„Separarea pe care o vedem între lumea interioară și lumea exterioară este doar o halucinație a conștiinței, nu e ceva real. Ce ți se întâmplă în interior, iese la suprafață.”
(A. Einstein)

Însă, cum nu putem vedea asta, deseori credem că nu există. Ne dăm seama de efect, dar nu ne vedem ca și cauză. Când începem să schimbăm cauza care suntem, apar și efectele diferite.

Pentru ca schimbarea să se producă la nivel subtil, este nevoie ca percepția asupra vieții să înceapă să dobândească sensuri profunde, să genereze o schimbare totală chiar. Atunci când vrem să ne vedem ca persoane capabile, ca persoane care au acest dar de a transforma lucrurile spre bine, e nevoie să începem să ne privim unii pe alții într-un mod diferit, înflorind, acumulând sănătate, tinerețe, descoperind în permanență resursele extraordinare din noi, din copiii noștri, oferindu-le șansa de a cunoaște lumea cu înțelepciune, înțelegere și creativitate.

Universul copilăriei este combustibilul care alimentează relațiile pe care le dezvoltăm și felul în care ne conturăm ulterior viața de adult.

Copilăria înseamnă în primul rând EMOȚIE. Copiii manifestă natural și deschis iubirea în activitățile lor, prin joc. Râd, își cultivă spontan curiozitatea, uimirea și bucuria față de tot ce-i înconjoară, de aceea tot ce cunosc cu ajutorul simțurilor native se raportează în special la Iubire, la iubirea plenară față de ceea ce formează mediul lor familial sau de creștere.

Așa cum se întâmplă adesea, în această lume a copilăriei suferința, experiențele dificile, unele dramatice chiar, sunt inevitabile sau greu de gestionat, atât de părinți, cât mai ales de copii.

Copiii se confruntă cu emoții puternice, neexplorate, cărora le fac față așa cum pot, potrivit dezvoltării lor psihoemoționale, manifestând uneori comportamente deosebite sau exprimând emoții al căror mesaj nu-l pot înțelege singuri și care-i duc pe un teren al nesiguranței, al lipsei de vitalitate, al fricilor și amenințării stării de sănătate, la toate nivelurile.

Creșterea unui copil sănătos și echilibrat emoțional constituie deseori și în special o călătorie de vindecare a adultului spre copilul său interior,  și ulterior, cu resursele descoperite, un proces de ghidare a copilului său spre înțelegerea propriilor emoții și spre eliberarea și manifestarea potențialului lui intern nelimitat. Este extraordinar cum, vindecându-ne pe noi înșine, putem oferi celor dragi un spațiu al iubirii și armoniei în care să-și poată începe această călătorie personală vindecătoare.

Posibil ca prima imagine a relației dintre părinți și copii să fie cea de ajutor, de sprijin. Părinții oferă și copiii primesc. Atunci când relația dintre părinți și copiii lor este susținută de iubire profundă, care cuprinde toate emoțiile din câmpul celei mai nobile trăiri, acest schimb dintre a da și a primi devine aproape fără limite.

Am putea afirma că emoțiile sunt parte integrantă a evoluție umane și prin urmare, o modalitate de a asigura continuitatea vieții, supraviețuirea. Să le cultivăm deci, cu prezență, sănătos și înțelegându-le importanța și necesitatea.

Unul din lucrurile cele mai frumoase pe care le putem face noi, oamenii, este să extindem potențialul vieții noastre și aceasta constituie parte foarte importantă din sprijinul acordat de părinți în creșterea și dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a copiilor.

În fiecare om, în fiecare copil există acea chemare spre măreție, măreția care este definită de însăși esența fiecărei ființe umane.

Chemarea spre măreție și spre conexiunea autentică cu sursa unui potențial nemăsurat.

Metoda Journey®  – Călătoria – concepută de Brandon Bays, autor și mentor holistic internațional, a dezvoltat o metodologie specială pentru copii, în cartea sa și ulterior în procesul Călătoria pentru copii.

Călătoria pentru copii este o carte inspirațională, care deschide în sufletele celor care o experimentează exaltare, eliberare și numeroase instrumente care servesc educației și vindecării emoționale.

Seminariile Călătoria pentru copii reprezintă o oportunitate extraordinară de conectare cu calitățile lor native, oferindu-le posibilitatea de a-și elibera într-un mod blând și rafinat, cu ajutorul poveștilor sau al creativității, diferite blocaje emoționale, recunoașterea unor emoții, descrierea, îmbrățișarea și regăsirea încrederii de sine, dar și experiența unică de a fi călăuziți de lumina lor interioară.

În situații precum:

Sau:

Călătoria pentru copii reprezintă o imersiune unică în straturi ale ființei noastre tasate de emoții neexprimate, neadresate, negestionate, care ne înfrânează potențialul nelimitat și care așteaptă momentul alegerii noastre conștiente de a le elibera, înțelege și vindeca.

Procesul este unul simplu, conceput astfel încât trecerea prin aceste straturi să fie însoțită de căldură, îngăduință, iubire și acceptare. Dincolo de emoția care ne blochează se află un ocean de daruri în care viața pulsează.

Copiii de asemenea acumulează emoții când trăiesc diferite situații în care se simt secați de resurse și încep „să înghită stări emoționale pe care le experimentează cu aceste ocazii. Furia, bucuria sau tristețea se numără printre emoțiile resimțite de ei, la un moment dat în circumstanțe determinate.

Călătoria pentru copii ghidează spre observarea obiectivă a fiecărei emoții și scoaterea la lumină, într-un mod natural a ceea ce se ascunde dincolo de ea,  evitându-se căutarea unei cauze în exterior.

Călătoria pentru copii reprezintă un procedeu spiritual firesc și un instrument practic și facil de eliberare a blocajelor, comportamentelor nedorite sau convingerilor limitative, aducându-ne în prezența nucleului nostru, a profunzimii sufletelor noastre, a Sursei în care toate se dizolvă în iubire, acceptare și potențial infinit.

Începe-ți Călătoria Eroului interior cu primul pas! Pășește cu determinare, convingere și inima deschisă spre măreția ființei care ești!

Reține:

Curajul are putere și magie!

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Articol – Călătoria Copiilor  –

Redactor – Mihaela Cristea

Cu 1 Iunie în gând…

Copilăria este primul rai care ne însoțește toată viața. Uneori se întoarce ca să umple cu simțire viața noastră de adult. În noi, copilul și copilăria țin aprinsă flacăra magiei, a noului permanent și a metamorfozelor sufletești.

Într-un suflet de copil încap toate mirările lumii. În ochii lui se limpezesc cele mai învolburate ape și cele mai înalte ceruri. Mâinile sale cunosc simplitatea și atingerea unei mângâieri de-a pururi așternută-n simțuri. Vocea unui copil este exprimarea fericirii, a bucuriei și miracolului numit viață.

Copilul este un dar cu daruri unice, pe care toată viața va căuta să le manifeste liber și autentic. Cunoașterea de sine reprezintă redobândirea potențialului acestor resurse.

Universul unui copil gravitează în jurul iubirii, manifestând în mod natural atât abundența acestui sentiment, cât și lipsa lui.

Jucați-vă!

Copilul nu cunoaște decât un timp: prezentul, momentul ACUM, pe care-l trăiește la intensitate maximă și pe care-l stochează în suflet pentru a-i servi drept reper mai târziu în viață. Faceți prezentul un moment bun, de interacțiune, de bucurie și zâmbete!

Explorați!

Copilul caută să descopere, să cunoască, să dobândească noi abilități, vrea să cerceteze, să testeze limite și să își formeze treptat încrederea de sine din reușite mai mici sau mai mari. Fiți alături de ei în aventuri în natură, povestiți despre lucrurile pe care le vedeți și despre cele pe care vi le imaginați. Creați-vă propriile povești nemuritoare!

Conectați-vă cu copiii voștri!

Copilul are nevoie de apropiere, de atenție permanentă, de relaționare sănătoasă, copilul are nevoie să știe că îl urmați în prezent, cu totul. Spuneți-i întotdeauna că-i sunteți alături, că îl înțelegeți și că sunteți fericiți să petreceți timp împreună. Construiți din acest timp un far în suflet și în afară.

Lumea aceasta ne conține pe toți, ne aduce împreună și ne pune față în față cu lecția vieții. Eu sunt maestrul tău și tu ești al meu, iar copiii sunt cei mai buni. Pentru adulți, copiii sunt oglindirea calităților pe care nu le-au sondat suficient și a suferințelor pe care nu le-au vindecat în ei, astfel încât să se poată bucura pe deplin de viață. Mulțumesc pentru că îmi arăți unde doare! Te rog să mă ierți, este o situație provocatoare și pentru mine! Te iubesc în orice situație, exact așa cum ești!

Cum ar fi să ne permitem o călătorie dus-întors în lumea posibilităților infinite, în care noi, copii, deschidem cutia cu măreție și miracole a Universului?

Hai să ne-ntâlnim, și mici și mari, la intersecția dintre copilărie și maturitate și de acolo-n orizonturi largi, să răspândim povești cu tâlc sau chiar povestea vieții.

Și-am aflat că:

„Vreau să sar în bălți, să mă învârt într-o rochie super colorată și nouă, cu tălpile goale pe iarbă, fără să mă uit în stânga și în dreapta cu gândul că se uită oamenii mari ciudat la mine. Să mănânc o gogoașă cu pudră și să mă bucur că e cel mai bun desert din lume, bucuria autentică: “ce noroc pe mine că a facut mama gogoși!” Îmi doresc să iau micul dejun și să ies la joacă, să întind 4 paturi pe iarbă și să fac tumbe și „roata țiganului’’ și pe margine să fie toți copiii care mă susțin și îmi dau nota 10 (ca Nadiei Comăneci). Cel mai frumos cadou: o înghețată cu alb și mov din Simeria din gară sau bâlci… dacă închid ochii îmi amintesc exact cum arăta și ce gust avea. Este foarte interesantă această incursiune în trecut și prezent. Este un exercițiu minunat prin care ne putem da seama câte lucruri minunate avem acum și le doream cu ardoare și bucurie când eram mici.’’
(Mihaela Firan – Facilitator ThetaHealing®)

„Când ne conectăm la copilul interior, accesăm BUCURIA. Bucuria din lucrurile simple pe care le descoperim fie într-o înghețată aromată, în mângâierea sau îmbrățișarea mamei, în privirea galeșă, iubitoare a cățelușului sau a pisicii familiei, în voiciunea jocului….Un copil este pașnic, iertător, un copil privește și primește viața fără opreliști, un copil curge cu viața și nu rămâne blocat în locuri lipsite de bucuria pe care o caută în tot și toate, pentru simplul motiv că asta-i starea naturală a vieții. Copilul este cu atât mai fericit cu cât armonia și pacea din jurul său se întrepătrund în permanență când este înțeles, când se exprimă liber, când i se permite să uite de timp și face lucrurile în timpul lui, bucurându-se îndelung de fiecare reușită, atingere, joc, râs… Bucuria are darul de a trezi în fiecare om mare, ochii larg deschiși ai unui copil cu entuziasm nelimitat în fața miracolelor”
(Gabi Bădăluță – Psiholog și Psihoterapeut)

Primul Gând la copilărie mă poartă în grădinile și printre copacii de la țară, unde mergeam adesea și îmi petreceam vacanțele. Mă puteai vedea cocoțată prin copaci, într-o lume numai a mea. Puțini știau cum să mă găsească. Era ca un cod secret care mă dădea în vileag. O întrebare pusă cu voce tare prin gradină, la care cu greu mă abțineam să răspund: “Cum face ciocănitoarea Woody?” Și mă auzeai din te miri ce copac, ascunsă bine, scoțând sunetul ciocănitorii din desenele animate. Mă revăd un copil viu, făcând tot timpul ceva. Jucam elasticul, uneori chiar singură și îl prindeam între picioarele a două scaune. Lipeam pe pereți poze decupate din revistele aduse de tata din delegațiile lui. Si mă uitam la ele începând să visez la cum ar fi să fiu acolo…. Îmi doream ochii mamei mele. Albaștri. Și nu scăpam nicio ocazie să mă lipesc de ea, ochi în ochi, clipind des, doar-doar culoarea ochilor ei trece la ai mei. Prăjiturile mamei, cele mai bune: Arlechin, chou-uri cu cremă de vanilie. Mmmm, delicioase. Și acum as mânca o tavă întreagă, pe nerăsuflate.(…) Mă face să zâmbesc când îmi aduc aminte. Ce frumos a fost, ce tumultos era totul….și le mulțumesc părinților mei că mi-au creat condițiile să pot avea astfel de amintiri.’’
(Mihaela Mîndreci – Terapeut și Profesor de Mindfulness)

Gândindu-mă la mine copil, mi-ar plăcea: „să mă joc cu copiii în fața blocului, să umblu prin natură. Să mă joc, să fiu curioasă și entuziasmată, să descopăr lucruri noi, să mă bucur din suflet de lucruri mărunte, să îmi fie frică de tunete și fulgere, să cred cu tărie în lucruri, în oameni, să cred că pot orice, să fiu încrezătoare, să visez la lucruri mărețe, să mă supăr pe lucruri fără importanță și să redevin fericită la fel de repede.
(Ioana Oneț – Psiholog și Psihoteraeut)

Hai să ne amintim:

Ce dorințe îndeplinești azi copilului din tine?

La mulți ani, copile! Oglindește-ți lumina și bucură-te!

Popas în casa copilăriei

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Pentru voi ce reprezintă Crăcinul? Cum îl așteptați și cât de des sau cum îl simțiți?

Suntem alături de voi, oferindu-vă o emoționantă poveste despre semnificația și legenda Crăciunului, văzut din perspectiva terapeutului nostru, Simona Mihalik.

Când spun Crăciun, mă refer la o poveste care începe însă care nu se încheie, ci se transformă, îmbrăcând haine argintii de basm, de NOU, de Început…

Încă de când ne putem aminti, sărbătorim Crăciunul în data de 25 Decembrie, dar nu a fost dintotdeauna așa. În secolul trei, când a fost pentru prima dată sărbătorit, Crăciunul dura din noiembrie până în ianuarie.

În anul 354, cele două Biserici se despart, în ceea ce privește calendarul, Occidentul alege data de 25 decembrie pentru a sărbători Nașterea lui Hristos, în timp ce, Biserica din Orient păstrează data de 6 ianuarie pentru această sărbătoare.

Alegerea și motivarea acestei Sfinte Sărbători a fost aceea de a se pune accentul pe „puterea omului de renaștere, de a se înălța înspre Lumină, de a crește spiritual. Dorința a fost de a pune lumina pe puterea omului de schimbare, de a-l aduce în Lumină și în latura spirituală a vieții, de îndumnezeire a acestuia“, dacă vreți.

Din iubire față de oameni, Dumnezeu ni L-a trimis pe Fiul Său, pentru ca mai târziu EL să ne răscumpere din păcate, prin Sărbătoarea Paștelui.

Legenda spune că

Odată, demult, Fecioara Maria era pregătită să nască și bătând la poarta lui Moș Ajun prima dată –  om sărac, acesta o trimite la fratele lui, la Moș Crăciun, care era un  om bogat, dar lipsit de spiritualitate și de calități pozitive, nu îl avea pe Dumnezeu cu el. Nefiind acasă atunci când Maica Sfântă sosește, soția sa, Crăciuneasa este cea care o primește și o ascunde în ieslea vitelor, pentru a evita întâlnirea cu soțul ei care nu știe să ofere din ce are el și celorlalți. Printr-un act necugetat, Moș Crăciun taie mâinile Crăciunesei, mâini pe care, Maica Sfântă, săvârșind un miracol, le pune la loc.

Miracolul Vindecării este deseori întâlnit. Vindecarea vine din partea spirituală, din (re)aducerea și recunoașterea lui Dumnezeu în sufletele noastre și în tot ce este. Cunoașteți probabil că boala reprezintă  îndepărtarea de suflet, vindecarea făcându-și loc odată cu reîntoarcerea noastră pe calea sufletului.

Văzând minunea, Mos Crăciun se schimbă, se convertește, este considerat primul creștin și capătă de-a lungul vremii puteri de zeu, magice: zboară cu sania sa, dar păstrându-și totodată latura umană, prin trăsături caracteristice omului: barbă, burtă… Moș Crăciun sugerează divinul din fiecare dintre noi, miracolul și generozitatea care ne aseamănă lui Dumnezeu.

Deși în primă fază anulăm schimbarea, o evităm sau ne împotrivim, schimbarea necesită timp și producerea unui lucru măreț, de prea multe ori, aș spune, acel lucru măreț fiind chiar boala. Atunci acceptăm și îmbrățișăm schimbarea, minunea, puterea divină, care face minuni pentru noi.

Pentru a sărbători Înnoirea, Moș Crăciun face un foc, arzând o buturugă de brad și „dansează cu slugile lui în jurul focului“ – atunci când ÎL avem pe Dumnezeu în noi, cad toate limitările și suntem cu toții egali în Duhul Sfânt. Se prind în horă și dansează. Hora are formă de cerc și această structură trimite cu gândul la începutul fără sfârșit, viața veșnică, simbolistic vorbind, focul fiind elementul purificator.

Se mai spune că acele cântece cântate de oameni și ritualurile făcute în jurul focului sunt de fapt, colindele de azi, care ne vestesc înnoirea omului.

Mai mult, se mai spune că după ce s-a creștinizat, Moș Crăciun a dus daruri familiei Sfinte, brânză și lapte, ca jertfă, în semn de recunoștință față de roadele primite cu bunăvoința lui Dumnezeu.

Să vorbim puțin despre simbolistica bradului

Bradul reprezintă viața, viitorul, renașterea, în sens mai extins, bradul este considerat „arborele Luminii sau arborele Paradisului“. La început, bradul a fost impodobit doar cu mere roșii, care simbolizau „păcatele“, mai bine spus,  programele omului, acelea care ne blochează și ne împiedică să fim cine ne dorim să fim. Cu trecerea timpului, lucrurile s-au mai schimbat și în 1911, ducesa Dorothea Sibylle împodobește primul brad de Crăciun, (Breslau, Polonia) așa cum îl cunoaștem azi.

Luminile din brad reprezintă Steaua Crăciunului, care se regăsește și în colinde și care simbolizează Lumina, călăuza divină. Steaua a însoțit magii spre Iisus.

În colinde regăsim mesaje despre puterea noastră de renaștere, despre puterea noastră de a ne înălța și de a ne elibera de „păcate“ = de a ne vindeca traumele, de a merge mai departe și cu bucurie  prin viață. Dansul și cântecul eliberează această bucurie, lucru demonstrat de meloterapie.

După ce a oferit daruri Familiei Sfinte, Moș Crăciun și-a împărțit averea copiilor săraci.

Acesta este mesajul legendei: fii altruist! Fii bun, dăruiește și iartă!

Moș Crăciun a fost iertat de Dumnezeu, s-a schimbat și a primit Iertarea. Acestea sunt două elemente pe care le întâlnim în prezent, când ne referim la Crăciun.

Moș Crăciun devine simbolul binelui, al dăruirii, al omului iertat, de fapt, al omului reînnoit, cel care L-a găsit pe Dumnezeu. Și după ce L-a găsit,  înfăptuiește Binele.

Culoarea hainelor lui – Roșu, amintește de foc, sânge, sacrificul Domnului, pe când Albul repreintă puritatea, Auriul – călăuza magilor, drumul spre Iisus, Lumina.

Atunci când dăruim, devenim obiectul unui miracol și dincolo de ce am putea crede că oferim celuilalt, în realitate, darul este pentru noi, din sufletul nostru dă năvală Bucuria.

„Moș Crăciun ne invită să devenim acel om bun“ și să  dăruim  hrană sănătății noastre, prin altruismul exprimat, prin conectarea cu Dumnezeu, prin iertarea dată. Când iertăm, eliberăm din mintea noastră tot ce se împotrivește stării de bine, sănătății și liniștii lăuntrice, făcând loc și facilitând, în același timp,  manifestarea măreției ființei noastre divine.

Este interesant să realizăm caracterul relativ al lucrurilor pentru a ști mai bine cum să ne raportăm la ele și cum sau cât timp să le alocăm, în cazul de față, Sărbătorii Crăciunului – cadourile oferite de Moș Crăciun au nuanță simbolică, nu trebuie neapărat să fie materiale, ci mai degrabă, simbolice, cu încărcătură spirituală, sufletească – un sfat, o vorbă de alinare, o îmbrățișare, câteva minute de pauză mentală, orice gest făcut din și cu iubire.

Ce reprezintă Craciunul pentru tine, Simona?

Pentru mine, Crăciunul este în primul rând o pauză de la rutină și o orienatre către Sinele meu, timp cu mine și cu familia“, Prețuiesc Crăciunul în mod deosebit, deși nu reușesc să mă bucur de el atât cât mi-ar plăcea.“

„Pentru mine, Crăciunul este în fiecare zi“. În fiecare zi ar trebui să devenim acest Moș Crăciun, cu două mari calități: iertare și dăruire.

Ritualul Iertării

 „Este ceasul iertării, nu merg la somn cu nicio supărare“, nu îmi încarc subconștientul cu mesaje sau informații negative, care pot provoca suferințe, mai târziu.

Orice iertare oferită, orice persoană care primește iertarea, inclusiv propria persoană, vindecă ceva în interiorul nostru.

Sărbătoarea Crăciunului este vie și permanență în sufletele noastre.

Construim cu partea materială a lucrurilor, prețuim și creștem odată cu recunoașterea lui Dumnezeu în oameni.

Cele mai frumoase daruri:

Darul Iubirii
Darul Iertării
Darul Prieteniei
Darul Timpului
Darul Ascultării

Suntem atât de înzestrați cu daruri, este atât de înălțător să le putem împărtăși cu ceilalți.

Crăciun Fericit, oameni buni!

Legenda spune că Simona a picurat Magie în cuvintele care i-au conturat povestea de Crăciun!

Îți mulțumesc!

Interviu cu Simona Mihalik

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie