Ziua Mondială a Sănătății Mentale, stabilită încă din anul 1992 de Federația Mondială pentru Sănătate Mentală, este omagiată în fiecare an pe 10 octombrie și reprezintă un prilej cu care, atât comunitățile profesioniștilor în sănătate mentală, cât și ale persoanelor preocupate de sănătate în general, se unesc în jurul acestei teme cu scopul de a  crește gradul de conștientizare și de educație colectivă și de a crea o calitate mai subtilă a înțelegerii și gestionării acestor afecțiuni și a tulburărilor de comportament.

Necesitatea de a acționa în acest sens este esențială deoarece sănătatea mentală are valoare intrinsecă și fundamentală și este parte constitutivă a stării noastre de bine.

Boala mentală, numită de asemenea tulburare a sănătății mentale,se referă la o gamă vastă de afecțiuni ale sănătății mentale, adică tulburări ale dispoziției, rațiunii și comportamentale.

Fără să facem o prezentare exhaustivă, amintim câteva dintre cele mai comune: depresia, tulburările anxioase, de alimentație și comportamentele adictive. Mulți oameni manifestă probleme de sănătate mentală, uneori. Dar o problemă de sănătate mentală se transformă într-o boală mentală atunci când semnele și simptomele devin permanente, cauzează stres și afectează capacitatea normală de funcționare a organismului.

Sănătatea mentală cuprinde bunăstarea emoțională, psihologică și socială și este importantă în toate etapele vieții noastre, începând cu copilăria, adolescența și până la vârsta adultă sau senectute.

Starea sănătății noastre mentale ne ajută să stabilim felul în care gestionăm stresul,  cum relaționăm cu ceilalți oameni sau modul în care luăm decizii și dăm formă lumii în care trăim.

Sănătatea mentală este determinată  de o interacțiune complexă de factori de stres și vulnerabilitate individuali, sociali și structurali.

Mai mult decât atât, sănătatea mentală este un drept uman fundamental.

Sănătatea mentală reprezintă un factor determinant în dezvoltarea personală.

Afecțiunile din registrul sănătății mentale includ  tulburări mentale, dizabilități psihosociale, dar și alte stări mentale asociate cu un nivel ridicat de neliniște sau risc de comportament autodistructiv.

Sănătatea mentală ne poate ajuta să:

Când semnele nu mai pot fi neglijate

Semnele și simptomele unei boli mentale pot varia în funcție de tulburare, circumstanțe și alți factori, influențând emoțiile noastre, gândurile sau comportamentele.

Enumerăm câteva indicii și simptome:

Uneori, simptomele unei boli mentale apar ca probleme fizice, precum o durere de spate, de stomac, durere de cap, dar și alte stări de disconfort inexplicabile.

Ce înseamnă stigmatizare, prejudecată sau discriminare a persoanelor cu tulburări mentale?

Multe dintre persoanele care suferă de o boală mentală nu primesc ajutor pentru aceasta. Deseori, ele evită sau pur și simplu întârzie căutarea unu tratament, de teamă să nu fie tratate diferit sau chiar marginalizate de comunitate.

Stigmatizarea, prejudecata și discriminarea persoanelor cu o boală mintală poate reprezenta un mod subtil și evident de a le cauza și mai multă suferință. De aceea, este deosebit de important să cunoaștem cum se manifestă și ce putem face ca să eliminăm aceste bariere care împiedică afirmarea unei atitudini corespunzătoare față de toți oamenii.

Stigmatizarea ia naștere din lipsa de cunoaștere sau din teamă, ambii factori influențând în mod negativ și necorespunzător abordarea sănătății mentale.

Există trei tipuri de stigmatizare:

Stereotipuri și prejudecăți  – Persoanele cu o boală mentală sunt periculoase, incompetente, vinovate de situația lor și de neînțeles.

Stereotipuri și prejudecăți  – Sunt periculos, incompetent și vinovat.

Stigmatizarea nu afectează doar persoanele care suferă de o tulburare mentală, ci și pe cei care le susțin, prieteni sau familie.

Să cunoaștem sau să fim în contact cu o persoană cu o boală mentală reprezintă în sine o formă de a reduce discriminarea, pentru că diminuează teama și crește conștiința de a trăi cu o boală mentală. Oamenii care vorbesc și își împărtășesc experiențele îi pot ajuta și pe ceilalți să își împărtășească propriile situații, căutând cea mai bună modalitate de a se trata, cu mai multă lejeritate. 

Cum putem noi contribui și veni cu soluții pentru reducerea stigmatizării?

Crizele psihologice și tehnici de intervenție

O criză psihologică apare atunci când o persoană se simte copleșită de problemele sau situațiile dificile pe care nu știe cum să le gestioneze. Din această cauză se poate simți tristă, speriată, supărată sau confuză, nu poate sau îi este greu să gândească cu claritate și să ia decizii.

Uneori, putem să observăm aceste schimbări de stare și de comportament chiar la persoanele dragi, un prieten apropiat sau chiar un membru al familiei. Să fim toleranți, să le fim alături și chiar să îi  ghidăm în unele cazuri spre suportul unui specialist, astfel încât să nu treacă singure prin aceste provocări ale vieții, reprezintă modul nostru de a le arăta că ne pasă, că le respectăm experiențele și că există soluții de specialitate, care pot explora aspectele subtile ale acestor situații, până la ameliorarea și rezolvarea lor.

Care sunt câteva dintre tehnicile de intervenție în crize?

Există însă și lucruri pe care e indicat să le evităm ca să nu înrăutățim situația de criză a cuiva.

Aceste tehnici de intervenție de bază în crizele psihologice pot fi învățate și folosite de aproape oricine vrea să ajute un alt semen într-un moment dificil. Esențial este să ne dezvoltăm empatia, răbdarea și disponibilitatea de a asculta fără a judeca și în situațiile limită să îndrumăm spre suportul de specialitate al unui profesionist în sănătate mentală, care dispune de  experiență și un registru corespunzător de metode și tehnici de intervenție.

Cum vorbim despre problemele de sănătate mentală?

Pentru a obține ajutor, primul pas este să ne exprimăm dorința, să solicităm ajutorul. Însă, deseori, poate fi foarte dificil să știm de unde să începem sau cu cine să vorbim.

Când există probleme emoționale, primul lucru care trebuie făcut este găsirea unei modalități de a vorbi despre emoțiile experimentate. Pentru mulți dintre noi acest lucru se dovedește a fi o provocare, în special când dialogul este purtat cu alte persoane sau când nu știm cum să începem conversația, cu cine și ce să spunem.

Să vorbești cu altcineva despre sănătatea ta mentală poate fi dificil, dar esențial atunci când vrei să primești ajutor. 

Pentru început,  identificarea propriilor emoții și notarea lor pe un caiet, poate fi foarte utilă, un proces care pregătește dialogul ulterior cu o persoană din exterior, prieten sau specialist în sănătate mentală.

Să ținem cont că nu există o singură cale de a vorbi despre sănătatea mentală și nici persoana perfectă, însă ce contează cu adevărat este să găsim acel om, alături de care să nu simțim greutatea dialogului referitor la problema cu care ne confruntăm, acel om care simțim că ne ascultă,              într-adevăr. Pas după pas, se creează calea.

Să nu uităm că exemplul propriu poate servi drept ajutor și imbold și celorlalți spre curajul de a-și găsi sprijin și însănătoșire. Este surprinzător să constatăm că împărtășind experiențele proprii, ne dăm nouă înșine prilejul de a deveni mai conștienți de importanța menținerii sănătății, la toate nivelele.

PsihoEducația, prin informarea corespunzătoare și permanentă crește nivelul de conștientizare asupra importanței sănătății noastre, dar și a membrilor familiei, prietenilor sau a altor membrii ai comunității. 

PsihoEducația rafinează și consolidează calitatea noastră umană, dar și capacitatea uluitoare de a ne înțelege și gestiona  în mod asumat ceea ce simțim și prin urmare, ceea ce trăim.

Înscrie-te aici la Simpozionul de Sănătate Mentală

Articol Sănătatea Mentală – Drept uman universal

Redactor: Mihaela Cristea

Clinica Marfil -Cursuri și Terapie

Surse:

  1. L.Sherman. (10 aprilie, 2023). How To Help Someone Having a Mental Health Crisis.
  2. Psychiatry.org – Ce însemană stigmatizarea și discriminarea?
  3. Childmind.org – Cum vorbim despre problemele legate de sănătatea mentală? (articol)

Facem cunoștință cu Access Consciousness – Accesează Conștiința

Cum ar fi să ai la îndemână, în claritatea stării de prezență, o conștiință impecabilă, o simfonie a posibilităților, alegerilor, magiei, miracolelor, oferite de perfecțiunea și plenitudinea momentului prezent?

Access Consciousness te împuternicește să știi că știi – este primul lucru care se învață în Access. Complicat la început. Nici nu-i de mirare, dat fiind faptul că deseori avem tendința de a merge în viață pe drumul bătătorit, știut și „sigur”, cel pe care am acumulat atâtea convingeri limitative, puncte de vedere fixe, idei sau proiecții pe care ceilalți le-au făcut pe noi, dar pe care, la rândul nostru, le-am făcut, automat, din trecut, din experiențe învățate și inconștient, pe ceilalți.

Cum ar fi să știi că poți alege să schimbi și să eliberezi toate aceste tipare și să ai acces la o realitate în care alegerea este cheia spre o bunăstare, abundență, sănătate și conexiune cu tine însuți, acum?

A te preda magiei momentului nu înseamnă să încetezi să mai gândești, ci pur și simplu încetezi să mai rulezi ceea ce vine din etichete, din cutiuțe mentale, din povești împrumutate sau „furate”, din tot ce ai lipit de tine și care acoperă cu straturi multe, false ce și cine ești tu cel autentic.

Tu, cel real ești o ființă infinită – cum ar fi să percepi viața din această perspectivă? Și cum ar fi să îți creezi răspunsuri noi la întrebările tale, să experimentezi magia care te hrănește și pe care o poți nutri în egală măsură cu conștiința ta extinsă?

Lasă viața să curgă și cufundă-te în fluxul ei, în abundența a tot ce vine desăvârșit spre tine.

Experimentează alt gen de întrebări și răspunsuri.

Învață să experimentezi prezentul și abundența acestui moment – sănătatea deplină îți e disponibilă. Alege să fii sănătos și conectat cu tine și cu univesul însuși.

Cu blândețe, întreabă-ți corpul:

-Corpul meu drag, ce este nevoie să facem astfel încât să schimbăm acest rezultat, situație, etc?

-Corpul meu drag, ce haine ți-ar plăcea să porți azi?

 Folosește cheia spre bunăstare, vindecare și spre tine însuți, cheia care nu judecă nimic și care conține totul – Conștiința.

Corpul tău are capacități și resurse infinite de vindecare și cu ajutorul setului de instrumente din Access Consciousness, deschizi calea de acces la viața pe care ți-o dorești, devenind conștient de ceea ce te menține într-un punct în care nu mai avansezi, unde nu mai vrei să stai, care te limitează, astfel încât tu să poți crea ceva diferit.

Instrumentele Access Consciousness aduc mai multă claritate, ușurință, bucurie și prosperitate vieții și stării noastre de bine.

„Totul în viață vine la mine cu ușurință, bucurie și glorie!” – binecunoscuta mantră Access, faciliztează accesul la înțelegere, claritate și creează o conștiință diferită, un răspuns diferit, dintr-o abundență de posibilități disponibile tuturor, care nu se raportează la subconștientul ticsit cu programe limitative, ci se schimbă și se transformă odată cu alegerea schimbării și a însuși fluxului vieții.

Tu ești pregătit să renunți la tot ce te împiedică să îți descoperi magia?

Ești pregătit să renunți la judecăți? Să te reconectezi cu capacitățile tale native, cu corpul tău, cu însuși evoluția universului?

-Cum ar fi să deschizi un spațiu al posibilităților infinite?

-Cum ar fi să primești chiar acum ușurința în viața ta, acolo unde ești tentat să apelezi la răspunsuri automate, blocaje și sisteme de apărare și izolare?

-Cum ar fi să te deschizi și să accesezi o conștiință a prezentului în care tu, ACUM, știi că știi să creezi schimbarea.

Te invit să îți revendici abilitățile naturale, să fii curios, să îți accesezi înțelepciunea înnăscută și să trăiești viața în armonie totală cu tine.

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Redactor Mihaela Cristea

Profesia de psiholog și de profesor pe care magistral a înălțat-o spre predare, o așază pe Doamna profesor Anca Munteanu în aula celor care și-au depășit limitele, nesuspendându-și întrebările, dimpotrivă: regenerându-și „toate mirările lumii.’’

Anca Munteanu este profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie si Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara și decanul acestei facultati din 2004. Este doctor în psihologie (1981) si Doctor Honoris Causa. A desfășurat numeroase stagii de formare în psihoterapie experiențială, sub egida Societății de Psihoterapie Experiențială Română din București, dar și în psihologie transpersonală, la Institutul de Psihologie Transpersonală din Paris.

Este autorul a 14 cărți și peste 160 de studii și articole de specialitate apărute în țară și în străinătate și coautor la alte 39 de cărți. Aceste publicații reprezintă o necesitate intelectuală și spirituală a fiecărui psiholog contemporan sau om înzestrat cu darul curiozității și al descoperiririlor revoluționare.

Doamna profesor Anca Munteanu inițiază în fiecare an evenimente științifice sau cu caracter cultural, al căror scop este de a răspândi cunoașterea și  necesitatea realizării celor mai regeneratoare direcții din psihologia de azi.

Despre psihologia tradițională consideră „că trebuie să renunțe la idealul clasic al obiectivității riguroase, din moment ce există multe situații care o subminează (…): acțiunea fenomenului placebo (…), perturbarea funcționării unor aparate de laborator prin simpla prezență a unei anumite persoane (cazul lui Pauli fiind de notorietate). „Ca om care slujește psihologia de peste patru decenii, transformarea ei într-o disciplină zgribulită, nedemnă de statutul imperial pe care îl merită și detrecutul său eroic (cel puțin în România), mi-ar provoca o dureroasă rană narcisică.’’
Psihologia Transpersonală – Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu

Psihologia Transpersonală este publicată în două volume, din ambele, gradual resimțindu-se impulsul și necesitatea evoluției psihologiei, prin validarea dimensiunii spirituale, cu tradiție milenară și fundamente științifice –  o operă magna, așa cum spunea Prof.univ.dr. Dumitru Constantin -Dulcan.

Prin oameni, cunoașterea capătă putere transformatoare și ca atare, „și psihologia va trebui să devină, în mod inexorabil, o știință holistică, o știință a omului integral.(…)’’
(A. Gavreliuc, 2013 – Psihologia Transpersonală – Peregrinaj dincolo de văl Volumul 1 – Anca Munteanu )

Într-un scurt interviu acordat cu ocazia Zile Psihologului, doamna profesor Anca Munteanu, un psiholog și om remarcabil, a împărtășit cu noi câteva răspunsuri la întrebări legate de universul psihologiei și de profesia de psiholog:

  1. – Doamnă profesor, ce anume v-a determinat să alegeți profesia aceasta?
    De ce Psihologia și ulterior Psihologia Transpersonală?

R:  Profesiunea de dascăl universitar în psihologie, care și astăzi îmi înobilează viața, se datorează unui șirag de întâmplări fericite. Spun acest lucru deoarece, inițial, am susținut admiterea la secția de filosofie a Universității ieșene, iar din anul al treilea, odată cu înființarea specialității de psihologie-pedagogie, am frecventat și acest domeniu, așa încât la capătul celor 5 ani, am dobândit o dublă specializare, în filosofie și respectiv, în psihologie-pedagogie.

A fost o opțiune inspirată, întrucât în perioada celor aproximativ 10 ani de „glaciațiune” a psihologiei (când ea a fost efectiv ștearsă dintre disciplinele acceptate de regimul ceaușist), eu am putut preda filosofie și pedagogie. Există în această conjunctură și o picătură de umor, căci în anul 1981, când am obținut titlul de doctor în psihologie, dobândisem un titlu științific într-o disciplină, atunci inexistentă oficial în România. Păstrând registrul umoristic, mă consolez astăzi cu o explicație în cheie cuantică, conform căreia nimicul înseamnă totul.

Pasiunea electrizantă pe care o nutresc pentru psihologie nu este de circumstanță, pentru că dat fiind arborescenta ei complexitate, precum și caracterul ei fluid, eterat, inefabil, m-au transformat pe viață în ucenicul ei itinerant.

Cât privește apropierea mea de psihologia transpersonală, care datează de peste două decenii, ea se datorează faptului că sunt un căutător de mistere, adică un mistagog, care caută dincolo de aparențe și care nu se poate consola cu noul format de psihologie, ce a transformat idealul cuantificării și al instrumentului statistic în autentice edicte papale, consolându-se doar cu cochilii goale, prădate de perle, adică de freamătul însuși al vieții. Desigur, nu contest beneficiile incontestabile pe care experimentul și statistica le-a adus în procesul de scientizare al psihologiei, dar trebuie să menționez că prin acest dataism (adică exces de date, despre care vorbea Y. Harari), ea a ratat sondarea integralității triontice a fiintei umane (prin ignorarea dimensiunii spirituale și implicit a problemelor perene).

Fără îndoială, fiecare om e un amalgam de tenebre și lumini, dar dincolo de tensiunea acestei antinomii, generatoare de flacără, nu putem eluda sacralitatea care îl amprentează. Pe scurt, promovând orientarea transpersonală mi-am exersat cutezanța de a privi și dincolo de văl, ceea ce mi-a dezvăluit câteva dintre perenitățile lumii.

  1. Cum v-a îmbogățit universul această practică?

R: Fără îndoială, compania diverselor sorturi/curente din psihologie m-au modelat mereu, întrucât, în opinia mea, psihicul uman seamană oarecum cu păpușile Matrioșka. Prin urmare, ca să ajungi la ultima păpușă, cea purtătoare de esență, nu trebuie să te lași sedus de păpușile de pe traseu, oricât de seducătoare și accesibile sunt acestea. Iar pentru mine, descoperirea psihanalizei mi-a inoculat dorința de a căuta și mai adânc, și astfel, am ajuns la psihologia transpersonală, care mi-a exersat simțul adâncului și dorul de înălțimi.

  1. Care sunt calitățile pe care ar fi bine să le dețină un viitor psiholog?

R:  Întrucât, așa cum spuneam, știința psihologică fiind un domeniu atât de complex și de inefabil reclamă din partea psihologului o multitudine de calități. Desigur, n-am să evoc decât pe cele mai importante.

Din punctual meu de vedere, psihologia se află sub zodia Meșterului Manole, adică este o zidire ce trebuie reluată mereu, adică necesită din partea slujitorilor ei, o minte deschisă, ce nu are voie să se instaleze confortabil în nici o teorie, oricât de modernă și prizată ar fi aceasta la un moment dat, ci să-și asume curajul și truda resemnificărilor permanente.

Și întrucât psihicul este o îngemânare de câmpuri diafane și multicolore, asemenea  unei picturi impresioniste, cred că un psiholog trebuie să conteze nu doar pe rațiune, ci și pe afectivitatea sa, pe rigoare și acuratețe, funciare experimentului și statisticii, dar și pe subtilitatea bizantină a nuanțelor, specifică analizelor calitative.

Prin urmare, un psiholog autentic este acela care știe să asculte dicteul sec, rece, auster al cifrelor, dar știe și să nu-și juguleze vibrația inimii. Altfel spus, pentru a sonda adâncimile semenului său, dincolo de cețurile lui interioare și a-i activa resursele sale tămăduitoare, psihologul trebuie să ajungă într-o stare de flux, ce presupune inexorabil simbioza dintre minte și inimă.

Un bun psiholog, care dorește să fie o autoritate în domeniu și nu doar un simplu simbriaș, nu are voie, niciodată, să se instaleze în certitudini epistemice, de aici rezultă provocările și fascinația psihologiei.

  1. Psiholog – profesie nobilă. Care ar fi contribuția psihologului în viața unei persoane?

R: Rostul unui psiholog este unul crucial (și tot mai evident în vremurile destabilizatoare pe care le trăim), deoarece el realizează o autentică ecologie lăuntrică a semenului său, pentru a-i activa izvoarele de armonizare și tămăduire ale acestuia, și a-i consolida astfel reziliența și speranța în regăsirea culorilor vieții.

            Munca lui este la fel de migăloasă și dificilă ca și restaurarea unui tablou deteriorat de vreme și vremuri, adică presupune măiestrie, finețe, răbdare, delicateță și o imensă empatie. În absența acestor calități pot surveni deteriorări ireversibile, dar dacă totul se încununează cu un succes, la capătul drumului, acest vajnic însoțitor readuce lumina în privirea celui pe care l-a asistat.

  1. Sunteți profesor universitar doctor la Catedra de Psihologie a Facultății de Sociologie și Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara, și decanul acestei facultăți din 2004. Doctor în Psihologie și Doctor Honoris Causa, ca să menționăm doar două distincții cu care v-au fost recompensate devotamentul și studiul acestei științe. Ce v-a hrănit interesul în toți acești ani?

R:  Cred că ceea ce mi-a menținut nestinse deschiderea și interesul față de psihologie, în toți acești ani, este nu numai iubirea mea irepresibilă față de om, dar și dorința de a-l cunoaște în fibra sa cea mai tainică, întrucât am certitudinea că psihicul uman este un mister de o profunzime și subtilitate aparte, în care este encodat întregul Univers.

  1. Îmi amintesc ce ați spus la un moment dat – și am în suflet afirmația aceasta ca o valoare de dezvoltat – Nu contează unde înveți, ci cât înveți!
    Când știe sau cum știe un psiholog (cred că e valabil și în alte profesii) că este un psiholog în adevăratul sens al cuvântului, un psiholog complet?

R: În opinia mea, un psiholog autentic este acela care nu se lasă confiscat de nici o modă existentă la un moment dat, deoarece a înțeles că orice orientare este unilaterală, parcelară și că doar toate la un loc pot cartografia întregul și, în plus, că toate curentele existente pot convețui complementar și întregitor în contextul unei viziuni holistice despre om. Mai precis, că ele nu sunt rivale deoarece reflectă nivele diferite ale conștienței multi dimensionale.

De asemenea, un psiholog performant va alege din paleta multiplu constelată de orientări, existente astăzi pe mapamond, pe aceea cu care rezonează cel mai mult în fibra sa profundă, manifestând respect și toleranță față de confratele său care slujește un alt current.

În plus, un psiholog bun este iubitor de cultură, de metafore și simboluri, pentru că acestea din urmă sunt mesageri pentru partea din om care a rămas Dincolo.

În plus, un psiholog adevărat va rămâne mereu sub vraja nesățioaselor întrebări ale psihologiei.

  1. Sunteți autor a numeroase expuneri științifice, cărți, co-autor și coordonator de lucrări de specialitate, ați oferit cititorilor adevărate nestemate de purtat prin suflet, sunteți un meta-psiholog! Ce și-ar mai putea dori un om cu darurile dumneavoastră?

R: Chiar dacă sunt înzestrată, ca orice om, cu unele daruri, am încă multe de șlefuit. Altfel n-aș mai fi în această dimensiune. Dacă mă gândesc mai atent, mi-aș dori să am aptitudini muzicale, ca să pot cânta la pian.

  1. Ce alte pasiuni aveți? Și dacă-mi permiteți, care considerați că este direcția spre care se îndreaptă psihologia în zilele noastre?

R: Dintre pasiuni, prima în top se plasează detașat lectura (acest „viciu nepedepsit”, cum afirmă R. Barthes), apoi muzica și călătoriile.

Cât privește destinul psihologiei de astăzi, sper, într-un puseu de optimism, că orientările umaniste vor deveni suficient de viguroase și ofensive, pentru a contracara panta excesiv de tehnicistă pe care a alunecat psihologia academică și care a devenit o știință in vitro, cu alură de fast food, ce ratează problemele cruciale ale ființei umane.

  1. Ce ați recomanda acelora care vor să se apropie și să aprofundeze știința sufletului?

R: Candidaților la psihologie le-aș atrage atenția că această știință deosebită și nobilă are mai multe niveluri de lectură, accesibile ucenicului pe măsură ce urcă. De aceea, nu trebuie să rămână încremeniți în imanență, slujind doar jocul de sirenă al aparențelor.

  1. Un gând, un impuls, o taină…….

R: Pentru final, doresc să apelez la o parafrază din C. Noica, ca o profesiune de credință: „Dacă iubiți muzica sufletului, pierderile, curgerile, creșterile, dacă vă plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima și mintea, dacă aveți un dram de nebunie și un munte de măsură, veți îmblânzi cândva psihologia”.

            „Și pentru că astăzi este ziua noastră a psihologilor, vă urez tuturor să fiți mereu mândri și demni că slujiți această șansă.”

Interviu de Ziua Psihologului cu Prof.univ.dr. Anca MUNTEANU

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Spre sufletul omului

Psihologia – știință a sufletului, ca să ne întoarcem în timp și transmitere la originea cuvântului – studiază o gamă de funcții și procese mentale precum gândurile, limbajul, emoțiile, conștiința, percepția, motivația și personalitatea conținute în comportamentul uman.

Preocuparea față de descifrarea misterului ființei umane a traversat multe vremuri, multe minți, multe școli, oameni și transformări. Datorită acestei transcenderi și a explorărilor efectuate încă din antichitate, de către Platon sau Aristotel, în abordări disonante ale psihologiei, s-au consolidat pilonii studiului și ai evoluției în timp ai acestei științe.

Cu alte cuvinte, evoluția acestei preocupări a fost șlefuită cu devotament și iubire față de cunoașterea fină și în permanentă schimbare a ființei umane.

Psihologia, prin timp

Ca știință, psihologia își are originea la Leipzig, în laboratorul de psihologie experimentală al lui Wilhelm Wundt.

În prezent, Psihologia este o profesie proeminentă pentru dezvoltarea societății, prin prisma caracterului său social, dar și al instituțiilor de formare și de studiu, răspândite peste tot în lume.

Psihologia și implicit profesia de psiholog, își menține – ba chiar își amplifică, datorită  pregătirii, activității profesionale și a rezultatelor obținute de specialiști în diferite zone de desfășurare – importanța și necesitatea în societate.

Ramuri ale psihologiei au oferit o bogată sursă de studiu, sprijin, apropiere și înțelegere acelora care au realizat că evoluția omului, sănătatea și starea de bine  necesită cuprinderea tuturor componentelor sale, văzute și nevăzute.

Într-un fel, psihologul este concretizarea celor neștiute, neexplorate ale fiecăruia dintre noi, este bastonul-observator și îndrumător în situații de neclaritate sau provocatoare. Relația stabilită între psiholog și client transcende barierele cunoscute și generează deschiderea căii spre cunoaștere și vindecare.

Profesia de psiholog ocupă un rol deosebit în domeniul sănătății omului.

De câte ori, în câte moduri și cu câți dintre noi nu s-a demonstrat astfel?

Toate reprezintă tot atâtea ținte pe care un psiholog devotat le dobândește în ședințele de consiliere sau de terapie pe care le desfășoară.

Psihologia în România

Aceleași rădăcini germane le are și evoluția psihologie în țara noastră, prin aportul oferit de discipolii lui Wundt.

Din 2004, în fiecare an în data de 27 Mai, instituțiile acreditate și reprezentanți ai comunității psihologilor din România sărbătoresc Ziua Psihologului, – un eveniment care marchează exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, care a dus la înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România și reunește și promovează practicienii din cadrul acestei nobile profesii.

Menționăm și noi câțiva dintre cei care au pus bazele și au dat mai departe ștafeta cunoașterii, așa cum le-a fost permis:

Încă avându-i în conștiința colectivă pe cei care au înaintat contribuția lor evoluției psihologiei, menținem calea de înaltă cunoaștere cu recunoștința profundă pe care o exprimăm față de profesia și aportul educațional, științific și cultural al unui psiholog emerit, Prof.univ.dr. Anca Munteanu.

Doamna Profesor susține și conține cu o capacitate spirituală nemărginită, valoarea PsihoEducativă și cu caracter primordial uman al proiectelor și activității pe care o desfășoară specialiștii în sănătate ai Clinicii Marfil.

Pentru toată contribuția adusă peisajului psihologic autohton și nu numai, îi suntem cu onestitate recunoscători și în egală măsură, moral datori să cunoaștem și să conștientizăm necesitatea unei viziuni sănătoase asupra omului și a vieții.

Drept urmare, în această zi, transmitem apreciere, susținere și recunoaștere psihologilor care și-au dedicat energia și timpul cunoașterii, însoțirii și înțelegerii celorlalți, făcând prin munca lor, lumea noastră un loc mai bun și mai frumos!

Recunoștința ni se îndreaptă de asemenea spre colegii noștri:

Vă dorim să vă bucurați de experiențe inovatoare în profesia pe care o desfășurați!

Ce sunt constelațiile familiale?

Alături de terapeutul Andreea Nica, intrăm azi în lumea plină de magie și de simțire a constelațiilor familiale – magia ființei umane. Măreția vieții este cea care ne cheamă la recunoaștere și trăire, iar ghid ne va fi un suflet mereu dornic de iubire și acceptare.

Ca să înțelegem mai bine termenul de constelații sistemice sau familiale, este necesar să ne considerăm parte dintr-un ansamblu mai mare, dintr-o familie care cuprinde familia mamei, împreună cu toți membrii săi, până la moși-strămoși, dar și familia tatălui, împreună cu toți membrii, până la moșii și strămoșii săi.

Simbolic, am putea fi o stea dintr-o pleiadă – constelație.

Constelațiile familiale reprezintă o metodă terapeutică de eliberare și de revelare a dinamicii sistemului din care facem parte.

 În timpul unei constelații are loc o schimbare de paradigmă, o schimbare a percepției pe care o avem față de diferite blocaje, emoționale sau fizice sau chiar față de cineva din sistemul nostru familial.

Bert Hellinger – părintele Constelațiilor

Bert Hellinger a fost filosof, teolog și pedagog. După experiența de 16 ani, alături de comunitatea tribului sud-african zulu, unde s-a ocupat de observarea influențelor dinamicilor de grup, pregătirea sa în domeniul vast al psihologiei a fost permanentă. A devenit psihanalist, cu multiple formări în terapia primară, în hipnoterapia Eriksoniană sau NLP, ca să menționăm doar câteva.

Datorită cercetărilor sale, a cunoașterii și a experienței, ca rezultat al unui studiu intens și constant, Hellinger și-a creat propria metodă de lucru, cunoscută azi, peste tot în lume și de cei mai mulți dintre noi, drept Constelații Familiale, de asemenea– configurație familială- cu aplicabilitate în diverse aspecte ale vieții:

„Imaginea“ schimbării

De obicei, imaginea adevărului dezvăluit în cadrul unei constelații este una absolut inedită și incontestabilă. Această certitudine este profund resimțită în corp, acceptată, integrată și recunoscută de suflet.

Pentru suflet, Blândețe, vă rog!

Este important de menționat că în cadrul unei constelații, conexiunea creată este la nivel de suflet, foarte subtilă.

Cei preocupați de comunicarea clasică a poveștii lor, ca și  toți ceilalți prticipanți de altfel, sunt la adăpostul unui câmp informațional foarte cuprinzător, care operează cu profund respect și blândețe față de Viața conținută într-un dram de suflet. Fiindcă la suflet și la mișcarile sale spirituale ne raportăm atunci când vorbim despre constelații.

Reprezentarea practică a constelației

Cunoașterea altor tehnici și metode de explorare interioară reprezintă un sprijin solid și valoros în susținerea seminariilor de constelații pe care le organizează periodic. Andreea este facilitator în formare, constelațiile desfășurându-se sub atenta sa îndrumare.

Facilitatorul este „canalul“,  cel care ține câmpul informațional din care se devoalează imaginea exactă și clară a sistemului. Participantul a cărui constelație este în curs, își pune intenția și alege reprezentanți pentru fiecare membru al sistemului său, asociat cu situația sau blocajul vizat – ne referim aici la o emoții, la unul din părinți, frați, bunici, simptom, etc.

Reprezentanții constelației  – cei care reprezintă membrii sistemului familial al clientului, – manifestă o dinamică prin care se dezvăluie unde anume este blocată energia clientului în cadrul sistemului său. Se urmează energia, clientul își observă emoțiile în fața imaginii create, uneori sunt adresate întrebări care să pună în evidență evenimente din sistem și în momentul în care energia atinge un nivel maxim de manifestare al tuturor celor implicați în constelație, se rostesc  fraze vindecătoare și perfect pliate pe situația clientului.

Constelațiile nu schimbă  o dinamică aleasă de suflet. Sufletul se manifestă liber spre reconciliere.

Echlibrul dintre „a da“ și „a primi“

Bincunoscuta frază „tot ce am făcut, a fost din iubire“, prevalează mult în relația dintre părinți și copii. Însă ce e de subliniat aici, când facem referire la constelații, este că acest echilibru dintre „a da“ și „a primi“ – una din legile iubirii implementate de Bert Hellinger în metoda constelațiilor –  reiese dintr-o poziționare corectă a copilului în raport cu părintele, cu mama și cu tatăl său.

Și astfel, în familie există o ierarhie care, asemenea lui „a da“ și „a primi“, este orientată de sus în jos, tot la fel ca „înainte“ și „după“. Aceste două cursuri (al lui „a da și a primi“ și al „timpului“) nu pot fi oprite, revendicate sau inversate fiindcă, odată cu ele, totul merge înainte, întotdeauna.

Copilul primește viața de la părinții săi, viață primită la rândul ei, de la părinți care au primit-o și ei de mai departe, de la părinții din neam.

În momentul în care, inconștient, copilul preia rolul părintelui, insistând, prin acțiunile sale, să dea înapoi ce a primit, fie și cu iubire sau alte sentimente frumoase, se creează dezechilibrul. Ruperea echilibrului interferează direct cu viața și cu evoluția sa și cu tot sistemul familial,  pe toate planurile.

Viziunea oferită de constelații asupra relației copil- părinți este una în care, acest echilibru este relevat cu claritate și exactitate.

Mai mult, atunci când în constelații, clientul accesează relația cu mama sau cu tata, reconcilierea dintre ei este însoțită de o recunoaștere a statutului părinteleui, de un respect profund față de viața sa și față de tot ce a oferit, dar și de infinită recunoștință.

„Mama reprezintă legătura noastră cu succesul, cu valoarea de sine.“ Este foarte important să se efectueze mai întâi reconcilierea cu mama.

„Tata reprezintă relația noastră cu exteriorul, cariera noastră.“

Reamintim că ne referim la mișcări ale sufletului, că totul se manifestă, într-un spațiu sigur, într-o energie atotcuprinzătoare, care este resimțită în profunzime, în interiorul ființei noastre.

Ceva mai Mare ne aduce împreună

O conștiință spirituală îi adună pe cei care urmează să participe la un workshop de constelații. Se formează energia grupului, iar cei prezenți confirmă aspectul acesta. Este un fir comun și nevăzut, care conține energia grupului de oameni aflați la constelație. Constelația unuia este constelația tuturor. Toți au ceva de privit cu ochii sufletului, unii sunt mai deschiși să primească, alții mai puțin,  câmpul e generos și iubirea, mereu bine primită în „casa sufletului.“

Mai exact, conștienți fiind că suntem jumătate mama și clanul său și jumătate tata și clanul lui și că cei care au părăsit acest plan existențial, aparțin încă sistemului familial, într-o constelație, ca și în viața de zi cu zi, îi purtăm în noi și, prin mișcări spirituale ale sufletului, ne apropiem de persoana din sistem față de care sufletul manifestă nevoia de reconciliere, de iubire.

În cadrul unei constelații, participanții intră în sintonie cu mișcările spirituale ale sufletuluiși se îndreaptă către toți ceilalți cu bunăvoință și cu iubire, indiferent de destinul pe care aceștia l-au avut. Iubirea aceasta nu cunoaște limite, nu scindează, nu judecă, ea unifică și vindecă suferința.

Darurile constelațiilor

Constelațiile oferă oportunitatea de a vedea sau mai bine spus, de a percepe foarte personal și cu o certitudine care nu poate fi contestată, două nevoi vitale ale omului:

Suntem iubiți și suntem văzuți atunci când, la rândul nostru onorăm cu iubire și recunoștință destinul celor din partea cărora, la venirea pe acest pământ, am cerut cu mâini întinse și plâns zgomotos, ochi să ne pătrundă sufletul și iubire să ne înconjoare – mama și tata.

În spațiul constelațiilor, bucuria este însoțită de acceptare, de un sentiment profund de reconciliere și de eliberare.

Frazele vindecătoare

De multe ori, în constelație, când clientul este foarte conectat cu sistemul său, „aceste fraze îi vin natural“.

„Frazele vindecătoare reprezintă recunoașteri ale adevărului a ceea ce s-a întâmplat în sistem, atât pentru client, cât și pentru celelalte persoane implicate“.

De exemplu, când în sistem există o excludere și clientul ajunge chiar să reprezinte persoana respectivă, fraza de includere în sistem este:

Când în sistem se revelează un doliu, clientul poate observa mișcarea sufletului de a rămâne lângă persoana respsectivă sau chiar de a o urma în  moarte.

Fraza vindecătoare este foarte puternică:

Sunt doar două dintre situații și două dintre frazele vindeătoare care se rostesc în constelații.

Încheierea constelațiilor

Andreea încheie ziua de constelații fie cu o meditație,

cu recomandarea de a-și lua fiecare darul primit,

fie cu recomandarea de a-și îndrepta atenția asupra corpului și a semnalelor pe care le emite,

cu îndemnul de a onora ce s-a întâmplat,

de a abandona controlul,

de a respira,

de a permite energiei să curgă, să fie, pur și simplu.

– De asemenea, Adreea recomandă celor care vor să descopere și să înțeleagă mai ușor dinamica prezentată în constelații, înainte de a participa, dar și după participarea la un atelier de constelații, cărțile „Povestea ta a început demult“, a lui Mark Wolynn și „Întoarcerea acasă“ (Coming Home), a Barbarei Morgan, dar și filmul „Another Self“ – reprezentare practică și fidelă a metodei.

– Este important să ne alimentăm latura rațională, înțelegerea mentală, înainte de a accesa o constelație, pentru că astfel, permitem mai mult, primim în consecință și cu mult mai multă ușurință și bucurie.

– Când începem să înțelegem și să explorăm în profunzime, dincolo de ceea ce vedem și de ceea ce a constituit tipar, program, statut de victimă, credințe limitative, atunci începe eliberarea unor resurse și posibilități infinite de vindecare și de trăire desăvârșite. Viața ne umple.

Cu inima deschisă, Andreea vă invită în Tabăra de constelații pe care o va organiza la sfârșitul lunii iunie, un retreat de câteva zile, dedicat tuturor celor care își doresc o experiență interioară  împlinitoare. Detaliile organizatorice și conținutul programului vor fi prezentate într-un articol viitor.

Până atunci, fiți sănătoși, fiți blânzi cu sufletul vostru, fiți iubirea din care ați coborât. Alegeți sănătatea. Alegeți bucuria.

Imn dedicat vieții – Brigitte Champetier de Ribes

Spun „Da“  la tot ce este, așa cum este și tuturor așa cum sunt.

Mulțumesc a tot ce este, așa cum este și tuturor așa cum sunt.

Sunt recunoscător (e) pentru viața mea așa cum este, îmi permit să fiu cum sunt,

Sunt recunoscător(e) pentru abundența care mă înconjoară,

Iau tot ce vine la mine ca o oportunitate spre și mai multă iubire,

Mă predau în fața  a ce nu înțeleg.

Iubesc pe fiecare așa cum este,

Inclusiv pe cei care mă înspăimântă, mă înfurie sau îmi repugnă.

În cei care mi-au făcut rău, mă recunosc pe mine însămi.

Răul pe care eu l-am făcut, mi-l asum și îl repar.

Respect întâietatea celor care sunt dinainte să fiu eu, mă înclin în fața mai-marilor mei.

Onorez Universul, natura, plantele și animalele.

Din locul meu, nici mai mult, nici mai puțin,

Mă dăruiesc antecesorilor, urmașilor, mă ofer priorității a tot ce înseamnă nou.

Impulsionat (ă) de recunoștința necondiționată față de părinții și față de  sistemul meu

Întorc ce am primit, cu disponibilitatea față de ceilalți.

Conștient (ă) de imperfecțiunea, de măreția și de responsabilitatea mea,

Aici, acum,

Îmi asum viața și mă ofer iubirii.

Aleg bucuria.

Interviu cu terapeutul Andreea Nica

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Întrebări pe care ar trebui să ni le punem

De câte ori nu ne-am simțit pierduți prin labirintul întortocheat al evenimentelor vieții noastre? Oare care este calea pe care s-o aleg? Mă va duce spre fericire și spre ceea ce vreau să trăiesc? Există o busolă care să mă ghideze? O hartă, poate care să îmi servească drept ghid sau însoțitor tacit, care să își traseze calea pe dinăuntru, alături de mine, în călătoria spre descoperirea de sine și spre vindecarea sufletului?

Nădăjduim în permanență la o împăcare și o (re)întregire a ființei noastre care se așterne dincolo de ceea ce trăim cu durere.

Sănătatea din noi

Am avut ocazia să ascult relatarea Mihaelei referitoare la contextul în care s-a conturat relația de prietenie dintre ea și Gabi Bădăluță. S-au cunoscut în cadrul unor cursuri de pregătire profesională, activitatea de terapeut emoțional a Mihaelei fiind unul dintre motivele pentru care s-au reunit în misiunea de îmbogățire și consolidare a cunoștințelor despre tehnici și instrumente cât mai naturale și ușor de aplicat în procesul terapeutic de vindecare.

Impulsul Mihaelei de a schimba modul în care viața părea că a ieșit din fluxul natural s-a produs în urmă cu mulți ani, când a decis să abordeze lucrurile integrat și din interior. Harta Vindecării a fost un prilej de readucere aminte a ceea ce este esențial în ființa umană: acea cunoaștere care nu dă greș, care ne însoțește permanent, care se dorește descoperită și care solicită doar curaj, asumare și iubire: sănătatea deplină.

Ce ne oferă această carte

Informația livrată de Gabi în Harta Vindecării a fost înglobată în propriile tehnici utilizate în activitatea sa, în care folosește codul emoțiilor și codul corpului și a constituit un ajutor prețios, îndreptat spre ghidarea  semenilor pe calea propriei vindecării.

Exemplele propuse în Harta Vindecării, modul în care sunt nuanțate reprezintă aspecte din viața noastră, care trimit la reflecție și nevoia de conștientizare a unor blocaje, răni sau suferințe, care „sunt la butoane“, inconștient, de-a lungul vieții. Și provoacă separare. Separare de nucleu, de centrul ființei noastre, în care sunt adunate resursele noastre nelimitate și bucuria vieții. Ele mocnesc și așteaptă să fie eliberate și experimentate.

După părerea sa, Mihaela consideră că Harta Vindecării cuprinde noțiuni teoretice precum conflictele emoționale și exemple din experiența de psihoterapeut, în care  s-a regăsit și în care a văzut nuanțe noi, nesesizate până atunci. Harta Vindecării înaintează cu perspective noi și variate asupra unui dezechilibru emoțional; indică o altă direcție de cercetare, cu obiectivitate și multă responsabilitate.

Conflictul nu reprezintă o „exprimare în exterior“, conflictele se trăiesc în interior, acolo unde ruminăm idei, tipare și programe dăunătoare și care generează deseori afecțiuni fizice. Cu ajutorul indiciilor precise din carte, cu blândețe și sinceritate suntem ghidați să le exprimăm, să le conștientizăm și să le eliberăm astfel încât somatizarea să nu se mai producă.

Pentru Mihaela, abordarea holistică pe care a descoperit-o în Harta Vindecării, a venit și a pus laolaltă, din punct de vedere al înțelegerii, conflictele biologice, Programul de Pornire și aspectul trangenerațional al traumei, „noi manifestându-le, în viața noastră, pe toate trei, simultan. Mi se pare cel mai bogat instrument pe care l-am cunoscut până acum.“

Gabi Bădăluță a realizat un conținut dedicat și accesibil tuturor oamenilor dispuși să accepte că sunt mult mai mult decât „acest material 3D“.

Harta Vindecării este cartea potrivită pentru cei care au pornit pe calea descoperirii interioare, care își pun întrebări și care percep sensul diferit al sănătății, dincolo de răni emoționale sau comportamente nedorite. Pentru Simona, calea a fost descoperită în urmă cu 25 de ani, în momente în care a simțit că sursa binelui este inepuizabilă, că e nevoie doar de o varietate a perspectivelor și asumare a deciziei de a scoate suferința din ecuația vieții sale.

Iertarea, mult-evitată în multe procese de vindecare, este așezată la temelia demersului autoarei. Iertarea este esențială și esențial de conținut în deprogramarea conștientă a suferințelor sufletești. „La nivel macro, mintea și sufletul sunt aduse în coerență“, cu ajutorul instrumentelor prezentate în Harta Vindecării.

Harta Vindecării așteaptă deschisă, cu indicii clare pentru oricine, pe un traseu pe care, conștința ne cheamă să îl parcurgem și să creștem copilul interior, blocat în suferințe neexprimate pe calea devenirii adultului responsabil și vindecat emoțional.

Interviu cu Mihaela Badea

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie