Sănătatea Mentală – Drept uman universal

Ziua Mondială a Sănătății Mentale, stabilită încă din anul 1992 de Federația Mondială pentru Sănătate Mentală, este omagiată în fiecare an pe 10 octombrie și reprezintă un prilej cu care, atât comunitățile profesioniștilor în sănătate mentală, cât și ale persoanelor preocupate de sănătate în general, se unesc în jurul acestei teme cu scopul de a  crește gradul de conștientizare și de educație colectivă și de a crea o calitate mai subtilă a înțelegerii și gestionării acestor afecțiuni și a tulburărilor de comportament.

Necesitatea de a acționa în acest sens este esențială deoarece sănătatea mentală are valoare intrinsecă și fundamentală și este parte constitutivă a stării noastre de bine.

Boala mentală, numită de asemenea tulburare a sănătății mentale,se referă la o gamă vastă de afecțiuni ale sănătății mentale, adică tulburări ale dispoziției, rațiunii și comportamentale.

Fără să facem o prezentare exhaustivă, amintim câteva dintre cele mai comune: depresia, tulburările anxioase, de alimentație și comportamentele adictive. Mulți oameni manifestă probleme de sănătate mentală, uneori. Dar o problemă de sănătate mentală se transformă într-o boală mentală atunci când semnele și simptomele devin permanente, cauzează stres și afectează capacitatea normală de funcționare a organismului.

Sănătatea mentală cuprinde bunăstarea emoțională, psihologică și socială și este importantă în toate etapele vieții noastre, începând cu copilăria, adolescența și până la vârsta adultă sau senectute.

Starea sănătății noastre mentale ne ajută să stabilim felul în care gestionăm stresul,  cum relaționăm cu ceilalți oameni sau modul în care luăm decizii și dăm formă lumii în care trăim.

Sănătatea mentală este determinată  de o interacțiune complexă de factori de stres și vulnerabilitate individuali, sociali și structurali.

Mai mult decât atât, sănătatea mentală este un drept uman fundamental.

Sănătatea mentală reprezintă un factor determinant în dezvoltarea personală.

Afecțiunile din registrul sănătății mentale includ  tulburări mentale, dizabilități psihosociale, dar și alte stări mentale asociate cu un nivel ridicat de neliniște sau risc de comportament autodistructiv.

Sănătatea mentală ne poate ajuta să:

• să facem față stresului cotidian
• ne susținem sănătatea fizică
• dezvoltăm relații sănătoase
• contribuim semnificativ la comunitate
• să ne atingem potențialul complet

Când semnele nu mai pot fi neglijate

Semnele și simptomele unei boli mentale pot varia în funcție de tulburare, circumstanțe și alți factori, influențând emoțiile noastre, gândurile sau comportamentele.

Enumerăm câteva indicii și simptome:

• sentimente de tristețe și deznădejde
• gânduri confuze sau capacitate de concentrare diminuată
• griji sau frici excesive sau sentimente puternice de vină
• schimbări radicale, extreme ale dispoziției
• izolarea față de prieteni și de activități
• oboseală accentuată, energie joasă și probleme cu somnul
• deconectare de la realitate (delir), paranoia, halucinații
• imposibilitatea de a face față problemelor sau stresului cotidian
• dificultăți în înțelegerea și gestionarea relațiilor și a situațiilor
• probleme cu consumul de alcool sau alte substanțe dăunătoare
• schimbări importante ale obiceiurilor alimentare
• schimbări ale apetitului sexual
• supărare în exces, ostilitate sau violență
• gânduri suicidale

Uneori, simptomele unei boli mentale apar ca probleme fizice, precum o durere de spate, de stomac, durere de cap, dar și alte stări de disconfort inexplicabile.

Ce înseamnă stigmatizare, prejudecată sau discriminare a persoanelor cu tulburări mentale?

Multe dintre persoanele care suferă de o boală mentală nu primesc ajutor pentru aceasta. Deseori, ele evită sau pur și simplu întârzie căutarea unu tratament, de teamă să nu fie tratate diferit sau chiar marginalizate de comunitate.

Stigmatizarea, prejudecata și discriminarea persoanelor cu o boală mintală poate reprezenta un mod subtil și evident de a le cauza și mai multă suferință. De aceea, este deosebit de important să cunoaștem cum se manifestă și ce putem face ca să eliminăm aceste bariere care împiedică afirmarea unei atitudini corespunzătoare față de toți oamenii.

Stigmatizarea ia naștere din lipsa de cunoaștere sau din teamă, ambii factori influențând în mod negativ și necorespunzător abordarea sănătății mentale.

Există trei tipuri de stigmatizare:

• publică (implică atitudini discriminatorii pe care alți oameni le au față de sănătatea mentală)

Stereotipuri și prejudecăți  – Persoanele cu o boală mentală sunt periculoase, incompetente, vinovate de situația lor și de neînțeles.

• autostigmatizare (cuprind atitudini negative, inclusiv rușinea,  pe care oamenii le au față de propria condiție) 

Stereotipuri și prejudecăți  – Sunt periculos, incompetent și vinovat.

• instituțională (care, deliberat sau nu, limitează șansele persoanelor cu o boală mentală).

Stigmatizarea nu afectează doar persoanele care suferă de o tulburare mentală, ci și pe cei care le susțin, prieteni sau familie.

Să cunoaștem sau să fim în contact cu o persoană cu o boală mentală reprezintă în sine o formă de a reduce discriminarea, pentru că diminuează teama și crește conștiința de a trăi cu o boală mentală. Oamenii care vorbesc și își împărtășesc experiențele îi pot ajuta și pe ceilalți să își împărtășească propriile situații, căutând cea mai bună modalitate de a se trata, cu mai multă lejeritate. 

Cum putem noi contribui și veni cu soluții pentru reducerea stigmatizării?

• Să vorbim deschis, cu onestitate și respect despre sănătatea mentală
• Să ne informăm și să facem la fel și cu cei din jurul nostru
• Să fim conștienți de limbaj – să nu uităm de puterea cuvântului
• Să dăm dovadă de compasiune
• Să încurajăm corespunzător, astfel încât să aleagă puterea interioară în locul rușinii.

Crizele psihologice și tehnici de intervenție

O criză psihologică apare atunci când o persoană se simte copleșită de problemele sau situațiile dificile pe care nu știe cum să le gestioneze. Din această cauză se poate simți tristă, speriată, supărată sau confuză, nu poate sau îi este greu să gândească cu claritate și să ia decizii.

Uneori, putem să observăm aceste schimbări de stare și de comportament chiar la persoanele dragi, un prieten apropiat sau chiar un membru al familiei. Să fim toleranți, să le fim alături și chiar să îi  ghidăm în unele cazuri spre suportul unui specialist, astfel încât să nu treacă singure prin aceste provocări ale vieții, reprezintă modul nostru de a le arăta că ne pasă, că le respectăm experiențele și că există soluții de specialitate, care pot explora aspectele subtile ale acestor situații, până la ameliorarea și rezolvarea lor.

Care sunt câteva dintre tehnicile de intervenție în crize?

• Ascultarea activă – înseamnă să ascultăm cu adevărat, acordând toată atenția persoanei care vorbește, fără să o întrerupem sau să o judecăm.
• Validarea sentimentelor – înseamnă recunoașterea și acceptarea sentimentelor celuilalt, ceea ce îl ajută să se simtă înțeles și mai puțin singur.
• Calm și siguranță – un ton calm și un mediu sigur pot reduce stresul și anxietatea. Uneori, marea diferență o face chiar simplul fapt de a ști că cineva e prezent, e acolo pentru tine.
• Respirație și relaxare – învățarea unor tehnici simple de respirație sau relaxare poate contribui la o gestionarea mai bună a anxietății și la apariția stării de bine.
• Concentrarea pe momentul prezent – discutând despre lucrurile concrete care se pot face în momentul prezent  ca să se simtă mai bine.
• Utilizarea resurselor de sprijin – putem recomanda apelarea surselor de ajutor disponibile, precum linia telefonică de sprijin psihologic, sprijinul unui profesionist în sănătate mentală sau  grupuri de sprijin. 

Există însă și lucruri pe care e indicat să le evităm ca să nu înrăutățim situația de criză a cuiva.

• NU judecăm
• NU criticăm
• NU oferim o mulțime de sfaturi și nici soluții rapide, poate fi copleșitor.
• NU spunem afirmații, precum: „nu e chiar așa grav”, „alții au probleme mai mari”, etc.
• NU insistăm să își expună situația dacă persoana nu este pregătită; mai bine o asigurăm că suntem acolo pentru ea și că o ascultăm atunci când va fi pregătită să  vorbească.

Aceste tehnici de intervenție de bază în crizele psihologice pot fi învățate și folosite de aproape oricine vrea să ajute un alt semen într-un moment dificil. Esențial este să ne dezvoltăm empatia, răbdarea și disponibilitatea de a asculta fără a judeca și în situațiile limită să îndrumăm spre suportul de specialitate al unui profesionist în sănătate mentală, care dispune de  experiență și un registru corespunzător de metode și tehnici de intervenție.

Cum vorbim despre problemele de sănătate mentală?

Pentru a obține ajutor, primul pas este să ne exprimăm dorința, să solicităm ajutorul. Însă, deseori, poate fi foarte dificil să știm de unde să începem sau cu cine să vorbim.

Când există probleme emoționale, primul lucru care trebuie făcut este găsirea unei modalități de a vorbi despre emoțiile experimentate. Pentru mulți dintre noi acest lucru se dovedește a fi o provocare, în special când dialogul este purtat cu alte persoane sau când nu știm cum să începem conversația, cu cine și ce să spunem.

Să vorbești cu altcineva despre sănătatea ta mentală poate fi dificil, dar esențial atunci când vrei să primești ajutor. 

Pentru început,  identificarea propriilor emoții și notarea lor pe un caiet, poate fi foarte utilă, un proces care pregătește dialogul ulterior cu o persoană din exterior, prieten sau specialist în sănătate mentală.

Să ținem cont că nu există o singură cale de a vorbi despre sănătatea mentală și nici persoana perfectă, însă ce contează cu adevărat este să găsim acel om, alături de care să nu simțim greutatea dialogului referitor la problema cu care ne confruntăm, acel om care simțim că ne ascultă,              într-adevăr. Pas după pas, se creează calea.

Să nu uităm că exemplul propriu poate servi drept ajutor și imbold și celorlalți spre curajul de a-și găsi sprijin și însănătoșire. Este surprinzător să constatăm că împărtășind experiențele proprii, ne dăm nouă înșine prilejul de a deveni mai conștienți de importanța menținerii sănătății, la toate nivelele.

PsihoEducația, prin informarea corespunzătoare și permanentă crește nivelul de conștientizare asupra importanței sănătății noastre, dar și a membrilor familiei, prietenilor sau a altor membrii ai comunității. 

PsihoEducația rafinează și consolidează calitatea noastră umană, dar și capacitatea uluitoare de a ne înțelege și gestiona  în mod asumat ceea ce simțim și prin urmare, ceea ce trăim.

Articol Sănătatea Mentală – Drept uman universal

Redactor: Mihaela Cristea

Clinica Marfil -Cursuri și Terapie

Surse:

1. L.Sherman. (10 aprilie, 2023). How To Help Someone Having a Mental Health Crisis.
2. Psychiatry.org – Ce însemană stigmatizarea și discriminarea?
3. Childmind.org – Cum vorbim despre problemele legate de sănătatea mentală? (articol)