Există sentimente de furie, durere sau absență din trecut, care închid sau care blochează acest spațiu?
Indiferent de ce simți atunci când vorbești despre tatăl tău, permite să faci loc la tot ce iese la suprafață și repetă-ți: „este asta (tristețe, furie, abandon, etc.), așa este acum, mă deschid spre acceptarea naturală a trăirilor mele.” Pentru că acesta devine un pas indispensabil, pentru că validarea și recunoașterea sentimentelor fetiței interioare reprezintă baza prin care se pătrunde spre ceea ce trebuie să vindeci și să dezvolți în procesul de autocunoaștere, astfel încât să poți avea grijă de tine, ca femeie adultă.
Cine poate spune că se cunoaște pe sine pe deplin?
Cine descoperă în permanență lucruri noi despre el însuși, poate considera că alegerea conștientă de a se cunoaște pe sine deschide infinite căi spre trezirea la viață, chei pentru a ne putea identifica rănile, acele răni-matrice care ne modelează inconștient încă de mici în ceea ce nu suntem cu adevărat, dar în ceea ce avem nevoie să fim ca să ne potrivim undeva, într-un loc unde este iubire, acolo unde căutăm să aparținem și să ne simțim în siguranță.
Cine spune că e lipsit de provocări sau că a parcurs deja tot drumul evoluției sale și e așezat confortabil în vârful piramidei sănătății și al bunăstării, este tot în proces, într-o etapă a dezvoltării personale, sedus de mirajul unei imense iubiri care nu și-a ocupat locul corespunzător, dar al cărei văl magic acaparează viața pe care avem datoria sufletească să o trăim autentic și liber.
Dedic aceste rânduri aprofundării relației cu tata, simbolismului tatălui în viața noastră și observării, fără critică sau așteptări a terenului acestei legături.
La nivel de suflet, suntem o familie interioară completă: copil interior, mamă interioară și tată interior.
Dacă de la mama interioară învățăm tactici și calități necesare să ne susțină intern și să primim acea îngrijire maternă „în cuib”, tatăl interior ne spune când este momentul să ne întindem aripile, să ieșim în lume și să ne îndeplinim visele.
Când nu ne simțim pregătiți să ieșim dintr-un mediu, dintr-un loc, în exterior, când ne simțim mult prea temători, ne punem la îndoială curajul, forța și capacitatea noastră de a ne susține și de a ne aprecia pentru ceea ce suntem noi înșine, posibil ca prezența internă a tatălui nostru să fie insuficientă și prin urmare, să avem o parte masculină care are nevoie să crească, să se maturizeze, să fie consolidată și mai mult decât atât, reprezintă nevoia de a-l primi pe tata în inima noastră.
Ca să ne bucurăm de o energie masculină sănătoasă, e nevoie să reparăm povestea pe care am trăit-o cu tatăl nostru când eram doar niște copile. Astfel, în prezent, putem realiza o altă ordine în relația cu propriul tată, printr-o diferențiere de viziunea negativă pe care, posibil ca însăși mama noastră să o aibă depre el și despre bărbați în general.
În timp ce energia feminină a mamei interioare ne permite să pregătim, să susținem și să așteptăm timpul optim pentru a ne duce la capăt propriile creații, energia tatălui intern ne permite să vizualizăm concretizarea fiecărui pas și să punem în mișcare acțiunea pentru a-l realiza.
Când reușim să-l luăm pe tata în inima noastră, în primul rând ca ființă umană și nu cum a fost, fiind partenerul mamei, ne oferim o capacitate imensă de a concretiza, adică, de a trece de la lumea ideilor la cea a proiectelor și de a transforma un gând în acțiune.
Cu o energie masculină sănătoasă în interior, prezența noastră în lume începe să fie diferită. Energia masculină a tatălui ne oferă senzația că suntem capabile, potrivite pentru lume, că suntem suficiente ca femei. Și toate acestea le extrapolăm în relațiile pe care, ca persoane adulte pe care le avem cu alți bărbați, pentru că, privindu-i în ochi, îi vedem cu adevărat ca ceea ce sunt, nu o proiecție inconștientă a tatălui nostru și a ceea ce, în realitate, cerem de la el.
O energie sănătoasă a tatălui interior ne ajută să:
- Ø Ne creăm individualitatea
- Ø Ne diferențiază de totalitate pentru a ne putea pune pe picioare prin forțe proprii și să ne
distingem ca persoană unică
- Ø Ne transformăm visele în realitate, și ne ducem la bun sfârșit proiectele
- Ø Ne simțim protejați
- Ø Fim în echilibru cu ceea ce reprezintă o formă de autoritatee – șef, profesor, legi, instituții,
etc
- Ø Fim în echilibru cu ceea ce ține de concentrare și orientare spre exterior, spre lume
Și RANA?
Rănile emoționale nu se vindecă peste noapte, au nevoie de un proces conștient, căruia să-i oferi
în permanență iubire.
Când ne referim la recuperarea și consolidarea legăturii cu tata, aducem în conștiință reacomodarea, reașezarea, ca femeie adultă, în relația cu el. În acest fel, în sufletul tău, tata își ocupă locul de drept și fiica, locul de fiică, dar nu ca fetiță, ci ca
femeia creatoare.
Reașezată astfel în inimă, această legătură și fundament al vieții ne permite să ne poziționăm
pe un teren interior solid, ferm, pentru ca în prezent să putem fi oricât de libere, autentice și creative ne dorim să fim.
Să fii la potențialul tău maxim deseori înseamnă să ieși din tipare, din reguli sau să îți asumi viziuni diferite de cele pe care le-ai primit de la tatăl tău și de la tradiția familială în general, iar acesta este exact locul în care trebuie
să ne poziționăm cu fermitatea și convingerea vieții pe care ne dorim să o construim pentru noi.
Așezându-l pe tata în inima noastră, accesăm cheia cu care obținem forța și statornicia
energiei masculine pe parcursul întregii noastre vieți. Energia masculină în echilibru ne permite să ne manifestăm în mod sănătos în viața de adult, dezvoltând instrumentele necesare pentru a ne mișca într-o lume care ne cere să fim cutezătoare și creative în anumite
procovări personale sau profesionale.
De asemenea, o relație sănătoasă cu tata și cu energia masculină în general, ne ajută să-i vedem pe ceilalți bărbați ca pe niște ființe unice, cu care putem dezvolta relații sănătoase și care consolidează evoluția ambilor parteneri.
Este o poveste marcată de absența sa? De respingere? De felul urât în care te-a tratat, de abuzuri?
Să răsucim cu blândețe cheia care-l aduce în inima ta, în locul său, plin de iubire.
Știi cât de important este să recunoști cum amprenta emoțională pe care absența fizică sau emoțională, singurătatea, respingerea sau abandonul, inclusiv experiențele traumatice ale abuzului din partea tatălui, poate condiționa felul în care îți trăiești viața sau cum te raportezi la tine însăți, fiind nevoită să dobândești tot felul de scuturi de autoprotecție împotriva lumii, atât interioare, cât și exterioare.
O parte din tine rămâne suspendată în acel moment când ai suferit copilă fiind, și care devine filtrul prin care vei vedea lumea, până în momentul în care decizi să-ți recâștigi forțele și simțul valorii și să schimbi durerea cu acceptare, iubire și acțiuni diferite și conștiente.
Ø Dacă ești în căutare de aprobare în tot ce faci,
Ø Dacă simți că mai sunt încă lucruri de rezolvat, care nu au fost vindecate, din copilărie și care-ți revin ca amintiri cu gust amar, care-ți slăbesc forțele,
Ø Dacă simți că te rănește felul în care te tratează,
Ø Dacă pentru tine, să vorbești despre el este ca și cum ai descrie un mare gol, un mister sau pe cineva care efectiv nu a fost prezent sau nu s-a interesat de viața ta,
Ø Dacă preferi să păstrezi adânc abisul de distanță în relația dintre tine și tatăl tău ca să poți să fii bine,
Ø Dacă simți că nu ai forță și energie pentru a-ți crea propria viață,
cel mai probabil este nevoie să vindeci relația cu tatăl tău și să vă reluați amândoi locurile corespunzătoare în propriile vieți.
Singura rețetă de însănătoșire care funcționează pentru sufletul tău este vindecarea cu iubire, așa că pune iubire în fiecare pas pe care-l faci în proces și vei cunoaște adevărata libertate care se naște din ea.
– Îți doresc să te vindeci de acele lucruri pe care nu le spui nimănui, de acele suferințe pe care le-ai îndurat în tăcere, de lacrimile care ți-au inundat chipul seara, înainte să adormi.
– Îți doresc să te vindeci de frici, griji și neliniști. De lipsa de siguranță pe care viața te-a făcut să o confrunți cândva, să te ridici de fiecare dată și să mergi mai departe.
– Îți doresc să vindeci acele răni, acele decepții pe care le-ai amuțit, de care niciodată nu te-ai plâns, dar pe care încă le simți adânc înăuntrul tău.
– Îți doresc să te vindeci de trecutul prezent în cicatricile emoționale care încă dor.
– Îți doresc să te vindeci de aprecierea pe care n-ai primit-o, de recunoașterea care nu ți-a fost dată și de toate dățile în care meritai ce e mai bun, dar niciodată nu ai primit.
Acum se poate mai mult. Mai bine. Acum este momentul tău. Dă-ți voie să crești, să-ți simți spiritul liber și să devii cine sufletul tău are nevoie să devii ca să cunoști armonía deplină a tot ce e animat de viață, într-un fel sau altul.
Eu cred în tine. În capacitatea metamorfozelor tale.
Iar când îți vei întinde aripile, lumea va deveni la rândul ei, un spațiu al siguranței, mai generos, mai liber și mai deschis spre abundența lucrurilor frumoase.
Nu-mi iau cuvintele nespuse înapoi, le înnoiesc și ți le adresez din inimă, chiar dacă nu se mai poate fizic….
Cine poate șterge urma unui om din inima altuia, până la urmă?
Am poza ta în fața ochilor, în mână, dorința de a scrie și în memorie, o mulțime de situații pe care le văd altfel acum, dezgolite de critici sau frică. Vreau să îți povestesc despre mine, despre ce-am devenit, cu tot ce am primit de la tine….. și vreau să îți mulțumesc și să te eliberez de condiții și nevoi care acum nu își mai află sensul în viața niciunuia dintre noi. Accept cu inima deschisă că povestea noastră împreună, exact așa cum a fost ea, reprezintă cea mai potrivită cale spre mine însămi. Am realizat că nu sunt un loc, ci o stare, una de abundență, în forme pe care nu mi le-aș fi putut imagina dacă trăiam alte experiențe decât cele create împreună.
Sunt bine. Sunt în pace.
Chiar dacă nu am
fost așa mereu. Așa că, voi transforma pagina aceasta albă într-un martor loial al procesului și al vindecării mele și voi începe prin a-ți spune:
Dragă tată,
Am negat de deseori că aș avea ceva de vindecat legat de tine, că mama a fost întotdeauna cea către care s-au îndreptat în egală măsură reproșurile și pasii mei spre vindecare. Am greșit. M-am lăsat dusă de val și vindecată pe jumate. Acum vreau să repar. Vreau să consolidez baza, să reașez structura pe care să mă construiesc cu determinare și curaj, vreau să te primesc în inima mea, exact așa cum ești, să îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat, așa cum mi-ai dat și să trăiesc fericită în onoarea ta.
Am să-ncep cu începutul, cu durerea adică…
Doare pentru că, desi la tine a stat talerul răbdării, l-ai înghețat atât de tare încât am simțit că plutesc deasupra unui teren necunoscut și nesigur, de fiecare dată când eram în preajma ta.
Doare când vrei să vorbești, iar vorbele tale se izbesc dramatic de zidul tăcerii. M-am simțit fără valoare, neascultată și pierdută în locul în care nu am fost așezată nicicând – ochii tăi dispuși să mă vadă, brațele tale deschise să mă protejeze și-mi dea puterea de a mă apăra. Am învățat atunci să-mi amuțesc vocea, am început să-mi pierd încrederea în mine și orice urmă de reușită în viață.
Mi-au servit drept model în viață multe astfel de scene, am trăit căutând apreciere, validare și iubire. Am trăit blocată la o vârstă la care mi-am reținut nevoile, emoțiile și soluțiile ca să mă dezvolt. Le-am adus în relațiile mele, în locurile de muncă în care nu am putut rămâne, în relații instabile și neproductive…. Așa a fost. Și cu toate acestea, toate au avut rolul lor, scopul lor, m-au ajutat să ajung până aici. Sunt experiențele mele, datorită cărora azi am decis să mă descopăr dincolo de ele, dincolo de suferință și nevoi neîmplinite. Copilul meu interior e pregătit să crească sănătos, să se hrănească cu iubirea și siguranța unui adult responsabil, decis, puternic și plin de resurse interioare ca să se dezvolte în permanență, mai profund, mai conștient.
Am înțeles rostul tăcerii, al singurătății, al privirilor întoarse și al cuvintelor mușcate. Văd dincolo de ele. Te văd așa cum ești și te iubesc pentru că mi-ai oferit cât ai putut de mult, de bine, din inima ta de copil cu nevoi neîmplinite. Poate ai crescut în tăcere, fără îmbățișări calde unde să-ți poți plânge durerile, în care să-ți lași fricile sau fără să ți se spună vreodată cuvinte de apreciere. Cu puținul pe care l-ai primit, ai devenit tată. Și ai făcut maxim posibil, simt asta acum. Nu-ți pot mulțumi îndeajuns în cuvinte.
Am imaginea ta în fața ochilor în acest moment și privirea ți-e îndreptată spre mine și luminoasă. Acum văd lumina pe care ai ascuns-o în atâtea fețe ațintite spre pământ și-mi umple inima de recunoștință, de căldură vindecătoare.
Te binecuvântez și binecuvântez roadele a tot ce a fost dat. Nu se putea altfel, iar pentru mine, e perfect așa.
Tu ți-ai îndeplinit datoria în cel mai bun mod posibil, în acord cu propriile tale resurse și onorând un contract pe care sufletele noastre l-au semnat în mod subtil și ferm, înainte chiar de prima îmbrățișare.
Din acest moment, aleg să nu mă mai rup, repetând orice e nevoie ca să mă simt acceptată și iubită. Din acest moment, mă adun din toate locurile în care m-am risipit, așteptând de la ceilalți o iubire mai mare decât puteau oferi. De acum, datorită darului tău de a mă îngriji, de a mă proteja, de a mă arăta lumii și de a-mi realiza visele, din această sfântă clipă, mă iubesc cu toată intensitatea și curajul pe care îl generează aceste calități.
Azi iert orice fel de suferință pe care am (co) creat-o și mă simt recunoscătoare pentru lecțiile pe care le-am integrat cu iertare de sine, acceptare și cu toată libertatea alegerilor conștiente.
Tot ce mi-ai oferit a fost bun și m-a ajutat să devin cine sunt, acum sunt conștientă că tot ce necesită îmbunătățire sau schimbare în viața mea reprezintă o sarcină și o datorie proprie și pe care mi le asum cu bucurie și încredere în misiunea divină a sufletului meu.
De acum, încep să mă privesc cu adevărat și să mă recunosc în toată măreția ființei mele, fiindcă am primit în suflet lumina privirii tale iubitoare. Ea îmi dă încredere ca să îmi arăt adevărata forță interioară.
Din acest moment, din siguranța mâinilor tale preiau frâiele vieții mele, cu inima palpitând de bucurie și privirea limpede, îndreptată cu precizie și determinare spre Înalt, acolo unde în sfârșit pot atinge toate visele preschimbate cândva în stele și pe care acum simt că am forța să le înșir ca pe un șirag de mărgăritare, unul câte unul, în onoarea ta.
Cu sufletul mustind de recunoștință,
Fiica ta,
………………… .
Vrei să descoperi mai multe resurse vindecătoare pentru relația cu tata?
Pe Platforma Marfil găsești o colecție amplă de resurse video create pentru a te sprijini în procesul de vindecare a relației cu tatăl, indiferent dacă această relație a fost marcată de absență, distanță emoțională, exigență sau inconsecvență.
Este un spațiu în care poți înțelege nu doar ce s-a întâmplat în povestea voastră, ci și cum corpul tău a înregistrat și a păstrat acele experiențe.
Regăsești materiale din Noua Medicină Germanică (NMG), constelațiile familiale și psihosomatică, și multe altele, oferind o privire integrativă asupra modului în care emoțiile și biologia se întâlnesc.
Printre temele explorate se află și relația dintre organe și figura paternă, privită dintr-o perspectivă profundă și empatică.
Vei descoperi cum corpul reacționează la experiențele trăite alături de tata și cum fiecare sistem reflectă, în felul său, felia sa din poveste:
Oasele și ligamentele vorbesc despre sprijin, stabilitate și limite. Când tata a lipsit sau a fost rece, corpul poate rămâne cu senzația că nu are „pe ce să se sprijine”, iar asta se manifestă subtil în postură, forță, siguranță de sine.
Plămânii poartă tema libertății și a respirației propriei vieți. Dacă figura paternă a fost autoritară sau constrângătoare, e posibil să apară dificultăți în a-ți găsi propriul ritm, propria voce.
Ficatul și pancreasul sunt implicate în procesele de furie, frustrare și control. Acolo se adună tensiunea dintre nevoia de aprobare și dorința de independență.
Sistemul nervos păstrează amintirea alertelor din copilărie — acea stare de „trebuie să fiu atent, să nu greșesc”. Când siguranța a fost condiționată, corpul poate rămâne prins într-o stare de vigilență constantă.
Fiecare temă este însoțită de meditații ghidate, exerciții de introspecție și explicații care te ajută să înțelegi cum povestea cu tatăl se rescrie în tine, la nivel fizic și emoțional.
Procesul nu este despre a-l judeca pe tată sau a repara trecutul, ci despre a te reîntoarce către tine, către acel spațiu interior care poate oferi sprijin, claritate și iertare.
Pe măsură ce parcurgi materialele, vei observa că vindecarea relației cu tatăl nu este doar o etapă emoțională, ci și un proces profund de recalibrare interioară.
E despre a-ți regăsi libertatea de a respira, de a te susține pe tine însuți și de a trăi dintr-un loc mai stabil, mai împăcat și mai viu.
Te-ai înscris la cursul susținut de Gabi Bădăluță?
Relația cu tatăl lasă urme adânci – unele de siguranță și sprijin, altele de lipsă, frică sau confuzie. Acest curs te invită să înțelegi acele urme invizibile care apar în corp, în emoții și în tiparele tale relaționale de azi. Vei descoperi cum prezența, absența sau stilul tatălui modelează identitatea, limitele și relațiile tale adulte.
- 20.10.2025
- ora 18:00 – 20:00
- online
- curs susținut de Gabi Bădăluță
Cum arată viața când relația cu tata este vindecată
♡ Când vindeci relația cu tatăl tău, ceva se reașază în tine, o liniște pe care nu o mai cauți, pentru că o porți deja.
♡ Te simți drept, ancorat, prezent. Nu mai simți nevoia să dovedești nimic nimănui. Nu mai cauți validare în ochii celorlalți, pentru că ți-ai recâștigat propria privire.
♡ Odată cu împăcarea cu figura paternă, în tine se ridică o coloană invizibilă de forță.
♡ Ai curajul să mergi înainte fără teama de a greși. Ai încredere în deciziile tale, în pasul tău, în drumul tău.
♡ Relațiile tale se așază și ele, nu mai porți cu tine lupta pentru recunoaștere, ci dorința de a fi în prezență, cu sinceritate și deschidere. În corp, se simte ușurarea.
♡ Tensiunea care locuia în umeri și spate se topește, genunchii nu mai tremură când e nevoie să te afirmi, iar respirația devine mai adâncă, mai a ta.
♡ Oasele își recapătă rolul firesc, nu de a susține o luptă, ci o viață.
♡ Relația cu tata vindecată înseamnă să nu mai trăiești prin reacții, ci prin alegere.
♡ Să-l vezi așa cum a fost, fără să-l mai judeci, fără să-l mai idealizezi.
♡ Să înțelegi că el ți-a oferit exact terenul pe care să-ți construiești propria forță.
Și din acel moment, totul se schimbă: dintr-un loc de lipsă, crești în prezență.
Pe Platforma Marfil, găsești resurse care te vor ghida în această transformare: meditații, exerciții de reflecție, cursuri și perspective.
Aici nu vindeci doar o relație, ci te reîntorci la tine, la stabilitatea, direcția și încrederea care ți-au lipsit.
E un drum care nu se face peste noapte, dar se simte din prima clipă în care spui: „Aleg să mă ridic din poveste.”
Și de acolo, pas cu pas, înveți să trăiești dintr-un loc nou: cu inima deschisă, cu spatele drept și cu viața de partea ta.
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Redactor: Mihaela Cristea – Inima și spațiul disponibil pentru tata
Veștile bune se răspândesc rapid!
La Clinica Marfil, preocupările specialiștilor din cadrul sănătății vor fi conținute în curând, într-un nou proiect dedicat bunăstării și dezvoltării inteligenței emoționale a tuturor.
Vă anunțăm cu bucurie organizarea unui nou eveniment închinat miracolului vieții și sănătății. În perioada 19-22 octombrie 2023, Clinica Marfil va găzdui un workshop inspirațional, sub semnul binecunoscutei Metode Journey® care, cu această ocazie revine în România, în format fizic.
Seminarul susținut de Brandon Bays și de psihoterapeutul Patricia Cihodaru asigură un spațiu sigur de manifestare a calităților tale ascunse, un spațiu în care potențialul tău ascuns își dezvăluie strălucirea și suflul divin.
Seminar ”Călătoria Intensiv” – Eliberarea de emoții negative și trezirea Conștiinței
Cu Brandon Bays și Patricia Cihodaru.
Brandon și Patricia
- Principiile și învățăturile Journey® au luat naștere direct din experiența vindecătoare a lui Brandon Bays, cea care a dus această metodă peste tot în lume, iar beneficiile sale au fost cunoscute de mii și mii de oameni. Evoluția personală și vindecarea corpului și a minții sunt preocupări primordiale ale lui Brandon, un profesor devotat motivării oamenilor și a inovației în zona sănătății. Cu preocupări intense față de domeniul spiritualității, Brandon a avut ocazia să cunoască mulți maeștri spirituali și a studiat numeroase ramuri ale sănătății holistice. În fiecare an, în ultimii 30 de ani, Brandon călătorește în peste 40 de țări din toată lumea unde susține seminarii Journey®, oferind astfel șansa cât mai multor oameni de a se cunoaște, de a se explora în profunzime și de a-și recunoaște esența divină din interior.
- Patricia Cihodaru este psiholog și de mai bine de 20 de ani susține seminarii de inteligență și de vindecare emoțională. Specializată în Psihoterapie Experiențială, Cognitiv-Comportamentală și Transpersonală, în Sănătatea emoțională a copiilor și adolescenților și Psychological Profiling, este de asmenea autoare a cărții „Geniul emoţiilor: „Ghid către inteligenţa ascunsă a sufletului”. În anul 2012 și-a încheiat formarea ca Practician Acrediatat al metodei „Călătoria”, iar în 2016, Brandon Bays a desemnat-o să susțină seminariile „Călătoria” în România.
Provocările vieții ne îndreaptă în permanență spre găsirea de noi căi de rezolvare și de îmbunătățire a aspectelor vulnerabile cu care ne confruntăm uneori.
- anxietatea
- suferința emoțională
- diferite blocaje emoționale, precum teama de a vorbi în public, teama de eșec sau teama de succes
- dificultatea de a ierta
- dificultăți în dezvoltarea și menținerea unor relații durabile și sănătoase cu parteneri, familie sau relații sociale
- sentimente de auto-devalorizare, vinovăție, resentimente, umilință sau rușine; dacă printre cele care tocmai au fost enumerate se regăsesc emoții sau situații proprii, este bine să știi că acestea reprezintă doar o parte din problemele specifice fiecăruia dintre noi și care își găsesc în procesul Călătoria profunda vindecare.
Procesul Călătoriei reprezintă un așteptat prilej de reîntâlnire cu măreția sufletelor noastre. Ghidarea spre vindecarea fizică și emoțională este facilitată cu ajutorul tehnicii foarte simple, al cărei impact va fi oglindit în toată ființa noastră.
Tot acest proces care constituie Călătoria are ca fundament credința că noi, oamenii, avem capacitatea de auto-vindecare la toate nivelurile: mental, emoțional, fizic, energetic și spiritual.
Prin tehnica simplă, Călătoria identifică și eliberează emoții blocate sau evenimente dureroase din viața noastră, astfel încât baza lor emoțională să fie eliminată și să nu poată escalada în probleme fizice sau psihologice. Deseori, vrem să parcurgem singuri acest drum al suprimării durerii trăite și tot de atâtea ori, nu reușim decât să ne distanțăm de acea experiență directă, de forța noastră interioară, de sinele nostru. În sesiunile „Călătoria”, aceste manevre inconștiente de ocolire sunt descoperite și eliberate, lăsând loc auto-recuperării și auto -vindecării.
Cu siguranță, sintagma conștiință pură nu mai reprezintă o noutate și există în prezent numeroase publicații care oferă claritate asupra sa.
- Cum ar fi să experimentezi direct această stare de conștiință pură?
- Cum ar fi să descoperi că izvorăște din tine și că te așteaptă să o alegi și să îți oferi șansa la bunăstare, abundență, bucurie și sănătate?
Explorarea ghidată din cadrul întâlnirilor Călătoria este orientată spre experimentarea acestei conțiințe pure și a rolului său terapeutic. Conștiința pură este o experiență autentică a trăirilor personale, o claritate și o certitudine personală capabilă să transforme și să soluționeze trăirile suprimate anterior.
Puțin din ce se va înâmpla
- În prima zi, făcând cunoștință cu procesul „Călătoriei emoționale”, vei învăța să primești în conștiința ta diferite emoții, le vei observa gradul de conștiință și vei învăța, în acest fel, să nu mai hrănești cu tensiune anumite situații dificile din viața ta.
- În a doua zi, se desfășoară procesul „Călătoriei fizice” – un proces simplu și util în eliberarea emoțiilor negative, depozitate în tot corpul, de fiecare dată când suferim și vrem să ascundem această suferință.
- A treia zi este rezervată exersării practice a unor abilități care fac posibilă eliberarea de emoții dureroase, adăugarea unui nivel de înțelegere mai ridicat asupra momentelor grele din viața noastră sau a modului în care putem ierta „cu inima ușoară.”
Acest Seminar vine cu beneficii pentru tine dacă ești hotărât să:
- Redescoperi să fii blând cu tine și să înveți să asculți inteligența naturală a corpului tău.
- Descoperi cum poți avea acces la cauzele emoționale ale afecținuilor fizice și cum le poți elimina.
- Îți oferi o perspectivă transformatoare asupra emoțiilor și să cunoști mesajele care le însoțesc și care-ți sunt aliați pe calea vindecării tale.
- Afli ce înseamnă iertarea autentică, din toată inima.
- Identifici cum poți îmbunătăți și menține relații sănătoase, de orice fel.
- Descoperi cum poți să îți ajuți copilul în situații de stres, când se simte trist, furios sau când este lipsit de motivație.
- Înveți cum să trăiești în acord cu sufletul, nu numai cu mintea ta.
- Să dobândești niște instrumente de vindecare emoțională pe care le poți folosi ulterior în orice situație dificilă a vieții tale.
- Regândești rolul emoțiilor negative, având la dispoziție cunoașterea necesară de a le converti în căi complementare spre tine însuți.
- Îți transformi viața la cel mai subtil nivel, experimentând una din cele mai eficiente metode de auto-vindecare.
- Experimentezi eliberarea tiparelor vechi, să îți domini egoul și să îți activezi capacitatea înnăscută de vindecare.
Acordă-ți trei zile la finalul cărora te vei simți mult mai conecat la tine însuți și la armonia ta interioară.
Vino alături de noi într-o experiență autentică de introspecție și de revelare a esenței tale divine. Și după, fă-o să dureze și revars-o în viața ta, în toate aspectele existenței tale. Bucură-te de universul miraculos conținut în tine!
Înscrie-te Acum la Seminar! (înscrierile sunt oprite)
Redactor Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Iertarea înseamnă „a da drumul”.
Acest lucru nu înseamnă să fim de acord sau sa închidem ochii la ceea ce s-a întâmplat sau la un comportament inacceptabil, ci doar să-l lăsăm să plece, să-l acceptăm și să ne continuăm drumul.
Orice rău ți s-a făcut, trăind în dorința de răzbunare, în resentimente, pare să-ți dea o putere enormă. Dar această forță te consumă, este o energie care arde în interiorul tău, te epuizează și te expune la dezamăgiri amare.
Dorința de răzbunare nu este, din păcate, niciodată satisfăcută de nici o pedeapsă, fie ea legală, personală, sentimentală etc. Vei fi cu atât mai frustrat și te vei expune unui sentiment și mai mare de nedreptate.
Nu poți trăi consumându-te așa, sperând la ceea ce nu se va întâmpla niciodată : pedeapsa care te va elibera.
Pe cât de dificil este să accepți această idee, iertarea este cea care te va elibera.
Unul dintre cele mai crude lucruri pe care le poți face este să trăiești cu ranchiună sau remușcări.
Iertarea este un act de eliberare, de eliberare pe care ni-l acordăm.
Iertarea este unul dintre cele mai mari daruri pe care ți le poți oferi.
Iertarea altora
Prea mult resentiment ne leagă prin lanțuri invizibile de persoana în cauză și poate chiar crea boli fizice.
Este important să realizăm că există o intenție pozitivă în spatele fiecărui comportament. Aceasta înseamnă ca fiecare act întreprins de o persoană are ca scop îmbunătățirea sau păstrarea a ceea ce vede ea ca fiind fericirea sa, securitatea sa.
Subliniez că iertarea față de ceilalți este unul dintre cele mai mari daruri pe care le poate oferi cineva pentru sine.
Nimeni nu acționează conștient împotriva propriului bine.
Iartă-te pe tine însuți
E la fel ca atunci când greșești, a te învinovăți pe tine însuți nu face decât să te tragă în jos.
Acceptând pe deplin responsabilitatea actelor tale și a consecințelor acestora, înveți și crești.
Iertarea pe care ți-o oferi este unul dintre cele mai mari semne de iubire pe care ți le poți arăta.
Orice resentiment blochează o energie psihică uriașă care ar fi mai bine folosită în altă parte.
Avem dreptul și datoria de a ne ierta pe noi înșine.
Cere-ți iertare
Este important să-ti ceri iertare pentru greșelile făcute și pentru răul care poate fi cauzat uneori.
Încă o dată este un dar pe care îl oferim altora, dar și nouă înșine.
A trăi cu vinovăție poate crea un stres interior imens.
A ierta, a te ierta sau a-ți cere iertare este una dintre cele mai mari forme de iubire pe care le poți avea pentru tine însuți. Așa cum am spus deja, fiecare ranchiună, remușcare sau resentiment ne leagă cu lanțuri invizibile de persoana în cauză.
Exercițiu pentru a învăța să ierți
Ia o foaie de hârtie și un stilou și stai într-un loc liniștit.
Notează-ți toți oamenii pentru care ai resentimente.
Faci exercițiul pe rând pentru fiecare persoana în parte.
Închide ochii și vizualizează persoana în cauza ca si cum ar sta în fata ta. Apoi, spune cu voce tare, „(Prenume) as fi preferat ca tu să nu faci acest lucru (si după caz, poți descrie situația) sau as fi preferat ca tu să acționezi în acest fel (si spui cum anume ai fi vrut ca acea persoana sa acționeze).
Dar la acel moment acesta a fost cel mai înalt nivel de conștiință al tău, așa că eu am ales acum să renunț și să continui să merg mai departe fără această povară.
Anulez toate așteptările din partea mea, tu ești responsabil pentru acțiunile tale si te las sa-ti urmezi calea vieții tale.
Conștientizez că mi-ai venit ca oglinda pentru a mă creste, eu îți mulțumesc pentru lecția de viată.
Aleg sa eliberez ambele suflete implicate si te binecuvântez si iubesc partea divina din tine.”
Repeta acest exercițiu până când simți că este sincer.
Dacă te simți pregătit, poți chiar să-i urezi de bine acestei persoane.
Fă acest lucru separat pentru fiecare incident.
Sper că acest articol te va ajuta să ierți mai ușor.
Cei slabi nu pot niciodată să ierte. Iertarea este atributul celor puternici. (Mahatma Gandhi)
autor : Marie-Jeanne CÎRJAN
Începuturile
Cât de ușor identificăm începutul unui eveniment, al unei situații dificile sau al suferinței fizice? Când, cum și de ce s-a declanșat? Ce criterii folosim sau la ce ne raportăm pentru a stabili cât mai exact când a debutat sau când a fost plantată sămânța acelui ceva care se manifestă în viața noastră? Deseori suntem puși în fața unei situații cel puțin complicate: „De unde să încep? Ce cale să aleg pentru a mă însănătoși, pentru a fi bine cu mine și prin urmare, în relațiile cu cei care mă înconjoară?“
Sunt întrebări pe care ni le adresăm adesea când nu mai suntem în sintonie cu toate aspectele sau componentele ființei noastre. Din interior în afară, corpul semnalizează separarea de sinele nostru real. Să fie acesta începutul suferinței sau… manifestarea ei în exterior, cauzată de necunoașterea sau neintegrarea unor relații biologice între corp-organ-creier?
Atunci când vorbim despre începutul unei suferințe fizice sau emoționale, de multe ori căutăm în exterior pârghiile sau soluțiile salvatoare, oameni care să ne spună ce e de făcut. Zbuciumul interior ne îndepărtează de la starea de prezență, de la aspectele naturale, biologice ale ființei noastre, care, independent de voința noastră se manifestă și se întorc neîncetat și firesc acolo de unde provin, la programele naturale de supraviețuire și la calitatea bio-logică a acestora. Natura ne susține supraviețuirea și manifestarea vieții.
Să începem cu începutul! Urmând Harta sufletului…
Urmându-și vocea interioară, Simona a devenit specialist în Gimnastică hormonală, metodă de întreținere a sănătății corpului, care se adresează în special femeii și care facilitează eliberarea energiei stagnante din zona abdomenului inferior.
În urmă cu mulți ani, pașii săi prin lume aveau să o introducă în atmosfera unor evenimente dedicate dezvoltării cunoașterii capacităților de vindecare a omului, acolo unde a avut ocazia de a o cunoaște pe Gabi Bădăluță, autoarea cărții Harta Vindecării. Manifestând un interes vădit față de perspectiva revigorantă și biologică asupra corpului uman, lectura cărții i-a adus multe momente de conștientizare și de ordonare a informațiilor și lucrurilor pe care le-a descoperit despre ea însăși.
„Este o hartă, într-adevăr și (re)înveți despre tine lucruri care se află deja în tine“, despre care, citind cartea, realizezi că știi, că ești altceva decât ți s-a spus că ești. Și este atât de vindecător să conștientizezi că nu e vina ta, că nu e a nimănui de fapt, că îndepărtând critica și vina, ceea ce se dezvăluie este unitatea ființei tale, „ești întreg și minunat“ (Gabi Bădăluță).
Structura cărții permite oricui să înțeleagă pas cu pas procesele și de ce-urile evenimentelor din viața sa
Cel mai mult apreciază felul în care Gabi pune lumină asupra procesului de vindecare și a ceea ce presupune de fapt acesta: acceptare, iertare, iubire, prezență, rugăciune și recunoștință pentru tot ce a fost și tot ce este. Este conștientă că procesul redobândirii stării de bine și armoniei este constant, trăirile, emoțiile, neînțelegerile interioare fac parte din viața de zi cu zi și asemenea lor, travaliul nostru personal.
Multă viață trăită – multe de iertat. Suntem toți pe cale și atâta vreme cât suntem conștienți că lucrurile se succed cu scopul de a ne sprijini în evoluția noastră, nu avem cum să greșim.
Harta Vindecării oferă transparență unor noțiuni și procese biologice care ne sprijină în demersul nostru de a ne face bine, de a îndepărta suferința și durerea și de a ne bucura de viață, cu asumare și prezență.
„Rezonez în mod special cu capitolul Vindecă-ți copiii“
Mamă fiind, înțelege că sănătatea ei emoțională și fizică sunt esențiale în creșterea unui copil liber, fără „poverile“ sufletești ale părinților.
Frazele și tehnicile de vindecare din carte și explicațiile date fiecăreia în parte sunt îndrumători prețioși, care limpezesc desișul rănilor noastre, cu blândețe și înțelepciune. „Inima mea este plină de iubire și înțelegere!“ o ajută în situații dificile, sau atunci când simte furie și, prin simpla rostire a frazei, corpul se relaxează și liniștea se restabilește.
A recomandat cu încredere și iubire Harta Vindecării tuturor fetelor și femeilor cu care s-a întâlnit în sesiunile sale de lucru și consideră că ar fi o contribuție semnificativă oricui dorește să re regăsească dincolo de ceea ce trăiește sau simte în mod automat. Pentru Simona, Harta Vindecării este material terapeutic și instrument de introspecție personală și mărturisește că de fiecare dată când deschide cartea, „la întâmplare“, informația revelată o ghidează exact spre conștientizările conflictelor pe care le experimentează.
Interviu cu Simona Balcan
Redactor – Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Pentru voi ce reprezintă Crăcinul? Cum îl așteptați și cât de des sau cum îl simțiți?
Suntem alături de voi, oferindu-vă o emoționantă poveste despre semnificația și legenda Crăciunului, văzut din perspectiva terapeutului nostru, Simona Mihalik.
Când spun Crăciun, mă refer la o poveste care începe însă care nu se încheie, ci se transformă, îmbrăcând haine argintii de basm, de NOU, de Început…
Încă de când ne putem aminti, sărbătorim Crăciunul în data de 25 Decembrie, dar nu a fost dintotdeauna așa. În secolul trei, când a fost pentru prima dată sărbătorit, Crăciunul dura din noiembrie până în ianuarie.
În anul 354, cele două Biserici se despart, în ceea ce privește calendarul, Occidentul alege data de 25 decembrie pentru a sărbători Nașterea lui Hristos, în timp ce, Biserica din Orient păstrează data de 6 ianuarie pentru această sărbătoare.
Alegerea și motivarea acestei Sfinte Sărbători a fost aceea de a se pune accentul pe „puterea omului de renaștere, de a se înălța înspre Lumină, de a crește spiritual. Dorința a fost de a pune lumina pe puterea omului de schimbare, de a-l aduce în Lumină și în latura spirituală a vieții, de îndumnezeire a acestuia“, dacă vreți.
Din iubire față de oameni, Dumnezeu ni L-a trimis pe Fiul Său, pentru ca mai târziu EL să ne răscumpere din păcate, prin Sărbătoarea Paștelui.
Legenda spune că…
Odată, demult, Fecioara Maria era pregătită să nască și bătând la poarta lui Moș Ajun prima dată – om sărac, acesta o trimite la fratele lui, la Moș Crăciun, care era un om bogat, dar lipsit de spiritualitate și de calități pozitive, nu îl avea pe Dumnezeu cu el. Nefiind acasă atunci când Maica Sfântă sosește, soția sa, Crăciuneasa este cea care o primește și o ascunde în ieslea vitelor, pentru a evita întâlnirea cu soțul ei care nu știe să ofere din ce are el și celorlalți. Printr-un act necugetat, Moș Crăciun taie mâinile Crăciunesei, mâini pe care, Maica Sfântă, săvârșind un miracol, le pune la loc.
Miracolul Vindecării este deseori întâlnit. Vindecarea vine din partea spirituală, din (re)aducerea și recunoașterea lui Dumnezeu în sufletele noastre și în tot ce este. Cunoașteți probabil că boala reprezintă îndepărtarea de suflet, vindecarea făcându-și loc odată cu reîntoarcerea noastră pe calea sufletului.
Văzând minunea, Mos Crăciun se schimbă, se convertește, este considerat primul creștin și capătă de-a lungul vremii puteri de zeu, magice: zboară cu sania sa, dar păstrându-și totodată latura umană, prin trăsături caracteristice omului: barbă, burtă… Moș Crăciun sugerează divinul din fiecare dintre noi, miracolul și generozitatea care ne aseamănă lui Dumnezeu.
Deși în primă fază anulăm schimbarea, o evităm sau ne împotrivim, schimbarea necesită timp și producerea unui lucru măreț, de prea multe ori, aș spune, acel lucru măreț fiind chiar boala. Atunci acceptăm și îmbrățișăm schimbarea, minunea, puterea divină, care face minuni pentru noi.
Pentru a sărbători Înnoirea, Moș Crăciun face un foc, arzând o buturugă de brad și „dansează cu slugile lui în jurul focului“ – atunci când ÎL avem pe Dumnezeu în noi, cad toate limitările și suntem cu toții egali în Duhul Sfânt. Se prind în horă și dansează. Hora are formă de cerc și această structură trimite cu gândul la începutul fără sfârșit, viața veșnică, simbolistic vorbind, focul fiind elementul purificator.
Se mai spune că acele cântece cântate de oameni și ritualurile făcute în jurul focului sunt de fapt, colindele de azi, care ne vestesc înnoirea omului.
Mai mult, se mai spune că după ce s-a creștinizat, Moș Crăciun a dus daruri familiei Sfinte, brânză și lapte, ca jertfă, în semn de recunoștință față de roadele primite cu bunăvoința lui Dumnezeu.
Să vorbim puțin despre simbolistica bradului
Bradul reprezintă viața, viitorul, renașterea, în sens mai extins, bradul este considerat „arborele Luminii sau arborele Paradisului“. La început, bradul a fost impodobit doar cu mere roșii, care simbolizau „păcatele“, mai bine spus, programele omului, acelea care ne blochează și ne împiedică să fim cine ne dorim să fim. Cu trecerea timpului, lucrurile s-au mai schimbat și în 1911, ducesa Dorothea Sibylle împodobește primul brad de Crăciun, (Breslau, Polonia) așa cum îl cunoaștem azi.
Luminile din brad reprezintă Steaua Crăciunului, care se regăsește și în colinde și care simbolizează Lumina, călăuza divină. Steaua a însoțit magii spre Iisus.
În colinde regăsim mesaje despre puterea noastră de renaștere, despre puterea noastră de a ne înălța și de a ne elibera de „păcate“ = de a ne vindeca traumele, de a merge mai departe și cu bucurie prin viață. Dansul și cântecul eliberează această bucurie, lucru demonstrat de meloterapie.
După ce a oferit daruri Familiei Sfinte, Moș Crăciun și-a împărțit averea copiilor săraci.
Acesta este mesajul legendei: fii altruist! Fii bun, dăruiește și iartă!
Moș Crăciun a fost iertat de Dumnezeu, s-a schimbat și a primit Iertarea. Acestea sunt două elemente pe care le întâlnim în prezent, când ne referim la Crăciun.
Moș Crăciun devine simbolul binelui, al dăruirii, al omului iertat, de fapt, al omului reînnoit, cel care L-a găsit pe Dumnezeu. Și după ce L-a găsit, înfăptuiește Binele.
Culoarea hainelor lui – Roșu, amintește de foc, sânge, sacrificul Domnului, pe când Albul repreintă puritatea, Auriul – călăuza magilor, drumul spre Iisus, Lumina.
Atunci când dăruim, devenim obiectul unui miracol și dincolo de ce am putea crede că oferim celuilalt, în realitate, darul este pentru noi, din sufletul nostru dă năvală Bucuria.
„Moș Crăciun ne invită să devenim acel om bun“ și să dăruim hrană sănătății noastre, prin altruismul exprimat, prin conectarea cu Dumnezeu, prin iertarea dată. Când iertăm, eliberăm din mintea noastră tot ce se împotrivește stării de bine, sănătății și liniștii lăuntrice, făcând loc și facilitând, în același timp, manifestarea măreției ființei noastre divine.
Este interesant să realizăm caracterul relativ al lucrurilor pentru a ști mai bine cum să ne raportăm la ele și cum sau cât timp să le alocăm, în cazul de față, Sărbătorii Crăciunului – cadourile oferite de Moș Crăciun au nuanță simbolică, nu trebuie neapărat să fie materiale, ci mai degrabă, simbolice, cu încărcătură spirituală, sufletească – un sfat, o vorbă de alinare, o îmbrățișare, câteva minute de pauză mentală, orice gest făcut din și cu iubire.
Ce reprezintă Craciunul pentru tine, Simona?
„Pentru mine, Crăciunul este în primul rând o pauză de la rutină și o orienatre către Sinele meu, timp cu mine și cu familia“, Prețuiesc Crăciunul în mod deosebit, deși nu reușesc să mă bucur de el atât cât mi-ar plăcea.“
„Pentru mine, Crăciunul este în fiecare zi“. În fiecare zi ar trebui să devenim acest Moș Crăciun, cu două mari calități: iertare și dăruire.
Ritualul Iertării
„Este ceasul iertării, nu merg la somn cu nicio supărare“, nu îmi încarc subconștientul cu mesaje sau informații negative, care pot provoca suferințe, mai târziu.
Orice iertare oferită, orice persoană care primește iertarea, inclusiv propria persoană, vindecă ceva în interiorul nostru.
Sărbătoarea Crăciunului este vie și permanență în sufletele noastre.
Construim cu partea materială a lucrurilor, prețuim și creștem odată cu recunoașterea lui Dumnezeu în oameni.
Cele mai frumoase daruri:
Darul Iubirii
Darul Iertării
Darul Prieteniei
Darul Timpului
Darul Ascultării
Suntem atât de înzestrați cu daruri, este atât de înălțător să le putem împărtăși cu ceilalți.
Crăciun Fericit, oameni buni!
Legenda spune că Simona a picurat Magie în cuvintele care i-au conturat povestea de Crăciun!
Îți mulțumesc!
Interviu cu Simona Mihalik
Redactor Mihaela Cristea