Să ne imaginăm una din acele mii de povești nerostite. O femeie, să o numim Maria: se trezește înaintea zorilor și, pentru o clipă, speră că liniștea din casă va dura. Își pregătește copiii pentru școală, cu zâmbete forțate, ascunzându-și cearcănele de nesomn. Noaptea trecută a fost iar lungă: a sărit speriată la cel mai mic zgomot, inima bătându-i nebunește de teamă. În fiecare zi, Maria poartă această frică în suflet, o anxietate surdă care nu o părăsește niciodată. Se simte ca și cum ar păși pe coji de ouă, mereu atentă să nu facă ceva „greșit” care să-l enerveze pe soțul ei.

 Rușinea o apasă: rușinea că trăiește astfel, că nu poate “ține familia unită”, rușinea de a recunoaște față de alții calvarul ei. Uneori se simte vinovată, de parcă ea ar fi cauza furiei lui. Stima de sine i-a fost măcinată încetul cu încetul, ajungând să se întrebe dacă mai valorează ceva ca om. În suflet i s-au cuibărit, rând pe rând, vinovăția, confuzia, disperarea “Poate exagerez eu… poate alți soți sunt și mai răi… poate merit ceea ce mi se întâmplă,” își spune adesea, neîncrezătoare în propriile judecăți.

Pentru Maria și pentru atâtea femei ca ea, frica zilnică a devenit o a doua natură. Trăiesc mereu în alertă, cu corpul și mintea încordate. Această stare de hipervigilență continuă le topește energia și le tulbură somnul. Maria adoarme târziu, cu gândul la ce-o mai aștepta mâine, și se trezește după câteva ore din cauza coșmarurilor. Oboseala îi este cronică, o durere surdă de cap o însoțește toată ziua, iar stomacul parcă i s-a strâns de luni de zile. Medicul i-a spus că are gastrită pe fond de stres. În realitate, trupul ei țipă ceea ce gura nu poate rosti că suferă. 

Lista problemelor ei de sănătate pare fără sfârșit: insomnie, migrene, palpitații, dureri difuze în spate și umeri. Stresul prelungit al fricii se traduce fizic prin greață, tulburări digestive, epuizare nervoasă, dureri cronice și chiar hipertensiune. Emoțiile negre s-au transformat în simptome, pentru că mintea și corpul ei suferă împreună.

Așa arată viața în umbra violenței domestice: o închisoare invizibilă construită din frică, rușine și izolare. Violența domestică nu înseamnă doar lovituri sau răni vizibile. Uneori, lovitura cea mai dureroasă nu lasă vânătăi pe piele, ci în suflet. Poate fi o insultă aruncată zilnic, care sfărâmă încet încrederea în sine a victimei. Poate fi un șir de acuzații și critici menite să o facă să se simtă inutilă. Poate fi un control invizibil, dar total, asupra vieții ei: cu cine are voie să vorbească, când iese din casă, cum se îmbracă și pe ce cheltuie banii. Astfel de restricții nu lasă urme la vedere, dar sunt la fel de apăsătoare ca o cușcă de fier.

Femeia ajunge să se simtă ca o marionetă, cu toate firele trase de partenerul abuziv. • “Îți interzic să vorbești cu cutare prietenă, nu-mi place de ea.” • “Te îmbraci prea provocator, schimbă-te, ce vrei, să te uiți după alții?” • “Dă-mi parola de la telefon, nu ai nimic de ascuns, nu?”

Acestea sunt fraze pe care Maria le aude frecvent.

La început a crezut că o iubește mult și e gelos din dragoste. Dar încet și sigur, acest control i-a invadat toată existența.

Acest control este un model de comportament abuziv bazat pe putere inegală într-o relație, prin care agresorul își subjugă partenerul, degradându-i autonomia și stima de sine. Nu îi dă voie să ia nicio decizie singură, îi controlează finanțele și îi limitează orice contact cu exteriorul.

Dacă Maria primește salariul pe card, de pildă, el îi ia cardul și îi alocă “bani de cheltuială” strict pentru strictul necesar, urmărindu-i fiecare leu. O ține astfel dependentă economic, ca să nu poată pleca. Încetul cu încetul, toate deciziile, până și cele mărunte, îi sunt furate. Viața ei nu-i mai aparține.

 

La nivel psihologic, efectele sunt devastatoare. Fără să-și dea seama, victima ajunge să îi cedeze agresorului controlul asupra propriei sale realități.

Când el îi spune obsesiv că nu valorează nimic, ea sfârșește prin a-l crede. Când el o insultă  “proastă, urâtă, nimeni altcineva n-ar sta cu tine”, în timp, ea începe să simtă că merită aceste cuvinte și că altcineva nu ar putea s-o iubească vreodată. Insultele și umilințele sistematice sapă adânc, subminându-i încrederea în sine până când aceasta aproape dispare. Iar amenințările, fie ele directe („te omor dacă mă părăsești”), fie voalate („dacă pleci, îți iau copiii și nu-i mai vezi”), o paralizează de frică.

Chiar dacă nu a lovit-o încă, abuzatorul își terorizează partenera psihologic, creând traume invizibile. Studiile arată că un asemenea abuz emoțional prelungit duce la depresie, stres post-traumatic și alte tulburări mintale grave, chiar dacă nu s-a ajuns (încă) la violență fizică.

Această dinamică bolnavă e greu de înțeles din afară. Mulți se întreabă: “De ce nu pleacă pur și simplu? De ce stă și îndură?”

Răspunsul este complicat. O relație toxică își țese firele ca o pânză de păianjen: la început lipicioasă, apoi din ce în ce mai strânsă.

Maria își amintește că la început soțul ei era afectuos și atent. Ca multe victime, s-a îndrăgostit de un bărbat care părea bun. Violența nu începe brusc, cu un pumn, ci pe furiș, cu gesturi mici, exact cum spunea psihologul Gabriela Bădăluță: „Violența începe cu gesturi mici. Avem nevoie de mai multă psihologie în educație, de psihoeducație și blândețe pentru a rupe acest cerc.” La început, gelozia lui părea flatantă, autoritatea lui părea “siguranță”, criticile lui păreau “sfaturi pentru binele ei”. Controlul se strecoară încet, deghizat în iubire, până când victima e prea încurcată ca să mai vadă clar că a devenit prizonieră.

Încetul cu încetul, comportamentul abuziv se amplifică. Dacă la prima scenă violentă Maria a vrut să plece, el și-a cerut iertare în genunchi, cu lacrimi în ochi. “Iartă-mă, am avut o zi grea, n-o să se mai repete!”, și i-a adus flori a doua zi.

Ea a rămas, sperând că a fost doar un derapaj. Dar după o vreme totul s-a repetat. Agresorul folosește adesea această ciclicitate perversă: perioade de calm și afecțiune, urmate de tensiune crescândă, explozie de violență, apoi regrete și promisiuni că “nu va mai face”.

Este un carusel emoțional care o amețește pe victimă. În momentele bune, el poate fi tandru, îi spune că o iubește și că “nu poate trăi fără ea”; în momentele rele, devine de nerecunoscut. Această alternanță o face pe victimă să spere mereu că “de data asta chiar se va schimba”, că regretă cu adevărat. Însă, de regulă, violența revine, iar ciclul o ia de la capăt. În tot acest timp, Maria trăiește într-o stare permanentă de incertitudine și frică, nicicând sigură pe terenul de sub picioare, nicicând liniștită cu adevărat.

Între timp, izolarea ei devine aproape totală. Prietenii s-au îndepărtat, pentru că de atâtea ori le-a refuzat invitațiile (nu o lăsa el să iasă) sau chiar i-a mințit ca să acopere comportamentul soțului.

Familia ei știe vag că “nu e prea fericită”, dar nimeni nu bănuiește adevărul, pentru că Maria zâmbește trist și spune “sunt obosită, am multe pe cap”. Agresorul a reușit să o facă să tacă, de frică și de rușine, astfel că nimeni din jur nu intervine. “Problemele lor de cuplu”, zic vecinii, auzind uneori certuri prin pereți, dar întorc privirea. Iar Maria ajunge să creadă și ea că nimeni nu o poate ajuta. Neîncrederea și izolarea sunt armele cele mai puternice ale agresorului.

Pentru unele femei, coșmarul ia sfârșit abia în momentul în care se întâmplă de neconceputul: partenerul abuziv le ia viața.

 Cuvântul “femicid” pare abstract, dar realitatea din spatele lui e însângerată.

 

Este vorba de uciderea unei femei pentru simplul fapt că e femeie, de obicei de către un iubit, soț sau fost partener care vrea să dețină controlul absolut asupra ei, chiar și cu prețul vieții.

În România, anul acesta (până la momentual actual, noiembrie 2025), 51 de femei și-au găsit sfârșitul astfel – ucise în propriile case, poate cu copiii de mână, de cei ce trebuiau să le ocrotească. Sunt 51 de tragedii care au lăsat în urmă copii orfani și familii distruse.

“O femeie moartă după ce a cerut ajutor este un eșec al sistemului. Nu mai putem accepta astfel de eșecuri,” spunea dureros de sincer una dintre persoanele prezente la eveniment Manifest Green Woman.

Femicidul nu este un accident și nici o explozie de moment inexplicabilă. În majoritatea cazurilor, el este punctul final al unei istorii de abuz. De multe ori, semnele au fost acolo: episoade repetate de violență, ordine de protecție încălcate, strigăte de ajutor rămase fără ecou.

Fiecare astfel de moarte violentă ne arată cât de grav poate degenera violența domestică atunci când este ignorată.

 

În mintea agresorului: putere, teamă și control

Ne-am obișnuit să vorbim despre victime cu empatie și e firesc, ele au nevoie de sprijin. Dar pentru a preveni violența, trebuie să înțelegem ce se petrece și în mintea agresorului, fără însă a-i găsi scuze.

Cum poate cineva să facă rău persoanei pe care pretinde că o iubește? Ce îl face pe un om să își terorizeze partenerul?

Portretul clasic al agresorului domestic nu e întotdeauna simplu de recunoscut. Nu toți sunt bețivi violenți sau psihopați ireversibili, cum s-ar putea crede. Mulți par oameni obișnuiți în societate,  respectuoși cu ceilalți, poate chiar șarmanți cu prietenii și cunoscuții. Monstrul iese la iveală între pereții casei, în intimitatea unde își permite să își dezlănțuie furia și disprețul. Adesea, motivul central care se conturează este nevoia acută de putere și control.

Agresorul simte, conștient sau nu, că dacă nu domină, își pierde valoarea sau identitatea. Poate a crescut într-un mediu unde a văzut violență și a învățat că “a iubi” înseamnă “a poseda”.

Poate poartă traume nerezolvate, frustrări sau complexe de inferioritate pe care le proiectează asupra partenerei. Unii agresori au o gelozie patologică și o teamă de abandon atât de mare, încât preferă să își “țină aproape” partenera prin orice mijloace – inclusiv teroare. Alții aderă rigid la credințe patriarhale: consideră că bărbatul e “șeful” și femeia trebuie supusă, iar dacă nu ascultă “merită pedepsită”.

Un fir comun al comportamentului agresorilor este lipsa de empatie și autocontrol emoțional. În loc să își gestioneze furia sau nesiguranța într-un mod sănătos, lovesc în exterior. Ei dau vina pe victimă pentru propriile izbucniri (“m-ai provocat”, “din cauza ta m-am enervat”), refuzând să-și asume responsabilitatea.

De multe ori sunt buni manipulatori și exploatează vulnerabilitățile victimei: dacă știu, de pildă, că ea are o relație tensionată cu familia sau puțini prieteni, vor specula asta izolând-o complet.

Dacă știu că are o traumă sau o insecuritate (să zicem, se simte complexată de greutate sau de vreo experiență trecută), nu vor ezita să scoată “arma” aceea într-o ceartă (“cine te-ar vrea pe tine așa grasă, ar trebui să-mi mulțumești că stau cu tine”). Este o cruzime deliberată, dar în mintea agresorului se justifică prin scopul lui suprem: să dețină controlul.

Trebuie spus clar: niciun factor exterior: alcoolul, banii, gelozia, stresul cotidian, nu determină automat un om să devină agresor.

Violența este o alegere! Mulți oameni săraci, stresați sau care au suferit traume nu își bat partenerele. Cei care recurg la violență aleg această formă de răspuns pentru că, undeva în sistemul lor de valori, consideră că au dreptul s-o facă sau că așa “se rezolvă” problemele.

Ei caută puterea absolută în cuplu. Iar puterea, în viziunea lor distorsionată, se manifestă prin subjugare și teroare. În fond, agresorul este adesea un om slab și înspăimântat, care își ascunde fricile în spatele pumilor sau al amenințărilor.

Îi e frică de egalitate, îi e frică de autonomia femeii de lângă el, îi e frică să nu fie părăsit  și atunci preferă să guverneze prin frică.

Desigur, această radiografie psihologică a agresorului nu scuză cu nimic faptele. Explicația nu este scuză. Societatea trebuie să-l tragă la răspundere și să protejeze victima, indiferent de dramele personale care l-au făcut abuziv.

Însă a înțelege mecanismele poate ajuta la prevenire. De exemplu, dacă știm că un semnal timpuriu este tendința de a izola partenera (să-i controleze telefonul, să o îndepărteze de prieteni, să îi interzică activități), putem interveni sau putem educa tinerele să recunoască acest red flag.

Dacă știm că mulți agresori își “îmbracă” controlul în declarații de iubire (“Fac asta pentru că țin la tine, nu suport să te împart”), atunci și fetele, și băieții trebuie învățați să deosebească iubirea de posesivitate.

La conferința de la Biblioteca Națională, un vorbitor a spus un lucru esențial: bărbații și femeile nu reprezintă două tabere adverse în această problemă.

Nu este o luptă a sexelor, ci o luptă a tuturor împotriva violenței și a mentalităților greșite. Sunt mulți bărbați care condamnă din suflet abuzurile: fie că au fost martori ai suferinței mamelor lor, fie că pur și simplu cred în egalitate și respect. Ei trebuie implicați activ în schimbare. 

Cu alte cuvinte, să le arate clar că violența nu dovedește “tărie de caracter”, ci lașitate și incapacitate de autocontrol.

 

Rolul bărbaților în combaterea violenței este crucial: să își educe fiii să își gestioneze altfel furia și emoțiile, să își trateze partenerele cu respect; să își interpeleze prietenii când îi aud vorbind cu dispreț despre femei sau făcând glume misogine; să fie modele de comportament non-violent în propriile lor familii.

Vindecare și schimbare: drumul către o lume fără violență

Povestea Mariei noastre imaginare ar putea continua în două feluri. Într-un scenariu sumbru, nimeni nu intervine, iar ea rămâne captivă ani de zile sau devine la rândul ei o știre tragică. Dar într-un scenariu luminos, ceva  sau cineva sparge cercul vicios.

Poate o prietenă insistentă care o convinge să ceară ajutor. Poate un psiholog care o face să înțeleagă că nu e vina ei și că merită o viață mai bună. Poate intervenția promptă a autorităților, care îl opresc pe agresor înainte să fie prea târziu. Schimbarea este posibilă, iar speranța există. Iar asta a fost, de fapt, esența manifestului lansat pe 3 octombrie: să arate că violența domestică nu este un dat implacabil al societății noastre, ci un fenomen care poate fi prevenit și oprit.

Manifestul pentru Non-Violență, Respect și Egalitate este un apel la acțiune. Printre soluțiile propuse se numără respingerea fermă a oricărei forme de violență, adică zero toleranță la nivel social. Apoi, readucerea respectului și egalității în centrul vieții sociale, prin educație și modele pozitive oferite tinerilor. Manifestul insistă și pe educarea noilor generații în spiritul non-violenței adică introducerea de programe de educație civică și emoțională în școli, unde băieții și fetele să învețe de mici despre empatie, comunicare non-violentă și gestionarea conflictelor fără agresiune.

 

O altă direcție esențială este implicarea reală a statului în protejarea victimelor și pedepsirea agresorilor, căci legi avem, dar ele trebuie aplicate ferm ordine de protecție rapide și monitorizate, polițiști și magistrați instruiți să gestioneze sensibil astfel de cazuri, adăposturi finanțate corespunzător pentru victime.

 

Educația emoțională este unul dintre aceste remedii de bază. Gabriela Bădăluță, psiholog al Clinicii Marfil și speaker la eveniment, a insistat asupra acestui aspect: fără alfabetizare emoțională, cercul violenței cu greu va fi rupt. Dacă generații întregi de copii au crescut fără să li se vorbească despre sentimente, fără să li se arate cum să-și gestioneze furia altfel decât cu pumnul, nu e de mirare că astăzi avem adulți care își rezolvă frustrările prin violență. “Avem nevoie de mai multă psihologie în educație, de psihoeducație și blândețe pentru a rupe acest cerc”, spune Gabi Bădăluță.

Asta înseamnă să introducem în școli programe de dezvoltare socio-emoțională, să pregătim profesorii să identifice și să medieze din timp comportamentele agresive ale copiilor, să încurajăm băieții să își exprime vulnerabilitățile altfel decât prin furie reprimată. Empatia se învață, la fel și respectul reciproc. De asemenea, trebuie să lucrăm și cu mentalitatea comunităților: să nu mai întoarcem privirea când știm că “la vecini se aud certuri urâte”, să nu mai dăm vina pe victimă (“sigur a făcut ea ceva”), să transmitem clar mesajul că violența nu e acceptabilă și nu e “treabă de familie” atunci când încalcă legea și drepturile omului.

Un alt punct subliniat de Gabi Bădăluță este legătura dintre minte și corp în contextul traumelor, adică sănătatea psihosomatică. Faptul că victimele ajung să somatizeze psihologic suferința (cum am văzut în cazul Mariei, cu insomnii, dureri și probleme medicale pe fond de stres) ne arată că vindecarea trebuie să fie completă. Nu este suficient să fie înlăturat pericolul fizic; rănile emoționale trebuie și ele vindecate, altfel corpul va continua să poarte povara traumei. De aceea, e nevoie de servicii de consiliere și terapie accesibile pentru supraviețuitoarele violenței. Totodată, conștientizarea legăturii minte-corp ar trebui să ne facă mai atenți la semnalele timpurii: o femeie mereu bolnăvicioasă, anxioasă, izolată, poate ascunde un abuz domestic în spate. Dacă medicii de familie, profesorii, colegii ar fi instruiți să recunoască aceste semne, multe situații ar putea fi investigate și ajutorul oferit la timp.

În multe povești de viață ale femeilor din România, violența nu apare doar ca un episod izolat, ci ca un fir roșu care se repetă în tăcere, din generație în generație.

Inițiativa Green Women, coordonată de Lavinia Șandru, vine exact în acest punct sensibil: acolo unde durerea nu mai poate fi negată, dar nici nu știe încă să ceară ajutor. Lavinia își asumă, cu hotărâre, rolul de organizatoare a unei mișcări care spune răspicat „stop violenței împotriva femeii” și creează contexte reale de conștientizare.

Prin evenimentele pe care le dezvoltă și prin caravana pe care o pregătește la nivel național, ea își dorește să ajungă în orașe și comunități în care subiectul abuzului este încă ascuns „sub preș”, pentru ca fiecare femeie să audă, măcar o dată, că viața ei contează, că durerea ei este legitimă și că există ieșire din cercul fricii, al rușinii și al femicidului normalizat.

Alături de această direcție, Paula Stoica, profesor universitar la UNED Madrid, aduce o altă fațetă importantă: aceea a femeii care creează, cercetează, inițiază proiecte și are nevoie de sprijin ca să își ducă munca mai departe.

Mesajul ei este limpede: femeile care au idei, vocație și inițiativă nu trebuie să rămână singure în fața obstacolelor.

De aceea, aceste valori sunt susținute și de Daniela Bădăluță, președinte și fondator al Recrex România, care se raliază aceleiași viziuni de protejare, încurajare și susținere a femeilor, atât în plan profesional, cât și în plan personal.

Pentru ele, dar și pentru cele care se află în proces de reconstrucție după experiențe de violență sau abuz, Clinica Marfil a creat o linie deschisă de fonduri, menită să susțină accesul la sprijin psihologic și terapeutic. În acest demers, un rol esențial îl are și Gabi Bădăluță, psiholog, psihoterapeut și fondatoarea Clinicii Marfil, care se implică activ în campanii de conștientizare și proiecte dedicate femeilor aflate în situații de vulnerabilitate.

În spatele acestei inițiative se află o convingere simplă și profundă: vindecarea nu este un lux, ci o nevoie de bază.

Atunci când o femeie primește sprijin emoțional, terapeutic și, la nevoie, financiar, nu se vindecă doar o rană individuală, ci se schimbă treptat o cultură întreagă, în care femeile încep să-și revendice dreptul la siguranță, demnitate și o viață trăită în propriul lor adevăr.

 
 

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Ziua Mondială a Sănătății Mentale, stabilită încă din anul 1992 de Federația Mondială pentru Sănătate Mentală, este omagiată în fiecare an pe 10 octombrie și reprezintă un prilej cu care, atât comunitățile profesioniștilor în sănătate mentală, cât și ale persoanelor preocupate de sănătate în general, se unesc în jurul acestei teme cu scopul de a  crește gradul de conștientizare și de educație colectivă și de a crea o calitate mai subtilă a înțelegerii și gestionării acestor afecțiuni și a tulburărilor de comportament.

Necesitatea de a acționa în acest sens este esențială deoarece sănătatea mentală are valoare intrinsecă și fundamentală și este parte constitutivă a stării noastre de bine.

Boala mentală, numită de asemenea tulburare a sănătății mentale,se referă la o gamă vastă de afecțiuni ale sănătății mentale, adică tulburări ale dispoziției, rațiunii și comportamentale.

Fără să facem o prezentare exhaustivă, amintim câteva dintre cele mai comune: depresia, tulburările anxioase, de alimentație și comportamentele adictive. Mulți oameni manifestă probleme de sănătate mentală, uneori. Dar o problemă de sănătate mentală se transformă într-o boală mentală atunci când semnele și simptomele devin permanente, cauzează stres și afectează capacitatea normală de funcționare a organismului.

Sănătatea mentală cuprinde bunăstarea emoțională, psihologică și socială și este importantă în toate etapele vieții noastre, începând cu copilăria, adolescența și până la vârsta adultă sau senectute.

Starea sănătății noastre mentale ne ajută să stabilim felul în care gestionăm stresul,  cum relaționăm cu ceilalți oameni sau modul în care luăm decizii și dăm formă lumii în care trăim.

Sănătatea mentală este determinată  de o interacțiune complexă de factori de stres și vulnerabilitate individuali, sociali și structurali.

Mai mult decât atât, sănătatea mentală este un drept uman fundamental.

Sănătatea mentală reprezintă un factor determinant în dezvoltarea personală.

Afecțiunile din registrul sănătății mentale includ  tulburări mentale, dizabilități psihosociale, dar și alte stări mentale asociate cu un nivel ridicat de neliniște sau risc de comportament autodistructiv.

Sănătatea mentală ne poate ajuta să:

Când semnele nu mai pot fi neglijate

Semnele și simptomele unei boli mentale pot varia în funcție de tulburare, circumstanțe și alți factori, influențând emoțiile noastre, gândurile sau comportamentele.

Enumerăm câteva indicii și simptome:

Uneori, simptomele unei boli mentale apar ca probleme fizice, precum o durere de spate, de stomac, durere de cap, dar și alte stări de disconfort inexplicabile.

Ce înseamnă stigmatizare, prejudecată sau discriminare a persoanelor cu tulburări mentale?

Multe dintre persoanele care suferă de o boală mentală nu primesc ajutor pentru aceasta. Deseori, ele evită sau pur și simplu întârzie căutarea unu tratament, de teamă să nu fie tratate diferit sau chiar marginalizate de comunitate.

Stigmatizarea, prejudecata și discriminarea persoanelor cu o boală mintală poate reprezenta un mod subtil și evident de a le cauza și mai multă suferință. De aceea, este deosebit de important să cunoaștem cum se manifestă și ce putem face ca să eliminăm aceste bariere care împiedică afirmarea unei atitudini corespunzătoare față de toți oamenii.

Stigmatizarea ia naștere din lipsa de cunoaștere sau din teamă, ambii factori influențând în mod negativ și necorespunzător abordarea sănătății mentale.

Există trei tipuri de stigmatizare:

Stereotipuri și prejudecăți  – Persoanele cu o boală mentală sunt periculoase, incompetente, vinovate de situația lor și de neînțeles.

Stereotipuri și prejudecăți  – Sunt periculos, incompetent și vinovat.

Stigmatizarea nu afectează doar persoanele care suferă de o tulburare mentală, ci și pe cei care le susțin, prieteni sau familie.

Să cunoaștem sau să fim în contact cu o persoană cu o boală mentală reprezintă în sine o formă de a reduce discriminarea, pentru că diminuează teama și crește conștiința de a trăi cu o boală mentală. Oamenii care vorbesc și își împărtășesc experiențele îi pot ajuta și pe ceilalți să își împărtășească propriile situații, căutând cea mai bună modalitate de a se trata, cu mai multă lejeritate. 

Cum putem noi contribui și veni cu soluții pentru reducerea stigmatizării?

Crizele psihologice și tehnici de intervenție

O criză psihologică apare atunci când o persoană se simte copleșită de problemele sau situațiile dificile pe care nu știe cum să le gestioneze. Din această cauză se poate simți tristă, speriată, supărată sau confuză, nu poate sau îi este greu să gândească cu claritate și să ia decizii.

Uneori, putem să observăm aceste schimbări de stare și de comportament chiar la persoanele dragi, un prieten apropiat sau chiar un membru al familiei. Să fim toleranți, să le fim alături și chiar să îi  ghidăm în unele cazuri spre suportul unui specialist, astfel încât să nu treacă singure prin aceste provocări ale vieții, reprezintă modul nostru de a le arăta că ne pasă, că le respectăm experiențele și că există soluții de specialitate, care pot explora aspectele subtile ale acestor situații, până la ameliorarea și rezolvarea lor.

Care sunt câteva dintre tehnicile de intervenție în crize?

Există însă și lucruri pe care e indicat să le evităm ca să nu înrăutățim situația de criză a cuiva.

Aceste tehnici de intervenție de bază în crizele psihologice pot fi învățate și folosite de aproape oricine vrea să ajute un alt semen într-un moment dificil. Esențial este să ne dezvoltăm empatia, răbdarea și disponibilitatea de a asculta fără a judeca și în situațiile limită să îndrumăm spre suportul de specialitate al unui profesionist în sănătate mentală, care dispune de  experiență și un registru corespunzător de metode și tehnici de intervenție.

Cum vorbim despre problemele de sănătate mentală?

Pentru a obține ajutor, primul pas este să ne exprimăm dorința, să solicităm ajutorul. Însă, deseori, poate fi foarte dificil să știm de unde să începem sau cu cine să vorbim.

Când există probleme emoționale, primul lucru care trebuie făcut este găsirea unei modalități de a vorbi despre emoțiile experimentate. Pentru mulți dintre noi acest lucru se dovedește a fi o provocare, în special când dialogul este purtat cu alte persoane sau când nu știm cum să începem conversația, cu cine și ce să spunem.

Să vorbești cu altcineva despre sănătatea ta mentală poate fi dificil, dar esențial atunci când vrei să primești ajutor. 

Pentru început,  identificarea propriilor emoții și notarea lor pe un caiet, poate fi foarte utilă, un proces care pregătește dialogul ulterior cu o persoană din exterior, prieten sau specialist în sănătate mentală.

Să ținem cont că nu există o singură cale de a vorbi despre sănătatea mentală și nici persoana perfectă, însă ce contează cu adevărat este să găsim acel om, alături de care să nu simțim greutatea dialogului referitor la problema cu care ne confruntăm, acel om care simțim că ne ascultă,              într-adevăr. Pas după pas, se creează calea.

Să nu uităm că exemplul propriu poate servi drept ajutor și imbold și celorlalți spre curajul de a-și găsi sprijin și însănătoșire. Este surprinzător să constatăm că împărtășind experiențele proprii, ne dăm nouă înșine prilejul de a deveni mai conștienți de importanța menținerii sănătății, la toate nivelele.

PsihoEducația, prin informarea corespunzătoare și permanentă crește nivelul de conștientizare asupra importanței sănătății noastre, dar și a membrilor familiei, prietenilor sau a altor membrii ai comunității. 

PsihoEducația rafinează și consolidează calitatea noastră umană, dar și capacitatea uluitoare de a ne înțelege și gestiona  în mod asumat ceea ce simțim și prin urmare, ceea ce trăim.

Articol Sănătatea Mentală – Drept uman universal

Redactor: Mihaela Cristea

Clinica Marfil -Cursuri și Terapie

Surse:

  1. L.Sherman. (10 aprilie, 2023). How To Help Someone Having a Mental Health Crisis.
  2. Psychiatry.org – Ce însemană stigmatizarea și discriminarea?
  3. Childmind.org – Cum vorbim despre problemele legate de sănătatea mentală? (articol)

Într-una din prefețele Edițiilor Amici di Dirk, apreciată că moștenire a fiului său, Dirk, Doctorul Hamer își devoalează dorința ca aceasta să fie cândva considerată ca cea mai mare binecuvântare din medicină. „Nimeni nu poate spune că nu se poate înșela. Îmi doresc în mod special să nu fiu „crezut”, ci sistemul însuși, verificabil și dovedit cu probabilitate maximă.”

În continuare, dorim să oferim tuturor o bună înțelegere și profundă recunoaștere a ceea ce cunoaștem azi despre Noua Paradigmă biologic-științifică, bazată pe Cele 5 Legi Biologice care guvernează Biologia și pe care le datorăm descoperirilor revoluționare ale cercetătorul german, Dr. Ryke Geerd Hamer.

(Dr. Fernando Callejón – Doctor în Psihobiologie și Președintele primului curs de Noua Medicină Germanică susținut în Argentina, în 1995)

Din 17 Mai, prin descoperirile care au răsturnat vechea paradigmă medicală

Născut pe 17 mai 1935, în Mettmann, Germania, Doctorul Ryke Geerd Hamer a studiat medicina, teologia și fizica, obținându-și acreditările ca teolog și doctor în medicină la Universitatea din Tübingen, Germania. Practica medicală a desfășurat-o timp de câțiva ani în diferite spitale universitare din țară. După obținerea specializării în Medicină Internă, a început să lucreze ca internist în Spitalul Universitar din Tübingen, unde i s-a atribuit responsabilitatea îngrijirii bolnavilor de cancer și unde a cunoscut-o și pe viitoarea soție, dr. Sigrid Hamer.

În anul 1978, fiind în vacanță la Roma împreună cu familia, ocazie cu care intenționa să ofere sprijin medical voluntar oamenilor bolnavi din cartierele sărace ale orașului, Hamer este anunțat că fiul său Dirk a fost împușcat accidental de Prințul Emmanuel de Savoia, gravitatea și complicațiile suferite având ca urmare moartea tânărului câteva luni mai târziu, chiar în brațele tatălui său.

La scurt timp după moartea fiului său, Dr. HAMER este diagnosticat cu cancer testicular. Fiindcă niciodată nu a fost grav bolnav a postulat că dezvoltarea cancerului ar putea fi strâns legat de pierderea subită a fiului său.

De fapt, în onoarea fiului, el a și denumit acest șoc neașteptat un DHS – Sindromul Dirk Hamer.

Numai ce simți în momentul unui DHS (Sindrom Dirk Hamer) poate decide conținutul conflictului biologic.

Moartea lui Dirk și propria experiență cu cancerul l-au purtat pe Dr. Hamer într-o călătorie științifică extraordinară, irepetabilă.

În acea perioadă Internist – Șef la o clinică oncologică din Munich, a început să investigheze experiențele pacienților săi cu cancer, realizând foarte curând că la fel ca și în cazul lui, toți trăiseră un șoc emoțional neașteptat și caracteristic. A hotărât să-și ducă demersul mai departe, urmându-și ideea că toate procesele corporale sunt controlate din creier. Astfel a analizat CT-urile pacienților săi și le-a comparat cu registrele medicale și psihologice corespondente. Spre uimirea sa, a descoperit o corelare clară între diferite „șocuri de conflict’’, cum se manifestă aceste șocuri în organ și cum toate aceste procese sunt conectate la creier.

Nucleul unei Științe Umane

Continuând ideea de mai sus, celulele cerebrale impactate trimit un semnal biochimic celulelor corespunzătoare ale corpului, provocând creșterea unei tumori, necroza unui țesut sau pierderea funcționalității, în funcție de învelișul cerebral care primește șocul. Motivul pentru care conflicte specifice sunt irecuzabil unite cu zone precise ale creierului este că, de-a lungul istoriei evoluției umane, fiecare zonă din creier a fost programată ca să răspundă instantaneu la conflicte care ne puteau pune în pericol supraviețuirea.

De exemplu, trunchiul cerebral – cea mai veche/bătrână parte a creierului nostru – este programat să răspundă de elemente de bază ale supraviețuirii, precum respirația, reproducerea și hrănirea.

Partea cea mai tânără – cerebelul – este în legătură cu chestiuni de tip social și teritorial.

De asemenea, Dr. Hamer a descoperit că fiecare boală traversează două faze:

Dr. Hamer și-a numit descoperirile „Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine’’ fiindcă cercetarea sa este în acord complet cu legile naturale ale Embriologiei și cu logica evoluției.

Pe parcursul vieții sale și-a demonstrat și confirmat descoperirile prin peste 40.000 de studii de caz.

Noua Paradigmă Științifică

Explicația dată bolii, ca interacțiune semnificativă între psihic, creier și organul corespunzător, infirmă viziunea că aceasta apare din hazard sau dintr-o greșeală a Naturii. Astfel, cercetările sale schimbă radical teoriile existente în medicina convențională.

 „Ca să fii cel mai bun, studiază ca și cum ai fi cel mai rău’’
(autor anonim)

Teza sa post-doctorală, prezentată la Universitatea din Tübingen a avut ca obiectiv demonstrarea descoperirilor sale în cazuri echivalente, consecința fiind învățarea și studierea științei Noii Medicine Germanice® de către toți studenții la medicină contribuind astfel semnificativ la recuperarea tuturor pacienților.

„În fața comisiei de evaluare și a Doctorului Hamer au fost aduși trei pacienți, bolnavi (diagnostic – doi oameni care un știu despre ce e vorba: pacientul nu știe ce boală are și medicul nu știe din ce cauză). Cu acordul lor și acuzând diferite tipuri de dureri în corp, neștiind ce diagnostic au,  acești oameni au fost internați și au fost supuși diferitor investigații medicale. Medicii prezenți în sală cunoșteau deja diagnosticul pacienților, nu și Doctorul Hamer care a cerut să se uite doar un CT al acestora, după care a început să scrie de ce afecțiune suferea fiecare om, fără să aibă acces la alte analize, ci doar citind Computerul Tomograf prezentat. A identificat corect afecțiunea fiecăruia în parte, ba mai mult, unuia dintre ei i-a indicat și prezența unei eczeme la piciorul stâng.’’
(Ionuț Săndulache – ambasador al științei descoperite de Dr. Hamer)

Spre marea sa uimire, comisia universității i-a respins lucrarea și a refuzat reevaluarea tezei, în premieră în istoria universităților. Însă asta nu a fost tot… La scurt timp după ce și-a prezentat teza, Hamer a fost pus în situația dificilă de a alege între  renegarea cercetărilor sale și poziția de medic din cadrul clinicii. Descoperirile sale aveau fundamente științifice solide, cum de era posibil așa ceva? Scrisori ale pacienților lui, adresate autorităților din sistemul sănătății au rămas fără răspuns, însă Dr. Hamer și-a continuat practica în zona privată, ulterior alegerii de a părăsi mediul Universității.

Hărțuirea Dr. Hamer a atins apogeul în momentul când, la 54 de ani, nefiindu-i dezaprobată munca științifică, i-a fost retrasă licența medicală fiindcă a refuzat să renunțe la descoperirile sale despre originea cancerului și se lase guvernat de principiile medicinii clasice. Fără drept de practică, depinzând de tehnica medicală a altor medici, a decis să meargă mai departe cu munca sa.

A analizat peste 10.000 de cazuri și a reușit să extindă descoperirea Celor 5 Legi Biologice ale NMG în practic toate bolile cunoscute în medicină. În tot acest timp, era atacat cu îndârjire și constanță, primind apelative rușinoase, grele, nedemne de orice om, asupra sa planând inclusiv suspiciunea unei boli mentale, ca urmare a părerilor unor psihiatrii aleși de anumite instanțe.

Ca rezultat al acestor eforturi consistente de suprimare a descoperirilor Dr. Hamer, timp de aproape 30 de ani, milioane de pacienți au fost privați de posibilitatea de a fi tratați potrivit Noii Medicine Germanice, prin abordarea sa umană și non-invazivă!

Furnizând servicii medicale fără aviz de liberă practică, Dr. Hamer a primit 19 luni de închisoare. Căutând în arhivele sale, un reprezentant al poliției s-a văzut nevoit să admită, în timpul procesului, că după cinci ani, între 6000 – 6500 de pacienți cu cancer „terminal’’ erau, în mod ironic, în viață. Ce indice de succes al NMG!

În ciuda celor două ordine emise de Instanță, Universitatea din Tübingen refuză să recunoască tot aportul științific al Dr. Hamer.

Pentru omenire

„Mai ușor dezintegrezi un atom decât o prejudecată.’’
(Albert Einstein)

În cadrul Primului Congres Internațional despre Tratamentul Medical Complementar și Alternativ al Cancerului, din 14/15 mai 2005, unde Dr. Hamer a expus Cele 5 Legi Biologice ale NMG, participanții prezenți i-au propus Premiul Asturiei  (Premiile Asturiei sunt cele mai prestigioase Premii din Spania, oferite de Fundația Prințesa Asturiei), recunoaștere pe care inițial a declinat-o, ulerior, cu o modestie demnă de calitatea umană pe care o încarna și cu gândul întotdeauna la binele pacienților săi, pe care nu dorea nicidecum să îi priveze de vreun drept, a acceptat premiul, cu două condiții însă:

  1. „Mi se va oferi premiul oficial pentru a-mi putea desfășura profesia de doctor în medicină.
  2. Mai exact, acest permis reînnoit îmi va permite să practic Noua Medicină Germanică®, o disciplină care a primit 30 de verificări oficiale.’’

Un deschizător de drumuri – excelența biologică a fiecărui om

Altruismul său și determinarea de a-i ajuta pe ceilalți să se ajute, să se cunoască și să trăiască în armonie, sănătoși, în acord cu Natura din care provin și care-i guvernează indiscutabil dinspre interior, ne rămân ca datorie, ca onoare de a da mai departe această moștenire umană și de a ne comporta la apogeul acesteia.

„Perfecțiunea este un dar al îngerilor și al lui Dumnezeu.’’
(Gabi Bădăluță – Totul despre sâni Vol. 1)

Dr. Ryke Geerd Hamer și-a îmbrățișat condiția umană, în care i-a fost investit harul genialității. Și a făcut un lucru extraordinar cu el. Poate că am putea face o listă a ceea ce mulți numim „defecte’’ ale sale, dar, orientați spre cunoaștere de sine și evoluție persoanală reală, e de datoria noastră să privim latura educativă a descoperirilor sale – înțelegerea vieții și a sănătății din interior și să considerăm că în acest caz, balanța înclină în favoarea marelui bine comun pe care l-a desăvârșit într-o viață dedicată cercetării, cunoașterii și solidarității umane.

Lumea din care s-a ridicat și căreia i-a predat ștafeta științei biologice a înțelegerii de sine, a constituit un teren fertil dezvoltării multor metode și tehnici de autocunoaștere care susțin sănătatea, procesele interne individuale de explorare a emoțiilor reprimate, dramelor trăite, a conflictelor emoționale sau a cauzele bolilor și implicit, a vindecării.

Muzică terapeutică

„De douăzeci de ani iubesc o fată

De când m-a sărutat, pe vremea când eram studenți

Și capela micuță ne primea înăuntru noaptea.

Copilă! Copila mea!

De douăzeci de ani iubesc o fată

Și o iubesc tot mai mult în fiecare zi

Cu ochii ei albaștri ca dimineața și părul negru ca noaptea.

Și de atunci, umblu vrăjit ca într-un vis,

Copilă! Copila mea!

Cerul zâmbește!

Zâmbetul tău îl văd în cele cinci fețe pe care mi le-ai dat

Și în care ești întotdeauna TU! (…)’’

Pentru soția sa, în 1976, cu ocazia celei de-a 20-a aniversări împreună, Hamer a compus o o melodie – muzică pentru însănătoșire – despre care el considera că are efect vindecător asupra persoanelor care sufereau de boli cronice în fază de recuperare.

Despre muzica sa, din punct de vedere al NMG, Giovanna Conti a publicat cartea – The Biological Meaning of Music -un instrument extraordinar și indispensabil tuturor celor care studiază muzica.

Cartea conține 3 diagrame care demonstrează modul în care a doua lege biologică se aplică compozițiilor muzicale folk și clasice. Această descoperire a fost verificată de dr. Hamer, precum și de alți doi profesori europeni de muzică renumiți.

„Uneori viața are nevoie să se întoarcă spre interior pentru a putea crește în alte moduri.’’
Michael Meade

Surse:

„Totul despre sâni Vol. 1’’ – Gabi Bădăluță (sinteză și grafică) –  pentru a descoperi în detaliu și structurat o imersiune consistentă și aprofundată în biologia emoțiilor noastre și a patologiilor corelate cu sânul, vizitați:

Totul despre sâni Vol. I – Gabi Bădăluță – Clinica Marfil – Cursuri și terapie

Escuela 5 Leyes Biologicas Nueva Medicina Germanica Dr. Hamer

Welcome to LearningGNM

Ryke Geerd Hamer – Viața unui Geniu

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Iubirea – Întrebare și Răspuns

Indiscutabil, genialitatea Dr. Ryke Geerd Hamer reprezintă un pilon al evoluției omenirii. Misiunea sa, greu încercată de destin a fost purtată cu demnitate, respect și iubire față de știința pe care a cercetat-o cu sârguință și profunzime și față de oamenii cărora le-a dat-o spre cunoaștere. 

După ce a fost diagnosticat cu „cancer testicular avansat’’ și soția sa cu „cancer mamar’’, la scurt timp după moartea timpurie a fiului său Dirk, Dr. Hamer a început să-și pună întrebări cu privire la posibilitatea dezvoltării unui „cancer’’, în mod simultan, la două persoane tinere și fără un istoric medical serios și dacă acesta ar fi în relație cu experiența tragică a morții fiului lor. Acest gând a reprezentat începutul investigațiilor sale de a demonstra „ce provoacă boala.’’

Întâi a fost Intuiția, ulterior, Verificarea

Descoperiririle sale s-au conturat alături de bolnavii de cancer, al căror istoric medical îl investiga în calitate de medic. Nu cunoștea încă relația cauză-efect, însă a intuit și a explorat această idee în conversații care aveau ca scop aflarea părerii lor despre cauza bolii. Concluzia surprinzătoare a fost că toți pacienții cu cancer pe care i-a întrebat dacă anterior apariției bolii au trăit un eveniment traumatic sau un șoc neașteptat, extrem, au răspuns afirmativ.

Ce este DHS? – Sindromul Dyrk Hamer

Șoc emoțional acut, care se pretrece simultan în psihic, creier și în organul echivalent.

În NMG (Noua Medicină Germanică), DHS este un eveniment emoțional dureros, pe care nu l-am putut anticipa și pentru care nu am fost pregătiți. Din punct de vedere biologic, termenul „neașteptat’’ implică faptul că, „nepregătit pentru’’ situație, ar fi vătămător pentru cineva „prins cu garda jos.’’

Pentru a susține organismul în timpul unor crize neprevăzute, un Program Biologic Semnificativ Special în poziție stand-by pentru exact acel conflict, este activat instantaneu. Semnificația acestui PBS – Program Biologic Special al Naturii este de a îmbunătăți funcția organului, astfel încât omul să își poată gestiona și eventual rezolva conflictul. Mai exact, șocul puternic căruia psihicul nu îi poate face față  fiindcă este colpeșitor pentru subconștient, este preluat, în fracțiuni de secundă de creier. Simultan, este descărcat în corp, în funcție de nuanța conflictului. Acest proces marchează începutul unui program biologic special. 

(Totul despre sâni  Vol. 1– Psiholog Gabi Bădăluță)

Noua Medicină Germanică se referă la conflicte biologice corelate cu funcția organului corespondent. Astfel, organele canalului alimentar sunt corelate cu conflicte precum „conflictul de îmbucătură” (a nu fi capabil să prinzi, să înghiți, să digeri sau să elimini o îmbucătură), ale uterului și prostatei, cu conflicte de procreere sau ale pielii, cu conflicte de separare.

Deținând și gândirea simbolică, ființa umană poate experimenta de asemenea conflicte biologice, în sensul figurat, simbolic. În Medicina Germanică, un conflict de atac poate fi activat printr-o remarcă ofensatoare, un conflict de pierdere teritorială, printr-o mișcare nedorită, un conflict de foamete, prin pierderea veniturilor, un conflict de autodevalorizare, din cauza abuzului sau un conflict al fricii de moarte, printr-un șoc față de un diagnostic de cancer.

„Noua Medicină Germanică nu este „o medicină alternativă’’, nici „o medicină integrativă’’, nici complementară. Noua Medicină Germanică este fondată pe legi biologice naturale mai degrabă decât pe teorie. Ferm ancorată în Embriologie, NMG oferă un sistem științific complet, care permite identificarea cauzelor bolilor, acurateței dezvoltării lor și recunoașterea simptomelor care semnalează vindecarea.”
(Ph.D. Caroline Markolin – a studiat intens cercetările NMG, sub îndrumarea directă a Dr. Hamer, după ce l-a cunoscut, în anul 2002)

„Diferența dintre psihic, creier și corp este pur academică. În realitate, sunt unul.’’
(Dr. Ryke Geerd Hamer)

Triada Biologică

Iubirea – Întrebare și Răspuns

Indiscutabil, genialitatea Dr. Ryke Geerd Hamer reprezintă un pilon al evoluției omenirii. Misiunea sa, greu încercată de destin a fost purtată cu demnitate, respect și iubire față de știința pe care a cercetat-o cu sârguință și profunzime și față de oamenii cărora le-a dat-o spre cunoaștere. 

După ce a fost diagnosticat cu „cancer testicular avansat’’ și soția sa cu „cancer mamar’’, la scurt timp după moartea timpurie a fiului său Dirk, Dr. Hamer a început să-și pună întrebări cu privire la posibilitatea dezvoltării unui „cancer’’, în mod simultan, la două persoane tinere și fără un istoric medical serios și dacă acesta ar fi în relație cu experiența tragică a morții fiului lor. Acest gând a reprezentat începutul investigațiilor sale de a demonstra „ce provoacă boala.’’

Întâi a fost Intuiția, ulterior, Verificarea

Descoperiririle sale s-au conturat alături de bolnavii de cancer, al căror istoric medical îl investiga în calitate de medic. Nu cunoștea încă relația cauză-efect, însă a intuit și a explorat această idee în conversații care aveau ca scop aflarea părerii lor despre cauza bolii. Concluzia surprinzătoare a fost că toți pacienții cu cancer pe care i-a întrebat dacă anterior apariției bolii au trăit un eveniment traumatic sau un șoc neașteptat, extrem, au răspuns afirmativ.

Ce este DHS? – Sindromul Dyrk Hamer

Șoc emoțional acut, care se pretrece simultan în psihic, creier și în organul echivalent.

În NMG (Noua Medicină Germanică), DHS este un eveniment emoțional dureros, pe care nu l-am putut anticipa și pentru care nu am fost pregătiți. Din punct de vedere biologic, termenul „neașteptat’’ implică faptul că, „nepregătit pentru’’ situație, ar fi vătămător pentru cineva „prins cu garda jos.’’

Pentru a susține organismul în timpul unor crize neprevăzute, un Program Biologic Semnificativ Special în poziție stand-by pentru exact acel conflict, este activat instantaneu. Semnificația acestui PBS – Program Biologic Special al Naturii este de a îmbunătăți funcția organului, astfel încât omul să își poată gestiona și eventual rezolva conflictul. Mai exact, șocul puternic căruia psihicul nu îi poate face față  fiindcă este colpeșitor pentru subconștient, este preluat, în fracțiuni de secundă de creier. Simultan, este descărcat în corp, în funcție de nuanța conflictului. Acest proces marchează începutul unui program biologic special. 

(Totul despre sâni  Vol. 1– Psiholog Gabi Bădăluță)

Noua Medicină Germanică se referă la conflicte biologice corelate cu funcția organului corespondent. Astfel, organele canalului alimentar sunt corelate cu conflicte precum „conflictul de îmbucătură” (a nu fi capabil să prinzi, să înghiți, să digeri sau să elimini o îmbucătură), ale uterului și prostatei, cu conflicte de procreere sau ale pielii, cu conflicte de separare.

Deținând și gândirea simbolică, ființa umană poate experimenta de asemenea conflicte biologice, în sensul figurat, simbolic. În Medicina Germanică, un conflict de atac poate fi activat printr-o remarcă ofensatoare, un conflict de pierdere teritorială, printr-o mișcare nedorită, un conflict de foamete, prin pierderea veniturilor, un conflict de autodevalorizare, din cauza abuzului sau un conflict al fricii de moarte, printr-un șoc față de un diagnostic de cancer.

„Noua Medicină Germanică nu este „o medicină alternativă’’, nici „o medicină integrativă’’, nici complementară. Noua Medicină Germanică este fondată pe legi biologice naturale mai degrabă decât pe teorie. Ferm ancorată în Embriologie, NMG oferă un sistem științific complet, care permite identificarea cauzelor bolilor, acurateței dezvoltării lor și recunoașterea simptomelor care semnalează vindecarea.”
(Ph.D. Caroline Markolin – a studiat intens cercetările NMG, sub îndrumarea directă a Dr. Hamer, după ce l-a cunoscut, în anul 2002)

„Diferența dintre psihic, creier și corp este pur academică. În realitate, sunt unul.’’
(Dr. Ryke Geerd Hamer)

Triada Biologică

Ø Psihicul

În NMG psihicul este considerat parte integrală a biologiei umane. Este „organul’’ care recunoaște în mod inerent pericolul. În secunda în care s-a produs un DHS, psihicul asociază cu evenimentul o particularitate, o temă specifică a unui conflict biologic, precum „separarea de un partener’’, „frământări legate de cuib’’, „furie legată de teritoriu’’ sau „pierderea unui copil’’. Această asociere are loc într-o fracțiune de secundă și în întregime la nivel subliminal.

Așadar, citirea și evaluarea subiectivă a situației conflictuale realizate de subconștient este cea care determină ce Program Biologic Special va fi activat. Cu toate acestea, modul exact în care mintea subconștientă percepe conflictul specific, este revelat doar în momentul apariției simptomelor fizice. O afecțiune a pielii sau o formă de cancer depinde de modul în care a fost experimentat conflictul biologic în momentul DHS.

Ø Creierul

În momentul DHS-ului, șocul conflictului impactează o zonă specifică, predeterminată, din creier.

Pe un CT (computer tomograf al creierului) este vizibil ca un set de inele ascuțite concentrice sau ca un semicerc, în funcție de localizare.

În NMG, configurația aceasta de inele poartă numele de Focarele lui Hamer. Mărimea Focarului lui Hamer este determinată de intensitatea conflictului.

De reținut că în NMG, analiza scanării creierului este  bazată pe un CT făcut fără substanță de contrast, imaginile fiind văzute din perspectiva clientului – partea dreaptă a CT-ului = partea dreaptă a creierului.

„În creier se inițiază programul de boală și tot în creier se inițiază programul de recuperare, de vindecare.’’
(Totul despre sâni Vol. 1 – Gabi bădăluță)

Ø Organ 

Când se produce DHS, organul cel mai adecvat și pregătit din punct de vedere biologic (conform funcției sale) pentru a supraviețui amenințării, se activează ca parte a Programului Special cu Sens Biologic. Din acel moment, funcția sa va varia pentru a susține tipul de pericol specific, pe care îl experimentează persoana:

–       Amplificare funcțională imediată în organele controlate din Paleoencefal și Mezencefal;

–       Diminuare funcțională progresivă în organele controlate din Neoencefal.

Manifestarea schimbărilor la nivel organic va fi în funcție de durata și intensitatea șocului biologic. Dacă șocul este de scurtă durată, este foarte puțin probabilă apariția unei reacții sau al unui simptom evident în corp.

Relația dintre Psihic, Creier și Organ este evidențiată în prima lege biologică.

Prima Lege Biologică

… demonstrează că există un sistem biologic complet și perfect, pe trei nivele, psihic, cerebral și organic, dezvoltat de Natură pe parcursul a milioane de ani de evoluție.

Dr.Hamer a avut sagacitatea necesară de a o descoperi și da lumii, spre un bine comun major.

DHS-urile (sau reactivările) au rolul de a ne optimiza reacțiile, permitându-ne să supraviețuim și să evoluăm și de aceea sunt absolut necesare și utile.

Ca și în cazul animalelor, omul le trăiește în același mod. Este motivul pentru care, Hamer descrie conflictele utilizând limbajul simplu al animalelor – „a nu-și putea marca teritoriul’’, „ceva nu miroase bine/ceva pute în aer’’, „a se simți atacat.’’

Fiind cunoscută această triadă biologică și rolul său în menținerea sănătății, este indicat și necesar să ne exprimăm emoțiile, proces care creează detensionare interioară și eliberarea tensiunii din organe.

A doua Lege Biologică a Naturii – legea celor două faze

Aceasta identifică originea problemei, cauza emoțională, intensitatea sau dacă am găsit soluția.

Psihicul, creierul și organul echivalent reprezintă trei nivele ale UNUI organism unitar, care lucrează întotdeauna în sincronicitate.

Ø Din punct de vedere biologic, viața noastră decurge în două feluri: alertă și relaxare (Conflictoliză (CL) sau Simpaticotonie și Post -conflictoliză (PCL) sau Vagotonie)

Rezolvarea conflictului reprezintă punctul de cotitură al Programului Biologic Special (PBS).

Conflictele au întotdeauna rădăcini în circumstanțe ale vieții reale și sunt provocate de exemplu de moartea cuiva drag (conflicte de pierdere), de probleme cu partenerul (conflicte de separare), greutăți financiare ( conflict de îmbucătură sau inaniție), griji pentru un membru al familiei (conflicte grijă -cuib) sau pentru sine (conflicte existențiale, sau conflicte de tipul frica de moarte), etc.

„Trebuie să ne rezolvăm conflictele de două ori. O dată, în termeni reali, a doua oară, spiritual.’’ – Dr. Hamer.

De exemplu, pierderea unui loc de muncă ar putea și rezolvat prin reluarea unei pasiunui, a unui hobby mai vechi.

Uneori, conflictele se revolvă de la sine, odată cu schimbarea circumstanțelor reale de viață sau cu prioritizarea altor lucruri.

La nivel spiritual, conflictele cu care ne confruntăm reprezintă o invitație, o propunere de schimbare a atitudinii, de renunțare la furie, de privire a situației dintr-un unghi diferit, printr-o perspectivă de ansamblu, practicând iertarea și înțelegând cu bunătate poziția celor implicați, care constituie adevărata sursă a vindecării.

Dintr-o perspectivă superioară, PsihoEducațională, studierea NMG și înțelegerea funcționării biologice a organismului ca o rutină zilnică, consolidează și contribuie la creșterea și dezvoltarea noastră personală.

Faza de recuperare – Post-conflictoliză (PCL) -Vagotonie

Odată cu rezolvarea conflictului, sistemul nervos autonom trece în vagotonie de durată, pe care o prelungește prin odihnă și apetit bun. Aceste două elemente asigură organismului energia necesară vindecării. 

În PCL, vasele de sânge se dilată, cauzând fierbințeala mâinilor și piele caldă. Această fază mai este numită și faza CALDĂ.

 Psihicul este într-o stare de destindere.

„Dacă pacientului i s-au adus la cunoștință toate faptele, nu va mai trebui să fie speriat de simptomele pe care le manifestă. Astfel, le poate accepta pe toate ca ceea ce sunt – simptome de vindecare – fiecare dintre ele provocând până în prezent, frică și panică. În cele mai multe dintre cazuri, tot episodul va trece fără o urmare notabilă.’’ – Dr. Hamer

A treia Lege Biologică – Sistemul filo-ontogenetic al Programului Biologic Special (originea și evoluția PBS).

Această lege reunește descoperirile primelor două și explică:

A patra Lege Biologică – Rolul simbiotic al microbilor.

Această lege explică rolul diferitelor grupe de microbi (legătura între microbi, straturile embriologice și creier) și bacterii – în simbioză cu organele și țesuturile controlate din Neoencefal și care acționează în ele exclusiv.

Modul în care microbii contribuie la procesul de recuperare organică este în concordanță cu logica și evoluția.

A cincea Lege Biologică – Sensul biologic al Programului biologic special (PBS) sau Quintesența

„Boala’’ este parte a unui Program Biologic Special semnificativ al Naturii, creat pentru susținerea organismului în timpul unui șoc emoțional neașteptat.

Având în vedere cunoștințele noastre despre evoluția omului pe Pământ, Dr.Hamer a descoperit că fiecare zonă din creier a fost programată cu anumite răspunsuri – programe de urgență – biologice la conflicte care ar fi putut pune în pericol supraviețuirea speciilor. Și fiecare om se naște cu ele ca să își asigure la rândul său, supraviețuirea.

„Nimic în natură nu este lipsit de sens, malign sau bolnav.’’ – Dr. Hamer

Surse:

„Totul despre sâni Vol. 1’’ – Gabi Bădăluță (sinteză și grafică) – pentru a descoperi în detaliu și structurat o imersiune consistentă și aprofundată în biologia emoțiilor noastre și a patologiilor corelate cu sânul, vizitați:

Totul despre sâni Vol. I – Gabi Bădăluță – Clinica Marfil – Cursuri și terapie

Escuela 5 Leyes Biologicas Nueva Medicina Germanica Dr. Hamer

Welcome to LearningGNM

Prim contact cu descoperirile Noii Medicine Germane, fundamentată de Dr. Ryke Geerd Hamer

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Educația înseamnă cunoaștere și recunoaștere în egală măsură.

Cunoașterea se deschide accesului la informație și la implementarea unor principii sănătoase de experimentare a vieții, iar recunoașterea derivă din integrarea și manifestarea permanentă a unor valori dezvoltate de fiecare dintre noi, zi de zi.

Despre valori, educație și puțină psihanaliză, pentru voi, în rândurile următoare:

Doza de psihocultură universală

În data de 6 mai 1856, în Freiberg, Imperiul Austriac, în prezent Příbor/Republica Cehă se năștea cel care avea să devină medicul neuropsihiatru cel mai celebru al secolului XX și fondatorul psihanalizei, Sigmund Schlomo Freud, cunoscut lumii ca Sigmund Freud.

Cu o generoasă zestre intelectuală, încă din copilărie a manifestat un interes vădit pentru studiu, adăugând cunoștințelor dobândite în școală, pe cele de limbă latină, greacă, ebraică, franceză sau engleză. A studiat Medicina la Universitatea din Viena, fiind absorbit de tot ce însemna funcționalitatea Sistemului Nervos Central. Începuturile sale ca medic fac trimitere la perioade de activitate în spitale de psihiatrie și dermatologie, după care, obținând calitatea de doctor docent în neuropatologie, își folosește bursa oferită de statul austriac pentru a petrece aproape cinci luni în clinica specializată pe afecțiuni ale sistemului nervos, a renumitului profesor de neurologie, medicul francez Jean Martin Charcot. La un an după practica efectuată la clinica din Paris, Freud reușește să își deschidă propriul cabinet privat de psihiatrie, în care, aplicând metodele lui Charcot – considerate neortodoxe de către colegii de breaslă – va genera, odată cu această abordare, reticența față de teoriile sale asupra nevrozei.

O moștenire controversată

Numele său și Psihanaliza sunt într-o relație inseparabilă, cuprinzându-și întreaga muncă în această direcție pe care a dezvoltat-o și ale cărei teorii reprezintă bază de studiu pentru mulți psihoterapeuți în activitatea lor profesională, în timp ce alții le resping sau le percep ca temei de critică și discuții.

Școala psihanalitică înființată de Freud a fost îndelung contestată de specialiștii în științe care i-au refuzat statutul de curent științific.

 „Paralizia cerebrală infantilă” reprezintă momentul determinant în cercetarea tulburărilor psihice, din rațiuni psihologice, în urma căruia a elaborat conceptul de psihanaliză – concept inovator care atestă importanța proceselor psihice inconștiente –teorie generală a inconștientului. 

Principiile Psihanalizei

Analiza proceselor psihice inconștiente, cărora nu li se aplică niște norme de logică l-a determinat pe Freud să interpreteze visele ca pe niște mecanisme de protecție împotriva unor dorințe cu tendință de exteriorizare și care sunt în relație strânsă cu amintiri refulate din copilărie. Descifrarea acestor mecanisme inconștiente face posibilă identificarea semnificației traumei care le stă la bază.

În tehnicile de interpretare a viselor, Freud pornește de la ideea că „visul nu este un fenomen somatic, ci un fenomen psihic. ˝

Sigmund Freud afirmă că teoria visului „ocupă un loc special în istoria psihanalizei și că odată cu ea, s-a marcat momentul trecerii de la „procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor.˝ – „Vis și interpretare ˝ – ed. Cartex, 2017. Cu ajutorul analizei viselor cu  sistem psihanalitic, Freud deschide calea spre inconștient, prin decodificarea afecțiunilor nevrotice, în special a isteriei.

Freud a conceput cinci faze ale dezvoltării impulsului sexual în copilăria timpurie. Dintre acestea, semnificativă este așa-numita fază oedipală – termenul de complex Oedip este folosit în opera sa pentru prima oară în lucrarea „Psihologia vieții sexuale˝și descrielegătura erotică inconștientă cu părintele de sex opus și rivalitatea față de părintele de același sex, dezvoltată încă din copilărie, consecințele sale fiind sentimentul de culpabilitate și teamă, în cadrul unei stări nevrotice. Complexul Oedip, așa cum apare în lucrările sale, a fost de asemenea criticat de istoricii contemporani, care nu-i recunosc autenticitatea, ci îl consideră mai degrabă o argumentare a tendinței de implementare a etiologiei sexuale a nevrozelor.

Expuse pentru prima oară în lucrarea „Eul și Sinele˝, aceste noțiuni au conținut conștient sau inconștient. Sinele este întotdeauna inconștient.

Freud va utiliza pentru inconștient termenul Se („Es ˝ -pronume impersonal în limba germană) – mai potrivit „să exprime caracterul principal al acestei provincii a sufletului. ˝

(Sigmund Freud – Introducere în Psihanaliză, Vol. 1) În momentul în care solicitările Supra-Eului nu sunt realizate, omul poate dezvolta diferite sentimente de vinovăție sau rușine.

Direcția eforturilor terapeutice ale psihanalizei lui Freud a fost aceea de a consolida Eul, de a-i lărgi orizontul percepțiilor, făcându-l independent de Supraeu, astfel încât să poată asimila părți noi ale Se-ului.

În intervenția referitoare la angoasă, Freud identifică elemente diferite care, „deși nu se contrazic reciproc, nu se potrivesc. ˝

S-au făcut deosebiri între angoasa de pericol și angoasa nevrotică, prima – reacție firească, de înțeles față de pericol, cealaltă – complet enigmatică.

Cu toate acestea, cercetările au câștigat importante lămuriri. Datorită experienței clinice, s-au făcut corelări constante între angoasă și elementul libido în viața sexuală, cea mai comună cauză a nevrozei de angoasă indicând spre excitația frustrantă, care impiedică, în acest caz, libidoul să își exercite funcția, utilitatea, făcând posibilă apariția anxietății.

Te pune Freud pe gânduri?

„Din slăbiciunile tale se va naște puterea.”

„Emoțiile reprimate nu mor niciodată. Ele sunt doar îngropate și ies la suprafață sub o formă mult mai urâtă.”

„Misterul sufletului uman se regăsește în dramele psihice ale copilăriei. Caută în adâncul acestor drame și vindecarea va veni. ”

„Sinceritatea absolută față de tine însuți este un exercițiu excelent.”

„Oamenii consideră că realitatea este nesatisfăcătoare, de aceea trăiesc într-o lume a fanteziilor, imaginându-și implinirea tuturor visurilor. O personalitate puternică pune în practică aceste visuri, în timp ce una slabă continuă să trăiască în lumea sa, fanteziile ei manifestându-se ca simptome a diferite boli.

„Într-o zi, privind în urmă, anii în care te-ai zbătut cel mai mult, ți se vor părea cei mai frumoși ani.”

„Niciodata nu suntem atât de vulnerabili în fața suferinței decât atunci când iubim.”

Selecție a Operelor lui Sigmund Freud în domeniul psihanalizei, traduse în limba română:

Opere Vol I – Totem și tabu– conține unele dintre cele mai incitante eseuri realizate de Freeud despre tabuul incestului, ambivalența sentimentelor, magie sau animism.

Celebritatea lui Freud a stat sub semnul a numeroase controverse în lumea medicală și științifică a vremii, moștenirea pe care a lăsat-o generațiilor care au urmat, situându-se în permanență sub auspiciul schimbării, al evoluției, mai exact.

Influențele teoriilor părintelui psihanalizei s-au extins la nives global, fiind în permanență supuse criticilor, atât din punct de vedere al evoluției istoriografiei cât și a neuroștiințelor, însă ceea ce rămâne înscris în domeniul literelor, al științelor umane, este patrimoniul intelectual al lui Freud – un punct de plecare controversat, dar autentic într-o direcție de studiu permenent al psihicului uman.

Știai că pe Platforma Marfil ai o categorie specială: Muzeul de Psihologie?

Acolo găsești:
– materiale fascinante despre psihologie;
– curiozități care îți stârnesc gândirea;
– teste de sănătate mintală;
– concepte explicate pe înțelesul tuturor;
– resurse utile pentru autocunoaștere și multe altele!

Intră pe Platforma Marfil și explorează mintea omului… altfel! 💡

Descoperă Platforma Marfil

Succintă incursiune în Psihanaliză  – Sigmund Freud

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie