Doliul – o călătorie eliberatoare spre tine însuți și înapoi la viață

Declar deschis că Iubirea nu moare. Ca orice formă de energie, generează flux și schimbare, neîncetat, chiar dacă nu suntem obișnuiți să gândim iubirea în termeni pe care nu-i cunoaștem.

Când cineva drag părăsește această lume, când simțim că pierederea sa ar putea opri lumea noastră în loc, chiar și atunci, în mijlocul celui mai arzător foc, iubirea nu rupe nicio legătură, iubirea nu părăsește, nu abandonează, doar se mută în altă casă. Pentru că atunci când iubești pe cineva care pleacă, iubirea acelei persoane față de tine nu pleacă, la fel și iubirea ta față de acea persoană.

Deseori, când plângem plecarea cuiva drag, nu o facem doar pentru că am pierdut persoana respectivă. Plângem toată iubirea pe care încă o mai avem de oferit. Plânsul și jelirea sunt etape ale doliului pe care fiecare le realizează conform nevoilor sale interioare. În aceste etape, percepem plecarea celui drag cu intensitate, cu emoții diverse, unele mai tăcute, altele năvalnice, care-și strigă în stil propriu, integrarea într-un ciclu care se înnoiește cu fiecare chemare la Cer.

Poate nu suntem cu toții treziți, conștienți și pregătiți să dăm drumul și e firesc să ne permitem să facem asta în ritmul nostru, fiindcă dacă ne dorim cu adevărat, totul va conlucra în favoarea noastră. Și lucrează, inclusiv când nu suntem pe frecvența iubirii conștiente.

Moartea și doliul au devenit în timp, tabuuri precare, pe care de prea multe ori le trăim cu frică, în singurătate și fără niște pârghii sănătoase pentru a ne întări, pentru a le traversa într-un echilibru dobândit treptat, cu acceptare. În fond, doliul reprezintă acceptarea propriei morți, reflecția a ceea ce înțelegem și acceptăm despre continuarea vieții sub altă formă.

Iubirea conștientă este poate cel mai înălțător act pe care-l poți face pentru cineva, în special dacă însoțești acea persoană în suferința până la sfârșit. Dar nu numai. Educația în privința doliului este o nevoie tăcută, dar fundamentală când ne dorim să ne apropiem de esența lucrurilor, să arătăm respect și recunoștință profundă tuturor etapelor vieții.

Deși fiecare doliu are un parcurs unic, a ști că există cineva pe care te poți sprijini este un dar neprețuit.

În astfel de momente, deseori împietrim pe interior, de parcă am vrea să reținem odată cu durerea, toate momentele petrecute alături de cel drag. Cu toate acestea, avem posibilitatea și dreptul de a simți tristețe, regret, vină, agresivitate și chiar furie. Fac parte din ființa noastră și din procesul nostru de recuperare spirituală.

Să dăm voie și să dăm drumul. Și când suntem pregătiți, să primim iubirea și solidaritatea celorlalți.

Uneori, doliul nu începe odată cu plecarea persoanei iubite, ci mai târziu, atunci când în sfârșit suntem dispuși să capitulăm în fața realității că din punct de vedere fizic, nu va mai fi lângă noi nicicând.

Și atunci, unde se situează doliul când în jur este doar o absență totală a simțurilor? Pentru că doliul înseamnă simțire, emoție, tristețe, dar și gol, vid și imposibilitatea de a ști cum să-l trăiești.

Dorul sfâșietor și suferința ne permite într-un fel să ne recunoaștem capabili de comportamente noi, fiindcă ne oferă o putere mai mare de percepție, o sensibilitate coborâtă în adâncimi neimaginate până atunci, percepție care ne surprinde prin claritate, mai ales.

Deodată, retrăim trecutul într-un mod complet diferit, putem asculta, vedea sau face ceea ce niciodată nu am putut, iar persoana care a contribuit la această expansiune, deși nu mai este prezentă, a trezit în noi sentimente și modalități noi de comunicare. Ni se oferă șansa de a evolua și de a ne bucura de darul pe care-l reprezintă schimbul sau conexiunea profundă dintre oameni în prezența iubirii.

În aceste momente, ne putem elibera de nevoia prezenței fizice a acelei persoane, fiindcă recunoaștem că deja face parte din prezentul, trecutul și toate timpurile viitoare pe care le putem imagina. Suntem unul, iar separarea rămâne doar un concept, o etichetă diluată deja de conștiința elevată… iar în această milisecundă în care prezentul armonizează luminos experiențele trăite și necunoscutul, realizăm că iubirea pe care o simțim este mai mare decât toată durerea.  

Doar cu ajutorul iubirii putem resimți la nivel foarte subtil, într-un mod miraculos, vecinătatea persoanei dragi.

Actele de iubire, credința, încrederea, cunoașterea de sine ne ajută să ne conectăm cu componenta noastră spirituală, cu o realitate nevăzută și (ne rațională), cu un câmp energetic în care existăm armonios, sub toate formele deodată. În acest câmp, barierele timpului și spațiului au fost eliberate, tot așa cum sunt și corpurile noastre și tot ce-a fost absență și gol devine mai viu și mai  real ca oricând. Devenim conștienți că cea mai prețioasă comoară nu e cea pe care trebuie să o avem pentru că în realitate, nu am pierdut.

În prezent, există multe resurse și instrumente care sunt de foarte mare ajutor în conștientizarea doliului, acceptare și vindecarea emoțională.

Scrisori și rugăciune

„Îți mulțumesc pentru timpul pe care am fost binecuvântat să îl împart cu tine, pentru bucuria întâlnirilor noastre,  pentru conversațiile lungi, pline de iubire, de vorbe bune, naratoare de povești, pentru că alături de tine mi-am purtat inima liberă și neînfricată, atât prin momente de liniște și fericire, cât și prin furtuni și deșerturi efemere.

Te rog să mă ierți pentru acele clipe când m-am rătăcit, când m-am speriat, când te-am făcut să suferi prin comportamentul sau acțiunile mele. Acum știu că au fost necesare evoluției noastre, atât a mea, cât și a ta.(Încercăm să fim cât mai exacți și să ne exprimăm liber, fără vină, înțelegând că aceasta este doar în mintea noastră. Menționăm, exemplificăm și detaliem acele momente pe care ni le amintim frumoase, plăcute, dar pe cele mai puțin plăcute. Toate fac parte din procesul nostru evolutiv).

Te eliberez și mă eliberez cu iubire și acceptare față de drumurile alese de fiecare, până în ziua când ridicate, în Lumină, sufletele noastre se vor reîntâlni din nou.

Onorez viața și misiunea ta aici, pe pământ și aleg să merg mai departe, acceptând toată iubirea și fericirea pe care le pot oferi în continuare atât mie însămi, cât și celor care mă vor însoți în viață de acum.”

Când ne rugăm pentru sufletul cuiva drag, importantă este sinceritatea gândului nu abundența cuvintelor rostite mai mult sau mai puțin pompos.

Rugăciunile rostite din inimă răsună în jurul celui drag și aduc pace și eliberare celui care le spune.

Gânduri pentru cei „mutați” recent din acest plan:

„Fie ca mila Ta, Doamne/Universule, să se extindă peste acest suflet pe care l-ai chemat la Tine! Voi, îngeri care ați venit să îl primiți, în special tu, înger păzitor, însoțiți-l și ajutați-l să se desprindă de materie; învăluiți-l în lumină și conștiință de sine ca să poată depăși cu bine trecerea la o lume diferită de cea pe care a lăsat-o în urmă.”

Fiecare comunică în felul său, conform propriei conștiințe. Gândul sincer, din inimă este hrana sufletului în toate lumile. Și chiar dacă noi nu-l mai putem urma pe cel drag, el poate să „vină” între noi, familia și prietenii, susținându-ne în încercările vieții, protejându-ne, după puterea sa, cu gândul că acum este iertat de greșeli, este mai fericit și cu certitudinea consolatoare că la timpul potrivit, ne vom reuni, sub o formă sau alta.

Chiar stă în puterea noastră să alegem cum ne trăim bucuriile și provocările vieții.

Stă în puterea noastră să ne educăm să trăim bine. Să schimbăm conștient tot ce este nevoie să fie schimbat, astfel încât suferința și blocajele din viața noastră să fie eliberate.

Stă în puterea noastră și mai mult decât atât, este datoria noastră să trăim frumos, să onorăm viața, să ne menținem sănătatea. De asta am ajuns până aici.

Nu suntem doar fructul arborelui nostru familial, ci un rod  al universului, capabil să hrănească o lume mai diferită, care se construiește în permanență, în conștiință.

Nevoia scrierii acestui text m-a ajutat să mă adun, să-mi amintesc, să pun iubire și înțelegere în locuri aride ale ființei mele, a adus împăcare, liniște și o conexiune reală și profundă cu emoțiile mele și cu persoane dragi, ce-au dobândit în timp aripi de lumină.

Acest text nu reprezintă în totalitate un model, ci mai degrabă împărtașirea unui proces propriu, un îndemn poate pentru continuarea călătoriei spirituale a fiecăruia.

Resurse valoroase, practice și eficiente, oferite de profesioniști cu expertiză vastă în domeniul sănătății și al dezvoltării inteligenței emoționale, se regăsesc din abundență și înnoite constant, în platforma de abonamente a Clinicii Marfil.

Menționez câteva, legate de subiectul relatării mele:

• Momentele de doliu – Curs susținut de psihologul și psihoterapeutul Patricia Cihodaru
• Lecția de Psihosomatică Nr.24 – susținută de psihologul și psihoterapeutul Gabi bădăluță
• Cum te ajută metoda Călătoria să treci prin perioada de doliu – Minutul de PsihoEducație cu psihologul și psihoterapeutul Patricia Cihodaru

Vă așteptăm cu inima deschisă:

Abonamente

Cu recunoștință, 

Mihaela Cristea