Profesia de psiholog și de profesor pe care magistral a înălțat-o spre predare, o așază pe Doamna profesor Anca Munteanu în aula celor care și-au depășit limitele, nesuspendându-și întrebările, dimpotrivă: regenerându-și „toate mirările lumii.’’

Anca Munteanu este profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie si Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara și decanul acestei facultati din 2004. Este doctor în psihologie (1981) si Doctor Honoris Causa. A desfășurat numeroase stagii de formare în psihoterapie experiențială, sub egida Societății de Psihoterapie Experiențială Română din București, dar și în psihologie transpersonală, la Institutul de Psihologie Transpersonală din Paris.

Este autorul a 14 cărți și peste 160 de studii și articole de specialitate apărute în țară și în străinătate și coautor la alte 39 de cărți. Aceste publicații reprezintă o necesitate intelectuală și spirituală a fiecărui psiholog contemporan sau om înzestrat cu darul curiozității și al descoperiririlor revoluționare.

Doamna profesor Anca Munteanu inițiază în fiecare an evenimente științifice sau cu caracter cultural, al căror scop este de a răspândi cunoașterea și  necesitatea realizării celor mai regeneratoare direcții din psihologia de azi.

Despre psihologia tradițională consideră „că trebuie să renunțe la idealul clasic al obiectivității riguroase, din moment ce există multe situații care o subminează (…): acțiunea fenomenului placebo (…), perturbarea funcționării unor aparate de laborator prin simpla prezență a unei anumite persoane (cazul lui Pauli fiind de notorietate). „Ca om care slujește psihologia de peste patru decenii, transformarea ei într-o disciplină zgribulită, nedemnă de statutul imperial pe care îl merită și detrecutul său eroic (cel puțin în România), mi-ar provoca o dureroasă rană narcisică.’’
Psihologia Transpersonală – Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu

Psihologia Transpersonală este publicată în două volume, din ambele, gradual resimțindu-se impulsul și necesitatea evoluției psihologiei, prin validarea dimensiunii spirituale, cu tradiție milenară și fundamente științifice –  o operă magna, așa cum spunea Prof.univ.dr. Dumitru Constantin -Dulcan.

Prin oameni, cunoașterea capătă putere transformatoare și ca atare, „și psihologia va trebui să devină, în mod inexorabil, o știință holistică, o știință a omului integral.(…)’’
(A. Gavreliuc, 2013 – Psihologia Transpersonală – Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu )

Într-un scurt interviu acordat cu ocazia Zile Psihologului, doamna profesor Anca Munteanu, un psiholog și om remarcabil, a împărtășit cu noi câteva răspunsuri la întrebări legate de universul psihologiei și de profesia de psiholog:

  1. – Doamnă profesor, ce anume v-a determinat să alegeți profesia aceasta?
    De ce Psihologia și ulterior Psihologia Transpersonală?

R:  Profesiunea de dascăl universitar în psihologie, care și astăzi îmi înobilează viața, se datorează unui șirag de întâmplări fericite. Spun acest lucru deoarece, inițial, am susținut admiterea la secția de filosofie a Universității ieșene, iar din anul al treilea, odată cu înființarea specialității de psihologie-pedagogie, am frecventat și acest domeniu, așa încât la capătul celor 5 ani, am dobândit o dublă specializare, în filosofie și respectiv, în psihologie-pedagogie.

A fost o opțiune inspirată, întrucât în perioada celor aproximativ 10 ani de „glaciațiune” a psihologiei (când ea a fost efectiv ștearsă dintre disciplinele acceptate de regimul ceaușist), eu am putut preda filosofie și pedagogie. Există în această conjunctură și o picătură de umor, căci în anul 1981, când am obținut titlul de doctor în psihologie, dobândisem un titlu științific într-o disciplină, atunci inexistentă oficial în România. Păstrând registrul umoristic, mă consolez astăzi cu o explicație în cheie cuantică, conform căreia nimicul înseamnă totul.

Pasiunea electrizantă pe care o nutresc pentru psihologie nu este de circumstanță, pentru că dat fiind arborescenta ei complexitate, precum și caracterul ei fluid, eterat, inefabil, m-au transformat pe viață în ucenicul ei itinerant.

Cât privește apropierea mea de psihologia transpersonală, care datează de peste două decenii, ea se datorează faptului că sunt un căutător de mistere, adică un mistagog, care caută dincolo de aparențe și care nu se poate consola cu noul format de psihologie, ce a transformat idealul cuantificării și al instrumentului statistic în autentice edicte papale, consolându-se doar cu cochilii goale, prădate de perle, adică de freamătul însuși al vieții. Desigur, nu contest beneficiile incontestabile pe care experimentul și statistica le-a adus în procesul de scientizare al psihologiei, dar trebuie să menționez că prin acest dataism (adică exces de date, despre care vorbea Y. Harari), ea a ratat sondarea integralității triontice a fiintei umane (prin ignorarea dimensiunii spirituale și implicit a problemelor perene).

Fără îndoială, fiecare om e un amalgam de tenebre și lumini, dar dincolo de tensiunea acestei antinomii, generatoare de flacără, nu putem eluda sacralitatea care îl amprentează. Pe scurt, promovând orientarea transpersonală mi-am exersat cutezanța de a privi și dincolo de văl, ceea ce mi-a dezvăluit câteva dintre perenitățile lumii.

  1. Cum v-a îmbogățit universul această practică?

R: Fără îndoială, compania diverselor sorturi/curente din psihologie m-au modelat mereu, întrucât, în opinia mea, psihicul uman seamană oarecum cu păpușile Matrioșka. Prin urmare, ca să ajungi la ultima păpușă, cea purtătoare de esență, nu trebuie să te lași sedus de păpușile de pe traseu, oricât de seducătoare și accesibile sunt acestea. Iar pentru mine, descoperirea psihanalizei mi-a inoculat dorința de a căuta și mai adânc, și astfel, am ajuns la psihologia transpersonală, care mi-a exersat simțul adâncului și dorul de înălțimi.

  1. Care sunt calitățile pe care ar fi bine să le dețină un viitor psiholog?

R:  Întrucât, așa cum spuneam, știința psihologică fiind un domeniu atât de complex și de inefabil reclamă din partea psihologului o multitudine de calități. Desigur, n-am să evoc decât pe cele mai importante.

Din punctual meu de vedere, psihologia se află sub zodia Meșterului Manole, adică este o zidire ce trebuie reluată mereu, adică necesită din partea slujitorilor ei, o minte deschisă, ce nu are voie să se instaleze confortabil în nici o teorie, oricât de modernă și prizată ar fi aceasta la un moment dat, ci să-și asume curajul și truda resemnificărilor permanente.

Și întrucât psihicul este o îngemânare de câmpuri diafane și multicolore, asemenea  unei picturi impresioniste, cred că un psiholog trebuie să conteze nu doar pe rațiune, ci și pe afectivitatea sa, pe rigoare și acuratețe, funciare experimentului și statisticii, dar și pe subtilitatea bizantină a nuanțelor, specifică analizelor calitative.

Prin urmare, un psiholog autentic este acela care știe să asculte dicteul sec, rece, auster al cifrelor, dar știe și să nu-și juguleze vibrația inimii. Altfel spus, pentru a sonda adâncimile semenului său, dincolo de cețurile lui interioare și a-i activa resursele sale tămăduitoare, psihologul trebuie să ajungă într-o stare de flux, ce presupune inexorabil simbioza dintre minte și inimă.

Un bun psiholog, care dorește să fie o autoritate în domeniu și nu doar un simplu simbriaș, nu are voie, niciodată, să se instaleze în certitudini epistemice, de aici rezultă provocările și fascinația psihologiei.

  1. Psiholog – profesie nobilă. Care ar fi contribuția psihologului în viața unei persoane?

R: Rostul unui psiholog este unul crucial (și tot mai evident în vremurile destabilizatoare pe care le trăim), deoarece el realizează o autentică ecologie lăuntrică a semenului său, pentru a-i activa izvoarele de armonizare și tămăduire ale acestuia, și a-i consolida astfel reziliența și speranța în regăsirea culorilor vieții.

            Munca lui este la fel de migăloasă și dificilă ca și restaurarea unui tablou deteriorat de vreme și vremuri, adică presupune măiestrie, finețe, răbdare, delicateță și o imensă empatie. În absența acestor calități pot surveni deteriorări ireversibile, dar dacă totul se încununează cu un succes, la capătul drumului, acest vajnic însoțitor readuce lumina în privirea celui pe care l-a asistat.

  1. Sunteți profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie și Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara, și decanul acestei facultăți din 2004. Doctor în Psihologie și Doctor Honoris Causa, ca să menționăm doar două distincții cu care v-au fost recompensate devotamentul și studiul acestei științe. Ce v-a hrănit interesul în toți acești ani?

R:  Cred că ceea ce mi-a menținut nestinse deschiderea și interesul față de psihologie, în toți acești ani, este nu numai iubirea mea irepresibilă față de om, dar și dorința de a-l cunoaște în fibra sa cea mai tainică, întrucât am certitudinea că psihicul uman este un mister de o profunzime și subtilitate aparte, în care este encodat întregul Univers.

  1. Îmi amintesc ce ați spus la un moment dat – și am în suflet afirmația aceasta ca o valoare de dezvoltat – Nu contează unde înveți, ci cât înveți!
    Când știe sau cum știe un psiholog (cred că e valabil și în alte profesii) că este un psiholog în adevăratul sens al cuvântului, un psiholog complet?

R: În opinia mea, un psiholog autentic este acela care nu se lasă confiscat de nici o modă existentă la un moment dat, deoarece a înțeles că orice orientare este unilaterală, parcelară și că doar toate la un loc pot cartografia întregul și, în plus, că toate curentele existente pot convețui complementar și întregitor în contextul unei viziuni holistice despre om. Mai precis, că ele nu sunt rivale deoarece reflectă nivele diferite ale conștienței multi dimensionale.

De asemenea, un psiholog performant va alege din paleta multiplu constelată de orientări, existente astăzi pe mapamond, pe aceea cu care rezonează cel mai mult în fibra sa profundă, manifestând respect și toleranță față de confratele său care slujește un alt current.

În plus, un psiholog bun este iubitor de cultură, de metafore și simboluri, pentru că acestea din urmă sunt mesageri pentru partea din om care a rămas Dincolo.

În plus, un psiholog adevărat va rămâne mereu sub vraja nesățioaselor întrebări ale psihologiei.

  1. Sunteți autor a numeroase expuneri științifice, cărți, co-autor și coordonator de lucrări de specialitate, ați oferit cititorilor adevărate nestemate de purtat prin suflet, sunteți un meta-psiholog! Ce și-ar mai putea dori un om cu darurile dumneavoastră?

R: Chiar dacă sunt înzestrată, ca orice om, cu unele daruri, am încă multe de șlefuit. Altfel n-aș mai fi în această dimensiune. Dacă mă gândesc mai atent, mi-aș dori să am aptitudini muzicale, ca să pot cânta la pian.

  1. Ce alte pasiuni aveți? Și dacă-mi permiteți, care considerați că este direcția spre care se îndreaptă psihologia în zilele noastre?

R: Dintre pasiuni, prima în top se plasează detașat lectura (acest „viciu nepedepsit”, cum afirmă R. Barthes), apoi muzica și călătoriile.

Cât privește destinul psihologiei de astăzi, sper, într-un puseu de optimism, că orientările umaniste vor deveni suficient de viguroase și ofensive, pentru a contracara panta excesiv de tehnicistă pe care a alunecat psihologia academică și care a devenit o știință in vitro, cu alură de fast food, ce ratează problemele cruciale ale ființei umane.

  1. Ce ați recomanda acelora care vor să se apropie și să aprofundeze știința sufletului?

R: Candidaților la psihologie le-aș atrage atenția că această știință deosebită și nobilă are mai multe niveluri de lectură, accesibile ucenicului pe măsură ce urcă. De aceea, nu trebuie să rămână încremeniți în imanență, slujind doar jocul de sirenă al aparențelor.

  1. Un gând, un impuls, o taină…….

R: Pentru final, doresc să apelez la o parafrază din C. Noica, ca o profesiune de credință: „Dacă iubiți muzica sufletului, pierderile, curgerile, creșterile, dacă vă plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima și mintea, dacă aveți un dram de nebunie și un munte de măsură, veți îmblânzi cândva psihologia”.

            „Și pentru că astăzi este ziua noastră a psihologilor, vă urez tuturor să fiți mereu mândri și demni că slujiți această șansă.”

Interviu de Ziua Psihologului cu Prof.univ.dr. Anca MUNTEANU

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Spre sufletul omului

Psihologia – știință a sufletului, ca să ne întoarcem în timp și transmitere la originea cuvântului – studiază o gamă de funcții și procese mentale precum gândurile, limbajul, emoțiile, conștiința, percepția, motivația și personalitatea conținute în comportamentul uman.

Preocuparea față de descifrarea misterului ființei umane a traversat multe vremuri, multe minți, multe școli, oameni și transformări. Datorită acestei transcenderi și a explorărilor efectuate încă din antichitate, de către Platon sau Aristotel, în abordări disonante ale psihologiei, s-au consolidat pilonii studiului și ai evoluției în timp ai acestei științe.

Cu alte cuvinte, evoluția acestei preocupări a fost șlefuită cu devotament și iubire față de cunoașterea fină și în permanentă schimbare a ființei umane.

Psihologia, prin timp

Ca știință, psihologia își are originea la Leipzig, în laboratorul de psihologie experimentală al lui Wilhelm Wundt.

În prezent, Psihologia este o profesie proeminentă pentru dezvoltarea societății, prin prisma caracterului său social, dar și al instituțiilor de formare și de studiu, răspândite peste tot în lume.

Psihologia și implicit profesia de psiholog, își menține – ba chiar își amplifică, datorită  pregătirii, activității profesionale și a rezultatelor obținute de specialiști în diferite zone de desfășurare – importanța și necesitatea în societate.

Ramuri ale psihologiei au oferit o bogată sursă de studiu, sprijin, apropiere și înțelegere acelora care au realizat că evoluția omului, sănătatea și starea de bine  necesită cuprinderea tuturor componentelor sale, văzute și nevăzute.

Într-un fel, psihologul este concretizarea celor neștiute, neexplorate ale fiecăruia dintre noi, este bastonul-observator și îndrumător în situații de neclaritate sau provocatoare. Relația stabilită între psiholog și client transcende barierele cunoscute și generează deschiderea căii spre cunoaștere și vindecare.

Profesia de psiholog ocupă un rol deosebit în domeniul sănătății omului.

De câte ori, în câte moduri și cu câți dintre noi nu s-a demonstrat astfel?

Toate reprezintă tot atâtea ținte pe care un psiholog devotat le dobândește în ședințele de consiliere sau de terapie pe care le desfășoară.

Psihologia în România

Aceleași rădăcini germane le are și evoluția psihologie în țara noastră, prin aportul oferit de discipolii lui Wundt.

Din 2004, în fiecare an în data de 27 Mai, instituțiile acreditate și reprezentanți ai comunității psihologilor din România sărbătoresc Ziua Psihologului, – un eveniment care marchează exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, care a dus la înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România și reunește și promovează practicienii din cadrul acestei nobile profesii.

Menționăm și noi câțiva dintre cei care au pus bazele și au dat mai departe ștafeta cunoașterii, așa cum le-a fost permis:

Încă avându-i în conștiința colectivă pe cei care au înaintat contribuția lor evoluției psihologiei, menținem calea de înaltă cunoaștere cu recunoștința profundă pe care o exprimăm față de profesia și aportul educațional, științific și cultural al unui psiholog emerit, Prof.univ.dr. Anca Munteanu.

Doamna Profesor susține și conține cu o capacitate spirituală nemărginită, valoarea PsihoEducativă și cu caracter primordial uman al proiectelor și activității pe care o desfășoară specialiștii în sănătate ai Clinicii Marfil.

Pentru toată contribuția adusă peisajului psihologic autohton și nu numai, îi suntem cu onestitate recunoscători și în egală măsură, moral datori să cunoaștem și să conștientizăm necesitatea unei viziuni sănătoase asupra omului și a vieții.

Drept urmare, în această zi, transmitem apreciere, susținere și recunoaștere psihologilor care și-au dedicat energia și timpul cunoașterii, însoțirii și înțelegerii celorlalți, făcând prin munca lor, lumea noastră un loc mai bun și mai frumos!

Recunoștința ni se îndreaptă de asemenea spre colegii noștri:

Vă dorim să vă bucurați de experiențe inovatoare în profesia pe care o desfășurați!

Educația înseamnă cunoaștere și recunoaștere în egală măsură.

Cunoașterea se deschide accesului la informație și la implementarea unor principii sănătoase de experimentare a vieții, iar recunoașterea derivă din integrarea și manifestarea permanentă a unor valori dezvoltate de fiecare dintre noi, zi de zi.

Despre valori, educație și puțină psihanaliză, pentru voi, în rândurile următoare:

Doza de psihocultură universală

În data de 6 mai 1856, în Freiberg, Imperiul Austriac, în prezent Příbor/Republica Cehă se năștea cel care avea să devină medicul neuropsihiatru cel mai celebru al secolului XX și fondatorul psihanalizei, Sigmund Schlomo Freud, cunoscut lumii ca Sigmund Freud.

Cu o generoasă zestre intelectuală, încă din copilărie a manifestat un interes vădit pentru studiu, adăugând cunoștințelor dobândite în școală, pe cele de limbă latină, greacă, ebraică, franceză sau engleză. A studiat Medicina la Universitatea din Viena, fiind absorbit de tot ce însemna funcționalitatea Sistemului Nervos Central. Începuturile sale ca medic fac trimitere la perioade de activitate în spitale de psihiatrie și dermatologie, după care, obținând calitatea de doctor docent în neuropatologie, își folosește bursa oferită de statul austriac pentru a petrece aproape cinci luni în clinica specializată pe afecțiuni ale sistemului nervos, a renumitului profesor de neurologie, medicul francez Jean Martin Charcot. La un an după practica efectuată la clinica din Paris, Freud reușește să își deschidă propriul cabinet privat de psihiatrie, în care, aplicând metodele lui Charcot – considerate neortodoxe de către colegii de breaslă – va genera, odată cu această abordare, reticența față de teoriile sale asupra nevrozei.

O moștenire controversată

Numele său și Psihanaliza sunt într-o relație inseparabilă, cuprinzându-și întreaga muncă în această direcție pe care a dezvoltat-o și ale cărei teorii reprezintă bază de studiu pentru mulți psihoterapeuți în activitatea lor profesională, în timp ce alții le resping sau le percep ca temei de critică și discuții.

Școala psihanalitică înființată de Freud a fost îndelung contestată de specialiștii în științe care i-au refuzat statutul de curent științific.

 „Paralizia cerebrală infantilă” reprezintă momentul determinant în cercetarea tulburărilor psihice, din rațiuni psihologice, în urma căruia a elaborat conceptul de psihanaliză – concept inovator care atestă importanța proceselor psihice inconștiente –teorie generală a inconștientului. 

Principiile Psihanalizei

Analiza proceselor psihice inconștiente, cărora nu li se aplică niște norme de logică l-a determinat pe Freud să interpreteze visele ca pe niște mecanisme de protecție împotriva unor dorințe cu tendință de exteriorizare și care sunt în relație strânsă cu amintiri refulate din copilărie. Descifrarea acestor mecanisme inconștiente face posibilă identificarea semnificației traumei care le stă la bază.

În tehnicile de interpretare a viselor, Freud pornește de la ideea că „visul nu este un fenomen somatic, ci un fenomen psihic. ˝

Sigmund Freud afirmă că teoria visului „ocupă un loc special în istoria psihanalizei și că odată cu ea, s-a marcat momentul trecerii de la „procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor.˝ – „Vis și interpretare ˝ – ed. Cartex, 2017. Cu ajutorul analizei viselor cu  sistem psihanalitic, Freud deschide calea spre inconștient, prin decodificarea afecțiunilor nevrotice, în special a isteriei.

Freud a conceput cinci faze ale dezvoltării impulsului sexual în copilăria timpurie. Dintre acestea, semnificativă este așa-numita fază oedipală – termenul de complex Oedip este folosit în opera sa pentru prima oară în lucrarea „Psihologia vieții sexuale˝și descrielegătura erotică inconștientă cu părintele de sex opus și rivalitatea față de părintele de același sex, dezvoltată încă din copilărie, consecințele sale fiind sentimentul de culpabilitate și teamă, în cadrul unei stări nevrotice. Complexul Oedip, așa cum apare în lucrările sale, a fost de asemenea criticat de istoricii contemporani, care nu-i recunosc autenticitatea, ci îl consideră mai degrabă o argumentare a tendinței de implementare a etiologiei sexuale a nevrozelor.

Expuse pentru prima oară în lucrarea „Eul și Sinele˝, aceste noțiuni au conținut conștient sau inconștient. Sinele este întotdeauna inconștient.

Freud va utiliza pentru inconștient termenul Se („Es ˝ -pronume impersonal în limba germană) – mai potrivit „să exprime caracterul principal al acestei provincii a sufletului. ˝

(Sigmund Freud – Introducere în Psihanaliză, Vol. 1) În momentul în care solicitările Supra-Eului nu sunt realizate, omul poate dezvolta diferite sentimente de vinovăție sau rușine.

Direcția eforturilor terapeutice ale psihanalizei lui Freud a fost aceea de a consolida Eul, de a-i lărgi orizontul percepțiilor, făcându-l independent de Supraeu, astfel încât să poată asimila părți noi ale Se-ului.

În intervenția referitoare la angoasă, Freud identifică elemente diferite care, „deși nu se contrazic reciproc, nu se potrivesc. ˝

S-au făcut deosebiri între angoasa de pericol și angoasa nevrotică, prima – reacție firească, de înțeles față de pericol, cealaltă – complet enigmatică.

Cu toate acestea, cercetările au câștigat importante lămuriri. Datorită experienței clinice, s-au făcut corelări constante între angoasă și elementul libido în viața sexuală, cea mai comună cauză a nevrozei de angoasă indicând spre excitația frustrantă, care impiedică, în acest caz, libidoul să își exercite funcția, utilitatea, făcând posibilă apariția anxietății.

Te pune Freud pe gânduri?

„Din slăbiciunile tale se va naște puterea.”

„Emoțiile reprimate nu mor niciodată. Ele sunt doar îngropate și ies la suprafață sub o formă mult mai urâtă.”

„Misterul sufletului uman se regăsește în dramele psihice ale copilăriei. Caută în adâncul acestor drame și vindecarea va veni. ”

„Sinceritatea absolută față de tine însuți este un exercițiu excelent.”

„Oamenii consideră că realitatea este nesatisfăcătoare, de aceea trăiesc într-o lume a fanteziilor, imaginându-și implinirea tuturor visurilor. O personalitate puternică pune în practică aceste visuri, în timp ce una slabă continuă să trăiască în lumea sa, fanteziile ei manifestându-se ca simptome a diferite boli.

„Într-o zi, privind în urmă, anii în care te-ai zbătut cel mai mult, ți se vor părea cei mai frumoși ani.”

„Niciodata nu suntem atât de vulnerabili în fața suferinței decât atunci când iubim.”

Selecție a Operelor lui Sigmund Freud în domeniul psihanalizei, traduse în limba română:

Opere Vol I – Totem și tabu– conține unele dintre cele mai incitante eseuri realizate de Freeud despre tabuul incestului, ambivalența sentimentelor, magie sau animism.

Celebritatea lui Freud a stat sub semnul a numeroase controverse în lumea medicală și științifică a vremii, moștenirea pe care a lăsat-o generațiilor care au urmat, situându-se în permanență sub auspiciul schimbării, al evoluției, mai exact.

Influențele teoriilor părintelui psihanalizei s-au extins la nives global, fiind în permanență supuse criticilor, atât din punct de vedere al evoluției istoriografiei cât și a neuroștiințelor, însă ceea ce rămâne înscris în domeniul literelor, al științelor umane, este patrimoniul intelectual al lui Freud – un punct de plecare controversat, dar autentic într-o direcție de studiu permenent al psihicului uman.

Știai că pe Platforma Marfil ai o categorie specială: Muzeul de Psihologie?

Acolo găsești:
– materiale fascinante despre psihologie;
– curiozități care îți stârnesc gândirea;
– teste de sănătate mintală;
– concepte explicate pe înțelesul tuturor;
– resurse utile pentru autocunoaștere și multe altele!

Intră pe Platforma Marfil și explorează mintea omului… altfel! 💡

Descoperă Platforma Marfil

Succintă incursiune în Psihanaliză  – Sigmund Freud

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Durerea – începutul Călătoriei?

Dacă tot am oferit durerii un loc în primele rânduri citite, să urmăm acest fir și să-i observăm contribuția în capitolele importante ale vieții noastre. Multe din căutările interioare vizează eliberarea și vindecarea ei. Deseori, amprenta sa se resimte în calitatea relațiilor pe care le dezvoltăm cu ceilalți, cu familia sau cu partenerul. Alteori, suferința este cea care ne trimite pe altă rută de urmat, un traseu de înnoire și transformare a obidei în exuberranța vieții. Din interior, simțim împărțire, dezacord și o neliniște profundă între ce spunem, ce facem și ce simțim. Echilibrul a fost deteriorat.

Căutăm calea de întoarcere la unitate și la sănătatea pe care o merităm cu toții. Suferința emoțională este poate la fel de intensă ca cea fizică….uneori, mai acută chiar. Știm cât de tare strânge, blochează și alterează durerea toate nivelele sănătății. Din fericire, suntem tot mai conștienți că cea mai valoroasă moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri este chiar aceasta, sănătatea. Spre ea ne-ntindem cu sete de izbândă.

„Ceea ce cauți, te caută“….

Explorarea diferitelor aspecte ale sănătății a ghidat-o pe Mihaela cu măiestriea și precizia unui dascăl preocupat de elevul pasionat de studiu. Astfel, căutând rezolvarea unei afecțiuni fizice în cadrul unei clinici și atrasă de biblioteca din sala de așteptare, a pus mâna pe ceea ce avea să-i devină în zilele următoare, viu interes, metodă de lucru și cercetare intensă, cartea Călătoria, scrisă de Brandon Bays. În arealul calificărilor sale, Mihaela Mîndreci a inclus și acreditarea ca facilitator în metoda Journey – Călătoria, metodă pe care o practică în cabinet și pe care o folosește ca un complex și generos instrument de sondare lăuntrică și despre care, a avut amabilitatea de a ne povesti și de a ne invita să ne lăsăm ghidați de măreția maestrului nostru interior – sinele real sau „Sursa“.

„Cartea a vorbit pentru mine“

Inițial, a experimentat Călătoria alături de un alt facilitator acrediat și a putut accesa vindecarea de care avea nevoie în viața sa.

Apreciază în mod deosebit însoțirea cititorului prin toți pașii procesului terapeutic, care poate continua și după încheierea propriu-zisă a acțiunii, conștientizările manifestându-se pe măsură ce timpul trece.

Cartea ne poartă prin procesul Călătoriei Emoționale, dar și prin cel al Călătoriei Fizice, oferind instucțiuni, exerciții și instrumente de explorare și de reprezentare a potențialului nostru ascuns.

Călătoria lui Brandon Bays vorbește despre un parcurs, despre soluții posibile de eliberare a potențialului vindecător al fiecăruia, despre curajul de a plonja în zone neștiute ale emoțiilor și despre încrederea că în acel moment DAT, facem tot ce putem ca să fim bine. Din acest punct, vin și rezultatele.

În opinia Mihaelei, prezentarea procesului la finalul cărții reprezintă un beneficiu pentru cititor și totodată, un alt aspect al Călătoriei care i-a plăcut foarte mult, subliniind totuși complexitatea și intensitatea derulării acestui proces, dincolo de scriptul său succint.

Cu exercițiu și perseverență, „curiozitate și curaj“, oricine poate face Călătoria acasă. Experiența profesională i-a confirmat că „este valabil în orice vrem să facem. “

Călătoria oferă instrumente pe care le putem folosi imediat, este nevoie doar să exersăm în permanență.

Atunci când învățăm să folosim instrumentele din Călătoria, învățăm de fapt să fim în acea emoție tumultoasă, care generează dezechilibrul și haosul din interiorul nostru. Și fiind acolo și simțind, doar simțind, haosul se disipează. Când „coborâm mintea în suflet“, când aceasta vede ce simte sufletul, nu-i mai rămâne decât să se linișteștească, zbuciumul și neliniștea dispar. „Conștientizează plenar această stare. Fii prezent în mijlocul ei.“ Spațiul e ocupat de lumină și de stare de bine, energie și inspirație pentru continuarea demersului de vindecare a vieții, experimentând și bucurându-ne de propriul potențial.

Corpul, în toate aspectele sale, înflorește din impulsul de a manifesta desăvârșirea, sănătatea și Viața. Corpul este aliatul nostru cel mai loial în adevărata călătorie pe care o începem în fiecare dimineață – călătoria vieții.

Călătoria vindecării tale se poate consolida cu lectura acestei cărți.

Interviu cu Mihaela Mîndreci

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Comandă cartea Călătoria de Brandon Bays

Întrebări pe care ar trebui să ni le punem

De câte ori nu ne-am simțit pierduți prin labirintul întortocheat al evenimentelor vieții noastre? Oare care este calea pe care s-o aleg? Mă va duce spre fericire și spre ceea ce vreau să trăiesc? Există o busolă care să mă ghideze? O hartă, poate care să îmi servească drept ghid sau însoțitor tacit, care să își traseze calea pe dinăuntru, alături de mine, în călătoria spre descoperirea de sine și spre vindecarea sufletului?

Nădăjduim în permanență la o împăcare și o (re)întregire a ființei noastre care se așterne dincolo de ceea ce trăim cu durere.

Sănătatea din noi

Am avut ocazia să ascult relatarea Mihaelei referitoare la contextul în care s-a conturat relația de prietenie dintre ea și Gabi Bădăluță. S-au cunoscut în cadrul unor cursuri de pregătire profesională, activitatea de terapeut emoțional a Mihaelei fiind unul dintre motivele pentru care s-au reunit în misiunea de îmbogățire și consolidare a cunoștințelor despre tehnici și instrumente cât mai naturale și ușor de aplicat în procesul terapeutic de vindecare.

Impulsul Mihaelei de a schimba modul în care viața părea că a ieșit din fluxul natural s-a produs în urmă cu mulți ani, când a decis să abordeze lucrurile integrat și din interior. Harta Vindecării a fost un prilej de readucere aminte a ceea ce este esențial în ființa umană: acea cunoaștere care nu dă greș, care ne însoțește permanent, care se dorește descoperită și care solicită doar curaj, asumare și iubire: sănătatea deplină.

Ce ne oferă această carte

Informația livrată de Gabi în Harta Vindecării a fost înglobată în propriile tehnici utilizate în activitatea sa, în care folosește codul emoțiilor și codul corpului și a constituit un ajutor prețios, îndreptat spre ghidarea  semenilor pe calea propriei vindecării.

Exemplele propuse în Harta Vindecării, modul în care sunt nuanțate reprezintă aspecte din viața noastră, care trimit la reflecție și nevoia de conștientizare a unor blocaje, răni sau suferințe, care „sunt la butoane“, inconștient, de-a lungul vieții. Și provoacă separare. Separare de nucleu, de centrul ființei noastre, în care sunt adunate resursele noastre nelimitate și bucuria vieții. Ele mocnesc și așteaptă să fie eliberate și experimentate.

După părerea sa, Mihaela consideră că Harta Vindecării cuprinde noțiuni teoretice precum conflictele emoționale și exemple din experiența de psihoterapeut, în care  s-a regăsit și în care a văzut nuanțe noi, nesesizate până atunci. Harta Vindecării înaintează cu perspective noi și variate asupra unui dezechilibru emoțional; indică o altă direcție de cercetare, cu obiectivitate și multă responsabilitate.

Conflictul nu reprezintă o „exprimare în exterior“, conflictele se trăiesc în interior, acolo unde ruminăm idei, tipare și programe dăunătoare și care generează deseori afecțiuni fizice. Cu ajutorul indiciilor precise din carte, cu blândețe și sinceritate suntem ghidați să le exprimăm, să le conștientizăm și să le eliberăm astfel încât somatizarea să nu se mai producă.

Pentru Mihaela, abordarea holistică pe care a descoperit-o în Harta Vindecării, a venit și a pus laolaltă, din punct de vedere al înțelegerii, conflictele biologice, Programul de Pornire și aspectul trangenerațional al traumei, „noi manifestându-le, în viața noastră, pe toate trei, simultan. Mi se pare cel mai bogat instrument pe care l-am cunoscut până acum.“

Gabi Bădăluță a realizat un conținut dedicat și accesibil tuturor oamenilor dispuși să accepte că sunt mult mai mult decât „acest material 3D“.

Harta Vindecării este cartea potrivită pentru cei care au pornit pe calea descoperirii interioare, care își pun întrebări și care percep sensul diferit al sănătății, dincolo de răni emoționale sau comportamente nedorite. Pentru Simona, calea a fost descoperită în urmă cu 25 de ani, în momente în care a simțit că sursa binelui este inepuizabilă, că e nevoie doar de o varietate a perspectivelor și asumare a deciziei de a scoate suferința din ecuația vieții sale.

Iertarea, mult-evitată în multe procese de vindecare, este așezată la temelia demersului autoarei. Iertarea este esențială și esențial de conținut în deprogramarea conștientă a suferințelor sufletești. „La nivel macro, mintea și sufletul sunt aduse în coerență“, cu ajutorul instrumentelor prezentate în Harta Vindecării.

Harta Vindecării așteaptă deschisă, cu indicii clare pentru oricine, pe un traseu pe care, conștința ne cheamă să îl parcurgem și să creștem copilul interior, blocat în suferințe neexprimate pe calea devenirii adultului responsabil și vindecat emoțional.

Interviu cu Mihaela Badea

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie