Ce facem atunci când vrem să aflăm de unde venim? – Brîndușa Andrei

Ce facem atunci când vrem să aflăm de unde venim? – Brîndușa Andrei

Psihogenealogia – această vastă și însemnată ramură a psihologiei a cunoscut de-a lungul timpului o explorare ascendentă, în special datorită lui Anne Ancelin Schützenberger care i-a dat numele, efortul său profesional fiind susținut ulterior prin studiului și cazuistica unui număr mare de psihologi și psihoterapeuți pasionați de acest cufăr cu instrumente terapeutice deosebit de valoroase

Psihogenealogia arată cum suferințele și problemele experimentate de o persoană în prezent în viață sunt determinate de aspecte sau circumstanțe care nu au fost edificate sau abordate corespunzator, într-un mod care să onoreze viața, de generațiile precedente ale clanului său.

În lista cu numeroase formări ale psihologului și psihoterapeutului Brîndușa Andrei, studiul legăturilor transgeneraționale rămâne o temă deschisă aprofundării și o resursă specială și exactă de identificare a cauzelor subtile ale anumitor afecțiuni fizice sau psihologice, dar și de înțelegere a acestora și chiar de vindecare. 

Brîndușa ne introduce în universul familial, asimilat inconștient și negreșit de toți membrii, sprijinul său fiindu-ne felinar aprins prin cotloanele neexplorate și umbrite ale clanului familial. 

Ce facem atunci când vrem să aflăm de unde venim?

Nevoia cunoașterii și a vindecării noastre profunde este un îndemn la o educație de care toți am merita să ne bucurăm. Soluțiile se află în descifrarea și integrarea sănătoasă a tuturor celor care au primit viața într-un clan. Studiul arborelui genealogic și al psihosomaticii aduc o perspectivă nouă și revelatoare de a ne raporta la tot ce ni se întâmplă și ne oferă totodată libertatea eliberării unor „saci grei”, pe care nu știam de ce i-am purtat pe cărarea vieții noastre cu atâta loialitate. 

Un terapeut oferă claritate acestui demers de a desluși forța ițelor invizibile care ne mișcă din interior, prin viața de familie, de cuplu sau în profesia pe care o alegem. Astfel, ne vom regăsi locul în clanul familiei și de acolo, cu iubire și recunoștință, putem începe să construim viața pe care dorim să o trăim.

Experiența acumulată în ședintele din cabinet consolidează îndemnul la îmbunătățirea aspectelor vieții, prin cunoașterea poveștilor de viață ale membrilor familiei, atât cât este permis, astfel încât să nu mai fie repetate inconștient de unul din descendenți. Există o memorie colectivă inconștientă și „de elefant“, am spune, conform căreia alegerea unei meserii, a partenerului, căsătoria sau numărul copiilor, se transmit din generație în generație – suntem verigi ale acestor loialități transgeneraționale.

Adesea, regăsim în familie medici, profesori, ingineri din tată în fiu sau membri ai familiei care se căsătoresc sau trăiesc evenimente traumatizante și diverse accidente, în aceeași perioadă sau la aceeași vârstă. Brîndușa povestește cum aceste afinități transgeneraționale sunt descoperite prin studiul arborelui genealogic de familie, prin recreerea schematică a trei-patru generații, pe cât posibil, ale clanului și cum, fără să fim conștienți, ele determină anumite dezechilibre sau boli ale unuia dintre urmași, în semn de onorare a unei suferințe netrăite sau ascunse de strămoșii săi.

Ce se întâmplă? – Te dor strămoșii

Cineva din clan, unul dintre predecesorii mei trăiește un conflict puternic la nivel psihic, o dramă, un accident grav care i-au impactat existența, iar eu, descendentul său, sufăr de o afecțiune, de o boală, în plan emoțional sau fizic. Fiecare familie are povestea sa proprie și succesele, rivalitățile interne, dramele, doliurile neincheiate sau comportamentele autodistructive se transmit în generațiile următoare. Istoria clanului este condiționată în mod subtil îndeosebi atunci când trăirile sau suferințele nu au putut fi rezolvate sau asumate și au fost trecute sub tăcere și ascunse, sub semnul unei așa-zise măsuri de protecție. Însă aceste circumstanțe, aceaste tipare sunt transmise între diferite generații ale aceluiași clan, condiționând viața celor implicați.

Efectele limitative ale acestei „moșteniri” ne invită să studiem anumite perioade sau episoade care au marcat semnificativ viața antecesorilor noștri, până când vom putea localiza originea blocajelor și ale dezechilibrelor actuale. 

Brindușa vorbește despre construirea arborelui genealogic, ca instrument terapeutic al legăturilor transgeneraționale, ca parte dintr-un proces holistic de vindecare. Arborele genealogic reprezintă, în acest caz, instrumentul principal de lucru, elementul central al procesului terapeutic. 

Clopoțelul deșteptător

Din fericire, tot mai multi dintre noi accesăm informații care fac trimitere la relația dintre emoții și boli și, înțelegând această simbioză puternică, apelăm la sprijin de specialitate, consultăm un terapeut cu ajutorul căruia să putem descoperi cauza a ceea ce ni se întâmplă și a o putea rezolva cu asumare și respect față de cele petrecute. Acest proces de explorare a lucrurilor nevăzute, nepalpabile din istoria familiei reprezintă o formă de îmbunătățire a calității vieții și de asumare a responsabilității față de aceasta, cu stare de prezență și iubire. 

„- Brîndușa, când apelează oamenii la terapie?

– În general, când arde tare! E ceva ce amână de cele mai multe ori, poate în lipsa unui nivel ridicat de conștiență și iubire de sine.”

Ce ne spunem când ne refuzăm iubirea?

„Nu e cazul. Nu e necesar. Nu e momentul„ – loiali unui proces rezistent de autosabotare.

Teama de a sta față în față cu „scheleții din dulap“ este deseori mai mare decât dorința de a ne elibera, de a ne face bine, fizic si emoțional.

Din bogata sa experienta profesională, Brîndușa a remarcat cu ușurință procentul covărșitor de femei care apelează la un proces terapeutic, ele manifestând o mai mare deschidere față de simțire, față de lumea invizibilă și față de lucrurile pe care nu le putem atinge și care nu au neaparat o formă materială.

În ceea ce privește bărbatul – sexul tare, cum spune sintagma – istoria, regulile societății și ale familiei, rolul de bărbat în casă, au fragilizat în mare măsură structura lor. E multă sensibilitate reprimată în aceste programe de mascul Alpha, „e rușine să plângi, trebuie să fii tare”. În acest sens, femeile se arată mai dispuse „să își deschidă dulapul cu scheleți”, să vorbească despre emoțiile și trăirile lor, iar partea de studiu al arborelui genealogic implică autodeterminare și autodisciplină fiindcă multe detalii rămân necunoscute și atunci intervine greul, copleșeala, tendința de a renunța… „Păi, nu mai are cine să îmi spună! Pe cine să mai întreb?“ Căutarea este continuată uneori în afara acestor întrebări adresate rudelor și e bine de știut că răspunsurile pot fi găsite în arhivele unor instituții, de exemplu. Datele cu care se opereaza sunt cele de naștere, căsătorie și de deces.

Atunci când începem să sondăm în clanul familiei, există două reacții de bază din partea celor abordați să participe la proces: 

  • reacția de respingere: – Nu e treaba ta! Ce legătură are una cu cealaltă? etc. – care ascunde o mare suferință a persoanei în relația cu clanul, ceva ce nu vrea să își amintească sau să abordeze, pentru că doare;
  • reacția de entuziasm, în care cei întrebați sunt foarte bucuroși să vobească și să constate interesul pentru viețile lor, dar și pentru a noastră, de fapt. 

Dorind să seteze un cadru general, în ceea ce privește psihogenealogia, Brîndușa subliniază câteva aspecte importante de luat considerare:

  • clanul este în noi – o realitate incontestabilă, pe care este bine să o acceptăm – indiferent că ne place sau nu, că suntem de acord sau nu, că locuim împreună cu familia sau la distanță de sute de km, că ținem legătura cu familia sau nu, că sunt în viață sau nu, la nivel energetic suntem clanul din care ne tragem: mama – tata și clanul lor;
  • exista un subconștient colectiv al clanului, la care toti suntem conectați, inconștient. Sufletul știe ce mintea nu a fost informată. Francoise Dolto spunea foarte sugestiv că „într-o casă, copiii și câinii știu totul, mai ales ceea ce nu se rostește, ce nu se spune, dar este resimțit.“ Această conexiune cu clanul ne determină să îl onorăm, este o programare, la nivel subconștient. 

Suntem setați să ne onorăm clanul``. Și pentru aceasta, există două modalități:

  • Fie replicând poveștile din clan, descoperind că se repetă;
  • Fie onorăm clanul, venind cu o soluție la problemele sale – adică în viața noastră, lucrurile merg pe o altă cale. De exemplu, dacă în familie, multe din femeile din clan s-au simțit nefericite în căsniciile lor și nu au fost iubite, o urmașă poate onora aceste femei, alegând să nu se căsătorească, să nu își întemeieze o familie. Se poate ca ea să își dorească o familie, însă inconștient va atrage în viața ei relații destinate destrămării. Contextul căsniciei și de cuplu nu se creează din cauza istoricului de suferință din neam.

Constientizarea este eliberatoare. Tot ce nu aducem în conștiență, ne conduce. Să devii conștient înseamnă să înțelegi circumstanțele subtile care reprezintă rădăcina problemei. Când ajungem în acest punct, încetăm să mai reparăm și putem alege să facem ceva diferit, primul pas în obținerea vindecării, dezactivând conflictul emoțional, pornind de la înțelegere totală. În studiul arborelui e necesar să ținem cont de persoanele cu care avem corespondență directă (același număr de naștere, de exemplu). 

Toate secretele ies la iveală prin urmași.“ Diferența este dată de necunoașterea unei moșteniri dureroase și a faptului că purtăm în noi ceea ce alții înaintea noastră nu au putut rezolva sau trăi cu bucurie. De exemplu, se descoperă că între probleme cu tiroida și moartea în clan, prin spânzurare, există o legătură – ștreangul afectează zona gâtului. De asemenea, diabetul și moartea prin îngheț a cuiva din clan sunt în relație strânsă.

Cum procedăm?

Evident că putem demara acest proces individual însă un sprijin de specialitate oferă claritate și un spațiu de observare mult mai larg și obiectiv, facilitând conștientizările de care avem nevoie.

La începutul unui astfel de proces, Brîndușa recomandă să avem următoarele informații:

  • să aflăm care este numărul de naștere corect ( se vor lua în calcul și pierderile și întreruperile de sarcină) al fiecăruia dintre membrii familiei – „Tot ce a venit la întrupare, fiecare suflet – există în clanul nostru”;
  • important mai este efortul depus pentru a aduce la lumină cât mai multe secrete, toate subiectele tabuu, toate lucrurile despre care nu s-a vorbit (fie pentru că a fost considerat rușinos, fie din nostalgia unei foste iubiri, pot fi multe motive)
  • verificarea corespondențelor subtile cu anumiți membrii ai clanului -și încercăm să aflăm cât de mult putem despre viețile celor cu care suntem în această corelație subtilă – este o probabilitate foarte ridicată să onorăm aceste persoane;
  • date de naștere, de căsătorie, de deces – vom descoperi o serie de „coincidențe“ și ștafete energetice în clan. Îl onorăm subtil și în moduri diverse.

Ca o concluzie scurtă, dar cuprinzatoare, studiul arborelui genealogic este eliberator. Cine reușește să devină conștient, câștigă libertate și se împuternicește, poate pentru prima dată, să ia în mâini frâiele vieții sale.

În ajutor vin și cărțile din colecția psihogenealogia, aparute la Editura Philobia și pe care Brîndușa le recomandă pentru informare, inspirație și studiu individual.

Clanul este în noi. Negarea și neacceptarea acestui fapt pune greutate pe talerele sănătății și ale echilibrului vieții noastre. Un detaliu deosebit de important, atunci când cercetăm și descoperim lucruri care nu sunt în acord cu sistemul nostru de valori, este să nu judecăm. Să ne primim darurile, să onorăm și să ne apreciem strămoșii, fără să îi judecăm. „Ce judeci, te va judeca!”

  • Aristotel spunea: „Uneori, cunoașterea poate da naștere îndoielilor”. Cu toate acestea, prin înțelegere, persoana accede la o poziție mai avantajată, în care nu se mai găseste lipsită de apărare. Fără catarsis deslușirea circumstanțelor și a legăturilor trangeneraționale subtile care sunt la baza dezechilibrului și a stării de rău devin greu de gestionat și elucidat.
  • Să fim curajoși – Este primul pas spre asumarea propriei vieți. 
  • Să respectăm rădăcinile care ne-au fost hrană energetică, emoțională, biologică. 
  • Să fim recunoscători pentru locul nostru în familie, pentru familie și pentru viață.
  • Și să trăim conștient, bucurându-ne de sănătate emoțională, psihică și fizică.

Interviu cu psihoterapeut Brîndușa Andrei

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie