătorim triumful sănătății, ființa umană, în toată complexitatea sa.

Azi celebrăm aportul adus științei, PsihoEducației și evoluției personale de către psihoterapeuți și efortul lor profesional continuu.

Umăr lângă umăr, om lângă om, în metamorfoze simultane, fiecare aducându-și contribuția vieții, misiunea voastră, a celor care v-ați dedicat viața studiului, a șlefuirii permanente a adâncimililor minții și sufletului omului, să vă fie dar și împlinire sufletească!

Din tolba cu mistere a psihoterapeutului, taina primordială cu care înaintează în labirinturile psihologice ale omului se păstrează intactă și inepuizabilă, se încarcă cu generozitate, curiozitate, empatie și considerație față de măreția ființei umane și poartă numele de Iubire.

Pentru că Iubirea construiește. Unește. Iubirea întregește. Iubirea vindecă. Transcende.

Surse: „Istoria Psihoterapiei în România” – Psih.Psihanalist Ileana Botezat Antonescu, Psihoterapia -Un tratament fără medicamente – Irina Holdevici; Psihologia Transpersonală Vol II – Anca Munteanu; Istoria psihoterapiei; Muzeul de Psihologie al Clinicii Marfil.

Articol Vivat Psihoterapia!

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Redactor Mihaela Cristea

Educația înseamnă cunoaștere și recunoaștere în egală măsură.

Cunoașterea se deschide accesului la informație și la implementarea unor principii sănătoase de experimentare a vieții, iar recunoașterea derivă din integrarea și manifestarea permanentă a unor valori dezvoltate de fiecare dintre noi, zi de zi.

Despre valori, educație și puțină psihanaliză, pentru voi, în rândurile următoare:

Doza de psihocultură universală

În data de 6 mai 1856, în Freiberg, Imperiul Austriac, în prezent Příbor/Republica Cehă se năștea cel care avea să devină medicul neuropsihiatru cel mai celebru al secolului XX și fondatorul psihanalizei, Sigmund Schlomo Freud, cunoscut lumii ca Sigmund Freud.

Cu o generoasă zestre intelectuală, încă din copilărie a manifestat un interes vădit pentru studiu, adăugând cunoștințelor dobândite în școală, pe cele de limbă latină, greacă, ebraică, franceză sau engleză. A studiat Medicina la Universitatea din Viena, fiind absorbit de tot ce însemna funcționalitatea Sistemului Nervos Central. Începuturile sale ca medic fac trimitere la perioade de activitate în spitale de psihiatrie și dermatologie, după care, obținând calitatea de doctor docent în neuropatologie, își folosește bursa oferită de statul austriac pentru a petrece aproape cinci luni în clinica specializată pe afecțiuni ale sistemului nervos, a renumitului profesor de neurologie, medicul francez Jean Martin Charcot. La un an după practica efectuată la clinica din Paris, Freud reușește să își deschidă propriul cabinet privat de psihiatrie, în care, aplicând metodele lui Charcot – considerate neortodoxe de către colegii de breaslă – va genera, odată cu această abordare, reticența față de teoriile sale asupra nevrozei.

O moștenire controversată

Numele său și Psihanaliza sunt într-o relație inseparabilă, cuprinzându-și întreaga muncă în această direcție pe care a dezvoltat-o și ale cărei teorii reprezintă bază de studiu pentru mulți psihoterapeuți în activitatea lor profesională, în timp ce alții le resping sau le percep ca temei de critică și discuții.

Școala psihanalitică înființată de Freud a fost îndelung contestată de specialiștii în științe care i-au refuzat statutul de curent științific.

 „Paralizia cerebrală infantilă” reprezintă momentul determinant în cercetarea tulburărilor psihice, din rațiuni psihologice, în urma căruia a elaborat conceptul de psihanaliză – concept inovator care atestă importanța proceselor psihice inconștiente –teorie generală a inconștientului. 

Principiile Psihanalizei

• Subconștientul – Analiza viselor

Analiza proceselor psihice inconștiente, cărora nu li se aplică niște norme de logică l-a determinat pe Freud să interpreteze visele ca pe niște mecanisme de protecție împotriva unor dorințe cu tendință de exteriorizare și care sunt în relație strânsă cu amintiri refulate din copilărie. Descifrarea acestor mecanisme inconștiente face posibilă identificarea semnificației traumei care le stă la bază.

• Teoria visului– element primordial al psihanalizei este „ceva ce nu are egal în restul științei noastre, o porțiune de pământ nou, sustras credințelor populare și misticismului.˝

În tehnicile de interpretare a viselor, Freud pornește de la ideea că „visul nu este un fenomen somatic, ci un fenomen psihic. ˝

Sigmund Freud afirmă că teoria visului „ocupă un loc special în istoria psihanalizei și că odată cu ea, s-a marcat momentul trecerii de la „procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor.˝ – „Vis și interpretare ˝ – ed. Cartex, 2017. Cu ajutorul analizei viselor cu  sistem psihanalitic, Freud deschide calea spre inconștient, prin decodificarea afecțiunilor nevrotice, în special a isteriei.

• Teoria impulsurilor – potrivit studiilor efectuate de Freud, mecanismele conflictuale din inconștient sunt foarte strâns legate de impulsuri din copilărie.

Freud a conceput cinci faze ale dezvoltării impulsului sexual în copilăria timpurie. Dintre acestea, semnificativă este așa-numita fază oedipală – termenul de complex Oedip este folosit în opera sa pentru prima oară în lucrarea „Psihologia vieții sexuale˝și descrielegătura erotică inconștientă cu părintele de sex opus și rivalitatea față de părintele de același sex, dezvoltată încă din copilărie, consecințele sale fiind sentimentul de culpabilitate și teamă, în cadrul unei stări nevrotice. Complexul Oedip, așa cum apare în lucrările sale, a fost de asemenea criticat de istoricii contemporani, care nu-i recunosc autenticitatea, ci îl consideră mai degrabă o argumentare a tendinței de implementare a etiologiei sexuale a nevrozelor.

• Cele trei instanțe: Sine, Eu și Supra-Eu

Expuse pentru prima oară în lucrarea „Eul și Sinele˝, aceste noțiuni au conținut conștient sau inconștient. Sinele este întotdeauna inconștient.

Freud va utiliza pentru inconștient termenul Se („Es ˝ -pronume impersonal în limba germană) – mai potrivit „să exprime caracterul principal al acestei provincii a sufletului. ˝

• Sinele reprezintă un recipient plin cu emoții, refulări și dorințe impulsive.
• Eul provine din Sine și îl reprezintă în viața reală, conștientă.
• Supra-Eul – instanță superioară – a fost investit de Freud cu „autoobservația, conștiința morală și funcția idealului. Supra-Eul este reprezentanța tuturor limitărilor morale, avocatul năzuinței spre perfecționare˝, tot ce a devenit palpabil în plan psihologic, dintr-un nivel superior în viața omenească.

(Sigmund Freud – Introducere în Psihanaliză, Vol. 1) În momentul în care solicitările Supra-Eului nu sunt realizate, omul poate dezvolta diferite sentimente de vinovăție sau rușine.

Direcția eforturilor terapeutice ale psihanalizei lui Freud a fost aceea de a consolida Eul, de a-i lărgi orizontul percepțiilor, făcându-l independent de Supraeu, astfel încât să poată asimila părți noi ale Se-ului.

• Anxietatea – Angoasa – Spicuiri din Prelegerea a 32-a despre Angoasă și viața pulsională – Introducere în Psihanaliză, Vol. 1

În intervenția referitoare la angoasă, Freud identifică elemente diferite care, „deși nu se contrazic reciproc, nu se potrivesc. ˝

S-au făcut deosebiri între angoasa de pericol și angoasa nevrotică, prima – reacție firească, de înțeles față de pericol, cealaltă – complet enigmatică.

Cu toate acestea, cercetările au câștigat importante lămuriri. Datorită experienței clinice, s-au făcut corelări constante între angoasă și elementul libido în viața sexuală, cea mai comună cauză a nevrozei de angoasă indicând spre excitația frustrantă, care impiedică, în acest caz, libidoul să își exercite funcția, utilitatea, făcând posibilă apariția anxietății.

Te pune Freud pe gânduri?

„Din slăbiciunile tale se va naște puterea.”

„Emoțiile reprimate nu mor niciodată. Ele sunt doar îngropate și ies la suprafață sub o formă mult mai urâtă.”

„Misterul sufletului uman se regăsește în dramele psihice ale copilăriei. Caută în adâncul acestor drame și vindecarea va veni. ”

„Sinceritatea absolută față de tine însuți este un exercițiu excelent.”

„Oamenii consideră că realitatea este nesatisfăcătoare, de aceea trăiesc într-o lume a fanteziilor, imaginându-și implinirea tuturor visurilor. O personalitate puternică pune în practică aceste visuri, în timp ce una slabă continuă să trăiască în lumea sa, fanteziile ei manifestându-se ca simptome a diferite boli.

„Într-o zi, privind în urmă, anii în care te-ai zbătut cel mai mult, ți se vor părea cei mai frumoși ani.”

„Niciodata nu suntem atât de vulnerabili în fața suferinței decât atunci când iubim.”

Selecție a Operelor lui Sigmund Freud în domeniul psihanalizei, traduse în limba română:

Opere Vol I – Totem și tabu– conține unele dintre cele mai incitante eseuri realizate de Freeud despre tabuul incestului, ambivalența sentimentelor, magie sau animism.

• Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene
• Dincolo de principiul plăcerii
• Interpretarea viselor
• Trei eseuri privind teoria sexualității
• Psihanaliza fenomenelor oculte
• Interpretarea viselor
• Opere, vol. 1– Eseuri de psihanaliză aplicată
• Opere, vol. 2 – Nevroza la copil: Micul Hans și Omul cu lupi
• Opere, vol. 3 – Psihologia inconștientului
• Opere, vol. 4 – Studii despre societate și religie
• Opere, vol. 5 – Inhibiție, simptom, angoasă
• Opere, vol. 6 – Studii despre sexualitate
• Opere, vol. 7 – Nevroză, psihoză, perversiune
• Opere, vol. 8 – Comicul și umorul
• Opere, vol. 9 – Interpretarea viselor
• Opere, vol. 10 – Introducere în psihanaliză
• Opere, vol. 11 – Tehnica psihanalizei
• Opere, vol. 12 – Studii despre isterie
• Opere, vol. 13 – Compendiu de psihanaliză
• Opere, vol. 14 – Psihopatologia vieții cotidiene
• Opere, vol. 15 – Vis și telepatie
• Opere, vol. 16 – Viața mea și psihanaliza

Celebritatea lui Freud a stat sub semnul a numeroase controverse în lumea medicală și științifică a vremii, moștenirea pe care a lăsat-o generațiilor care au urmat, situându-se în permanență sub auspiciul schimbării, al evoluției, mai exact.

Influențele teoriilor părintelui psihanalizei s-au extins la nives global, fiind în permanență supuse criticilor, atât din punct de vedere al evoluției istoriografiei cât și a neuroștiințelor, însă ceea ce rămâne înscris în domeniul literelor, al științelor umane, este patrimoniul intelectual al lui Freud – un punct de plecare controversat, dar autentic într-o direcție de studiu permenent al psihicului uman.

Știai că pe Platforma Marfil ai o categorie specială: Muzeul de Psihologie?

Acolo găsești:
– materiale fascinante despre psihologie;
– curiozități care îți stârnesc gândirea;
– teste de sănătate mintală;
– concepte explicate pe înțelesul tuturor;
– resurse utile pentru autocunoaștere și multe altele!

Intră pe Platforma Marfil și explorează mintea omului… altfel! 💡

Succintă incursiune în Psihanaliză  – Sigmund Freud

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Vă invităm la o scurtă incursiune în noțiunile de bază ale psihoterapiei

BENEFICIILE PSIHOTERAPIEI

Probabil că sunt puțini oameni care nu ar avea nevoie de terapie, cel puțin la un moment dat în viața lor. Psihoterapia, denumită frecvent “terapie prin vorbire”, oferă persoanelor care suferă de stres pronunțat, depresie, anxietate, durere sau chiar dependență, un cadru neutru pentru a-și discuta problemele. Ajută la descoperirea modului în care emoțiile sau comportamentele lor contribuie la problemele lor și cum pot găsi soluții pentru a face față aspectelor vieții lor în moduri sănătoase care contribuie substanțial la îmbunătățirea bunăstării lor. Psihoterapia vizează motivele principale din spatele adicțiilor, depresiei, unei stime de sine scăzute, blocajelor emoționale sau spirituale și poate ajuta la dezvoltarea unor metode de eliminare a substanțelor care creează dependență și a programelor și perspectivelor eronate inoculate în subconștient, care guvernează aceste stări și comportamente nocive.

PSIHOTERAPIA NU ESTE PENTRU OAMENII „NEBUNI”

Prea des oamenii care ar putea beneficia de psihoterapie o evită pentru că au ideea greșită că este pentru oameni „nebuni”. În ziua de azi, aruncăm acest cuvânt prea dezinvolt, perpetuând stigmatizarea celor cu boli mintale sau care caută tratament. În timp ce terapia este importantă pentru persoanele care au afecțiuni mentale cronice, cum ar fi depresia sau tulburarea bipolară, poate ajuta profund și pe cei care se luptă cu dependența sau pe cei care trec printr-o criză de viață. În plus, dependența și bolile mintale merg adesea mână în mână, necesitând tratament specializat și terapeuți cunoscători.

Pentru persoanele care suferă de dependență, psihoterapia este printre cele mai bune opțiuni pentru a-i ajuta pe cei care suferă să depășească aspectele mentale și comportamentale ale dependenței de alcool sau droguri. De ce bei doar când ești supărat? De ce ai apelat la droguri în primul rând? Un terapeut ar putea pune întrebări similare pentru a ajuta fiecare pacient să înțeleagă ce l-a determinat să abuzeze de substanțe care creează dependență. Înțelegând modul în care emoțiile influențează aceste alegeri de viață, dependenții care se recuperează pot învăța noi strategii de a face față, care nu implică alcool sau droguri.

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ȘEDINȚELE DE TERAPIE?

Psihoterapia este un proces care poate duce la vindecare prin discuție. În timpul întâlnirii cu un terapeut, pacienții pot descoperi metode constructive de a face față problemelor sau emoțiilor negative. Majoritatea tipurilor de terapie sunt orientate spre obiective sau se concentrează pe un anumit tip de problemă de rezolvat. În cazul dependenței, de exemplu, terapeuții și pacienții încearcă în cele din urmă să pună bazele unei vieți de sobrietate și vor lucra la strategii pentru evitarea recăderii. Psihoterapia poate ajuta persoanele care suferă de un eveniment traumatic, ani de dependență, probleme cronice de sănătate mintală sau care au probleme de gestionare a furiei – utilizările sale sunt incredibil de variate și eficiente în tratarea unei multitudini de probleme și afecțiuni.

TIPURI DE PSIHOTERAPIE

Psihoterapia este un tip de termen umbrelă pentru diferite terapii, cum ar fi consilierea de grup, terapia de familie, terapia comportamentală și terapia cognitivă. Un specialist vă va vorbi despre opțiunile disponibile, astfel încât să puteți determina ce tipuri de psihoterapie ar putea funcționa cel mai bine pentru dvs. Pentru cei care pot fi reticenți să se întâlnească cu un terapeut, rețineți că nu poate strica să înveți noi modalități de a face față negativității din viața ta și există toate șansele ca acesta să-ți îmbunătățească procesul de recuperare așa cum a făcut-o pentru atât de mulți alți oameni care s-au luptat la un moment dat în viața lor.

Psihoterapia nu este doar vorbirea despre sentimentele unei persoane fără un scop în minte. În schimb, există mai multe tipuri diferite la care poate răspunde o persoană care se luptă cu dependența de abuz de substanțe. Acestea includ:

Psihoterapie focalizată pe coping: Acest tip de terapie își propune să abordeze probleme specifice, cum ar fi anxietatea, panica și prevenirea recăderilor cu sugestii orientate spre soluții.

Psihoterapie exploratorie: Acest tip de terapie se concentrează asupra evenimentelor și amintirilor din trecut pentru a ajuta o persoană să-și organizeze gândurile despre experiențele dureroase din trecut. Acest tip este util pentru persoanele care se luptă și cu anxietatea.

Abilități sociale/Psihoterapie interpersonală/de creștere: Mulți oameni care se luptă cu abuzul de substanțe au dificultăți în menținerea relațiilor din cauza naturii lor autodistructive. Acest tip de terapie își propune să îmbunătățească capacitatea unei persoane de a menține relații cu alții semnificativi și cu familia.

Psihoterapie de susținere: Acest tip de psihoterapie se concentrează pe prezent și viitor, nu pe trecut. Acest lucru este benefic pentru cei care nu doresc să exploreze amintirile dureroase în terapie.

În funcție de luptele tale unice, terapeutul tău poate utiliza mai multe abordări de psihoterapie pentru a te ajuta să gestionezi o depresie, o boală mintală, o dependență sau te va ajuta să găsești metode de a trece peste o perioada grea sau traumatizantă din viață.

CARE SUNT BENEFICIILE PSIHOTERAPIEI?

Psihoterapia este o oportunitate de vindecare pentru persoanele care se luptă cu abuzul de substanțe, precum și pentru cei dragi. Exemple de beneficii includ:

Împuternicirea unei persoane să trăiască o viață fără abuz de substanțe

Învățarea abilităților de adaptare atunci când apar tentațiile de a reveni la abuzul de substanțe

Învățați cum să exprimați emoțiile într-un mod mai sănătos

A învăța cum să funcționeze ca un partener, prieten și membru al familiei mai bun

Eliberarea experiențelor trecute toxice și/sau traumatice pentru a merge mai departe

Dacă dumneavoastră sau o persoană iubită vă dificultăți și ați putea beneficia de psihoterapie, nu ezitați să ne contactați. Clinica Marfil vă oferă diverse programe și căi de tratament care oferă unei persoane sprijinul și resursele necesare pentru a obține o viață mai fericită, mai sănătoasă.

Sursa: https://www.mentalhealthcenter.org/