Suferința nu este o tară, ci o resursă unică și reală de recăpătare a sănătății.
Experiențele cotidiene ne pun deseori față în față cu suferința, cu modalități neașteptate și provocatoare de a ne manifesta abilitățile și misiunea divină cu care am venit printre oameni. Însă, întotdeauna sunt cele de care avem nevoie pentru a ne simți cu adevărat împliniți și în armonie cu noi înșine și cu ceilalți.
Să învățăm despre noi așa cum nu am fost poate învățați, presupune o schimbare radicală de percepție. Să ne observăm, să ne ascultăm tainele interne, să le găsim sensul, să le integrăm și să acceptăm o lume ținută cumva în umbra unei înțelepciuni colective, asta ar însemna să accesăm forțe și surse de cunoaștere nelimitate, care pot contribui la construirea unui prezent mult mai productiv, echilibrat și flexibil.
Devenim refractari față de ceea ce presupune schimbare, fără să ne acordăm deptul de a o vedea ca pe o oportunitate de dezvoltare. Un lucru poate fi în egală măsură favorabil sau nefavorabil Depinde de privirea pe care i-o oferim și de șansele de a-l transforma în ceva concret, durabil, sănătos.
De fapt, când ne gândim la schimbare, de cele mai multe ori apare imediat teama de pierdere. Teama de a pierde ce deja ai, ești, știi… ce este dincolo de ceea ce cunoști și experimentezi deja ca varianta finită a vieții?
Oare fluxul prospețimii și înnoirii nu-și merită deschiderea, încrederea și entuziasmul, tot la fel ca bazele pe care s-a format și care au stârnit energia transformării în noi? Ne aflăm în acest dans transcendent în fiecare clipă, uneori conștienți, alteori cu privirea spre ieri, însă tot mai frecvent îmbrățișând curajul de a ne onora pe noi înșine, corpul, relațiile și viața, cu tot mai multă prezență și recunoștință.
Recunoștința este poarta spre abundență, spre iubire, bunătate și pace. Este ca o haină purtată pe interior, dar a cărei frumusețe și naturalețe îmbie toate structurile ființei noastre și face ca ceea ce vine dinspre noi spre ceilalți să atingă subtil o sămânță geamănă ce germinează de asemenea în ei.
Recunoștința și curajul de a căuta sensuri noi, autentice și bio-logice ne motivează în acest proces evolutiv, al cărui obiectiv este transformarea suferinței și dobândirea plenitudinii și a libertății, în plan emoțional, fizic și spiritual.
Nicio cale nu e lipsită de provocări. Iar dacă ar fi, atunci nu e cea potrivită. Nu cresc florile doar stând în soare. Uneori, au nevoie de atingerea răcoroasă a ploii. Viața nu se schimbă în funcție de circumstanțe, ci de alegeri. Energia vitală are nevoie să fie înnoită cu experiențe diverse, care trezesc spiritul, îl înalță și-i dau șansa de a învăța și de a se integra alături de ceilalți într-un scop comun – iubirea necondiționată.
Cele Cinci Legi biologice și Dr. Hamer în inima mea și sufletul lumii
Dialogul intern despre ceea ce a ajuns în sufletul și în viața mea din activitatea științifică și cercetările Dr. Ryke Geerd Hamer este unul atât de spontan, profund și real, încât cu greu reușesc să-i transpun lumina pe hârtie. Dorința mea este însă lipsită de încercarea de a invita in vreun fel de grupuri sau dogme, moștenirea sa și-a câștigat demult dreptul la dăinuire. Este deja componentă a spațiului și al câmpului universal, din care noi toți ne tragem roadele, informațiile energetice și într-un fel magic aș spune, starea de sănătate.
Din tot ce și-a găsit loc în ființa mea până acum, legat de Dr. Ryke Geerd Hamer, urmând îndemnul studiului deschis și a altor certitudini pe care le-a evidențiat, care-mi răzbat puternic în adâncul inimii și care totodată reprezintă și combustibilul viu al unei cunoașteri autentice și reale a biologiei noastre, am ales să mă ghidez în căutările proprii după cea care invită cel mai subtil la trezirea propriei conștiințe a înțelegerii mecanismelor de autoreglare ale corpului nostru:
„Nimeni nu poate spune că nu greșește. Este valabil și pentru mine. În mod expres, îmi doresc să nu mă credeți, ci să vă convingeți voi înșivă de acest sistem verificabil și demonstrat.”
Pentru mine, acest suflet evoluat, intrat în atmosfera noastră, lucrând alături de alte spirite dăruite, iubind și dăruind viață vieții, încercat de cea mai cruntă durere pe care o poate trăi un părinte, încarcerat pentru că nu a renunțat la busola sa internă și la ce a descoperit cu ajutorul ei, renegat de breasla profesională, umilit și îndepărtat de zona științei „sigure”, deposedat de contribuția imensă pe care a adus-o evoluției și practicii medicinei precizia și excelența patentelor sale, pentru mine, Ryke Geerd Hamer – Omul-Lumină – rămâne evidența divinității revelate în om, a unei conexiuni interumane universale, un instrument utilizat de Dumnezeu pentru a arăta semenilor că sunt în siguranță în propriul corp, în natura în perfectă ordine din jurul lor, în forța și amprenta unică a psihicului față de realitatea înconjurătoare, în soluțiile mai puțin confortabile uneori pe care biologia le oferă pentru a evolua.
Povestea sa a devenit o torță purtătoare a unui adevăr care a adus în egală măsură pace și tumult. Fără să scindeze sferele profesionale sau științifice, nu a încăput totuși în minți nepregătite să primească evoluția unei iminente revoluții în sănătate.
Povestea misiunii sale nu reprezintă doar un reper al evoluției științei sănătății, ci și un îndemn la trezirea puterii noastre interioare de a ne simți în siguranță și pace cu propriul corp, cunoscându-i biologia, înțelegând legile naturii oglindite în el și redobândindu-ne încrederea, pacea și starea de bine.
Fără îndoială, cele Cinci Legi Biologice ale naturii pe care le-a cercetat cu minuțiozitate și care au reprezentat fundamentul recuperării a peste 40.000 de pacienți sunt azi o vie reamintire a inteligenței biologice a corpului nostru și, așa cum el însuși spera, „cea mai mare binecuvântare din toată medicina”, fiindcă în prezent, acest sistem de legi biologice, cunoscut mondial sub denumirea de Noua Medicină Germanică a devenit speranță și adevăr științific pentru pacienții care și-au regăsit sănătatea, înțelegând corect aceste baze și fiindcă există medici, atât formați de el, cât și autodidacți și cu convingerea fermă că biologia umană susține viața și sănătatea, medici „cu mâini calde și inimi pline de compasiune”, care sunt un sprijin real pentru oameni.
Momentul care a transformat viața frumoasă de familie într-o căutare neîncetată a dreptății a generat în corp și timp, în urma numeroaselor consecințe asupra stării de sănătate a membrilor săi, conștiința că impactul șocului experimentat de familie stă la baza acestor suferințe ale trupului. Când l-a visat prima oară pe Dirk, i-a confirmat ceea ce deja se crease ca și adevăr intern: „Ceea ce intuiești, este adevărat.”
Descoperirile sale au deschis lumea, lăsând aprinsă flacăra explorării și a transformării percepției pe care o avem despre corpul și sănătatea noastră. Dinamica corpului și a biologiei noastre creează povești despre viață, echilibru și evoluție, ale căror file magice tot mai mulți oameni încep să le pătrundă și să le integreze ca sens și înțelepciune, povești țesute cu firul fin al iubirii, această onduire absolut miraculoasă, capabilă să cuprindă, să adune și să vibreze în oameni, indiferent de distanțe de orice fel, un fir al studiului neîntrerupt, al luptelor cu mori de vânt sau cu mugurii unei educații fragile, dar care-și întrevede lumina dincolo de umbra minților înghesuite în modele incapabile să-și mai susțină principiile și rezultatele.
Poveștile care au schimbat lumea nu încep întotdeauna ca un vis măreț, realizat din piese de anvergură, nici nu au titlu exclusivist sau regal, ci germinează la adăpostul unui suflet care-și poartă provocările teriene cu demnitate, smerenie și speranță.
Pentru mine, Ryke Geerd Hamer este figura paternă a educației în sănătate. Chipul blând, pătruns de nopți adâncite-n cercetare, își poartă neclintit aura cunoașterii pe care o împărtășește încrezător și candid în primul rând colegilor săi medici, cu speranța că descoperirile sale vor genera o contribuție semnificativă în ceea ce privește modul de îngrijire a pacienților și a lor înșiși.
Cu privirea aplecată spre rigoarea studiului, având în mâinile sale instrumentul cunoașterii, o minte genială și un profund respect pentru ființa umană, în care și-a găsit împlinirea și scopul activității, orientarea sa adânc binevoitoare față de „pacienți” (cei care suportă), îi plasează pe aceștia în poziția de „șefi ai procesului”, de îndată ce înțeleg modul în care acționează Mama Natură.
Cu aceeași considerație invită pe toți specialiștii în sănătate să-și trateze pacienții și să i se alăture în cel mai nobil act de a nu face rău, de a alina durerea și de a aduce înțelegere și siguranță acolo unde cei mai mulți pacienți și oameni fără o cultură solidă a studiului nu găsesc decât soluții pasagere, cu recăderi derutante sau agravări acute ale „bolii”.
Crezul său a devenit un egregor al conștiinței dezvoltate de oamenii care, asemeni lui, au făcut din studiu un obicei fundamental, care cultivă sufletul.
La nouă ani de la plecarea sa spre casa stelelor, acea scânteie pe care a întreținut-o și protejat-o ca pe un dar sfânt, se păstrează vie în viața tot mai multor oameni, străbătuți de dorința de a-și schimba și îmbunătăți starea de sănătate și cunoștințele despre corpul și evoluția lor ca ființe umane. O pregătire înnoitoare, durabilă și reală a luat naștere odată cu plasarea Celor Cinci Legi Biologice în lumea noastră materială.
O educație cerută de trecerile sufletului prin sfere de lumină, coexistând, cooperând și întotdeauna susținând viața.
O educație la care nu numai că avem acces, ci și dreptul și datoria morală de a o însuși corect și de a ne împuternici să trăim în acord cu noi înșine, cu corpul și cu biologia noastră, în perfectă sintonie.
Cinci Legi Biologice, fundația Noii Medicine Germanice sunt difuzate și explorate cu interes deosebit în multe țări din Europa și America Latină, de specialiști în sănătate, medici, cadre cu pregătire universitară sau oameni dornici să trăiască sănătatea în mod natural, cunoscând procesele interne ale corpului, dar și modul în care acesta oferă cele mai bune soluții pentru a evolua.
Poate că sufletul său atins ireversibil de lucrarea sa umană spirituală pe care s-a străduit să o desăvârșească pe pământ, a fost cel al unui căutător, al aceluia care cercetează și crede în egală măsură.
A crezut cu adevărat, nu s-a temut să deschidă ușa cunoașterii, a unui orizont nou, neexplorat, dar nu mai puțin măsurabil, demonstrabil sau veritabil, nu s-a arătat pierdut între piedici și temeri, ci mai adânc s-a adâncit în flacăra aurei sale, n-a strivit pe cei ce nu au pășit încă alături de el, al căror ritm de evoluție este diferit sau a căror cale este de asemenea diferită de a sa. Mânat de forța binelui comun, a căutat să se apropie, să clădească, să împărtășească și să învețe alături de ceilalți, înțelegând că fiecare contribuie într-un mod unic și neprețuit la ceea ce cândva se va numi un prezent conștient, o viață trăită coerent, liber și cu respect față de ceea ce suntem și ceea ce facem aici, pe pământ.
A crezut, a căzut și a crezut din nou, mai intens și cu mai multă determinare, și-a înălțat inima și cuvintele și unda adevărului său a străbătut carapacea de oțel a timpului, așezat comod în haine uzate de limitări și frici.
Povestea sa, întrepătrunsă cu a fiului său, apoi cu a fiecăruia dintre cei pe care i-a format sau care au intrat în contact cu știința sa biologică, povestea aceasta nu are punct la final și un „va urma” deschis unor orizonturi absolut uimitoare de cunoaștere și înțelegere a ceea ce numim om, sănătate, echilibru și viață.
În loc de final, gânduri pentru fiecare
Rezumat al celor mai importante indicații oferite de Hamer celor care se apleacă asupra studiului Noii Medicine Germanice.
1. „Să nu oferiți niciodată un sfat sau o recomandare pe care nu v-o doriți pentru voi înșivă. (…)
2. Noua Medicină este o știință naturală, riguros de logică și coerentă și totodată cea mai umană și responsabilă dintre toate și care poate fi ințeleasă de pacient și medic în egală măsură. Se bazează doar pe cele cinci legi biologice, contrar medicinei tradiționale. În speranța că pacientul „șef” îi destăinuie medicului sau terapeutului său fricile, grijile și conflictele cele mai ascunse, se creează o bază comună profund umană și optimistă, care se sprijină neapărat pe sinceritate. Medicul sau terapeutul își utilizează toate resursele pentru a câștiga încrederea care i se oferă.(…)
3. 95% dintre pacienți supraviețuiesc dacă învață că așa-numitele „boli” nu sunt „ dereglări maligne” ale naturii, ci programe speciale biologice inteligente, din care se poate înțelege, valorifica și calcula preventiv sensul biologic, durata și evoluția. În acest fel, panica dispare.(…)
4. Noi, medicii, i-am considerat pe nedrept până acum, pe pacienții noștri drept „neștiutori”, fiindcă n-au niciun fel de pregătire medicală. Acest lucru se va schimba racdical. Pacienții nu sunt în dezavantaj față de medici, doar că ei au învățat despre alte lucruri. Însă, într-o zi, pot pătrunde în logica Noii Medicine Germanice dacă aleg, detaliile nemaifiind o problemă în era calculatorului. Pacientul trebuie să învețe să gândească dincolo de orice teză sau ipoteză ideologică. (…)” (Fragment din Testamentul Noii Medicine – Dr. Ryke Geerd Hamer)
Sursă: Testamentul Noii Medicine – Prima parte – Cele cinci legi biologice – Fundamentul întregii medicine
Articol comemorativ Dr. Ryke Geerd Hamer
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Redactor Mihaela Cristea
M-am întrebat deseori ce face o carte să fie memorabilă… Da, vrednică de ținut (în)minte, în sensul că este atât de similară unei structuri umane, încât se strecoară prin simțuri, în corp, la celule și, ajungând acolo, restructurează și reașază spre lumină și iubire părți rănite din noi…. Sunt oameni, pe calea vindecării, care scriu pentru alții care nădăjduiesc la același lucru.
„Liber la panică!“ – Descătușarea
Într-o comunitate online de oameni preocupați de sănătate și de felul în care o pot trăi pe deplin, cursul Patriciei Cihodaru -„Liber la panică!“, a reprezentat momentul în care, Petru Gașpar a făcut cunoștință cu instrumentele de terapie propuse de Patricia, dar și cu Geniul Emoțiilor, care tocmai fusese publicată.
„Pentru mine, cartea a fost ceva….Wow!“, cu atât mai mult cu cât, în urma unui exercițiu simplu, care avea ca scop numirea emoțiilor care corespund numelui său, a constatat că întâmpină dificultăți în acest sens, că nu cunoaște numele prea multor emoții….și că, citind cartea, a descoperit tot ceea ce îl împiedica să evolueze conștient spre o viață în armonie. Traseul profesional al ambilor s-a intersectat mai târziu și i-a pus într-o misiune profesională comună: oferirea unui sprijin de specialitate persoanelor cărora viața le-a rezervat anumite suferințe emoționale, spre vindecare.
Revelarea Geniului
Informațiile oferite de Geniul Emoțiilor au fost implementate atât în ceea ce privește latura socială, cât și pe cea profesională a vieții sale. Înțelegerea, numirea, conștientizarea emoțiilor și a mesajului pe care îl poartă, ne facilitează procesul de dezvoltare personală, de creare, întreținere și creștere a relațiilor cu ceilalți, dar mai ales, cu noi înșine.
„Geniul Emoțiior m-a ajutat să îmi elimin fricile!“ Odată îndepărtate fricile din interiorul nostru, ne putem exprima și trăi liber, cu entuziasm și conștienți de forța cu care am fost înzestrați.
Cartea o recomandă tuturor. Să o citească și să o recitească. Este scrisă într-un limbaj accesibil, astfel că informațiile descoperite sunt integrate cu ușurință de cei care nu dețin o vorbire emoțională bogată sau psihologică.
Geniul emoțiilor scoate la suprafață comunicarea naturală, directă, asumată și eliberatoare, prin procesarea conștientă a emoțiilor noastre.
„Toate emoțiile sunt sănătoase, scrie Patricia.“
Emoțiile ne reamintesc unde am lăsat în suferință părți din suflet. Înțelegerea conștientă a mesajului pe care-l poartă, acceptarea și iubirea cu care privim spre interiorul ființei noastre, sunt abordate și explicate practic în capitolele cărții.
Prin mesajul pe care-l transmite, Geniul Emoțiilor redă încrederea în forțele proprii și oferă totodată, instrumente valoroase, pe care le putem folosi pentru înlăturarea anumitor obstacole din viața noastră.„Din punctul meu de vedere, cartea debordează de încredere și optimism.“
Spiritualitatea Geniului….
„Este cea mai colorată carte citită. Am subliniat cu carioci colorate idei, cuvinte-cheie, fragmente întregi.“
Îi este greu să vorbească despre un capitol preferat pentru că a înglobat cu totul informația cărții, cu fiecare pagină parcursă și fiecare barieră coborâtă.
Consideră că este o carte scrisă cu intenția de a ne redescoperi individual, între paginile ei. „Este vindecătoare și genială.“
Geniul Emoțiilor este deopotrivă abecedar și ghid al trăirilor noastre lăuntrice, o carte-manual, al cărui conținut este prezentat cu măiestria celui frământat de aceleași provocări interioare poate, care a transformat o dorință a copilăriei în vocație și care a realizat importanța și necesitatea acestei introspecții spirituale.
Geniul Emoțiilor este geniul Creator, Viața, suflul Divin, pe care-l ascundem sub măști rănite – „inteligența ascunsă a sufletului.“
Interviu cu Petru Gașpar
Redactor Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Cugetări…
Mă bucură nespus de mult interesul pe care-l arată oamenii față de acea parte din ei pe care au neglijat-o pe parcursul vieții, din….prea multe motive, inconștient, de cele mai multe ori. Mă bucur să cunosc oameni care și-au reclamat curajul de a schimba o durere sau mai multe cu entuziasmul, sănătatea emoțională și mai ales pacea interioară.
Am ajuns la concluzia că aventura vieții începe dintr-o reîmprospătare lăuntrică, și este atât de personală, de unică și de transformatoare încât nu ar trebui să ne punem niciun obstacol în calea desăvârșirii ei.
Harta ei de vindecare… a Simonei
Relația dintre Simona și Gabi Bădăluță s-a dezvoltat pe parcursul mai multor ani, consolidată inițial activitatea copiilor, ulterior de o legătură profund umană și de prietenie. Cu Harta Vindecării a făcut cunoștință prin intermediul unor cunoștințe comune (suntem interconectați, cu toții) și a apreciat în special, claritatea informației și a explicațiilor furnizate: „este o carte curată“ și este un sprijin veritabil pentru persoanele care nu au neapărat cunoștințe de specialitate. Și în asta constă aportul deosebit al cărții. Conștientizarea și înțelegerea cauzelor emoționale din spatele suferințelor fizice și acceptarea a ceea ce este, fără să ne învinovățim, fără să judecăm și fără să resimțim rușine, creează spațiul vindecării la care sperăm. Este un proces eliberator, o cale pe care suntem provocați să o cercetăm, cel puțin.
Cu un istoric medical recurent, Simona a vrut să schimbe perspectiva și să descopere ce altceva ar mai fi posibil pentru a se bucura de sănătate deplină și de frumusețea vieții. Parcurgând Harta Vindecării, a realizat importanța și nevoia unei schimbări, la nivel emoțional și psihic deopotrivă, schimbare pe care și-a asumat-o cu curaj și optimism și care i-a facilitat inițiativa de a parcurge un proces terapeutic, la capătul căreia avea să descopere o imagine nouă și vindecătoare a suferințelor fizice. Simona a exersat cu cartea deschisă, dedicându-și astfel timp prețios ei însiși, o întâlnire mult-așteptată de sufletul care-i ticăia în corp dorința de a fi eliberat din suferință. S-au așezat pe o bază sprijinită pe iubire și recunoștință relațiile cu mama și cu copiii săi.
Prin instrumentele oferite în Harta Vindecării, oricine poate să găsească soluții sau direcții de cercetat în ceea ce privește cauzele apariției anumitor boli sau comportamente indezirabile și conștientizând sursa lor, poate opri recrearea acelorași situații dăunătoare.
Mesajul Hărții este că dincolo de provocările vieții sau durere există acea parte integrantă a ființei noastre, care-și propagă lumina Vieții asupra tuturor aspectelor existenței noastre.
Harta Vindecării dăruiește prospețime viziunii asupra lucrurilor din viața noastră.
În călătoria Vindecării, cu Harta…
Lectura cărții este prima privire pe care ne-o acordăm conștient, sinelui nostru adevărat. Continuarea acestui demers este o acțiune firească, însoțită de dorința de a ne cunoaște, de a ne elibera, de a ne vindeca rănile și de a ne cuprinde pe noi înșine cu infinită recunoștință și iubire.
Harta Vindecării conectează omul cu profunzimea sufletului său.
Harta Vindecării oferă noțiunii de conflict emoțional șansa unică de a deveni armonie.
În relatarea ei, Simona nu o separă pe Gabi de carte. Consideră cartea o introducere în activitatea profesională pe care o desfășoară autoarea. Cu ajutorul cărții, „îți regăsești credința în tine și în propriile resurse“ și în același timp deblocăm accesul la întrebări și răspunsuri pe care nu le identificăm, acționând din tiparele suferințelor.
Harta Vindecării te ajută să te ajuți singur.“
Pe cale….spre Vindecare
Recunoștința Simonei o semnalează pe Gabi Bădăluță, omul cald – terapeutul abil. Admiră inițiativa ei de a oferi oamenilor niște unelte accesibile și valoroase de introspecție, Harta Vindecării fiind realizată cu generozitatea cu care, ajutându-ne reciproc, pe calea vindecării, ne creștem credința în lucrurile bune. Este important să realizăm că vindecarea reprezintă o strădanie constantă pe care o aducem în viața noastră în fiecare zi, este un proces de reînnoire neîncetată pe care o integrăm în mod firesc, în tot ceea ce facem, în permanență. Este un travaliu personal frumos, asumat cu înțelepciunea celui care îmbrățișează Viața care-i curge prin toate simțurile.
Acum ai instrumntele cu care să îți creezi propria hartă a vindecării. Redă-ți resursele interioare și bucură-te de propria măreție!
Interviu cu Simona Biriescu
Redactor Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
O (re)întregire a frumosului
Viața ne surprinde și ne vrea prezenți. Viața ne conduce cu mâini dibace și invizibile către izvorul mereu curgător al fluxului divin și al curgerii firești a lucrurilor. Cu o baghetă fluturată grațios ne sunt hărăzite întâlniri cu oameni, care ne privesc sufletele cu ochi cuprinzători a tot ce e măreț în noi.
Simona și Niculina s-au cunoscut cu ocazia unor cursuri de formare profesională și această întâlnire a fost cea care avea să marcheze începutul unei prietenii speciale, o prietenie dintre două ființe sensibile, care nu-și neagă forța vulnerabilității, ci o transformă în sprijin, bunăvoință și toleranță, față de ceilalți oameni.
Terapie și Jurnal
Capacitatea de a empatiza a Simonei, activitatea de psihoterapeut și scânteia mereu aprinsă de a oferi celorlalți o cale spre vindecarea emoțională, au oferit Jurnalului de Mămicie un statut special printre cărțile propuse publicului larg. Tocmai sensibilitatea cu care este înzestrată Niculina, a fost cea care a dat forță emoțiilor sale și care a ajutat-o să simtă mai mult, să cuprindă mai mult și să o apropie, într-un fel unic, de toate femeile-mame și nu numai. „Sensibilitatea este un dar, chiar dacă are prețul ei – trăiești totul mai intens, mai profund.“
Apreciază valoarea pe care o dă Niculina lucrurilor pe care le face mama, felul în care a înțeles și a trecut prin provocările venite odată cu rolul de mamă, misiunea ei de a susține și promova sănătatea maternală, prin proiecte și evenimente care au ca scop informarea mamelor în legătură cu modalități prin care pot depăși situațiile mai dificile din perioada maternității.
Jurnal de Mămicie este un triumf al mamei care a reușit să se regăsească pe sine, să fie în armonie cu ea și să își reia locul în viața sa, cu bucurie și înțelepciune.
Simona a sunat un clopoțel „delicat“ legat de temele tratate în Jurnal, despre care consideră ar fi trebuit abordate la scară mult mai mare și cu mulți ani în urmă, astfel încât, Mama să știe că nu este singură, că poate apela la sprijin specializat, fără să se teamă de etichete, critici și fără să se simtă vinovată pentru că simte ceea ce simte, într-o etapă cu totul nouă în care Universul a așezat-o. De asemenea, întreaga familie poate contribui la bunăstarea mamei, oferindu-i bunăvoință, iubire, prietenie și acceptare. În Jurnalul Niculinei, soțul a fost pilonul care a susținut cu multă iubire mama, soția, femeia. Este un exemplu pentru tatăl și soțul din fiecare familie, care se află la începutul călătoriei părintești.
Mama primește responsabilitatea a două vieți:a ei și a bebelușului și o familie care îi este alături, o susține și o înconjoară cu afecțiune, reprezintă pentru proaspăta mamă combustibil prețios pe durata maternității.
Depresia postnatală
Despresia postnatală despre care Niculina vorbește în Jurnalul său, poate fi văzută ca pe un dar…da, „darul de a merge mai departe în locul în care nu mai putem face față“….Și nu este nimic rău în asta, este un mod de adaptare, înțeles greșit de mulți dintre noi, chiar și de mame uneori, care sunt nevoite să caute încontinuu resurse pentru a funcționa și pentru a se „hrăni emoțional“. Mamele nu aleg să treacă prin depresia postpartum, mamele o trăiesc fără să poată alege, pentru că în corpul lor „chimia se schimbă“, totul se transformă, totul e nou și din acest teren nou, mama împinge cursul vieții, așa cum poate.
O admiră pe Niculina pentru autenticitatea ei, pentru că este foarte asumată și pentru puterea din spatele vulnerabilității sale. Și asta transmite Niculina mamelor, prin Jurnal de Mămicie: „Sunteți puternice!“ Pentru că Mama Niculina „a luptat“, a căutat, s-a zbătut, s-a informat și a vrut tot ce e mai bun și mai sigur pentru copilul său și a trăit momente de cumpănă, intense, de nesiguranță și singurătate…. pe toate le-a devoalat cu o deosebită confidență și dorință de a fi, prin povestea ei de mămicie, alături de mamele încercate de aceleași sentimente și neliniști, oferindu-le șansa de a cunoște finalul fericit din spatele suferinței – redobândirea forței interioare, a flacărei lăuntrice și a vieții pe care o conține.
Cu Jurnal de Mămicie, Niculina ne poartă într-un carusel al emoțiilor, de la bucurie la tristețe, de la extaz la disperare și din povestea în care ne-a purtat de mână, ne arată că „se poate trece „și prin asta și de asta“.
Acum te văd… Te îmbrățișez
Jurnal de Mămicie este ca o casă cu multe ferestre deschise. Pe cea care ți se potrivește, alege-o! Atunci când „ușile sunt închise, Jurnalul oferă ferestre.“
În mămicie, în special, „viața se petrece de la plus infinit la minus infint, responsabilitatea e dublă, important este cum facem față.“ Și facem. Împreună. Există mereu cineva cu care să formăm un împreună.
Jurnal de Mămicie reprezintă o parte – cealaltă – TU. Dă-ți voie să schimbi suferința de dincolo de uși, cu lumina caldă, care pătrunde prin fereastră.
Interviu cu Simona Mihalik
Redactor – Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Confidențe datorită….. Jurnalului
De când am citit Jurnalul pentru prima dată, am simțit cum o undă a prieteniei a atins fiecare persoană cu care am interacționat ulterior, pe subiectul maternității. Mă simt onorată și îi mulțumesc Niculinei pentru efectul pe care l-a descătușat în mame: exprimarea trăirilor și împărtășirea propriilor povești de Mămicie.
Am avut plăcerea de a o cunoaște azi pe Alina C., una dintre prietenele Niculinei și mamă a unei minunate fetițe. Lucrând într-o companie cu profil IT și fiind ea însăși o fire practică, Alina a făcut cunoștință cu Jurnalul la scurt timp după nașterea micuței și mărturisește că lectura lui a sosit în momentul cel mai potrivit. Fiind conștientă de schimbările pe care le aduce maternitatea, Alina s-a regăsit în destăinurile Niculinei și consideră Jurnal de Mămicie un ajutor de care mamele au nevoie în această perioadă trăită atât de intens și pe parcursul căreia mama experimentează inclusiv sentimentul de singurătate. Jurnalul este un „prieten“ care oferă răspunsuri la întrebări pe care mamele nu le rostesc cu voce tare, care oferă noi posibilități de acțiune și prin intermediul căruia, mamele găsesc acea confirmare că cineva, în spatele unor rânduri, într-o casă, ținând în suflet sufletele altora, le înțelege și le este alături.
„Oglinda“ din Jurnal
Alina s-a informat foarte mult înainte de a naște, căutând să fie pregătită pentru orice, însă, experiența unică pe care o trăiește femeia care devine mamă, nu are manual universal cu instrucțiuni și faptul că a descoperit Jurnal de Mămicie, datorită curajului Niculinei de a-și oferi povestea în semn de solidaritate față de celelalte mame, încercate de provocări asemănătoare, i-a creat sentimentul că nu este singură și că orice etapă dificilă poate fi depășită mai ușor atunci când ai sprijin și iubire.
Împărțind o parte din zi, în timpul orelor de lucru, Alina a cunoscut o Niculina timidă, ușor introvertită, de aceea, descoperind un alt comportament al acesteia, acela al unei firi deschise, care a nu a păstrat pentru sine amănunte și trăiri foarte personale ci, din contră, le-a așezat la vedere, cu multă sensibilitate și dorință deosebită de a ajuta, a realizat cât de frumos transformă Mămicia femeile, dezvăluindu-le puterea interioară și noblețea sufletească.
Jurnal de Mămicie reprezintă un refugiu și o evadare, în egală măsură; un loc răsfoit și mângâiat de mâna mamei care „trebuie“ să fie puternică, în orice situație, cu orice preț și o scânteie a entuziasmului și a triumfului personal, al celei care și-a permis să fie vulnerabilă, apoi a zâmbit și și-a conștientizat misiunea și frumusețea spiritului.
Jurnal de Mămicie pentru fericire
Prietenelor cărora le-a recomandat Jurnal de Mămicie, lectura cărții le-a adus mai multă claritate și mai mult calm față de perioada maternității, pe care au asimilat-o ca pe o etapă unică, firească și necesară în viața femeii care se pregătește să devină mamă.
De asemenea, Alina consideră că Jurnalul ar trebui citit și de tați – și ei se găsesc deseori în ipostaza de a fi tată pentru prima dată în viață și se simt debusolați sau vor să ajute și nu știu cum. În Jurnal de Mămicie pot descoperi informații valoroase, care le pot schimba perspectiva asupra lucrurilor și care îi ajută să devină acel sprijin, acel confident înțelegător, de care are nevoie Mama uneori.
A apreciat îndeosebi „Lista de cumpărături pentru sosirea bebelușului“, de la finalul cărții, o idee cât se poate de practică și utilă tuturor, atât mamelor, cât și taților, care pot, de asemenea să facă aceste achiziții din timp.
Preocupările Niculinei legate de sănătatea emoțională a mamei sunt transpuse în recomandarea de a apela la ajutor specializat, atunci când totul devine apăsător, dar și de a face uz de tehnici și modalități de relaxare, ușor de abordat și efectuat.
Un loc în suflet pentru Jurnal
Ne reîntoarcem frecvent asupra momentelor și a evenimentelor frumoase ale vieții.
Uneori povestim cu o persoană dragă, alteori, un anumit lucru declanșează amintirea unui eveniment fericit.
Alteori, (re)deschidem un Jurnal… și o explozie de emoții se răspândește din nou în suflet…
Cu multă blândețe vine spre mame atenția, mesajul și Jurnalul de Mămicie al Niculinei.
Cu brațe calde este cuprins Jurnalul și odată cu el, Niculina Ghițulescu.
Interviu cu Alina C.
Redactor – Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
O relație resuscitată de… Jurnal
Naturalețea cu care s-a prezentat Elena Ghițulescu mi-a creat imaginea unei frumoase prietenii care o leagă de Niculina, Ina, cea care, după ce și-a asumat rolul de ambasador al Mămiciei mamelor, a încurajat-o, la rândul ei să scrie și să își îngrijească cu devotament această pasiune.
Se știu de multă vreme, dar și-au consolidat relația datorită Jurnalului de Mămicie, datorită revelației ascunsă înaintea tuturor – nașterea unei mame. De asemenea, Elena a scris o recenzie despre Jurnal de Mămicie, în spațiul virtual creat pentru pasiunea sa de a scrie – Cititor în Pijama.
Mărturisește cu emoție că abia după ce a citit Jurnalul, a realizat cât de ușor poate fi judecată o persoană, o mamă care a făcut presupuneri eronate despre o alta, necunoscându-i povestea, experiența, trăirile lăuntrice intense. A fost momentul în care a descoperit-o pe Ina (n.r. Niculina Ghițulescu) în calitate de mamă, femeie, prietenă. A fost momentul în care si-a dat seama că, odată cu trecerea anilor, uităm momente din viața de tinere mame și odată cu ele, uităm să ne arătăm bunăvoința față de cele care experimentează această perioadă unică pentru prima dată în viață. A fost momentul în care a văzut-o curajoasă, demnă, solidară cu toate semenele ei. A fost momentul în care a apreciat-o și a îmbrățișat-o cu brațe de mamă, pline de toleranță și încredere.
Citind Jurnalul, și-a schimbat complet opinia despre ceea ce până atunci considera a fi un adevăr universal valabil: maternitatea nu este dificilă. Printre lacrimi și emoții pe care le-a recunoscut trăite, și-a dat seama că intensitatea trăirilor este diferită la fiecare femeie si totuși asta nu o face mai puțin mamă. A căpătat claritate și și-a deschis inima să primească individualitatea experienței materne și bucuria reconectării cu sufletul mamelor.
Curajul de a fi vulnerabil
Atunci când nu își dau voie să fie vulnerabili, oamenii sunt deseori percepuți greșit de ceilalți. A fost și cazul Inei, înainte de a-și oferi experiența personală ca dar tuturor femeilor care încearcă aceleași contradicții legate de maternitate.
Ieșită din carapacea care-i conținea deopotrivă anxietatea și frumusețea, Niculina a intrat cu delicatețe și cu sufletul deschis în comunitatea acelora pe care și-a dorit să le impulsioneze și să le sprijine totodată.
Realizând recenzii ale cărților care i-au transmis mesaje puternice (două dintre ele fiind publicate pe Pagina de Psihologie), Elena a observat analogia dintre depresia postnatală despre care povestește Niculina în Jurnal și cea menționată în lucrarea biografică a lui Andrew Morton – „Diana – Povestea unei prințese spusă de ea însăși“. Un punct comun, un subiect ținut în spatele ușilor închise ale societății și ale familiei, care acum, își cere sprijinul și eliberarea pe care doar mamele și le pot dărui lor înșiși.
Ne întâlnim la….(în) Jurnal
Elena vorbește cu emoție despre detalii regăsite în Jurnal și care i-au făcut o restucturare a principiilor și a ideilor depre oameni și în special despre Niculina.
Cu ajutorul Jurnalului, Elena a putut face o retrospectivă a anilor unu-patru ai fiului său și a felului în care a acționat în diferite situații atunci și o admiră pe Niculina pentru că și-a revendicat forța de a face lucruri pentru ea, ca femeie și ca mamă. Ceea ce susține și încurajează Niculina în Jurnal, Elena reiterează cu convingerea celei care și-a realizat rolul și care se situează alături de celelalte mame, în călătoria pe care au început-o.
Tehnicile de relaxare propuse de Niculina, meditația, masajul Bowen, Tehnica EFT, plimbările, sunt doar câteva instumente la care mamele pot apela atunci când au nevoie să se conecteze cu ființa și bunăstarea lor interioară.
Jurnal de Mămicie pentru… tați
Cartea de debut a Niculinei surprinde prin intenție, dar și prin particularitatea mesajului adresat nu numai mamelor, ci îndeosebi taților, după cum spune Elena. „- Da, taților“.
Tatăl, soțul este cea mai apropiată persoană mamei, în perioada de după naștere. Atitudinea lui calmă și sprijinul și iubirea arătate mamei acum, sunt elemente care o ajută să se mențină în echilibru.
„Și rudelor“ – pentru a înțelege importața acordării spațiului personal și pentru a putea fi alături de proaspăta mamă, cu iubire și înțelegere.
Elena și Niculina sunt doi dintre pilonii de bază ai mai multor evenimente care au în centrul intereselor lor pe Mama – Vatra Vieții.
Interviu cu Elena Ghițulescu
Redactor – Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie