Recenzie – interviu cu Elena Ghițulescu – ”Jurnal de Mămicie„ – de Niculina Ghițulescu

O relație resuscitată de… Jurnal

Naturalețea cu care s-a prezentat Elena Ghițulescu mi-a creat imaginea unei frumoase prietenii care o leagă de Niculina, Ina, cea care, după ce și-a asumat rolul de ambasador al Mămiciei mamelor, a încurajat-o, la rândul ei să scrie și să își îngrijească cu devotament această pasiune.

Se știu de multă vreme, dar și-au consolidat relația datorită Jurnalului de Mămicie, datorită revelației ascunsă înaintea tuturor – nașterea unei mame. De asemenea, Elena a scris o recenzie despre Jurnal de Mămicie, în spațiul virtual creat pentru pasiunea sa de a scrie – Cititor în Pijama.

Mărturisește cu emoție că abia după ce a citit Jurnalul, a realizat cât de ușor poate fi judecată o persoană, o mamă care a făcut presupuneri eronate despre o alta, necunoscându-i povestea, experiența, trăirile lăuntrice intense. A fost momentul în care a descoperit-o pe Ina (n.r. Niculina Ghițulescu) în calitate de mamă, femeie, prietenă. A fost momentul în care si-a dat seama că, odată cu trecerea anilor, uităm momente din viața de tinere mame și odată cu ele, uităm să ne arătăm bunăvoința față de cele care experimentează această perioadă unică pentru prima dată în viață. A fost momentul în care a văzut-o curajoasă, demnă, solidară cu toate semenele ei. A fost momentul în care a apreciat-o și a îmbrățișat-o cu brațe de mamă, pline de toleranță și încredere.

Citind Jurnalul, și-a schimbat complet opinia despre ceea ce până atunci considera a fi un adevăr universal valabil: maternitatea nu este dificilă. Printre lacrimi și emoții pe care le-a recunoscut trăite, și-a dat seama că intensitatea trăirilor este diferită la fiecare femeie si totuși asta nu o face mai puțin mamă. A căpătat claritate și și-a deschis inima să primească individualitatea experienței materne și bucuria reconectării cu sufletul mamelor.

Curajul de a fi vulnerabil

Atunci când nu își dau voie să fie vulnerabili, oamenii sunt deseori percepuți greșit de ceilalți. A fost și cazul Inei, înainte de a-și oferi experiența personală ca dar tuturor femeilor care încearcă aceleași contradicții legate de maternitate.

Ieșită din carapacea care-i conținea  deopotrivă anxietatea și frumusețea, Niculina a intrat cu delicatețe și cu sufletul deschis în comunitatea acelora pe care și-a dorit să le impulsioneze și să le sprijine totodată.

Realizând recenzii ale cărților care i-au transmis mesaje puternice (două dintre ele fiind publicate pe Pagina de Psihologie), Elena a observat analogia dintre depresia postnatală despre care povestește Niculina în Jurnal și cea menționată în lucrarea biografică a lui Andrew Morton – „Diana – Povestea unei prințese spusă de ea însăși“. Un punct comun, un subiect ținut în spatele ușilor închise ale societății și ale familiei,  care acum, își cere sprijinul și eliberarea pe care doar mamele și le pot dărui lor înșiși.

Ne întâlnim la….(în) Jurnal

Elena vorbește cu emoție despre detalii regăsite în Jurnal și care i-au făcut o restucturare a principiilor și a ideilor depre oameni și în special despre Niculina.

Cu ajutorul Jurnalului, Elena a putut face o retrospectivă a anilor unu-patru ai fiului său și a felului în care a acționat în diferite situații atunci și o admiră pe Niculina pentru că și-a revendicat forța de a face lucruri pentru ea, ca femeie și ca mamă. Ceea ce susține și încurajează Niculina în Jurnal, Elena reiterează cu convingerea celei care  și-a realizat rolul și care se situează alături de celelalte mame, în călătoria pe care au început-o.

Tehnicile de relaxare propuse de Niculina, meditația, masajul Bowen, Tehnica EFT, plimbările, sunt doar câteva instumente la care mamele pot apela atunci când au nevoie să se conecteze cu ființa și bunăstarea lor interioară.

Jurnal de Mămicie pentru… tați

Cartea de debut a Niculinei surprinde prin intenție, dar și prin particularitatea mesajului adresat nu numai mamelor, ci îndeosebi taților, după cum spune Elena. „- Da, taților“.

Tatăl, soțul este cea mai apropiată persoană mamei, în perioada de după naștere. Atitudinea lui calmă și sprijinul și iubirea arătate mamei acum, sunt elemente care o ajută să se mențină în echilibru.

„Și rudelor“ – pentru a înțelege importața acordării spațiului personal și pentru a putea fi alături de proaspăta mamă, cu iubire și înțelegere.

Elena și Niculina sunt doi dintre pilonii de bază ai mai multor evenimente care au în centrul intereselor lor pe Mama – Vatra Vieții.

Interviu cu Elena Ghițulescu

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie