Cu 1 Iunie în gând…

Copilăria este primul rai care ne însoțește toată viața. Uneori se întoarce ca să umple cu simțire viața noastră de adult. În noi, copilul și copilăria țin aprinsă flacăra magiei, a noului permanent și a metamorfozelor sufletești.

Într-un suflet de copil încap toate mirările lumii. În ochii lui se limpezesc cele mai învolburate ape și cele mai înalte ceruri. Mâinile sale cunosc simplitatea și atingerea unei mângâieri de-a pururi așternută-n simțuri. Vocea unui copil este exprimarea fericirii, a bucuriei și miracolului numit viață.

Copilul este un dar cu daruri unice, pe care toată viața va căuta să le manifeste liber și autentic. Cunoașterea de sine reprezintă redobândirea potențialului acestor resurse.

Universul unui copil gravitează în jurul iubirii, manifestând în mod natural atât abundența acestui sentiment, cât și lipsa lui.

Jucați-vă!

Copilul nu cunoaște decât un timp: prezentul, momentul ACUM, pe care-l trăiește la intensitate maximă și pe care-l stochează în suflet pentru a-i servi drept reper mai târziu în viață. Faceți prezentul un moment bun, de interacțiune, de bucurie și zâmbete!

Explorați!

Copilul caută să descopere, să cunoască, să dobândească noi abilități, vrea să cerceteze, să testeze limite și să își formeze treptat încrederea de sine din reușite mai mici sau mai mari. Fiți alături de ei în aventuri în natură, povestiți despre lucrurile pe care le vedeți și despre cele pe care vi le imaginați. Creați-vă propriile povești nemuritoare!

Conectați-vă cu copiii voștri!

Copilul are nevoie de apropiere, de atenție permanentă, de relaționare sănătoasă, copilul are nevoie să știe că îl urmați în prezent, cu totul. Spuneți-i întotdeauna că-i sunteți alături, că îl înțelegeți și că sunteți fericiți să petreceți timp împreună. Construiți din acest timp un far în suflet și în afară.

Lumea aceasta ne conține pe toți, ne aduce împreună și ne pune față în față cu lecția vieții. Eu sunt maestrul tău și tu ești al meu, iar copiii sunt cei mai buni. Pentru adulți, copiii sunt oglindirea calităților pe care nu le-au sondat suficient și a suferințelor pe care nu le-au vindecat în ei, astfel încât să se poată bucura pe deplin de viață. Mulțumesc pentru că îmi arăți unde doare! Te rog să mă ierți, este o situație provocatoare și pentru mine! Te iubesc în orice situație, exact așa cum ești!

Cum ar fi să ne permitem o călătorie dus-întors în lumea posibilităților infinite, în care noi, copii, deschidem cutia cu măreție și miracole a Universului?

Hai să ne-ntâlnim, și mici și mari, la intersecția dintre copilărie și maturitate și de acolo-n orizonturi largi, să răspândim povești cu tâlc sau chiar povestea vieții.

Și-am aflat că:

„Vreau să sar în bălți, să mă învârt într-o rochie super colorată și nouă, cu tălpile goale pe iarbă, fără să mă uit în stânga și în dreapta cu gândul că se uită oamenii mari ciudat la mine. Să mănânc o gogoașă cu pudră și să mă bucur că e cel mai bun desert din lume, bucuria autentică: “ce noroc pe mine că a facut mama gogoși!” Îmi doresc să iau micul dejun și să ies la joacă, să întind 4 paturi pe iarbă și să fac tumbe și „roata țiganului’’ și pe margine să fie toți copiii care mă susțin și îmi dau nota 10 (ca Nadiei Comăneci). Cel mai frumos cadou: o înghețată cu alb și mov din Simeria din gară sau bâlci… dacă închid ochii îmi amintesc exact cum arăta și ce gust avea. Este foarte interesantă această incursiune în trecut și prezent. Este un exercițiu minunat prin care ne putem da seama câte lucruri minunate avem acum și le doream cu ardoare și bucurie când eram mici.’’
(Mihaela Firan – Facilitator ThetaHealing®)

„Când ne conectăm la copilul interior, accesăm BUCURIA. Bucuria din lucrurile simple pe care le descoperim fie într-o înghețată aromată, în mângâierea sau îmbrățișarea mamei, în privirea galeșă, iubitoare a cățelușului sau a pisicii familiei, în voiciunea jocului….Un copil este pașnic, iertător, un copil privește și primește viața fără opreliști, un copil curge cu viața și nu rămâne blocat în locuri lipsite de bucuria pe care o caută în tot și toate, pentru simplul motiv că asta-i starea naturală a vieții. Copilul este cu atât mai fericit cu cât armonia și pacea din jurul său se întrepătrund în permanență când este înțeles, când se exprimă liber, când i se permite să uite de timp și face lucrurile în timpul lui, bucurându-se îndelung de fiecare reușită, atingere, joc, râs… Bucuria are darul de a trezi în fiecare om mare, ochii larg deschiși ai unui copil cu entuziasm nelimitat în fața miracolelor”
(Gabi Bădăluță – Psiholog și Psihoterapeut)

„Primul Gând la copilărie mă poartă în grădinile și printre copacii de la țară, unde mergeam adesea și îmi petreceam vacanțele. Mă puteai vedea cocoțată prin copaci, într-o lume numai a mea. Puțini știau cum să mă găsească. Era ca un cod secret care mă dădea în vileag. O întrebare pusă cu voce tare prin gradină, la care cu greu mă abțineam să răspund: “Cum face ciocănitoarea Woody?” Și mă auzeai din te miri ce copac, ascunsă bine, scoțând sunetul ciocănitorii din desenele animate. Mă revăd un copil viu, făcând tot timpul ceva. Jucam elasticul, uneori chiar singură și îl prindeam între picioarele a două scaune. Lipeam pe pereți poze decupate din revistele aduse de tata din delegațiile lui. Si mă uitam la ele începând să visez la cum ar fi să fiu acolo…. Îmi doream ochii mamei mele. Albaștri. Și nu scăpam nicio ocazie să mă lipesc de ea, ochi în ochi, clipind des, doar-doar culoarea ochilor ei trece la ai mei. Prăjiturile mamei, cele mai bune: Arlechin, chou-uri cu cremă de vanilie. Mmmm, delicioase. Și acum as mânca o tavă întreagă, pe nerăsuflate.(…) Mă face să zâmbesc când îmi aduc aminte. Ce frumos a fost, ce tumultos era totul….și le mulțumesc părinților mei că mi-au creat condițiile să pot avea astfel de amintiri.’’
(Mihaela Mîndreci – Terapeut și Profesor de Mindfulness)

Gândindu-mă la mine copil, mi-ar plăcea: „să mă joc cu copiii în fața blocului, să umblu prin natură. Să mă joc, să fiu curioasă și entuziasmată, să descopăr lucruri noi, să mă bucur din suflet de lucruri mărunte, să îmi fie frică de tunete și fulgere, să cred cu tărie în lucruri, în oameni, să cred că pot orice, să fiu încrezătoare, să visez la lucruri mărețe, să mă supăr pe lucruri fără importanță și să redevin fericită la fel de repede.
(Ioana Oneț – Psiholog și Psihoteraeut)

Hai să ne amintim:

Ce dorințe îndeplinești azi copilului din tine?

La mulți ani, copile! Oglindește-ți lumina și bucură-te!

Popas în casa copilăriei

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie