Ziua Mondială a Sănătății Mentale, stabilită încă din anul 1992 de Federația Mondială pentru Sănătate Mentală, este omagiată în fiecare an pe 10 octombrie și reprezintă un prilej cu care, atât comunitățile profesioniștilor în sănătate mentală, cât și ale persoanelor preocupate de sănătate în general, se unesc în jurul acestei teme cu scopul de a  crește gradul de conștientizare și de educație colectivă și de a crea o calitate mai subtilă a înțelegerii și gestionării acestor afecțiuni și a tulburărilor de comportament.

Necesitatea de a acționa în acest sens este esențială deoarece sănătatea mentală are valoare intrinsecă și fundamentală și este parte constitutivă a stării noastre de bine.

Boala mentală, numită de asemenea tulburare a sănătății mentale,se referă la o gamă vastă de afecțiuni ale sănătății mentale, adică tulburări ale dispoziției, rațiunii și comportamentale.

Fără să facem o prezentare exhaustivă, amintim câteva dintre cele mai comune: depresia, tulburările anxioase, de alimentație și comportamentele adictive. Mulți oameni manifestă probleme de sănătate mentală, uneori. Dar o problemă de sănătate mentală se transformă într-o boală mentală atunci când semnele și simptomele devin permanente, cauzează stres și afectează capacitatea normală de funcționare a organismului.

Sănătatea mentală cuprinde bunăstarea emoțională, psihologică și socială și este importantă în toate etapele vieții noastre, începând cu copilăria, adolescența și până la vârsta adultă sau senectute.

Starea sănătății noastre mentale ne ajută să stabilim felul în care gestionăm stresul,  cum relaționăm cu ceilalți oameni sau modul în care luăm decizii și dăm formă lumii în care trăim.

Sănătatea mentală este determinată  de o interacțiune complexă de factori de stres și vulnerabilitate individuali, sociali și structurali.

Mai mult decât atât, sănătatea mentală este un drept uman fundamental.

Sănătatea mentală reprezintă un factor determinant în dezvoltarea personală.

Afecțiunile din registrul sănătății mentale includ  tulburări mentale, dizabilități psihosociale, dar și alte stări mentale asociate cu un nivel ridicat de neliniște sau risc de comportament autodistructiv.

Sănătatea mentală ne poate ajuta să:

Când semnele nu mai pot fi neglijate

Semnele și simptomele unei boli mentale pot varia în funcție de tulburare, circumstanțe și alți factori, influențând emoțiile noastre, gândurile sau comportamentele.

Enumerăm câteva indicii și simptome:

Uneori, simptomele unei boli mentale apar ca probleme fizice, precum o durere de spate, de stomac, durere de cap, dar și alte stări de disconfort inexplicabile.

Ce înseamnă stigmatizare, prejudecată sau discriminare a persoanelor cu tulburări mentale?

Multe dintre persoanele care suferă de o boală mentală nu primesc ajutor pentru aceasta. Deseori, ele evită sau pur și simplu întârzie căutarea unu tratament, de teamă să nu fie tratate diferit sau chiar marginalizate de comunitate.

Stigmatizarea, prejudecata și discriminarea persoanelor cu o boală mintală poate reprezenta un mod subtil și evident de a le cauza și mai multă suferință. De aceea, este deosebit de important să cunoaștem cum se manifestă și ce putem face ca să eliminăm aceste bariere care împiedică afirmarea unei atitudini corespunzătoare față de toți oamenii.

Stigmatizarea ia naștere din lipsa de cunoaștere sau din teamă, ambii factori influențând în mod negativ și necorespunzător abordarea sănătății mentale.

Există trei tipuri de stigmatizare:

Stereotipuri și prejudecăți  – Persoanele cu o boală mentală sunt periculoase, incompetente, vinovate de situația lor și de neînțeles.

Stereotipuri și prejudecăți  – Sunt periculos, incompetent și vinovat.

Stigmatizarea nu afectează doar persoanele care suferă de o tulburare mentală, ci și pe cei care le susțin, prieteni sau familie.

Să cunoaștem sau să fim în contact cu o persoană cu o boală mentală reprezintă în sine o formă de a reduce discriminarea, pentru că diminuează teama și crește conștiința de a trăi cu o boală mentală. Oamenii care vorbesc și își împărtășesc experiențele îi pot ajuta și pe ceilalți să își împărtășească propriile situații, căutând cea mai bună modalitate de a se trata, cu mai multă lejeritate. 

Cum putem noi contribui și veni cu soluții pentru reducerea stigmatizării?

Crizele psihologice și tehnici de intervenție

O criză psihologică apare atunci când o persoană se simte copleșită de problemele sau situațiile dificile pe care nu știe cum să le gestioneze. Din această cauză se poate simți tristă, speriată, supărată sau confuză, nu poate sau îi este greu să gândească cu claritate și să ia decizii.

Uneori, putem să observăm aceste schimbări de stare și de comportament chiar la persoanele dragi, un prieten apropiat sau chiar un membru al familiei. Să fim toleranți, să le fim alături și chiar să îi  ghidăm în unele cazuri spre suportul unui specialist, astfel încât să nu treacă singure prin aceste provocări ale vieții, reprezintă modul nostru de a le arăta că ne pasă, că le respectăm experiențele și că există soluții de specialitate, care pot explora aspectele subtile ale acestor situații, până la ameliorarea și rezolvarea lor.

Care sunt câteva dintre tehnicile de intervenție în crize?

Există însă și lucruri pe care e indicat să le evităm ca să nu înrăutățim situația de criză a cuiva.

Aceste tehnici de intervenție de bază în crizele psihologice pot fi învățate și folosite de aproape oricine vrea să ajute un alt semen într-un moment dificil. Esențial este să ne dezvoltăm empatia, răbdarea și disponibilitatea de a asculta fără a judeca și în situațiile limită să îndrumăm spre suportul de specialitate al unui profesionist în sănătate mentală, care dispune de  experiență și un registru corespunzător de metode și tehnici de intervenție.

Cum vorbim despre problemele de sănătate mentală?

Pentru a obține ajutor, primul pas este să ne exprimăm dorința, să solicităm ajutorul. Însă, deseori, poate fi foarte dificil să știm de unde să începem sau cu cine să vorbim.

Când există probleme emoționale, primul lucru care trebuie făcut este găsirea unei modalități de a vorbi despre emoțiile experimentate. Pentru mulți dintre noi acest lucru se dovedește a fi o provocare, în special când dialogul este purtat cu alte persoane sau când nu știm cum să începem conversația, cu cine și ce să spunem.

Să vorbești cu altcineva despre sănătatea ta mentală poate fi dificil, dar esențial atunci când vrei să primești ajutor. 

Pentru început,  identificarea propriilor emoții și notarea lor pe un caiet, poate fi foarte utilă, un proces care pregătește dialogul ulterior cu o persoană din exterior, prieten sau specialist în sănătate mentală.

Să ținem cont că nu există o singură cale de a vorbi despre sănătatea mentală și nici persoana perfectă, însă ce contează cu adevărat este să găsim acel om, alături de care să nu simțim greutatea dialogului referitor la problema cu care ne confruntăm, acel om care simțim că ne ascultă,              într-adevăr. Pas după pas, se creează calea.

Să nu uităm că exemplul propriu poate servi drept ajutor și imbold și celorlalți spre curajul de a-și găsi sprijin și însănătoșire. Este surprinzător să constatăm că împărtășind experiențele proprii, ne dăm nouă înșine prilejul de a deveni mai conștienți de importanța menținerii sănătății, la toate nivelele.

PsihoEducația, prin informarea corespunzătoare și permanentă crește nivelul de conștientizare asupra importanței sănătății noastre, dar și a membrilor familiei, prietenilor sau a altor membrii ai comunității. 

PsihoEducația rafinează și consolidează calitatea noastră umană, dar și capacitatea uluitoare de a ne înțelege și gestiona  în mod asumat ceea ce simțim și prin urmare, ceea ce trăim.

Înscrie-te aici la Simpozionul de Sănătate Mentală

Articol Sănătatea Mentală – Drept uman universal

Redactor: Mihaela Cristea

Clinica Marfil -Cursuri și Terapie

Surse:

  1. L.Sherman. (10 aprilie, 2023). How To Help Someone Having a Mental Health Crisis.
  2. Psychiatry.org – Ce însemană stigmatizarea și discriminarea?
  3. Childmind.org – Cum vorbim despre problemele legate de sănătatea mentală? (articol)

Veștile bune se răspândesc rapid!

La Clinica Marfil, preocupările specialiștilor din cadrul sănătății vor fi conținute în curând, într-un nou proiect dedicat bunăstării și dezvoltării inteligenței emoționale a tuturor.

Vă anunțăm cu bucurie organizarea unui nou eveniment închinat miracolului vieții și sănătății. În perioada 19-22 octombrie 2023, Clinica Marfil va găzdui un workshop inspirațional, sub semnul binecunoscutei Metode Journey® care, cu această ocazie revine în România, în format fizic.

Seminarul susținut de Brandon Bays și de psihoterapeutul Patricia Cihodaru asigură un spațiu sigur de manifestare a calităților tale ascunse, un spațiu în care potențialul tău ascuns își dezvăluie strălucirea și suflul divin.

Seminar ”Călătoria Intensiv” – Eliberarea de emoții negative și trezirea Conștiinței

Cu Brandon Bays și Patricia Cihodaru.

Brandon și Patricia

Provocările vieții ne îndreaptă în permanență spre găsirea de noi căi de rezolvare și de îmbunătățire a aspectelor vulnerabile cu care ne confruntăm uneori.  

Procesul Călătoriei reprezintă un așteptat prilej de reîntâlnire cu măreția sufletelor noastre. Ghidarea spre vindecarea fizică și emoțională este facilitată cu ajutorul tehnicii foarte simple, al cărei impact va fi oglindit în toată ființa noastră.

Tot acest proces care constituie Călătoria are ca fundament credința că noi, oamenii, avem capacitatea de auto-vindecare la toate nivelurile: mental, emoțional, fizic, energetic și spiritual.

Prin tehnica simplă, Călătoria identifică și eliberează emoții blocate sau evenimente dureroase din viața noastră, astfel încât baza lor emoțională să fie eliminată și să nu poată escalada în probleme fizice sau psihologice. Deseori, vrem să parcurgem singuri acest drum al suprimării durerii trăite și tot de atâtea ori, nu reușim decât să ne distanțăm de acea experiență directă, de forța noastră interioară, de sinele nostru. În sesiunile „Călătoria”, aceste manevre inconștiente de ocolire sunt descoperite și eliberate, lăsând loc auto-recuperării și auto -vindecării.

Cu siguranță, sintagma conștiință pură nu mai reprezintă o noutate și există în prezent numeroase publicații care oferă claritate asupra sa.

Explorarea ghidată din cadrul întâlnirilor Călătoria este orientată spre experimentarea acestei conțiințe pure și a rolului său terapeutic. Conștiința pură este o experiență autentică a trăirilor personale, o claritate și o certitudine personală capabilă să transforme și să soluționeze trăirile suprimate anterior.

Puțin din ce se va înâmpla

Acest Seminar vine cu beneficii pentru tine dacă ești hotărât să:

Acordă-ți trei zile la finalul cărora te vei simți mult mai conecat la tine însuți și la armonia ta interioară.

Vino alături de noi într-o experiență autentică de introspecție și de revelare a esenței tale divine. Și după, fă-o să dureze și revars-o în viața ta, în toate aspectele existenței tale. Bucură-te de universul miraculos conținut în tine!

Înscrie-te Acum la Seminar! (înscrierile sunt oprite)

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Cu 1 Iunie în gând…

Copilăria este primul rai care ne însoțește toată viața. Uneori se întoarce ca să umple cu simțire viața noastră de adult. În noi, copilul și copilăria țin aprinsă flacăra magiei, a noului permanent și a metamorfozelor sufletești.

Într-un suflet de copil încap toate mirările lumii. În ochii lui se limpezesc cele mai învolburate ape și cele mai înalte ceruri. Mâinile sale cunosc simplitatea și atingerea unei mângâieri de-a pururi așternută-n simțuri. Vocea unui copil este exprimarea fericirii, a bucuriei și miracolului numit viață.

Copilul este un dar cu daruri unice, pe care toată viața va căuta să le manifeste liber și autentic. Cunoașterea de sine reprezintă redobândirea potențialului acestor resurse.

Universul unui copil gravitează în jurul iubirii, manifestând în mod natural atât abundența acestui sentiment, cât și lipsa lui.

Jucați-vă!

Copilul nu cunoaște decât un timp: prezentul, momentul ACUM, pe care-l trăiește la intensitate maximă și pe care-l stochează în suflet pentru a-i servi drept reper mai târziu în viață. Faceți prezentul un moment bun, de interacțiune, de bucurie și zâmbete!

Explorați!

Copilul caută să descopere, să cunoască, să dobândească noi abilități, vrea să cerceteze, să testeze limite și să își formeze treptat încrederea de sine din reușite mai mici sau mai mari. Fiți alături de ei în aventuri în natură, povestiți despre lucrurile pe care le vedeți și despre cele pe care vi le imaginați. Creați-vă propriile povești nemuritoare!

Conectați-vă cu copiii voștri!

Copilul are nevoie de apropiere, de atenție permanentă, de relaționare sănătoasă, copilul are nevoie să știe că îl urmați în prezent, cu totul. Spuneți-i întotdeauna că-i sunteți alături, că îl înțelegeți și că sunteți fericiți să petreceți timp împreună. Construiți din acest timp un far în suflet și în afară.

Lumea aceasta ne conține pe toți, ne aduce împreună și ne pune față în față cu lecția vieții. Eu sunt maestrul tău și tu ești al meu, iar copiii sunt cei mai buni. Pentru adulți, copiii sunt oglindirea calităților pe care nu le-au sondat suficient și a suferințelor pe care nu le-au vindecat în ei, astfel încât să se poată bucura pe deplin de viață. Mulțumesc pentru că îmi arăți unde doare! Te rog să mă ierți, este o situație provocatoare și pentru mine! Te iubesc în orice situație, exact așa cum ești!

Cum ar fi să ne permitem o călătorie dus-întors în lumea posibilităților infinite, în care noi, copii, deschidem cutia cu măreție și miracole a Universului?

Hai să ne-ntâlnim, și mici și mari, la intersecția dintre copilărie și maturitate și de acolo-n orizonturi largi, să răspândim povești cu tâlc sau chiar povestea vieții.

Și-am aflat că:

„Vreau să sar în bălți, să mă învârt într-o rochie super colorată și nouă, cu tălpile goale pe iarbă, fără să mă uit în stânga și în dreapta cu gândul că se uită oamenii mari ciudat la mine. Să mănânc o gogoașă cu pudră și să mă bucur că e cel mai bun desert din lume, bucuria autentică: “ce noroc pe mine că a facut mama gogoși!” Îmi doresc să iau micul dejun și să ies la joacă, să întind 4 paturi pe iarbă și să fac tumbe și „roata țiganului’’ și pe margine să fie toți copiii care mă susțin și îmi dau nota 10 (ca Nadiei Comăneci). Cel mai frumos cadou: o înghețată cu alb și mov din Simeria din gară sau bâlci… dacă închid ochii îmi amintesc exact cum arăta și ce gust avea. Este foarte interesantă această incursiune în trecut și prezent. Este un exercițiu minunat prin care ne putem da seama câte lucruri minunate avem acum și le doream cu ardoare și bucurie când eram mici.’’
(Mihaela Firan – Facilitator ThetaHealing®)

„Când ne conectăm la copilul interior, accesăm BUCURIA. Bucuria din lucrurile simple pe care le descoperim fie într-o înghețată aromată, în mângâierea sau îmbrățișarea mamei, în privirea galeșă, iubitoare a cățelușului sau a pisicii familiei, în voiciunea jocului….Un copil este pașnic, iertător, un copil privește și primește viața fără opreliști, un copil curge cu viața și nu rămâne blocat în locuri lipsite de bucuria pe care o caută în tot și toate, pentru simplul motiv că asta-i starea naturală a vieții. Copilul este cu atât mai fericit cu cât armonia și pacea din jurul său se întrepătrund în permanență când este înțeles, când se exprimă liber, când i se permite să uite de timp și face lucrurile în timpul lui, bucurându-se îndelung de fiecare reușită, atingere, joc, râs… Bucuria are darul de a trezi în fiecare om mare, ochii larg deschiși ai unui copil cu entuziasm nelimitat în fața miracolelor”
(Gabi Bădăluță – Psiholog și Psihoterapeut)

„Primul Gând la copilărie mă poartă în grădinile și printre copacii de la țară, unde mergeam adesea și îmi petreceam vacanțele. Mă puteai vedea cocoțată prin copaci, într-o lume numai a mea. Puțini știau cum să mă găsească. Era ca un cod secret care mă dădea în vileag. O întrebare pusă cu voce tare prin gradină, la care cu greu mă abțineam să răspund: “Cum face ciocănitoarea Woody?” Și mă auzeai din te miri ce copac, ascunsă bine, scoțând sunetul ciocănitorii din desenele animate. Mă revăd un copil viu, făcând tot timpul ceva. Jucam elasticul, uneori chiar singură și îl prindeam între picioarele a două scaune. Lipeam pe pereți poze decupate din revistele aduse de tata din delegațiile lui. Si mă uitam la ele începând să visez la cum ar fi să fiu acolo…. Îmi doream ochii mamei mele. Albaștri. Și nu scăpam nicio ocazie să mă lipesc de ea, ochi în ochi, clipind des, doar-doar culoarea ochilor ei trece la ai mei. Prăjiturile mamei, cele mai bune: Arlechin, chou-uri cu cremă de vanilie. Mmmm, delicioase. Și acum as mânca o tavă întreagă, pe nerăsuflate.(…) Mă face să zâmbesc când îmi aduc aminte. Ce frumos a fost, ce tumultos era totul….și le mulțumesc părinților mei că mi-au creat condițiile să pot avea astfel de amintiri.’’
(Mihaela Mîndreci – Terapeut și Profesor de Mindfulness)

Gândindu-mă la mine copil, mi-ar plăcea: „să mă joc cu copiii în fața blocului, să umblu prin natură. Să mă joc, să fiu curioasă și entuziasmată, să descopăr lucruri noi, să mă bucur din suflet de lucruri mărunte, să îmi fie frică de tunete și fulgere, să cred cu tărie în lucruri, în oameni, să cred că pot orice, să fiu încrezătoare, să visez la lucruri mărețe, să mă supăr pe lucruri fără importanță și să redevin fericită la fel de repede.
(Ioana Oneț – Psiholog și Psihoteraeut)

Hai să ne amintim:

Ce dorințe îndeplinești azi copilului din tine?

La mulți ani, copile! Oglindește-ți lumina și bucură-te!

Popas în casa copilăriei

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Profesia de psiholog și de profesor pe care magistral a înălțat-o spre predare, o așază pe Doamna profesor Anca Munteanu în aula celor care și-au depășit limitele, nesuspendându-și întrebările, dimpotrivă: regenerându-și „toate mirările lumii.’’

Anca Munteanu este profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie si Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara și decanul acestei facultati din 2004. Este doctor în psihologie (1981) si Doctor Honoris Causa. A desfășurat numeroase stagii de formare în psihoterapie experiențială, sub egida Societății de Psihoterapie Experiențială Română din București, dar și în psihologie transpersonală, la Institutul de Psihologie Transpersonală din Paris.

Este autorul a 14 cărți și peste 160 de studii și articole de specialitate apărute în țară și în străinătate și coautor la alte 39 de cărți. Aceste publicații reprezintă o necesitate intelectuală și spirituală a fiecărui psiholog contemporan sau om înzestrat cu darul curiozității și al descoperiririlor revoluționare.

Doamna profesor Anca Munteanu inițiază în fiecare an evenimente științifice sau cu caracter cultural, al căror scop este de a răspândi cunoașterea și  necesitatea realizării celor mai regeneratoare direcții din psihologia de azi.

Despre psihologia tradițională consideră „că trebuie să renunțe la idealul clasic al obiectivității riguroase, din moment ce există multe situații care o subminează (…): acțiunea fenomenului placebo (…), perturbarea funcționării unor aparate de laborator prin simpla prezență a unei anumite persoane (cazul lui Pauli fiind de notorietate). „Ca om care slujește psihologia de peste patru decenii, transformarea ei într-o disciplină zgribulită, nedemnă de statutul imperial pe care îl merită și detrecutul său eroic (cel puțin în România), mi-ar provoca o dureroasă rană narcisică.’’
Psihologia Transpersonală – Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu

Psihologia Transpersonală este publicată în două volume, din ambele, gradual resimțindu-se impulsul și necesitatea evoluției psihologiei, prin validarea dimensiunii spirituale, cu tradiție milenară și fundamente științifice –  o operă magna, așa cum spunea Prof.univ.dr. Dumitru Constantin -Dulcan.

Prin oameni, cunoașterea capătă putere transformatoare și ca atare, „și psihologia va trebui să devină, în mod inexorabil, o știință holistică, o știință a omului integral.(…)’’
(A. Gavreliuc, 2013 – Psihologia Transpersonală – Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu )

Într-un scurt interviu acordat cu ocazia Zile Psihologului, doamna profesor Anca Munteanu, un psiholog și om remarcabil, a împărtășit cu noi câteva răspunsuri la întrebări legate de universul psihologiei și de profesia de psiholog:

  1. – Doamnă profesor, ce anume v-a determinat să alegeți profesia aceasta?
    De ce Psihologia și ulterior Psihologia Transpersonală?

R:  Profesiunea de dascăl universitar în psihologie, care și astăzi îmi înobilează viața, se datorează unui șirag de întâmplări fericite. Spun acest lucru deoarece, inițial, am susținut admiterea la secția de filosofie a Universității ieșene, iar din anul al treilea, odată cu înființarea specialității de psihologie-pedagogie, am frecventat și acest domeniu, așa încât la capătul celor 5 ani, am dobândit o dublă specializare, în filosofie și respectiv, în psihologie-pedagogie.

A fost o opțiune inspirată, întrucât în perioada celor aproximativ 10 ani de „glaciațiune” a psihologiei (când ea a fost efectiv ștearsă dintre disciplinele acceptate de regimul ceaușist), eu am putut preda filosofie și pedagogie. Există în această conjunctură și o picătură de umor, căci în anul 1981, când am obținut titlul de doctor în psihologie, dobândisem un titlu științific într-o disciplină, atunci inexistentă oficial în România. Păstrând registrul umoristic, mă consolez astăzi cu o explicație în cheie cuantică, conform căreia nimicul înseamnă totul.

Pasiunea electrizantă pe care o nutresc pentru psihologie nu este de circumstanță, pentru că dat fiind arborescenta ei complexitate, precum și caracterul ei fluid, eterat, inefabil, m-au transformat pe viață în ucenicul ei itinerant.

Cât privește apropierea mea de psihologia transpersonală, care datează de peste două decenii, ea se datorează faptului că sunt un căutător de mistere, adică un mistagog, care caută dincolo de aparențe și care nu se poate consola cu noul format de psihologie, ce a transformat idealul cuantificării și al instrumentului statistic în autentice edicte papale, consolându-se doar cu cochilii goale, prădate de perle, adică de freamătul însuși al vieții. Desigur, nu contest beneficiile incontestabile pe care experimentul și statistica le-a adus în procesul de scientizare al psihologiei, dar trebuie să menționez că prin acest dataism (adică exces de date, despre care vorbea Y. Harari), ea a ratat sondarea integralității triontice a fiintei umane (prin ignorarea dimensiunii spirituale și implicit a problemelor perene).

Fără îndoială, fiecare om e un amalgam de tenebre și lumini, dar dincolo de tensiunea acestei antinomii, generatoare de flacără, nu putem eluda sacralitatea care îl amprentează. Pe scurt, promovând orientarea transpersonală mi-am exersat cutezanța de a privi și dincolo de văl, ceea ce mi-a dezvăluit câteva dintre perenitățile lumii.

  1. Cum v-a îmbogățit universul această practică?

R: Fără îndoială, compania diverselor sorturi/curente din psihologie m-au modelat mereu, întrucât, în opinia mea, psihicul uman seamană oarecum cu păpușile Matrioșka. Prin urmare, ca să ajungi la ultima păpușă, cea purtătoare de esență, nu trebuie să te lași sedus de păpușile de pe traseu, oricât de seducătoare și accesibile sunt acestea. Iar pentru mine, descoperirea psihanalizei mi-a inoculat dorința de a căuta și mai adânc, și astfel, am ajuns la psihologia transpersonală, care mi-a exersat simțul adâncului și dorul de înălțimi.

  1. Care sunt calitățile pe care ar fi bine să le dețină un viitor psiholog?

R:  Întrucât, așa cum spuneam, știința psihologică fiind un domeniu atât de complex și de inefabil reclamă din partea psihologului o multitudine de calități. Desigur, n-am să evoc decât pe cele mai importante.

Din punctual meu de vedere, psihologia se află sub zodia Meșterului Manole, adică este o zidire ce trebuie reluată mereu, adică necesită din partea slujitorilor ei, o minte deschisă, ce nu are voie să se instaleze confortabil în nici o teorie, oricât de modernă și prizată ar fi aceasta la un moment dat, ci să-și asume curajul și truda resemnificărilor permanente.

Și întrucât psihicul este o îngemânare de câmpuri diafane și multicolore, asemenea  unei picturi impresioniste, cred că un psiholog trebuie să conteze nu doar pe rațiune, ci și pe afectivitatea sa, pe rigoare și acuratețe, funciare experimentului și statisticii, dar și pe subtilitatea bizantină a nuanțelor, specifică analizelor calitative.

Prin urmare, un psiholog autentic este acela care știe să asculte dicteul sec, rece, auster al cifrelor, dar știe și să nu-și juguleze vibrația inimii. Altfel spus, pentru a sonda adâncimile semenului său, dincolo de cețurile lui interioare și a-i activa resursele sale tămăduitoare, psihologul trebuie să ajungă într-o stare de flux, ce presupune inexorabil simbioza dintre minte și inimă.

Un bun psiholog, care dorește să fie o autoritate în domeniu și nu doar un simplu simbriaș, nu are voie, niciodată, să se instaleze în certitudini epistemice, de aici rezultă provocările și fascinația psihologiei.

  1. Psiholog – profesie nobilă. Care ar fi contribuția psihologului în viața unei persoane?

R: Rostul unui psiholog este unul crucial (și tot mai evident în vremurile destabilizatoare pe care le trăim), deoarece el realizează o autentică ecologie lăuntrică a semenului său, pentru a-i activa izvoarele de armonizare și tămăduire ale acestuia, și a-i consolida astfel reziliența și speranța în regăsirea culorilor vieții.

            Munca lui este la fel de migăloasă și dificilă ca și restaurarea unui tablou deteriorat de vreme și vremuri, adică presupune măiestrie, finețe, răbdare, delicateță și o imensă empatie. În absența acestor calități pot surveni deteriorări ireversibile, dar dacă totul se încununează cu un succes, la capătul drumului, acest vajnic însoțitor readuce lumina în privirea celui pe care l-a asistat.

  1. Sunteți profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie și Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara, și decanul acestei facultăți din 2004. Doctor în Psihologie și Doctor Honoris Causa, ca să menționăm doar două distincții cu care v-au fost recompensate devotamentul și studiul acestei științe. Ce v-a hrănit interesul în toți acești ani?

R:  Cred că ceea ce mi-a menținut nestinse deschiderea și interesul față de psihologie, în toți acești ani, este nu numai iubirea mea irepresibilă față de om, dar și dorința de a-l cunoaște în fibra sa cea mai tainică, întrucât am certitudinea că psihicul uman este un mister de o profunzime și subtilitate aparte, în care este encodat întregul Univers.

  1. Îmi amintesc ce ați spus la un moment dat – și am în suflet afirmația aceasta ca o valoare de dezvoltat – Nu contează unde înveți, ci cât înveți!
    Când știe sau cum știe un psiholog (cred că e valabil și în alte profesii) că este un psiholog în adevăratul sens al cuvântului, un psiholog complet?

R: În opinia mea, un psiholog autentic este acela care nu se lasă confiscat de nici o modă existentă la un moment dat, deoarece a înțeles că orice orientare este unilaterală, parcelară și că doar toate la un loc pot cartografia întregul și, în plus, că toate curentele existente pot convețui complementar și întregitor în contextul unei viziuni holistice despre om. Mai precis, că ele nu sunt rivale deoarece reflectă nivele diferite ale conștienței multi dimensionale.

De asemenea, un psiholog performant va alege din paleta multiplu constelată de orientări, existente astăzi pe mapamond, pe aceea cu care rezonează cel mai mult în fibra sa profundă, manifestând respect și toleranță față de confratele său care slujește un alt current.

În plus, un psiholog bun este iubitor de cultură, de metafore și simboluri, pentru că acestea din urmă sunt mesageri pentru partea din om care a rămas Dincolo.

În plus, un psiholog adevărat va rămâne mereu sub vraja nesățioaselor întrebări ale psihologiei.

  1. Sunteți autor a numeroase expuneri științifice, cărți, co-autor și coordonator de lucrări de specialitate, ați oferit cititorilor adevărate nestemate de purtat prin suflet, sunteți un meta-psiholog! Ce și-ar mai putea dori un om cu darurile dumneavoastră?

R: Chiar dacă sunt înzestrată, ca orice om, cu unele daruri, am încă multe de șlefuit. Altfel n-aș mai fi în această dimensiune. Dacă mă gândesc mai atent, mi-aș dori să am aptitudini muzicale, ca să pot cânta la pian.

  1. Ce alte pasiuni aveți? Și dacă-mi permiteți, care considerați că este direcția spre care se îndreaptă psihologia în zilele noastre?

R: Dintre pasiuni, prima în top se plasează detașat lectura (acest „viciu nepedepsit”, cum afirmă R. Barthes), apoi muzica și călătoriile.

Cât privește destinul psihologiei de astăzi, sper, într-un puseu de optimism, că orientările umaniste vor deveni suficient de viguroase și ofensive, pentru a contracara panta excesiv de tehnicistă pe care a alunecat psihologia academică și care a devenit o știință in vitro, cu alură de fast food, ce ratează problemele cruciale ale ființei umane.

  1. Ce ați recomanda acelora care vor să se apropie și să aprofundeze știința sufletului?

R: Candidaților la psihologie le-aș atrage atenția că această știință deosebită și nobilă are mai multe niveluri de lectură, accesibile ucenicului pe măsură ce urcă. De aceea, nu trebuie să rămână încremeniți în imanență, slujind doar jocul de sirenă al aparențelor.

  1. Un gând, un impuls, o taină…….

R: Pentru final, doresc să apelez la o parafrază din C. Noica, ca o profesiune de credință: „Dacă iubiți muzica sufletului, pierderile, curgerile, creșterile, dacă vă plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima și mintea, dacă aveți un dram de nebunie și un munte de măsură, veți îmblânzi cândva psihologia”.

            „Și pentru că astăzi este ziua noastră a psihologilor, vă urez tuturor să fiți mereu mândri și demni că slujiți această șansă.”

Interviu de Ziua Psihologului cu Prof.univ.dr. Anca MUNTEANU

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Spre sufletul omului

Psihologia – știință a sufletului, ca să ne întoarcem în timp și transmitere la originea cuvântului – studiază o gamă de funcții și procese mentale precum gândurile, limbajul, emoțiile, conștiința, percepția, motivația și personalitatea conținute în comportamentul uman.

Preocuparea față de descifrarea misterului ființei umane a traversat multe vremuri, multe minți, multe școli, oameni și transformări. Datorită acestei transcenderi și a explorărilor efectuate încă din antichitate, de către Platon sau Aristotel, în abordări disonante ale psihologiei, s-au consolidat pilonii studiului și ai evoluției în timp ai acestei științe.

Cu alte cuvinte, evoluția acestei preocupări a fost șlefuită cu devotament și iubire față de cunoașterea fină și în permanentă schimbare a ființei umane.

Psihologia, prin timp

Ca știință, psihologia își are originea la Leipzig, în laboratorul de psihologie experimentală al lui Wilhelm Wundt.

În prezent, Psihologia este o profesie proeminentă pentru dezvoltarea societății, prin prisma caracterului său social, dar și al instituțiilor de formare și de studiu, răspândite peste tot în lume.

Psihologia și implicit profesia de psiholog, își menține – ba chiar își amplifică, datorită  pregătirii, activității profesionale și a rezultatelor obținute de specialiști în diferite zone de desfășurare – importanța și necesitatea în societate.

Ramuri ale psihologiei au oferit o bogată sursă de studiu, sprijin, apropiere și înțelegere acelora care au realizat că evoluția omului, sănătatea și starea de bine  necesită cuprinderea tuturor componentelor sale, văzute și nevăzute.

Într-un fel, psihologul este concretizarea celor neștiute, neexplorate ale fiecăruia dintre noi, este bastonul-observator și îndrumător în situații de neclaritate sau provocatoare. Relația stabilită între psiholog și client transcende barierele cunoscute și generează deschiderea căii spre cunoaștere și vindecare.

Profesia de psiholog ocupă un rol deosebit în domeniul sănătății omului.

De câte ori, în câte moduri și cu câți dintre noi nu s-a demonstrat astfel?

Toate reprezintă tot atâtea ținte pe care un psiholog devotat le dobândește în ședințele de consiliere sau de terapie pe care le desfășoară.

Psihologia în România

Aceleași rădăcini germane le are și evoluția psihologie în țara noastră, prin aportul oferit de discipolii lui Wundt.

Din 2004, în fiecare an în data de 27 Mai, instituțiile acreditate și reprezentanți ai comunității psihologilor din România sărbătoresc Ziua Psihologului, – un eveniment care marchează exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, care a dus la înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România și reunește și promovează practicienii din cadrul acestei nobile profesii.

Menționăm și noi câțiva dintre cei care au pus bazele și au dat mai departe ștafeta cunoașterii, așa cum le-a fost permis:

Încă avându-i în conștiința colectivă pe cei care au înaintat contribuția lor evoluției psihologiei, menținem calea de înaltă cunoaștere cu recunoștința profundă pe care o exprimăm față de profesia și aportul educațional, științific și cultural al unui psiholog emerit, Prof.univ.dr. Anca Munteanu.

Doamna Profesor susține și conține cu o capacitate spirituală nemărginită, valoarea PsihoEducativă și cu caracter primordial uman al proiectelor și activității pe care o desfășoară specialiștii în sănătate ai Clinicii Marfil.

Pentru toată contribuția adusă peisajului psihologic autohton și nu numai, îi suntem cu onestitate recunoscători și în egală măsură, moral datori să cunoaștem și să conștientizăm necesitatea unei viziuni sănătoase asupra omului și a vieții.

Drept urmare, în această zi, transmitem apreciere, susținere și recunoaștere psihologilor care și-au dedicat energia și timpul cunoașterii, însoțirii și înțelegerii celorlalți, făcând prin munca lor, lumea noastră un loc mai bun și mai frumos!

Recunoștința ni se îndreaptă de asemenea spre colegii noștri:

Vă dorim să vă bucurați de experiențe inovatoare în profesia pe care o desfășurați!