Educația înseamnă cunoaștere și recunoaștere în egală măsură.

Cunoașterea se deschide accesului la informație și la implementarea unor principii sănătoase de experimentare a vieții, iar recunoașterea derivă din integrarea și manifestarea permanentă a unor valori dezvoltate de fiecare dintre noi, zi de zi.

Despre valori, educație și puțină psihanaliză, pentru voi, în rândurile următoare:

Doza de psihocultură universală

În data de 6 mai 1856, în Freiberg, Imperiul Austriac, în prezent Příbor/Republica Cehă se năștea cel care avea să devină medicul neuropsihiatru cel mai celebru al secolului XX și fondatorul psihanalizei, Sigmund Schlomo Freud, cunoscut lumii ca Sigmund Freud.

Cu o generoasă zestre intelectuală, încă din copilărie a manifestat un interes vădit pentru studiu, adăugând cunoștințelor dobândite în școală, pe cele de limbă latină, greacă, ebraică, franceză sau engleză. A studiat Medicina la Universitatea din Viena, fiind absorbit de tot ce însemna funcționalitatea Sistemului Nervos Central. Începuturile sale ca medic fac trimitere la perioade de activitate în spitale de psihiatrie și dermatologie, după care, obținând calitatea de doctor docent în neuropatologie, își folosește bursa oferită de statul austriac pentru a petrece aproape cinci luni în clinica specializată pe afecțiuni ale sistemului nervos, a renumitului profesor de neurologie, medicul francez Jean Martin Charcot. La un an după practica efectuată la clinica din Paris, Freud reușește să își deschidă propriul cabinet privat de psihiatrie, în care, aplicând metodele lui Charcot – considerate neortodoxe de către colegii de breaslă – va genera, odată cu această abordare, reticența față de teoriile sale asupra nevrozei.

O moștenire controversată

Numele său și Psihanaliza sunt într-o relație inseparabilă, cuprinzându-și întreaga muncă în această direcție pe care a dezvoltat-o și ale cărei teorii reprezintă bază de studiu pentru mulți psihoterapeuți în activitatea lor profesională, în timp ce alții le resping sau le percep ca temei de critică și discuții.

Școala psihanalitică înființată de Freud a fost îndelung contestată de specialiștii în științe care i-au refuzat statutul de curent științific.

 „Paralizia cerebrală infantilă” reprezintă momentul determinant în cercetarea tulburărilor psihice, din rațiuni psihologice, în urma căruia a elaborat conceptul de psihanaliză – concept inovator care atestă importanța proceselor psihice inconștiente –teorie generală a inconștientului. 

Principiile Psihanalizei

Analiza proceselor psihice inconștiente, cărora nu li se aplică niște norme de logică l-a determinat pe Freud să interpreteze visele ca pe niște mecanisme de protecție împotriva unor dorințe cu tendință de exteriorizare și care sunt în relație strânsă cu amintiri refulate din copilărie. Descifrarea acestor mecanisme inconștiente face posibilă identificarea semnificației traumei care le stă la bază.

În tehnicile de interpretare a viselor, Freud pornește de la ideea că „visul nu este un fenomen somatic, ci un fenomen psihic. ˝

Sigmund Freud afirmă că teoria visului „ocupă un loc special în istoria psihanalizei și că odată cu ea, s-a marcat momentul trecerii de la „procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor.˝ – „Vis și interpretare ˝ – ed. Cartex, 2017. Cu ajutorul analizei viselor cu  sistem psihanalitic, Freud deschide calea spre inconștient, prin decodificarea afecțiunilor nevrotice, în special a isteriei.

Freud a conceput cinci faze ale dezvoltării impulsului sexual în copilăria timpurie. Dintre acestea, semnificativă este așa-numita fază oedipală – termenul de complex Oedip este folosit în opera sa pentru prima oară în lucrarea „Psihologia vieții sexuale˝și descrielegătura erotică inconștientă cu părintele de sex opus și rivalitatea față de părintele de același sex, dezvoltată încă din copilărie, consecințele sale fiind sentimentul de culpabilitate și teamă, în cadrul unei stări nevrotice. Complexul Oedip, așa cum apare în lucrările sale, a fost de asemenea criticat de istoricii contemporani, care nu-i recunosc autenticitatea, ci îl consideră mai degrabă o argumentare a tendinței de implementare a etiologiei sexuale a nevrozelor.

Expuse pentru prima oară în lucrarea „Eul și Sinele˝, aceste noțiuni au conținut conștient sau inconștient. Sinele este întotdeauna inconștient.

Freud va utiliza pentru inconștient termenul Se („Es ˝ -pronume impersonal în limba germană) – mai potrivit „să exprime caracterul principal al acestei provincii a sufletului. ˝

(Sigmund Freud – Introducere în Psihanaliză, Vol. 1) În momentul în care solicitările Supra-Eului nu sunt realizate, omul poate dezvolta diferite sentimente de vinovăție sau rușine.

Direcția eforturilor terapeutice ale psihanalizei lui Freud a fost aceea de a consolida Eul, de a-i lărgi orizontul percepțiilor, făcându-l independent de Supraeu, astfel încât să poată asimila părți noi ale Se-ului.

În intervenția referitoare la angoasă, Freud identifică elemente diferite care, „deși nu se contrazic reciproc, nu se potrivesc. ˝

S-au făcut deosebiri între angoasa de pericol și angoasa nevrotică, prima – reacție firească, de înțeles față de pericol, cealaltă – complet enigmatică.

Cu toate acestea, cercetările au câștigat importante lămuriri. Datorită experienței clinice, s-au făcut corelări constante între angoasă și elementul libido în viața sexuală, cea mai comună cauză a nevrozei de angoasă indicând spre excitația frustrantă, care impiedică, în acest caz, libidoul să își exercite funcția, utilitatea, făcând posibilă apariția anxietății.

Te pune Freud pe gânduri?

„Din slăbiciunile tale se va naște puterea.”

„Emoțiile reprimate nu mor niciodată. Ele sunt doar îngropate și ies la suprafață sub o formă mult mai urâtă.”

„Misterul sufletului uman se regăsește în dramele psihice ale copilăriei. Caută în adâncul acestor drame și vindecarea va veni. ”

„Sinceritatea absolută față de tine însuți este un exercițiu excelent.”

„Oamenii consideră că realitatea este nesatisfăcătoare, de aceea trăiesc într-o lume a fanteziilor, imaginându-și implinirea tuturor visurilor. O personalitate puternică pune în practică aceste visuri, în timp ce una slabă continuă să trăiască în lumea sa, fanteziile ei manifestându-se ca simptome a diferite boli.

„Într-o zi, privind în urmă, anii în care te-ai zbătut cel mai mult, ți se vor părea cei mai frumoși ani.”

„Niciodata nu suntem atât de vulnerabili în fața suferinței decât atunci când iubim.”

Selecție a Operelor lui Sigmund Freud în domeniul psihanalizei, traduse în limba română:

Opere Vol I – Totem și tabu– conține unele dintre cele mai incitante eseuri realizate de Freeud despre tabuul incestului, ambivalența sentimentelor, magie sau animism.

Celebritatea lui Freud a stat sub semnul a numeroase controverse în lumea medicală și științifică a vremii, moștenirea pe care a lăsat-o generațiilor care au urmat, situându-se în permanență sub auspiciul schimbării, al evoluției, mai exact.

Influențele teoriilor părintelui psihanalizei s-au extins la nives global, fiind în permanență supuse criticilor, atât din punct de vedere al evoluției istoriografiei cât și a neuroștiințelor, însă ceea ce rămâne înscris în domeniul literelor, al științelor umane, este patrimoniul intelectual al lui Freud – un punct de plecare controversat, dar autentic într-o direcție de studiu permenent al psihicului uman.

Găsești mai multe materiale de psihologie în Platforma de Cursuri Marfil:

Descoperă Platforma Marfil

Succintă incursiune în Psihanaliză  – Sigmund Freud

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie