Recenzie – interviu cu Simona Mihalik – „Jurnal de Mămicie”

Recenzie – interviu cu Simona Mihalik – „Jurnal de Mămicie”

O (re)întregire a frumosului

Viața ne surprinde și ne vrea prezenți. Viața ne conduce cu mâini dibace și invizibile către izvorul mereu curgător al fluxului divin și al curgerii firești a lucrurilor. Cu o baghetă fluturată grațios ne sunt hărăzite întâlniri cu oameni,  care ne privesc sufletele cu ochi cuprinzători a tot ce e măreț în noi.

Simona și Niculina s-au cunoscut cu ocazia unor cursuri de formare profesională și  această întâlnire a fost cea care avea să marcheze începutul unei prietenii speciale, o prietenie dintre două ființe sensibile, care nu-și neagă forța vulnerabilității, ci o transformă în sprijin, bunăvoință și toleranță, față de ceilalți oameni.

Terapie și Jurnal

Capacitatea de a empatiza a Simonei, activitatea de psihoterapeut și scânteia mereu aprinsă de a oferi celorlalți o cale spre vindecarea emoțională, au oferit Jurnalului de Mămicie un statut special printre cărțile propuse publicului larg. Tocmai sensibilitatea cu care este înzestrată Niculina, a fost cea care a dat forță emoțiilor sale și care a ajutat-o să simtă mai mult, să cuprindă mai mult și să o apropie, într-un fel unic, de toate femeile-mame și nu numai. „Sensibilitatea este un dar, chiar dacă are prețul ei – trăiești totul mai intens, mai profund.“

Apreciază valoarea pe care o dă Niculina lucrurilor pe care le face mama, felul în care a înțeles și a trecut prin provocările venite odată cu rolul de mamă, misiunea ei de a susține și promova sănătatea maternală, prin proiecte și evenimente care au ca scop informarea mamelor în legătură cu modalități prin care pot depăși situațiile mai dificile din perioada maternității.

Jurnal de Mămicie este un triumf al mamei care a reușit să se regăsească pe sine, să fie în armonie cu ea și să își reia locul în viața sa, cu bucurie și înțelepciune.

Simona a sunat un clopoțel „delicat“ legat de temele tratate în Jurnal, despre care consideră ar fi trebuit abordate la scară mult mai mare și cu mulți ani în urmă, astfel încât, Mama să știe că nu este singură, că poate apela la sprijin specializat, fără să se teamă de etichete, critici și fără să se simtă vinovată pentru că simte ceea ce simte, într-o etapă cu totul  nouă în care Universul a așezat-o. De asemenea, întreaga familie poate contribui la bunăstarea mamei, oferindu-i bunăvoință, iubire, prietenie și acceptare. În Jurnalul Niculinei, soțul a fost pilonul care a susținut cu multă iubire mama, soția, femeia. Este un exemplu pentru tatăl și soțul din fiecare familie, care se află la începutul călătoriei părintești.

Mama primește responsabilitatea a două vieți:a ei și a bebelușului și o familie care îi este alături, o susține și o înconjoară cu afecțiune, reprezintă pentru proaspăta mamă combustibil prețios pe durata maternității.

Depresia postnatală

Despresia postnatală despre care Niculina vorbește în Jurnalul său, poate fi văzută ca pe un dar…da, „darul de a merge mai departe în locul în care nu mai putem face față“….Și nu este nimic rău în asta, este un mod de adaptare, înțeles greșit de mulți dintre noi, chiar și de mame uneori, care sunt nevoite să caute încontinuu resurse pentru a funcționa și pentru a se „hrăni emoțional“. Mamele nu aleg să treacă prin depresia postpartum, mamele o trăiesc fără să poată alege, pentru că în corpul lor „chimia se schimbă“, totul se transformă, totul e nou și din acest teren nou, mama împinge cursul vieții, așa cum poate.

O admiră pe Niculina pentru autenticitatea ei, pentru că este foarte asumată și pentru puterea din spatele vulnerabilității sale. Și asta transmite Niculina mamelor, prin Jurnal de Mămicie: „Sunteți puternice!“  Pentru că Mama Niculina „a luptat“, a căutat, s-a zbătut, s-a informat și a vrut  tot ce e mai bun și mai sigur pentru copilul său și a trăit momente de cumpănă, intense, de nesiguranță și singurătate…. pe toate le-a devoalat cu o deosebită confidență și dorință de a fi, prin povestea ei de mămicie, alături de mamele încercate de aceleași sentimente și neliniști, oferindu-le șansa de a cunoște finalul fericit din spatele suferinței – redobândirea forței interioare, a flacărei lăuntrice  și a vieții pe care o conține.

Cu Jurnal de Mămicie, Niculina ne poartă într-un carusel al emoțiilor, de la bucurie la tristețe, de la extaz la disperare și din povestea în care ne-a purtat de mână, ne arată că „se poate trece „și prin asta și de asta“.

Acum te văd… Te îmbrățișez

Jurnal de Mămicie este ca o casă cu multe ferestre deschise. Pe cea care ți se potrivește, alege-o! Atunci când „ușile sunt închise, Jurnalul oferă ferestre.“

În mămicie, în special, „viața se petrece de la plus infinit la minus infint, responsabilitatea e dublă, important este cum facem față.“ Și facem. Împreună. Există mereu cineva cu care să formăm un împreună.

Jurnal de Mămicie reprezintă o parte – cealaltă – TU. Dă-ți voie să schimbi suferința de dincolo de uși, cu lumina caldă, care pătrunde prin fereastră.

Interviu cu Simona Mihalik

Redactor  – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie