„Separarea pe care o vedem între lumea interioară și lumea exterioară este doar o halucinație a conștiinței, nu e ceva real. Ce ți se întâmplă în interior, iese la suprafață.”
(A. Einstein)
Însă, cum nu putem vedea asta, deseori credem că nu există. Ne dăm seama de efect, dar nu ne vedem ca și cauză. Când începem să schimbăm cauza care suntem, apar și efectele diferite.
Pentru ca schimbarea să se producă la nivel subtil, este nevoie ca percepția asupra vieții să înceapă să dobândească sensuri profunde, să genereze o schimbare totală chiar. Atunci când vrem să ne vedem ca persoane capabile, ca persoane care au acest dar de a transforma lucrurile spre bine, e nevoie să începem să ne privim unii pe alții într-un mod diferit, înflorind, acumulând sănătate, tinerețe, descoperind în permanență resursele extraordinare din noi, din copiii noștri, oferindu-le șansa de a cunoaște lumea cu înțelepciune, înțelegere și creativitate.
Universul copilăriei este combustibilul care alimentează relațiile pe care le dezvoltăm și felul în care ne conturăm ulterior viața de adult.
Copilăria înseamnă în primul rând EMOȚIE. Copiii manifestă natural și deschis iubirea în activitățile lor, prin joc. Râd, își cultivă spontan curiozitatea, uimirea și bucuria față de tot ce-i înconjoară, de aceea tot ce cunosc cu ajutorul simțurilor native se raportează în special la Iubire, la iubirea plenară față de ceea ce formează mediul lor familial sau de creștere.
Așa cum se întâmplă adesea, în această lume a copilăriei suferința, experiențele dificile, unele dramatice chiar, sunt inevitabile sau greu de gestionat, atât de părinți, cât mai ales de copii.
- Cu ajutorul emoțiilor, fiecare ființă umană experimentează viața.
- Cu ajutorul emoțiilor se consolidează legăturile dintr-o comunitate, familie sau cu sine.
Copiii se confruntă cu emoții puternice, neexplorate, cărora le fac față așa cum pot, potrivit dezvoltării lor psihoemoționale, manifestând uneori comportamente deosebite sau exprimând emoții al căror mesaj nu-l pot înțelege singuri și care-i duc pe un teren al nesiguranței, al lipsei de vitalitate, al fricilor și amenințării stării de sănătate, la toate nivelurile.
Creșterea unui copil sănătos și echilibrat emoțional constituie deseori și în special o călătorie de vindecare a adultului spre copilul său interior, și ulterior, cu resursele descoperite, un proces de ghidare a copilului său spre înțelegerea propriilor emoții și spre eliberarea și manifestarea potențialului lui intern nelimitat. Este extraordinar cum, vindecându-ne pe noi înșine, putem oferi celor dragi un spațiu al iubirii și armoniei în care să-și poată începe această călătorie personală vindecătoare.
Posibil ca prima imagine a relației dintre părinți și copii să fie cea de ajutor, de sprijin. Părinții oferă și copiii primesc. Atunci când relația dintre părinți și copiii lor este susținută de iubire profundă, care cuprinde toate emoțiile din câmpul celei mai nobile trăiri, acest schimb dintre a da și a primi devine aproape fără limite.
Am putea afirma că emoțiile sunt parte integrantă a evoluție umane și prin urmare, o modalitate de a asigura continuitatea vieții, supraviețuirea. Să le cultivăm deci, cu prezență, sănătos și înțelegându-le importanța și necesitatea.
Unul din lucrurile cele mai frumoase pe care le putem face noi, oamenii, este să extindem potențialul vieții noastre și aceasta constituie parte foarte importantă din sprijinul acordat de părinți în creșterea și dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a copiilor.
În fiecare om, în fiecare copil există acea chemare spre măreție, măreția care este definită de însăși esența fiecărei ființe umane.
Chemarea spre măreție și spre conexiunea autentică cu sursa unui potențial nemăsurat.
Metoda Journey® – Călătoria – concepută de Brandon Bays, autor și mentor holistic internațional, a dezvoltat o metodologie specială pentru copii, în cartea sa și ulterior în procesul Călătoria pentru copii.
Călătoria pentru copii este o carte inspirațională, care deschide în sufletele celor care o experimentează exaltare, eliberare și numeroase instrumente care servesc educației și vindecării emoționale.
Seminariile Călătoria pentru copii reprezintă o oportunitate extraordinară de conectare cu calitățile lor native, oferindu-le posibilitatea de a-și elibera într-un mod blând și rafinat, cu ajutorul poveștilor sau al creativității, diferite blocaje emoționale, recunoașterea unor emoții, descrierea, îmbrățișarea și regăsirea încrederii de sine, dar și experiența unică de a fi călăuziți de lumina lor interioară.
În situații precum:
- Timiditate, frici și comportamente nesănătoase;
- Vise recurente urâte;
- Un eveniment dureros, în urma căruia copilul continuă să fie afectat emoțional;
- Conflicte permanente ale copiilor;
- Stimă de sine scăzută;
- Periclitarea relației părinte-copil, ca urmare a necunoașterii gestionării emoțiilor intense, și în consecință, a acordării sprijinului adecvat care să-l ajute să meargă mai departe;
Sau:
- Dacă ești educator, profesor sau consilier școlar și desfășori o activitate care necesită lucrul cu copiii și îți dorești ca ei să dezvolte o inteligență emoțională care să dea un curs lin performanțelor lor;
- Dacă simți că este momentul să explorezi vindecarea propriilor răni emoționale din copilărie, astfel încât, în calitate de părinte, profesor sau educator să poți îndruma copilul sau adolescentul spre o cunoaștere de sine profundă, echilibrată și sănătoasă, atunci experiența unui Seminar Călătoria pentru copii este una care îți va schimba complet perspectiva asupra vieții și asupra rolului educației emoționale în starea de bine și sănătatea deplină, de care îți dorești să te bucuri în fiecare clipă.
Călătoria pentru copii reprezintă o imersiune unică în straturi ale ființei noastre tasate de emoții neexprimate, neadresate, negestionate, care ne înfrânează potențialul nelimitat și care așteaptă momentul alegerii noastre conștiente de a le elibera, înțelege și vindeca.
Procesul este unul simplu, conceput astfel încât trecerea prin aceste straturi să fie însoțită de căldură, îngăduință, iubire și acceptare. Dincolo de emoția care ne blochează se află un ocean de daruri în care viața pulsează.
Copiii de asemenea acumulează emoții când trăiesc diferite situații în care se simt secați de resurse și încep „să înghită” stări emoționale pe care le experimentează cu aceste ocazii. Furia, bucuria sau tristețea se numără printre emoțiile resimțite de ei, la un moment dat în circumstanțe determinate.
Călătoria pentru copii ghidează spre observarea obiectivă a fiecărei emoții și scoaterea la lumină, într-un mod natural a ceea ce se ascunde dincolo de ea, evitându-se căutarea unei cauze în exterior.
Călătoria pentru copii reprezintă un procedeu spiritual firesc și un instrument practic și facil de eliberare a blocajelor, comportamentelor nedorite sau convingerilor limitative, aducându-ne în prezența nucleului nostru, a profunzimii sufletelor noastre, a Sursei în care toate se dizolvă în iubire, acceptare și potențial infinit.
Începe-ți Călătoria Eroului interior cu primul pas! Pășește cu determinare, convingere și inima deschisă spre măreția ființei care ești!
Reține:
Curajul are putere și magie!
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Articol – Călătoria Copiilor –
Redactor – Mihaela Cristea
Cu 1 Iunie în gând…
Copilăria este primul rai care ne însoțește toată viața. Uneori se întoarce ca să umple cu simțire viața noastră de adult. În noi, copilul și copilăria țin aprinsă flacăra magiei, a noului permanent și a metamorfozelor sufletești.
Într-un suflet de copil încap toate mirările lumii. În ochii lui se limpezesc cele mai învolburate ape și cele mai înalte ceruri. Mâinile sale cunosc simplitatea și atingerea unei mângâieri de-a pururi așternută-n simțuri. Vocea unui copil este exprimarea fericirii, a bucuriei și miracolului numit viață.
Copilul este un dar cu daruri unice, pe care toată viața va căuta să le manifeste liber și autentic. Cunoașterea de sine reprezintă redobândirea potențialului acestor resurse.
Universul unui copil gravitează în jurul iubirii, manifestând în mod natural atât abundența acestui sentiment, cât și lipsa lui.
Jucați-vă!
Copilul nu cunoaște decât un timp: prezentul, momentul ACUM, pe care-l trăiește la intensitate maximă și pe care-l stochează în suflet pentru a-i servi drept reper mai târziu în viață. Faceți prezentul un moment bun, de interacțiune, de bucurie și zâmbete!
Explorați!
Copilul caută să descopere, să cunoască, să dobândească noi abilități, vrea să cerceteze, să testeze limite și să își formeze treptat încrederea de sine din reușite mai mici sau mai mari. Fiți alături de ei în aventuri în natură, povestiți despre lucrurile pe care le vedeți și despre cele pe care vi le imaginați. Creați-vă propriile povești nemuritoare!
Conectați-vă cu copiii voștri!
Copilul are nevoie de apropiere, de atenție permanentă, de relaționare sănătoasă, copilul are nevoie să știe că îl urmați în prezent, cu totul. Spuneți-i întotdeauna că-i sunteți alături, că îl înțelegeți și că sunteți fericiți să petreceți timp împreună. Construiți din acest timp un far în suflet și în afară.
- Indiferent de vârstă, copiii simt nevoia să fie auziți. Încurajați-i să se exprime, să își asculte vocea, să își descopere emoțiile! Acordați-le spațiu să le trăiască așa cum vin și să le accepte ca parte a forței lor interioare.
- Copilul are nevoie să fie văzut. Iubirea pe care i-o oferiți, îi alimentează un potențial care va crește armonios și care-i va consolida pe viitor deciziile în viață. Priviți-l dincolo de celestul sau brunul ochilor, descoperiți și dezvoltați împreună ceea ce îi place cu adevărat.
- Puterea vindecătoare a unei îmbrățișări. Cât de des ne îmbrățișăm unii pe alții, noi pe noi (îmbrățișarea-fluture) și pe copiii din noi sau pe copiii noștri? Cât de des ne cuprindem în siguranța iubirii și a îngăduinței de sine? O îmbrățișare vindecă doi oameni deodată.
- Cuvintele magice:
Mulțumesc! Te rog să mă ierți! Te iubesc!
Lumea aceasta ne conține pe toți, ne aduce împreună și ne pune față în față cu lecția vieții. Eu sunt maestrul tău și tu ești al meu, iar copiii sunt cei mai buni. Pentru adulți, copiii sunt oglindirea calităților pe care nu le-au sondat suficient și a suferințelor pe care nu le-au vindecat în ei, astfel încât să se poată bucura pe deplin de viață. Mulțumesc pentru că îmi arăți unde doare! Te rog să mă ierți, este o situație provocatoare și pentru mine! Te iubesc în orice situație, exact așa cum ești!
Cum ar fi să ne permitem o călătorie dus-întors în lumea posibilităților infinite, în care noi, copii, deschidem cutia cu măreție și miracole a Universului?
Hai să ne-ntâlnim, și mici și mari, la intersecția dintre copilărie și maturitate și de acolo-n orizonturi largi, să răspândim povești cu tâlc sau chiar povestea vieții.
Și-am aflat că:
„Vreau să sar în bălți, să mă învârt într-o rochie super colorată și nouă, cu tălpile goale pe iarbă, fără să mă uit în stânga și în dreapta cu gândul că se uită oamenii mari ciudat la mine. Să mănânc o gogoașă cu pudră și să mă bucur că e cel mai bun desert din lume, bucuria autentică: “ce noroc pe mine că a facut mama gogoși!” Îmi doresc să iau micul dejun și să ies la joacă, să întind 4 paturi pe iarbă și să fac tumbe și „roata țiganului’’ și pe margine să fie toți copiii care mă susțin și îmi dau nota 10 (ca Nadiei Comăneci). Cel mai frumos cadou: o înghețată cu alb și mov din Simeria din gară sau bâlci… dacă închid ochii îmi amintesc exact cum arăta și ce gust avea. Este foarte interesantă această incursiune în trecut și prezent. Este un exercițiu minunat prin care ne putem da seama câte lucruri minunate avem acum și le doream cu ardoare și bucurie când eram mici.’’
(Mihaela Firan – Facilitator ThetaHealing®)
„Când ne conectăm la copilul interior, accesăm BUCURIA. Bucuria din lucrurile simple pe care le descoperim fie într-o înghețată aromată, în mângâierea sau îmbrățișarea mamei, în privirea galeșă, iubitoare a cățelușului sau a pisicii familiei, în voiciunea jocului….Un copil este pașnic, iertător, un copil privește și primește viața fără opreliști, un copil curge cu viața și nu rămâne blocat în locuri lipsite de bucuria pe care o caută în tot și toate, pentru simplul motiv că asta-i starea naturală a vieții. Copilul este cu atât mai fericit cu cât armonia și pacea din jurul său se întrepătrund în permanență când este înțeles, când se exprimă liber, când i se permite să uite de timp și face lucrurile în timpul lui, bucurându-se îndelung de fiecare reușită, atingere, joc, râs… Bucuria are darul de a trezi în fiecare om mare, ochii larg deschiși ai unui copil cu entuziasm nelimitat în fața miracolelor”
(Gabi Bădăluță – Psiholog și Psihoterapeut)
„Primul Gând la copilărie mă poartă în grădinile și printre copacii de la țară, unde mergeam adesea și îmi petreceam vacanțele. Mă puteai vedea cocoțată prin copaci, într-o lume numai a mea. Puțini știau cum să mă găsească. Era ca un cod secret care mă dădea în vileag. O întrebare pusă cu voce tare prin gradină, la care cu greu mă abțineam să răspund: “Cum face ciocănitoarea Woody?” Și mă auzeai din te miri ce copac, ascunsă bine, scoțând sunetul ciocănitorii din desenele animate. Mă revăd un copil viu, făcând tot timpul ceva. Jucam elasticul, uneori chiar singură și îl prindeam între picioarele a două scaune. Lipeam pe pereți poze decupate din revistele aduse de tata din delegațiile lui. Si mă uitam la ele începând să visez la cum ar fi să fiu acolo…. Îmi doream ochii mamei mele. Albaștri. Și nu scăpam nicio ocazie să mă lipesc de ea, ochi în ochi, clipind des, doar-doar culoarea ochilor ei trece la ai mei. Prăjiturile mamei, cele mai bune: Arlechin, chou-uri cu cremă de vanilie. Mmmm, delicioase. Și acum as mânca o tavă întreagă, pe nerăsuflate.(…) Mă face să zâmbesc când îmi aduc aminte. Ce frumos a fost, ce tumultos era totul….și le mulțumesc părinților mei că mi-au creat condițiile să pot avea astfel de amintiri.’’
(Mihaela Mîndreci – Terapeut și Profesor de Mindfulness)
Gândindu-mă la mine copil, mi-ar plăcea: „să mă joc cu copiii în fața blocului, să umblu prin natură. Să mă joc, să fiu curioasă și entuziasmată, să descopăr lucruri noi, să mă bucur din suflet de lucruri mărunte, să îmi fie frică de tunete și fulgere, să cred cu tărie în lucruri, în oameni, să cred că pot orice, să fiu încrezătoare, să visez la lucruri mărețe, să mă supăr pe lucruri fără importanță și să redevin fericită la fel de repede.
(Ioana Oneț – Psiholog și Psihoteraeut)
- Copiii sunt sărbătoarea vieții. Viața care se înnoiește în permanență, care abundă-n miracole, care conține și se revarsă, care sprijină și care dă aripi, care se vede cu ochiul liber și care umple aerul pe care-l aducem înapoi în piept. Evoluăm odată cu copilul mai mic sau mai mare pe care-l creștem în interior. Maturitatea vine din independența, din libertate și din vindecarea rănilor. Ce putere, câtă recunoștință!
- Pentru copii, lumea înconjurătoare este un mare teren de joacă. Este datoria noastră să îi sprijinim, să îi înțelegem și să le oferim cele mai adecvate moduri de a se dezvolta și de a se descoperi. Ca și noi, sunt traversați de o mare de emoții, pe care le exprimă așa cum pot, atât cât pot.
- Un aspect deosebit al sănătății copiilor și al tuturor, într-un grup sau într-o societate, este cel al sănătății emoționale. Sănătatea emoțională crește empatia, gestionarea situațiilor dificile, stabilirea unor relații productive și sănătoase pe viitor.
- Accentuăm acest aspect în special pentru că reprezintă parte integrantă și proeminentă a misiunii Clinicii Marfil, o misiune dedicată moștenirii generațiilor pe care le alimentăm azi cu principii de viață și valori personale sănătoase și durabile. Comunitatea și conexiunea create în jurul acestui țel ne însuflețește să afirmăm că acesta este obiectivul și dorința aprinsă a tuturor părinților. De la părinți la copii, sănătatea trece invariabil. Să ne îngrijim de sănătatea copiilor și să îi educăm în spiritul cunoașterii și iubirii de sine.
Hai să ne amintim:
- Am încredere în tine!
- Ești cea mai mare bucurie a vieții mele!
- Continua să încerci, va fi mai ușor!
- Întotdeauna voi fi aici pentru tine!
- Ascultă-ți corpul!
- Reține: ori câștigi, ori înveți!
- Ideile tale sunt grozave!
- Cel mai bun moment ca să fii fericit este „ACUM’’.
- Te iubesc mult!
Ce dorințe îndeplinești azi copilului din tine?
La mulți ani, copile! Oglindește-ți lumina și bucură-te!
Popas în casa copilăriei
Redactor Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Cum ar fi..?
Cum ar fi să descoperim că suferințele noastre fizice, emoționale, chiar și cele psihice sunt rezultatul necunoașterii propriului corp, a modului în care acesta reacționează intern față de anumiți factori externi, să spunem, evenimente sau situații petrecute în viața noastră, în perioada copilăriei și care sunt aduse inconștient, sub o formă sau alta, până în prezentul nostru de persoane adulte?
Cum ar fi să fim tot mai mulți aceia care își trăiesc viața cu bucurie și recunoștință față de darul sănătății?
Primul pas, conștientizarea
Sănătatea începe cu conștientizarea, odată cu asumarea răspunderii și odată cu decizia de a fi bine cu noi, cu corpul nostru, din interior și acceptând și îmbrățișând cu iubire, tot ceea ce ne-a crescut până în acest moment, fie ea și suferința. Suferința și durerea pot și este esențial să fie procesate conștient și transformate în bunăstare și sănătate deplină.
„Esența terapiei într-o carte“, așa își începe Camelia relatarea legată de Harta Vindecării. Prezentă la lansarea cărții și alături de Gabi în misiunea regenerării ființei noastre, a cumpărat în jur de 40 de exemplare pe care le-a oferit persoanelor care începuseră procesul terapeutic alături de ea. A sesizat în carte acele indicii, acei pași de urmat, de care oamenii au nevoie ca să înțeleagă cum și de ce apar anumite afecțiuni cu care viața îi provoacă.
Camelia a pornit de multă vreme pe calea spre trăirea vieții din acel loc din care ticăie în fiecare clipă, din inimă – casa sufletului nostru. În călătoria sa, a adunat și a împărtășit oamenilor cu care a interacționat, bogăția resurselor cu care natura ne-a înzestrat ca să trăim în sănătate deplină.
Exemplele detaliate care însoțesc fiecare capitol reprezintă acel element concret de conectare cu situația personală și de conștientizare a conflictului emoțional declanșator. Oamenii rezonează cu mesajul vindecător al acestor exemple, al acelora care, ca și ei, au trecut prin suferință, au parcurs procesul de vindecare și s-au reconectat cu ființa lor interioară, cu iubirea și respectul de sine.
Principiile prezentate în Harta Vindecării așează rând pe rând, într-o ordine firească, evenimente dureroase ale vieții noastre, aducându-ne astfel într-o stare de prezență necesară conștientizării cauzei suferinței și eliberării ei din corp.
Curaj și asumare
Aportul terapeutic al cărții este cu atât mai mare cu cât, necesită doar puțin curaj și asumare din partea cititorului, care se va descoperi sănătos și întreg, fără vină sau judecăți de valoare.
Clienților săi le consolidează sprijinul oferit în procesul de reconectare cu sinele lor real, recomandându-le să citească Harta Vindecării și să extragă din ea acele elemente, care le facilitează reîntregirea structurii interioare.
„Eu folosesc toată cartea ca pe un instrument“, este un sprijin deosebit în situațiile care se recreează, în cazul conflictelor nerezolvate și al emoțiilor nevindecare, care se reformează până când, fie sunt procesate conștient, acceptate și vindecate cu iubire, fie se transformă în afecțiuni fizice.
Cartea oferă explicații valoroase ale unor capitole foarte importante ale existenței noastre, dinainte de naștere, dar și din punct de vedere transgenerațional, ajutându-ne să înțelegem și să însănătoșim părți din noi, prin care trăirile dureroase, emoțiile neadresate sau comportamentele nedorite au parcurs mai multe generații și ne-au ales ca să reprezentăm prin simptom fizic, zbuciumul sufletesc al mamei, bunicii sau al altui membru al familiei. În familie, suntem cu toții conectați și această conexiune, țesută cu iubire sau nu, este transmisă mai departe celor care vom fi noi, copiii sau nepoții noștri. Este bio-logic.
Re-programarea este posibilă
Harta Vindecării este o invitație la recunoașterea resurselor cu care ne susținem sănătatea în fiecare zi. Inconștient, suntem „în reacție“, în manifestarea unor „programe“ învățate, de foarte multe ori și asta ne îndepărtează și ne separă de sursa forței noastre interioare și de plenitudinea momentului prezent. Harta Vindecării oferă claritate noțiunilor precum program biologic, conflict emoțional, creier automat și multe altele, ajutându-ne să ne regăsim dincolo de ceea ce suferința scoate la suprafață.
„Toți avem nevoie de un moment de trezire la realitate“, de obicei acest moment coincide adesea cu apariția unei afecțiuni fizice. „Și atunci luăm o pauză și începem să privim lucrurile altfel“, punem întrebări, cercetăm, înțelegem și ne facem bine, din ce avem în noi, conștient, pas cu pas, cu iubire și acceptare, așa cum această carte demonstrează, prin structura și modelele oferite, că este posibil.
Camelia recomandă Harta Vindecării oricărui om, indiferent că are sau nu o problemă de sănătate. Suntem înzestrați cu darul sănătății și totodată cu misiunea de a o crește clipă de clipă, cu conștiență și iubire față de corpul, mintea și sufletul care o conțin.
Interviu cu Camelia Angelescu
Redactor Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Întrebări pe care ar trebui să ni le punem
De câte ori nu ne-am simțit pierduți prin labirintul întortocheat al evenimentelor vieții noastre? Oare care este calea pe care s-o aleg? Mă va duce spre fericire și spre ceea ce vreau să trăiesc? Există o busolă care să mă ghideze? O hartă, poate care să îmi servească drept ghid sau însoțitor tacit, care să își traseze calea pe dinăuntru, alături de mine, în călătoria spre descoperirea de sine și spre vindecarea sufletului?
Nădăjduim în permanență la o împăcare și o (re)întregire a ființei noastre care se așterne dincolo de ceea ce trăim cu durere.
Sănătatea din noi
Am avut ocazia să ascult relatarea Mihaelei referitoare la contextul în care s-a conturat relația de prietenie dintre ea și Gabi Bădăluță. S-au cunoscut în cadrul unor cursuri de pregătire profesională, activitatea de terapeut emoțional a Mihaelei fiind unul dintre motivele pentru care s-au reunit în misiunea de îmbogățire și consolidare a cunoștințelor despre tehnici și instrumente cât mai naturale și ușor de aplicat în procesul terapeutic de vindecare.
Impulsul Mihaelei de a schimba modul în care viața părea că a ieșit din fluxul natural s-a produs în urmă cu mulți ani, când a decis să abordeze lucrurile integrat și din interior. Harta Vindecării a fost un prilej de readucere aminte a ceea ce este esențial în ființa umană: acea cunoaștere care nu dă greș, care ne însoțește permanent, care se dorește descoperită și care solicită doar curaj, asumare și iubire: sănătatea deplină.
Ce ne oferă această carte
Informația livrată de Gabi în Harta Vindecării a fost înglobată în propriile tehnici utilizate în activitatea sa, în care folosește codul emoțiilor și codul corpului și a constituit un ajutor prețios, îndreptat spre ghidarea semenilor pe calea propriei vindecării.
Exemplele propuse în Harta Vindecării, modul în care sunt nuanțate reprezintă aspecte din viața noastră, care trimit la reflecție și nevoia de conștientizare a unor blocaje, răni sau suferințe, care „sunt la butoane“, inconștient, de-a lungul vieții. Și provoacă separare. Separare de nucleu, de centrul ființei noastre, în care sunt adunate resursele noastre nelimitate și bucuria vieții. Ele mocnesc și așteaptă să fie eliberate și experimentate.
După părerea sa, Mihaela consideră că Harta Vindecării cuprinde noțiuni teoretice precum conflictele emoționale și exemple din experiența de psihoterapeut, în care s-a regăsit și în care a văzut nuanțe noi, nesesizate până atunci. Harta Vindecării înaintează cu perspective noi și variate asupra unui dezechilibru emoțional; indică o altă direcție de cercetare, cu obiectivitate și multă responsabilitate.
Conflictul nu reprezintă o „exprimare în exterior“, conflictele se trăiesc în interior, acolo unde ruminăm idei, tipare și programe dăunătoare și care generează deseori afecțiuni fizice. Cu ajutorul indiciilor precise din carte, cu blândețe și sinceritate suntem ghidați să le exprimăm, să le conștientizăm și să le eliberăm astfel încât somatizarea să nu se mai producă.
Pentru Mihaela, abordarea holistică pe care a descoperit-o în Harta Vindecării, a venit și a pus laolaltă, din punct de vedere al înțelegerii, conflictele biologice, Programul de Pornire și aspectul trangenerațional al traumei, „noi manifestându-le, în viața noastră, pe toate trei, simultan. Mi se pare cel mai bogat instrument pe care l-am cunoscut până acum.“
Gabi Bădăluță a realizat un conținut dedicat și accesibil tuturor oamenilor dispuși să accepte că sunt mult mai mult decât „acest material 3D“.
Harta Vindecării este cartea potrivită pentru cei care au pornit pe calea descoperirii interioare, care își pun întrebări și care percep sensul diferit al sănătății, dincolo de răni emoționale sau comportamente nedorite. Pentru Simona, calea a fost descoperită în urmă cu 25 de ani, în momente în care a simțit că sursa binelui este inepuizabilă, că e nevoie doar de o varietate a perspectivelor și asumare a deciziei de a scoate suferința din ecuația vieții sale.
Iertarea, mult-evitată în multe procese de vindecare, este așezată la temelia demersului autoarei. Iertarea este esențială și esențial de conținut în deprogramarea conștientă a suferințelor sufletești. „La nivel macro, mintea și sufletul sunt aduse în coerență“, cu ajutorul instrumentelor prezentate în Harta Vindecării.
Harta Vindecării așteaptă deschisă, cu indicii clare pentru oricine, pe un traseu pe care, conștința ne cheamă să îl parcurgem și să creștem copilul interior, blocat în suferințe neexprimate pe calea devenirii adultului responsabil și vindecat emoțional.
Interviu cu Mihaela Badea
Redactor Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
M-am întrebat deseori ce face o carte să fie memorabilă… Da, vrednică de ținut (în)minte, în sensul că este atât de similară unei structuri umane, încât se strecoară prin simțuri, în corp, la celule și, ajungând acolo, restructurează și reașază spre lumină și iubire părți rănite din noi…. Sunt oameni, pe calea vindecării, care scriu pentru alții care nădăjduiesc la același lucru.
„Liber la panică!“ – Descătușarea
Într-o comunitate online de oameni preocupați de sănătate și de felul în care o pot trăi pe deplin, cursul Patriciei Cihodaru -„Liber la panică!“, a reprezentat momentul în care, Petru Gașpar a făcut cunoștință cu instrumentele de terapie propuse de Patricia, dar și cu Geniul Emoțiilor, care tocmai fusese publicată.
„Pentru mine, cartea a fost ceva….Wow!“, cu atât mai mult cu cât, în urma unui exercițiu simplu, care avea ca scop numirea emoțiilor care corespund numelui său, a constatat că întâmpină dificultăți în acest sens, că nu cunoaște numele prea multor emoții….și că, citind cartea, a descoperit tot ceea ce îl împiedica să evolueze conștient spre o viață în armonie. Traseul profesional al ambilor s-a intersectat mai târziu și i-a pus într-o misiune profesională comună: oferirea unui sprijin de specialitate persoanelor cărora viața le-a rezervat anumite suferințe emoționale, spre vindecare.
Revelarea Geniului
Informațiile oferite de Geniul Emoțiilor au fost implementate atât în ceea ce privește latura socială, cât și pe cea profesională a vieții sale. Înțelegerea, numirea, conștientizarea emoțiilor și a mesajului pe care îl poartă, ne facilitează procesul de dezvoltare personală, de creare, întreținere și creștere a relațiilor cu ceilalți, dar mai ales, cu noi înșine.
„Geniul Emoțiior m-a ajutat să îmi elimin fricile!“ Odată îndepărtate fricile din interiorul nostru, ne putem exprima și trăi liber, cu entuziasm și conștienți de forța cu care am fost înzestrați.
Cartea o recomandă tuturor. Să o citească și să o recitească. Este scrisă într-un limbaj accesibil, astfel că informațiile descoperite sunt integrate cu ușurință de cei care nu dețin o vorbire emoțională bogată sau psihologică.
Geniul emoțiilor scoate la suprafață comunicarea naturală, directă, asumată și eliberatoare, prin procesarea conștientă a emoțiilor noastre.
„Toate emoțiile sunt sănătoase, scrie Patricia.“
Emoțiile ne reamintesc unde am lăsat în suferință părți din suflet. Înțelegerea conștientă a mesajului pe care-l poartă, acceptarea și iubirea cu care privim spre interiorul ființei noastre, sunt abordate și explicate practic în capitolele cărții.
Prin mesajul pe care-l transmite, Geniul Emoțiilor redă încrederea în forțele proprii și oferă totodată, instrumente valoroase, pe care le putem folosi pentru înlăturarea anumitor obstacole din viața noastră.„Din punctul meu de vedere, cartea debordează de încredere și optimism.“
Spiritualitatea Geniului….
„Este cea mai colorată carte citită. Am subliniat cu carioci colorate idei, cuvinte-cheie, fragmente întregi.“
Îi este greu să vorbească despre un capitol preferat pentru că a înglobat cu totul informația cărții, cu fiecare pagină parcursă și fiecare barieră coborâtă.
Consideră că este o carte scrisă cu intenția de a ne redescoperi individual, între paginile ei. „Este vindecătoare și genială.“
Geniul Emoțiilor este deopotrivă abecedar și ghid al trăirilor noastre lăuntrice, o carte-manual, al cărui conținut este prezentat cu măiestria celui frământat de aceleași provocări interioare poate, care a transformat o dorință a copilăriei în vocație și care a realizat importanța și necesitatea acestei introspecții spirituale.
Geniul Emoțiilor este geniul Creator, Viața, suflul Divin, pe care-l ascundem sub măști rănite – „inteligența ascunsă a sufletului.“
Interviu cu Petru Gașpar
Redactor Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
În prezent, în lume se acordă o importanță tot mai mare detectării și prevenirii problemelor psihologice juvenile, astfel încât dezvoltarea armonioasă a personalității unui copil să fie facilitată de la vârste fragede. Aici intervine psihoterapia pentru copii.
Cu toate acestea, tulburările emoționale și de comportament constituie încă, unul din grupurile cu cea mai mare incidență în cadrul consultațiilor de psihologie infantilă. Deși părinții nu le identifică astfel, aceste tulburări au devenit o problemă de sănătate la nivel mondial, care afectează dezvoltarea și funcționarea copiilor și adolescenților care suferă din cauza lor.
Psihoterapia pentru copii
Pentru a putea vorbi despre psihoterapia infantilă, trebuie definite două aspecte esențiale:
- Ce este psihoterapia?
- De ce este nevoie pentru a putea lucra cu copiii?
1. Ce este psihoterapia?
Psihoterapia poate fi definită ca ansamblul de cunoștințe, atitudini, valori, abilități și resurse terapeutice utilizate în mod sistemic și de intenție, în cadrul unei relații profesionale de ajutor psihologic, în tratamentul problemelor și tulburărilor de personalitate. Toate acele acțiuni, tehnici și metode pe care le folosește specialistul ca să exercite o influență asupra persoanei și care îi permit să stabilească un echilibru psihologic cu mediul în care mecanismele pe care această persoană și le-a asumat, să nu provoace disconfort-rău, sau să violeze normele sociale, provocând dificultăți în comunicarea cu ceilalți.
Totuși, relațiile între psihologul clinician și copiii sunt mai complicate și cer din partea terapeutului utilizarea unui context teoretic de înțelegere al dezvoltării evolutive, bazarea pe un arsenal de tehnici, metode și instrumente care să fie în concordanță cu psihicul juvenil, să se simtă în mod special atras de lumea copiilor, să posede abilități de a comunica cu aceștia și să îi motiveze, să fie interesați să includă părinții în tratament, să le pună în valoare prezența deoarece sunt figurile afective cele mai importante și permanente pentru copil și să știe să gestioneze complexa relație triangulară terpeut – copil – părinte.
2. Particularități și cerințe în lucrul cu copiii mici
2.1 Personalitatea multideterminată și în formare:
Prima trăsătură care iese în evidență atunci când se lucrează cu copiii este dată de abordarea copilului ca o personalitate în formare și drept urmare, nu trebuie să se vorbească despre „boală“ sau „remediu“, ci despre semnale de deviere a dezvoltării, în procesul său de căutare a uni echilibru cu un mediu perceput ostil. Aceste semnale de deviere sunt consecința unei inter-relaționări permanente a factorilor biologici, psihologici și sociali și sunt chiar ei cei care trebuie analizați la început, atât în dezvoltarea normală a personalității copilului, cât și deviațiile care se produc în ea.
Psihologul trebuie să se concentreze întotdeauna pe relația care există între copil și anturajul său, într-o etapă dată a dezvoltării sale. Această relație unică, specială și irepetibilă este numită Situația Socială a Dezvoltării (SSD), propusă de Vygotski L. Prin SSD se înțelege relația dintre condițiile externe și procesele interne, care se produce în condiții specifice, istorico-culturale.
Acest caracter mediatizat al influențelor mediului este condiționat de vârstă. Fiecare vârstă, înțeleasă de la nivelul de dezvoltare atins, oferă copilului un ambient/mediu organizat într-un mod special, inclusiv atunci când acest ambient se schimbă foarte puțin, însăși schimbarea care se produce în copil, în timpul procesului de dezvoltare, implică o semnificație diferită a acelorași factori ambientali, doi ani mai târziu. Cu alte cuvinte, s-a alterat relația copilului cu acești factori ambientali specifici.
În cadrul acestei relații specifice între copil și mediu, toate experiențele cognitiv-afective pe care le trăiește micuțul și care sunt însoțite de o emoție pozitivă sau negativă, este cunoscut sub numele de Trăire și constituie unitatea de analiză a SSD. Trăirea reprezintă experiența personală a copilului în interacțiunea sa socială, prin urmare, plecând de la trăire se poate modifica SSD (Situația Socială de Dezvoltare). În procesul terapeutic se așteaptă ca trăirile negative anterioare să dobândească noi semnificații și să dea naștere unor „trăiri corective“, care să atenueze rămășițele nocive și să consolideze personalitatea în formare, în scopul creării unei relații mai sănătoase și mai echilibrate cu mediul.
O altă categorie importantă este Zona de Dezvoltare Proximală (ZDP), care ne permite să înțelegem modul în care copilul poate atinge, cu ajutor determinat, zone potențiale de dezvoltare. Această categorie este fundamentală în prezentarea procesului de intervenție fiindcă servește drept ghid în determinarea obiectivelor terapeutice, în funcție de posibilitățile reale ale copilului.
Aceste două categorii sunt foarte importante în intervenți psihologică juvenilă deoarece pornind de la trăiri, se introduc modificări în Situația Socială de Dezvoltare (SSD) a copilului și, totodată, cu o caracterizare corectă a SSD și a ZDP-ului său, pot fi trasate obiectivele terapeutice adecvate și se poate contribui la dezvoltarea armonioasă a personalității sale.
2.2 Accesul mediat de familie
Într-o clinică de psihologie juvenilă, accesul pacienților este mediat de familie. Părinții sunt cei care decid să vină cu copilul la o consultație, deoarece copiii nu au ca generalitate nevoia „de a se însănătoși“ și nici nu hotărăsc să caute sau să primească tratament, prin urmare, psihoterapeutul nu se bazează pe motivația micuțului de a (se)îndrepta/prospera.
Accesul mediat de familie este pus și pe seama identificării problemei. În primul rând, este important să se precizeze dacă datele oferite de părinți sunt efectiv anomalii sau reprezintă opinii proprii asupra modului lor de a estima conceptul de normalitate.
Pe de altă parte, ceea ce deranjează în mod frecvent familia este simptomul, nu problematica originală, care afectează copilul și asupra căreia se trasează obiectivele terapeutice. În acest sens, este important de stabilit dacă simptomul este doar o manifestare pe care o percepe sau care ceează dsiconfort adultului sau dacă afectează bunăstarea personală a copilului, acționând „ca o supapă de siguranță“, care ventilează, chiar și prin căi alternative, nu neapărat eficiente, ci paleative, astfel încât să păstreze precarul echilibru al sistemului.
În multe alte ocazii, părinții recurg la ajutor specializat pentru a găsi îndrumarea de care au nevoie atunci când se confruntă cu situații asociate cu crize ale dezvoltării psihologice, ca să își poată elimina sentimentele de vinovăție legate de „problema copilului“ sau pentru că pur și simplu nu știu să facă față diversității.
Cel mai dificil lucru este, fără a pierde copilul ca punct central al terapiei, să îi ajutăm pe părinți nu numai să îl înțeleagă, ci să se înțeleagă pe ei înșiși și să nu se mai învinovățească sau neliniștească inutil. De aici, se deduce nu numai importanța „cuceririi“ copilului cu terapia, ci totodată, necesitatea de a oferi părinților o oarecare ieșire sau soluție, deoarece ei sunt cei care, în realitate, decid să continue tratamentul sau nu.
2.3 Limbajul și motivația copilului – Terapia prin joacă
O altă trăsătură a lucrului cu copiii mici o constituie nevoia de a folosi tehnici și instrumente accesibile limbajului său și care, la rândul lor, sunt cele mai naturale și cele mai apropiate posibil intereselor lor. La vârste preșcolare, activitatea guvernantă este jocul și din acest considerent psihoterapeutul trebuie să folosească efectiv activități ludice, atât pentru „a-l câștiga“ pe copil, oferindu-i o activitate care să fie naturală și atractivă pentru el și în care să fie dispus să participe, cât și pentru a interpreta și înțelege ceea ce spune în mod deschis sau simbolic, fiind vorba despre o informație la care nu s-ar fi putut ajunge altfel și inclusiv pentru a-i arăta forme mai productive de a se comporta în viața de zi cu zi.
În psihoterapie, jocul reprezintă o modalitate prin care se facilitează relaționarea cu copilul, libertatea exprimării, dar și un mod de a-l pune în fața unei situații anume. Prin joc, terapeutul își optimizează comunicarea cu micuțul, jocul fiind foarte eficient atunci când terapeutul este capabil să gestioneze productiv fantezia copilului.
Jocul are proprietăți terapeutic care favorizează producerea de schimbări cognitive și comportamentale și reprezintă nu numai un mod prin care se aplică proceduri terapeutice, ci este el însuși terapeutic, permițând abordarea diferitelor obiective precum identificarea emoțiilor; recunoașterea relațiilor dintre rațiune-emoție –comportament, formare, controlul impulsurilor.
Printre principalele beneficii ale jocului, enumerăm:
Elementele fantastice – deoarece copilul creează situații imaginare, care păstrează o strânsă legătură cu realitatea;
Imitarea – prin reprezentarea diferitor persoanje și situații care reflectă roluri cunoscute din viața socială, care poate înflori legături de ambivalență sau de reproducere a unei situații de conflict sau vătămare;
Supunerea față de reguli – întrucât îi permite organizarea activității și totodată, îi conferă un caracter provocator, crescând motivația față de aceasta;
Bucuria dată de iubirea de sine – deoarece produc o atmosferă plăcută, asociată cu acțiunea terapeutică.
Prin urmare, utilizarea jocului și a diferitelor sale variante reprezintă o alternativă eficientă de intervenție în demersul terapeutic juvenil.
Sursa: www.alternativas.me