Cu 1 Iunie în gând…

Copilăria este primul rai care ne însoțește toată viața. Uneori se întoarce ca să umple cu simțire viața noastră de adult. În noi, copilul și copilăria țin aprinsă flacăra magiei, a noului permanent și a metamorfozelor sufletești.

Într-un suflet de copil încap toate mirările lumii. În ochii lui se limpezesc cele mai învolburate ape și cele mai înalte ceruri. Mâinile sale cunosc simplitatea și atingerea unei mângâieri de-a pururi așternută-n simțuri. Vocea unui copil este exprimarea fericirii, a bucuriei și miracolului numit viață.

Copilul este un dar cu daruri unice, pe care toată viața va căuta să le manifeste liber și autentic. Cunoașterea de sine reprezintă redobândirea potențialului acestor resurse.

Universul unui copil gravitează în jurul iubirii, manifestând în mod natural atât abundența acestui sentiment, cât și lipsa lui.

Jucați-vă!

Copilul nu cunoaște decât un timp: prezentul, momentul ACUM, pe care-l trăiește la intensitate maximă și pe care-l stochează în suflet pentru a-i servi drept reper mai târziu în viață. Faceți prezentul un moment bun, de interacțiune, de bucurie și zâmbete!

Explorați!

Copilul caută să descopere, să cunoască, să dobândească noi abilități, vrea să cerceteze, să testeze limite și să își formeze treptat încrederea de sine din reușite mai mici sau mai mari. Fiți alături de ei în aventuri în natură, povestiți despre lucrurile pe care le vedeți și despre cele pe care vi le imaginați. Creați-vă propriile povești nemuritoare!

Conectați-vă cu copiii voștri!

Copilul are nevoie de apropiere, de atenție permanentă, de relaționare sănătoasă, copilul are nevoie să știe că îl urmați în prezent, cu totul. Spuneți-i întotdeauna că-i sunteți alături, că îl înțelegeți și că sunteți fericiți să petreceți timp împreună. Construiți din acest timp un far în suflet și în afară.

• Indiferent de vârstă, copiii simt nevoia să fie auziți. Încurajați-i să se exprime, să își asculte vocea, să își descopere emoțiile! Acordați-le spațiu să le trăiască așa cum vin și să le accepte ca parte a forței lor interioare.
• Copilul are nevoie să fie văzut. Iubirea pe care i-o oferiți, îi alimentează un potențial care va crește armonios și care-i va consolida pe viitor deciziile în viață. Priviți-l dincolo de celestul sau brunul ochilor, descoperiți și dezvoltați împreună ceea ce îi place cu adevărat.
• Puterea vindecătoare a unei îmbrățișări. Cât de des ne îmbrățișăm unii pe alții, noi pe noi (îmbrățișarea-fluture) și pe copiii din noi sau pe copiii noștri? Cât de des ne cuprindem în siguranța iubirii și a îngăduinței de sine? O îmbrățișare vindecă doi oameni deodată.
• Cuvintele magice:
  Mulțumesc! Te rog să mă ierți! Te iubesc!

Lumea aceasta ne conține pe toți, ne aduce împreună și ne pune față în față cu lecția vieții. Eu sunt maestrul tău și tu ești al meu, iar copiii sunt cei mai buni. Pentru adulți, copiii sunt oglindirea calităților pe care nu le-au sondat suficient și a suferințelor pe care nu le-au vindecat în ei, astfel încât să se poată bucura pe deplin de viață. Mulțumesc pentru că îmi arăți unde doare! Te rog să mă ierți, este o situație provocatoare și pentru mine! Te iubesc în orice situație, exact așa cum ești!

Cum ar fi să ne permitem o călătorie dus-întors în lumea posibilităților infinite, în care noi, copii, deschidem cutia cu măreție și miracole a Universului?

Hai să ne-ntâlnim, și mici și mari, la intersecția dintre copilărie și maturitate și de acolo-n orizonturi largi, să răspândim povești cu tâlc sau chiar povestea vieții.

Și-am aflat că:

„Vreau să sar în bălți, să mă învârt într-o rochie super colorată și nouă, cu tălpile goale pe iarbă, fără să mă uit în stânga și în dreapta cu gândul că se uită oamenii mari ciudat la mine. Să mănânc o gogoașă cu pudră și să mă bucur că e cel mai bun desert din lume, bucuria autentică: “ce noroc pe mine că a facut mama gogoși!” Îmi doresc să iau micul dejun și să ies la joacă, să întind 4 paturi pe iarbă și să fac tumbe și „roata țiganului’’ și pe margine să fie toți copiii care mă susțin și îmi dau nota 10 (ca Nadiei Comăneci). Cel mai frumos cadou: o înghețată cu alb și mov din Simeria din gară sau bâlci… dacă închid ochii îmi amintesc exact cum arăta și ce gust avea. Este foarte interesantă această incursiune în trecut și prezent. Este un exercițiu minunat prin care ne putem da seama câte lucruri minunate avem acum și le doream cu ardoare și bucurie când eram mici.’’
(Mihaela Firan – Facilitator ThetaHealing®)

„Când ne conectăm la copilul interior, accesăm BUCURIA. Bucuria din lucrurile simple pe care le descoperim fie într-o înghețată aromată, în mângâierea sau îmbrățișarea mamei, în privirea galeșă, iubitoare a cățelușului sau a pisicii familiei, în voiciunea jocului….Un copil este pașnic, iertător, un copil privește și primește viața fără opreliști, un copil curge cu viața și nu rămâne blocat în locuri lipsite de bucuria pe care o caută în tot și toate, pentru simplul motiv că asta-i starea naturală a vieții. Copilul este cu atât mai fericit cu cât armonia și pacea din jurul său se întrepătrund în permanență când este înțeles, când se exprimă liber, când i se permite să uite de timp și face lucrurile în timpul lui, bucurându-se îndelung de fiecare reușită, atingere, joc, râs… Bucuria are darul de a trezi în fiecare om mare, ochii larg deschiși ai unui copil cu entuziasm nelimitat în fața miracolelor”
(Gabi Bădăluță – Psiholog și Psihoterapeut)

„Primul Gând la copilărie mă poartă în grădinile și printre copacii de la țară, unde mergeam adesea și îmi petreceam vacanțele. Mă puteai vedea cocoțată prin copaci, într-o lume numai a mea. Puțini știau cum să mă găsească. Era ca un cod secret care mă dădea în vileag. O întrebare pusă cu voce tare prin gradină, la care cu greu mă abțineam să răspund: “Cum face ciocănitoarea Woody?” Și mă auzeai din te miri ce copac, ascunsă bine, scoțând sunetul ciocănitorii din desenele animate. Mă revăd un copil viu, făcând tot timpul ceva. Jucam elasticul, uneori chiar singură și îl prindeam între picioarele a două scaune. Lipeam pe pereți poze decupate din revistele aduse de tata din delegațiile lui. Si mă uitam la ele începând să visez la cum ar fi să fiu acolo…. Îmi doream ochii mamei mele. Albaștri. Și nu scăpam nicio ocazie să mă lipesc de ea, ochi în ochi, clipind des, doar-doar culoarea ochilor ei trece la ai mei. Prăjiturile mamei, cele mai bune: Arlechin, chou-uri cu cremă de vanilie. Mmmm, delicioase. Și acum as mânca o tavă întreagă, pe nerăsuflate.(…) Mă face să zâmbesc când îmi aduc aminte. Ce frumos a fost, ce tumultos era totul….și le mulțumesc părinților mei că mi-au creat condițiile să pot avea astfel de amintiri.’’
(Mihaela Mîndreci – Terapeut și Profesor de Mindfulness)

Gândindu-mă la mine copil, mi-ar plăcea: „să mă joc cu copiii în fața blocului, să umblu prin natură. Să mă joc, să fiu curioasă și entuziasmată, să descopăr lucruri noi, să mă bucur din suflet de lucruri mărunte, să îmi fie frică de tunete și fulgere, să cred cu tărie în lucruri, în oameni, să cred că pot orice, să fiu încrezătoare, să visez la lucruri mărețe, să mă supăr pe lucruri fără importanță și să redevin fericită la fel de repede.
(Ioana Oneț – Psiholog și Psihoteraeut)

• Copiii sunt sărbătoarea vieții. Viața care se înnoiește în permanență, care abundă-n miracole, care conține și se revarsă, care sprijină și care dă aripi, care se vede cu ochiul liber și care umple aerul pe care-l aducem înapoi în piept. Evoluăm odată cu copilul mai mic sau mai mare pe care-l creștem în interior. Maturitatea vine din independența, din libertate și din vindecarea rănilor. Ce putere, câtă recunoștință!
• Pentru copii, lumea înconjurătoare este un mare teren de joacă. Este datoria noastră să îi sprijinim, să îi înțelegem și să le oferim cele mai adecvate moduri de a se dezvolta și de a se descoperi. Ca și noi, sunt traversați de o mare de emoții, pe care le exprimă așa cum pot, atât cât pot.
• Un aspect deosebit al sănătății copiilor și al tuturor, într-un grup sau într-o societate, este cel al sănătății emoționale. Sănătatea emoțională crește empatia, gestionarea situațiilor dificile, stabilirea unor relații productive și sănătoase pe viitor.
• Accentuăm acest aspect în special pentru că reprezintă parte integrantă și proeminentă a misiunii Clinicii Marfil, o misiune dedicată moștenirii generațiilor pe care le alimentăm azi cu principii de viață și valori personale sănătoase și durabile. Comunitatea și conexiunea create în jurul acestui țel ne însuflețește să afirmăm că acesta este obiectivul și dorința aprinsă a tuturor părinților. De la părinți la copii, sănătatea trece invariabil. Să ne îngrijim de sănătatea copiilor și să îi educăm în spiritul cunoașterii și iubirii de sine.

Hai să ne amintim:

• Am încredere în tine!
• Ești cea mai mare bucurie a vieții mele!
• Continua să încerci, va fi mai ușor!
• Întotdeauna voi fi aici pentru tine!
• Ascultă-ți corpul!
• Reține: ori câștigi, ori înveți!
• Ideile tale sunt grozave!
• Cel mai bun moment ca să fii fericit este „ACUM’’.
• Te iubesc mult!

Ce dorințe îndeplinești azi copilului din tine?

La mulți ani, copile! Oglindește-ți lumina și bucură-te!

Popas în casa copilăriei

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Amplificăm acțiunile prin care ne manifestăm interesul față de calitatea vieții oamenilor, consolidând, cu sprijinul terapeuților noștri, echilibrul, bunăstarea și sănătatea, la nivel psihic, fizic și emoțional.

Conexiunea la Comunitate, proiectul înaintat de specialiștii în sănătate din componența echipei Clinicii Marfil, a cunoscut prima reprezentare în data de 14 martie 2023, eveniment la care au participat membri din colectivul didactic al Școlii Gimnaziale Dudeștii Noi și părinți ai elevilor înscriși la cursurile instituției. Într-un cadru receptiv, terapeuții noștri s-au conectat la circumstanțe indezirabile și nerodnice, din punct de vedere educativ, din mediul școlar și au creat o punte de comunicare subtilă cu profesorii și părinții interesați de dezvoltarea armonioasă a copiilor, dar și de creșterea preocupării față de procesul învățării. 

 –   În acest demers de a aduce mai aproape oameni-cheie, importanți și implicați în procesul de învățare și de dezvoltare personală al copiilor, au fost expuse situații provocatoare cu care se confruntă, în egală măsură, părinții, copiii și profesorii.

–  Alături de psihoterapeuții care au ghidat seminarul cu profesionalism, entuziasm și conținere, au stat alături doamna profesoară Bănuț Emilia – Directorul școlii și doamnele profesoare Georgeta Nica, Anca Brăneț și Mirela Calescu. Prezența și susținerea dumnealor au conturat o imagine completă a unei misiuni comune, a unui scop nobil de a forma personalități autonome, cu educație emoțională și cu forțe viguroase de a construi în viitor o societate de oameni sănătoși.

• Resursele puse la dispoziție de psihoterapeuții Clinicii Marfil au fost îmbrățișate cu interes și deschidere de către toți cei prezenți.
• Au fost prezentate situații concrete și au fost propuse soluțiile corespunzătoare; au fost recomandate exerciții și moduri în care nevoile și solicitările profesorilor și părinților să fie exprimate asertiv, astfel încât triunghiul acestei relații să reprezinte o manifestare a stabilității, a încrederii, a respectului și a sprijinului necondiționat.
• Purtată cu onestitate și sub semnul creării de legături profunde, autentice și durabile între membrii aceleiași comunități, interacțiunea stabilită a format un spațiu sigur de deschidere și a generat loc pentru viitoare astfel de conexiuni.

O comunitate sănătoasă și conectată

Pornind de la idealul de a ne bucura de sănătate deplină în toate aspectele vieții, din copilărie, în familie, la școală și în societate, acțiunea desfășurată de specialiștii noștri (părinți și ei) a fost primită cu entuziasm și inimă deschisă de ceilalți părinți prezenți, dar și de profesorii care de asemenea, își asumă rolul de a construi alături de aceștia relații sănătoase cu elevii.

Cu siguranță cunoaștem consecințele lacunelor și punctelor vulnerabile ale relațiilor dintre elevi, dintre profesori și elevi și dintre părinți și copii.

Cu cât devenim mai conștienți de efectele psihologice ale unor comportamente nedorite, ale unei comunicări defectuoase sau într-un limbaj agresiv, cu atât mai mult și mai bine înțelegem, în calitate de adulți responsabili, necesitatea conținerii acestor stări și a rezolvării lor, într-un mod sănătos, cu sprijin de specialitate, acum.

Dudeștii Noi – Noi, împreună cu voi

În Dudeștii Noi, oamenii au răspuns afirmativ unei chemări lăuntrice la apropiere și la conectare cu nevoile emoționale ale copiilor lor, realizând importanța și necesitatea dezvoltării unor direcții și relații sănătoase cu ei înșiși, dar și cu cei din jur.

• „Fiind părinte și tată a doi copii, știu cât este de dificil să gestionezi unele situații problematice. În acest sens, am dorit să împărtășesc din experiența mea profesională cu ceilalți părinți. Da, pot să spun că am simțit o conexiune emoționala autentică în timpul evenimentului și mă bucur că participanții s-au implicat în acest proces. Îmi doresc să continuăm acest gen de acțiuni și să avem o bună conexiune la comunitate.“
  (George Siminic – psiholog și psihoterapeut psihoterapie integrativă)

Subiectele accesate au fost susținute într-un dialog prietenos, cu orientare directă spre soluții practice, adaptate comportamentelor manifestate în cadrul clasei și spre resurse didactice și psihologice, care să susțină într-un mod armonios și optim procesul de învățare și nevoile emoționale ale elevului.

• „A fost un eveniment în care am conștientizat importanța și nevoia educației emoționale atât în familii, dar și în școală. Părinții și profesorii au fost foarte deschiși și implicați în înțelegerea aspectelor psihologice implicate, ceea ce mă bucură deplin, când mă gândesc la viitorul emoțional al copiilor. Este atât de important să îi înțelegem și să fim alături de nevoile lor! Îmi doresc să ajungem în cât mai multe școli, să putem contribui la bunăstarea emoțională a celor implicați!“
  (Ioana Oneț – psiholog clincian și psihoterapeut psihoterapie integrativă).

• Întâlnirea de la Dudeștii Noi a fost una inspirațională fiindcă a adus laolaltă părinți și profesori care s-au putut deschide în fața unor situații care întrerup conexiunea părinte-copil și prin urmare, afectează procesul de învățare și relația profesor-elev. Bullying-ul, body shaming-ul folosirea necalculată a gadget-urilor, dificultatea părinților de a pune limite sănătoase copiilor, lipsa de respect față de ceilalți, creează în timp sentimente de frustrare, iritabilitate sau lipsă de iubire, în cazul copiilor și alterează dezvoltarea armonioasă a relației în familie, la școală, față de colegi și profesori, în comunitate.

• Dincolo de calitatea educativă a activității sale, profesorul reprezintă modelul părintesc din mediul școlar și implicarea mai multor cadre didactice ale școlii, în special în acest proiect, cu toate resursele dobândite și propuse de specialiștii Clinicii Marfil, conturează calea spre atingerea unui obiectiv comun de educare, învățare și creștere personală echilibrată, prin înțelegerea corectă a mecanismelor care preced un comportament inadecvat, un limbaj agresiv, o atitudine de respingere, de izolare, de alienare, pe care elevii le pot manifesta.

Părinții prezenți la seminar și-au manifestat interesaul îndeosebi față de teme precum stabilirea unor granițe sănătoase în ceea ce privește folosirea tehnologiei, petrecerea timpului de calitate cu copiii – moment de conectare cu copilul, în care sunt identificate și fructificate nevoile reale ale acestuia, ce simte, cum se simte, exprimarea trăirilor.

• O direcție majoră în cadrul întâlnirii a fost cea a conectării părinte-copil. Acesta este scopul. Din acest punct, începem să ne privim cu adevărat copilul, să îi vorbim cu iubire, cu căldură sufletească, să-i oferim o mângâiere, să predomine această interacțiune sănătoasă între părinte și copil fiindcă acest model de acasă va fi purtat și prezentat în comunitate, în toate relațiile pe care le dezvoltă. Baza sănătății emoționale a copiilor este construită acasă.
  (Gabi Bădăluță – psiholog și psihoterapeut, fondator al Clinicii Marfil – Cursuri și Terapie)

–  Cu sprijin de specialitate, cu instrumente practice, prin metode terapeutice orientate spre exprimarea emoțiilor și a conflictelor emoționale din spatele unor atitudini, ale unor emoții resimțite cu intensitate – o furie intensă, de exemplu, consolidăm bazele educației copiilor noștri, consolidăm relațiile care se dezvoltă într-un mediu comun tuturor, consolidăm și ne deschidem spre înțelegere, blândețe, acceptare și iubirea de care avem nevoie pentru a ne manifesta liber, cu toată măreția ființei umane.

–   Conexiunea interumană generează un mediu de viață optim de dezvoltare și de sănătate. Fiindcă sănătatea rămâne totuși cel mai prețios dar pe care l-am primit cu toții.

Mulțumim tuturor pentru implicare, pentru apropiere, pentru dorința de a face mai solide relațiile dintre noi și vă așteptăm să ne fiți alături și  în alte proiecte, în care oamenii creează punți durabile pentru viitor.

Concluzii ale evenimentului Conexiune la Comunitate din Dudeștii Noi

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Psihogenealogia – această vastă și însemnată ramură a psihologiei a cunoscut de-a lungul timpului o explorare ascendentă, în special datorită lui Anne Ancelin Schützenberger care i-a dat numele, efortul său profesional fiind susținut ulterior prin studiului și cazuistica unui număr mare de psihologi și psihoterapeuți pasionați de acest cufăr cu instrumente terapeutice deosebit de valoroase. 

Psihogenealogia arată cum suferințele și problemele experimentate de o persoană în prezent în viață sunt determinate de aspecte sau circumstanțe care nu au fost edificate sau abordate corespunzator, într-un mod care să onoreze viața, de generațiile precedente ale clanului său.

În lista cu numeroase formări ale psihologului și psihoterapeutului Brîndușa Andrei, studiul legăturilor transgeneraționale rămâne o temă deschisă aprofundării și o resursă specială și exactă de identificare a cauzelor subtile ale anumitor afecțiuni fizice sau psihologice, dar și de înțelegere a acestora și chiar de vindecare. 

Brîndușa ne introduce în universul familial, asimilat inconștient și negreșit de toți membrii, sprijinul său fiindu-ne felinar aprins prin cotloanele neexplorate și umbrite ale clanului familial. 

Ce facem atunci când vrem să aflăm de unde venim?

Nevoia cunoașterii și a vindecării noastre profunde este un îndemn la o educație de care toți am merita să ne bucurăm. Soluțiile se află în descifrarea și integrarea sănătoasă a tuturor celor care au primit viața într-un clan. Studiul arborelui genealogic și al psihosomaticii aduc o perspectivă nouă și revelatoare de a ne raporta la tot ce ni se întâmplă și ne oferă totodată libertatea eliberării unor „saci grei”, pe care nu știam de ce i-am purtat pe cărarea vieții noastre cu atâta loialitate. 

Un terapeut oferă claritate acestui demers de a desluși forța ițelor invizibile care ne mișcă din interior, prin viața de familie, de cuplu sau în profesia pe care o alegem. Astfel, ne vom regăsi locul în clanul familiei și de acolo, cu iubire și recunoștință, putem începe să construim viața pe care dorim să o trăim.

Experiența acumulată în ședintele din cabinet consolidează îndemnul la îmbunătățirea aspectelor vieții, prin cunoașterea poveștilor de viață ale membrilor familiei, atât cât este permis, astfel încât să nu mai fie repetate inconștient de unul din descendenți. Există o memorie colectivă inconștientă și „de elefant“, am spune, conform căreia alegerea unei meserii, a partenerului, căsătoria sau numărul copiilor, se transmit din generație în generație – suntem verigi ale acestor loialități transgeneraționale.

Adesea, regăsim în familie medici, profesori, ingineri din tată în fiu sau membri ai familiei care se căsătoresc sau trăiesc evenimente traumatizante și diverse accidente, în aceeași perioadă sau la aceeași vârstă. Brîndușa povestește cum aceste afinități transgeneraționale sunt descoperite prin studiul arborelui genealogic de familie, prin recreerea schematică a trei-patru generații, pe cât posibil, ale clanului și cum, fără să fim conștienți, ele determină anumite dezechilibre sau boli ale unuia dintre urmași, în semn de onorare a unei suferințe netrăite sau ascunse de strămoșii săi.

Ce se întâmplă? – Te dor strămoșii

Cineva din clan, unul dintre predecesorii mei trăiește un conflict puternic la nivel psihic, o dramă, un accident grav care i-au impactat existența, iar eu, descendentul său, sufăr de o afecțiune, de o boală, în plan emoțional sau fizic. Fiecare familie are povestea sa proprie și succesele, rivalitățile interne, dramele, doliurile neincheiate sau comportamentele autodistructive se transmit în generațiile următoare. Istoria clanului este condiționată în mod subtil îndeosebi atunci când trăirile sau suferințele nu au putut fi rezolvate sau asumate și au fost trecute sub tăcere și ascunse, sub semnul unei așa-zise măsuri de protecție. Însă aceste circumstanțe, aceaste tipare sunt transmise între diferite generații ale aceluiași clan, condiționând viața celor implicați.

Efectele limitative ale acestei „moșteniri” ne invită să studiem anumite perioade sau episoade care au marcat semnificativ viața antecesorilor noștri, până când vom putea localiza originea blocajelor și ale dezechilibrelor actuale. 

Brindușa vorbește despre construirea arborelui genealogic, ca instrument terapeutic al legăturilor transgeneraționale, ca parte dintr-un proces holistic de vindecare. Arborele genealogic reprezintă, în acest caz, instrumentul principal de lucru, elementul central al procesului terapeutic. 

Clopoțelul deșteptător

Din fericire, tot mai multi dintre noi accesăm informații care fac trimitere la relația dintre emoții și boli și, înțelegând această simbioză puternică, apelăm la sprijin de specialitate, consultăm un terapeut cu ajutorul căruia să putem descoperi cauza a ceea ce ni se întâmplă și a o putea rezolva cu asumare și respect față de cele petrecute. Acest proces de explorare a lucrurilor nevăzute, nepalpabile din istoria familiei reprezintă o formă de îmbunătățire a calității vieții și de asumare a responsabilității față de aceasta, cu stare de prezență și iubire. 

„- Brîndușa, când apelează oamenii la terapie?

– În general, când arde tare! E ceva ce amână de cele mai multe ori, poate în lipsa unui nivel ridicat de conștiență și iubire de sine.”

Ce ne spunem când ne refuzăm iubirea?

„Nu e cazul. Nu e necesar. Nu e momentul„ – loiali unui proces rezistent de autosabotare.

Teama de a sta față în față cu „scheleții din dulap“ este deseori mai mare decât dorința de a ne elibera, de a ne face bine, fizic si emoțional.

Din bogata sa experienta profesională, Brîndușa a remarcat cu ușurință procentul covărșitor de femei care apelează la un proces terapeutic, ele manifestând o mai mare deschidere față de simțire, față de lumea invizibilă și față de lucrurile pe care nu le putem atinge și care nu au neaparat o formă materială.

În ceea ce privește bărbatul – sexul tare, cum spune sintagma – istoria, regulile societății și ale familiei, rolul de bărbat în casă, au fragilizat în mare măsură structura lor. E multă sensibilitate reprimată în aceste programe de mascul Alpha, „e rușine să plângi, trebuie să fii tare”. În acest sens, femeile se arată mai dispuse „să își deschidă dulapul cu scheleți”, să vorbească despre emoțiile și trăirile lor, iar partea de studiu al arborelui genealogic implică autodeterminare și autodisciplină fiindcă multe detalii rămân necunoscute și atunci intervine greul, copleșeala, tendința de a renunța… „Păi, nu mai are cine să îmi spună! Pe cine să mai întreb?“ Căutarea este continuată uneori în afara acestor întrebări adresate rudelor și e bine de știut că răspunsurile pot fi găsite în arhivele unor instituții, de exemplu. Datele cu care se opereaza sunt cele de naștere, căsătorie și de deces.

Atunci când începem să sondăm în clanul familiei, există două reacții de bază din partea celor abordați să participe la proces: 

• reacția de respingere: – Nu e treaba ta! Ce legătură are una cu cealaltă? etc. – care ascunde o mare suferință a persoanei în relația cu clanul, ceva ce nu vrea să își amintească sau să abordeze, pentru că doare;
• reacția de entuziasm, în care cei întrebați sunt foarte bucuroși să vobească și să constate interesul pentru viețile lor, dar și pentru a noastră, de fapt. 

Dorind să seteze un cadru general, în ceea ce privește psihogenealogia, Brîndușa subliniază câteva aspecte importante de luat considerare:

• clanul este în noi – o realitate incontestabilă, pe care este bine să o acceptăm – indiferent că ne place sau nu, că suntem de acord sau nu, că locuim împreună cu familia sau la distanță de sute de km, că ținem legătura cu familia sau nu, că sunt în viață sau nu, la nivel energetic suntem clanul din care ne tragem: mama – tata și clanul lor;
• exista un subconștient colectiv al clanului, la care toti suntem conectați, inconștient. Sufletul știe ce mintea nu a fost informată. Francoise Dolto spunea foarte sugestiv că „într-o casă, copiii și câinii știu totul, mai ales ceea ce nu se rostește, ce nu se spune, dar este resimțit.“ Această conexiune cu clanul ne determină să îl onorăm, este o programare, la nivel subconștient. 

„Suntem setați să ne onorăm clanul``. Și pentru aceasta, există două modalități:

• Fie replicând poveștile din clan, descoperind că se repetă;
• Fie onorăm clanul, venind cu o soluție la problemele sale – adică în viața noastră, lucrurile merg pe o altă cale. De exemplu, dacă în familie, multe din femeile din clan s-au simțit nefericite în căsniciile lor și nu au fost iubite, o urmașă poate onora aceste femei, alegând să nu se căsătorească, să nu își întemeieze o familie. Se poate ca ea să își dorească o familie, însă inconștient va atrage în viața ei relații destinate destrămării. Contextul căsniciei și de cuplu nu se creează din cauza istoricului de suferință din neam.

Constientizarea este eliberatoare. Tot ce nu aducem în conștiență, ne conduce. Să devii conștient înseamnă să înțelegi circumstanțele subtile care reprezintă rădăcina problemei. Când ajungem în acest punct, încetăm să mai reparăm și putem alege să facem ceva diferit, primul pas în obținerea vindecării, dezactivând conflictul emoțional, pornind de la înțelegere totală. În studiul arborelui e necesar să ținem cont de persoanele cu care avem corespondență directă (același număr de naștere, de exemplu). 

„Toate secretele ies la iveală prin urmași.“ Diferența este dată de necunoașterea unei moșteniri dureroase și a faptului că purtăm în noi ceea ce alții înaintea noastră nu au putut rezolva sau trăi cu bucurie. De exemplu, se descoperă că între probleme cu tiroida și moartea în clan, prin spânzurare, există o legătură – ștreangul afectează zona gâtului. De asemenea, diabetul și moartea prin îngheț a cuiva din clan sunt în relație strânsă.

Cum procedăm?

Evident că putem demara acest proces individual însă un sprijin de specialitate oferă claritate și un spațiu de observare mult mai larg și obiectiv, facilitând conștientizările de care avem nevoie.

La începutul unui astfel de proces, Brîndușa recomandă să avem următoarele informații:

• să aflăm care este numărul de naștere corect ( se vor lua în calcul și pierderile și întreruperile de sarcină) al fiecăruia dintre membrii familiei – „Tot ce a venit la întrupare, fiecare suflet – există în clanul nostru”;
• important mai este efortul depus pentru a aduce la lumină cât mai multe secrete, toate subiectele tabuu, toate lucrurile despre care nu s-a vorbit (fie pentru că a fost considerat rușinos, fie din nostalgia unei foste iubiri, pot fi multe motive)
• verificarea corespondențelor subtile cu anumiți membrii ai clanului -și încercăm să aflăm cât de mult putem despre viețile celor cu care suntem în această corelație subtilă – este o probabilitate foarte ridicată să onorăm aceste persoane;
• date de naștere, de căsătorie, de deces – vom descoperi o serie de „coincidențe“ și ștafete energetice în clan. Îl onorăm subtil și în moduri diverse.

Ca o concluzie scurtă, dar cuprinzatoare, studiul arborelui genealogic este eliberator. Cine reușește să devină conștient, câștigă libertate și se împuternicește, poate pentru prima dată, să ia în mâini frâiele vieții sale.

În ajutor vin și cărțile din colecția psihogenealogia, aparute la Editura Philobia și pe care Brîndușa le recomandă pentru informare, inspirație și studiu individual.

Clanul este în noi. Negarea și neacceptarea acestui fapt pune greutate pe talerele sănătății și ale echilibrului vieții noastre. Un detaliu deosebit de important, atunci când cercetăm și descoperim lucruri care nu sunt în acord cu sistemul nostru de valori, este să nu judecăm. Să ne primim darurile, să onorăm și să ne apreciem strămoșii, fără să îi judecăm. „Ce judeci, te va judeca!”

• Aristotel spunea: „Uneori, cunoașterea poate da naștere îndoielilor”. Cu toate acestea, prin înțelegere, persoana accede la o poziție mai avantajată, în care nu se mai găseste lipsită de apărare. Fără catarsis deslușirea circumstanțelor și a legăturilor trangeneraționale subtile care sunt la baza dezechilibrului și a stării de rău devin greu de gestionat și elucidat.

• Să fim curajoși – Este primul pas spre asumarea propriei vieți. 
• Să respectăm rădăcinile care ne-au fost hrană energetică, emoțională, biologică. 
• Să fim recunoscători pentru locul nostru în familie, pentru familie și pentru viață.
• Și să trăim conștient, bucurându-ne de sănătate emoțională, psihică și fizică.

Interviu cu psihoterapeut Brîndușa Andrei

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

De la părinți la copii viața își urmează curgerea iar iubirea își caută loc să se manifeste liber în spațiul creat pentru a da naștere neîncetat. Năzuința părintelui este fericirea copilului său și în jurul acestei dorințe levitează în permanență gândurile, vorbele și faptele sale.

Uneori însă lucrurile nu se întâmplă așa cum sperăm, ci mai degrabă, așa cum este biologic „să se întâmple“. Adunăm în noi, revărsăm în familie și în relațiile noastre emoții netrăite, cutremure interioare care ne zguduie în tăcere sau „cu zgomot“, în speranța că cei cărora le-am dat viață nu vor fi afectați și că prezența lor în mijlocul evenimentelor nu îi implică și nici nu le imprimă vreun fel de suferință.

Și din nou, viața ne servește posibilități nebănuite: copiii sunt ființe înzestrate cu înțelepciune, emoții, iubire și forță creatoare și dezechilibrul dintre acestea, într-o familie sau mediu în care petrec timp, le provoacă durere.

Sănătatea emoțională a copilului

Începe acasă, în sânul familiei, alături de părinții care și-au încheiat ei înșiși introspecția interioară, și-au vindecat rănile copilăriei și și-au asumat înțelept și cu iubire viața și sănătatea pe care le-au primit la venirea pe Pământ.

În întâmpinarea nevoii de exprimare a trăirilor lor, cartea Călătoria pentru copii a lui Brandon Bays este un instrument blând de explorare a lumii lor interioare și  de eliberare a resurselor lăuntrice. De peste 20 de ani, Brandon Bays predă Călătoria, metodă de vindecare interioară, care are la bază experiențele oamenilor, respectiv copiilor, în numeroasele seminarii organizate în întreaga lume.

Călătoria pentru copii este un ghid extraordinar de sondare a experiențelor dureroase ale copiilor, în  relațiile sociale sau familiale, care îi ajută să înlăture blocajele emoționale care le-au marcat semnificativ dezvotarea psiho-emoțională.

O privire mai mult decât oportună, am spune mai degrabă, umană, blajină, cuprinzătoare și  plină de claritate, ne-o oferă terapeutul Mihaela Mîndreci, care prin calitățile profesionale dobândite în ani de cercetare intensă a laturii intrinseci a ființei umane, ghidează într-un spațiu sigur, copii și adolescenții care pornesc în această călătorie a descoperirii eroului lor interior.

Călătoria pentru copii este o carte pentru… părinți. Pentru părinții pregătiți să se exploreze ei înșiși întâi, astfel încât să poată înțelege în profunzime anumite comportamente sau stări emoționale ale copilului lor. Părinți care știu că în fiecare copil există un potențial infinit de resurse, că au „absolut tot ce își doresc și la un gând distanță“.

Călătoria pentru copii este o invitație la educația emoțională a copilului

Prin instrumente pe care acesta le posedă și care îl însoțesc în permanență, dar care, deseori sunt „rătăcite“ pe undeva, în interiorul ființei lui. Călătoria pe care o încep îi ajută să se arate pe ei, așa cum sunt, curajoși, întregi, desăvârșiți, dincolo de blocajele care le umbresc bucuria de a trăi.

Călătoria pentru copii este un îndemn adresat tuturor la păstrarea vie a considerentului că dispunem de această forță, atât noi, adulții, cât și copiii noștri și că cea mai prețioasă lecție de autocunoaștere pe care o putem preda copiilor rămâne cea a internalizării acestui adevăr: potențialul nelimitat există în ei și este plin cu resursele necesare pentru a putea face față oricărei situații dificile.

În opinia Mihaelei, importanța temei abordate în carte se îndreaptă spre implementarea în școli a unor programe care să prezinte și să învețe copiii aceste mecanisme și felul în care acestea pot deveni o contribuție semnificativă în dezvoltarea lor emoțională sănătoasă.

Ne lăsăm purtați în procesul descris cu măiestrie și blândețe de Mihaela și de naturalețea cu care dezvăluie un firesc minunat, inedit și autentic al nostru, al tuturor:

„Călătoria este ca o poveste în care copiii intră foarte ușor – lumea poveștilor este lumea lor – o poveste frumoasă care îi poartă într-un tărâm care poate fi fantastic, își pot alege ce personaje doresc, dar întotdeauna aceste personaje sunt conectate la sinele lor“. Copiii atribuie trăsături extraordinare acestor personaje, trăsături care, în realitate sunt propriile lor însușiri, calități. Într-o astfel de Călătorie, copilul intră în lumea lui fantastică, minunată, magică, din interiorul lui. „Prin poveste, transformările  și explorarea lumii fantastice în acest fel, determină accesarea acelor resurse dinăuntrul lor“.

Odată cu exprimarea și experimentarea trăirilor pe parcursul poveștii, corpul primește informația că acel potențial este acolo deja.

Începând cu influența mediului social, copiii de vârsta școlii experimentează blocaje care au în spate interacțiunea cu o persoană care a a generat acea teamă în ei. Procesul Călătoriei îi ajută să observe obiectiv situația, să pătrundă în sufletul lui și al celuilalt, să constate că amândouă sunt curate și cel mai important aspect este că astfel poate face diferențierea între suflet și comportamentul nedorit pe care îl manifestă cealaltă persoană.

Din numeroasele terapii Journey® efectuate în cabinet, Mihaela ne încurajează să ne acordăm atenția și îngăduința necesare pentru a ne onora corespunzător minunata ființă care ne conține:

„Mihaela a apărut în viața mea într-un moment tare dificil și cu mare nevoie de suport. M-a învățat cu blândețe cum să fiu atentă la emoțiile mele și mi-a fost de un mare ajutor. Îi mulțumesc tare mult pentru tot ceea ce m-a învățat și recomand cu mare drag oricărui adolescent să își ofere această șansă de a se cunoaște mai bine și de a se simți mai bine în pielea lui.“ (Cosmina, elevă cls. a VIII-a)

Ceea ce îi determină pe părinți să apeleze la Călătoria pentru copii, acest tip de cunoaștere și studiu lăuntric este faptul că rezultatul abordării clasice întrebare-răspuns, deseori nu generează pe cel din urmă, în cazul copiilor, emoțiile rămânând blocate, neînțelese, neexprimate și provocând suferințe indezirabile. Prin natura ei, emoția este energie care traversează corpul, transmite informația și îndeamnă la acțiune, „este generată cu scopul de a ne ajuta și este nevoie să învățăm să o identificăm și să fim conștienți că emoția=energia, trebuie să curgă, nu să rămână blocată în corp“, creând vicioasa buclă gânduri-emoție, „chimie negativă în corp.“

Motivele pentru care Călătoria pentru copii ar trebui parcursă, în primul rând de părinte, în propria tatonare interioară, consecințele acesteia fiind vizibile și benefice în interacțiunea cu copilul și în armonia mediului său, sunt de prisos atunci când nădăjduim la sănătatea deplină a celor care ne urmează pașii prin viață, căutându-se totodată pe ei înșiși.

Recomandarea cărții este de întoarcere către noi, sprijinul unui terapeut scurtând și netezind calea de parcurs.

Ceea ce este minunat în legătură cu această carte este accesul la instrumente pe care, ulterior terapiei, le putem utiliza individual, când considerăm necesar, dintr-o energie care ne repune în dreptul firesc de a ne cunoaște în totalitate.

Cu inima deschisă, primim și prețuim tezaurul sufletului.

Interviu cu Mihaela Mîndreci

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Începuturile

Cât de ușor identificăm începutul unui eveniment, al unei situații dificile sau al suferinței fizice? Când, cum și de ce s-a declanșat? Ce criterii folosim sau la ce ne raportăm pentru a stabili cât mai exact când a debutat sau când a fost plantată sămânța acelui ceva care se manifestă în viața noastră? Deseori suntem puși în fața unei situații cel puțin complicate: „De unde să încep? Ce cale să aleg pentru a mă însănătoși, pentru a fi bine cu mine și prin urmare, în relațiile cu cei care mă înconjoară?“

Sunt întrebări pe care ni le adresăm adesea când nu mai suntem în sintonie cu toate aspectele sau componentele ființei noastre. Din interior în afară, corpul semnalizează separarea de sinele nostru real. Să fie acesta începutul suferinței sau… manifestarea ei în exterior, cauzată de necunoașterea sau neintegrarea unor relații biologice între corp-organ-creier?

Atunci când vorbim despre începutul unei suferințe fizice sau emoționale, de multe ori căutăm în exterior pârghiile sau soluțiile salvatoare, oameni care să ne spună ce e de făcut. Zbuciumul interior ne îndepărtează de la starea de prezență, de la aspectele naturale, biologice ale ființei noastre, care, independent de voința noastră se manifestă și se întorc neîncetat și firesc acolo de unde provin, la programele naturale de supraviețuire și la calitatea bio-logică a acestora. Natura ne susține supraviețuirea și manifestarea vieții.

Să începem cu începutul! Urmând Harta sufletului…

Urmându-și vocea interioară, Simona a devenit specialist în Gimnastică hormonală, metodă de întreținere a sănătății corpului, care se adresează în special femeii și care facilitează eliberarea energiei stagnante din zona abdomenului inferior.

În urmă cu mulți ani, pașii săi prin lume aveau să o introducă în atmosfera unor evenimente dedicate dezvoltării cunoașterii capacităților de vindecare a omului, acolo unde a avut ocazia de a o cunoaște pe Gabi Bădăluță, autoarea cărții Harta Vindecării. Manifestând un interes vădit față de perspectiva revigorantă și biologică asupra corpului uman, lectura cărții i-a adus multe momente de conștientizare și de ordonare a informațiilor și lucrurilor pe care le-a descoperit despre ea însăși.

„Este o hartă, într-adevăr și (re)înveți despre tine lucruri care se află deja în tine“, despre care, citind cartea, realizezi că știi, că ești altceva decât ți s-a spus că ești. Și este atât de vindecător să conștientizezi că nu e vina ta, că nu e a nimănui de fapt, că îndepărtând critica și vina, ceea ce se dezvăluie este unitatea ființei tale, „ești întreg și minunat“ (Gabi Bădăluță).

Structura cărții permite oricui să înțeleagă pas cu pas procesele și de ce-urile evenimentelor din viața sa

Cel mai mult apreciază felul în care Gabi pune lumină asupra procesului de vindecare și a ceea ce presupune de fapt acesta: acceptare, iertare, iubire, prezență, rugăciune și recunoștință pentru tot ce a fost și tot ce este. Este conștientă că procesul redobândirii stării de bine și armoniei este constant, trăirile, emoțiile, neînțelegerile interioare fac parte din viața de zi cu zi și asemenea lor, travaliul nostru personal.

Multă viață trăită – multe de iertat. Suntem toți pe cale și atâta vreme cât suntem conștienți că lucrurile se succed cu scopul de a ne sprijini în evoluția noastră, nu avem cum să greșim.

Harta Vindecării oferă transparență unor noțiuni și procese biologice care ne sprijină în demersul nostru de a ne face bine, de a îndepărta suferința și durerea și de a ne bucura de viață, cu asumare și prezență.

„Rezonez în mod special cu capitolul Vindecă-ți copiii“

Mamă fiind, înțelege că sănătatea ei emoțională și fizică sunt esențiale în creșterea unui copil liber, fără „poverile“ sufletești ale părinților.

Frazele și tehnicile de vindecare din carte și explicațiile date fiecăreia în parte sunt îndrumători prețioși, care limpezesc desișul rănilor noastre, cu blândețe și înțelepciune. „Inima mea este plină de iubire și înțelegere!“ o ajută în situații dificile, sau atunci când simte furie și, prin simpla rostire a frazei, corpul se relaxează și liniștea se restabilește.

A recomandat cu încredere și iubire Harta Vindecării tuturor fetelor și femeilor cu care s-a întâlnit în sesiunile sale de lucru și consideră că ar fi o contribuție semnificativă oricui dorește să re regăsească dincolo de ceea ce trăiește sau simte în mod automat. Pentru Simona, Harta Vindecării este material terapeutic și instrument de introspecție personală și mărturisește că de fiecare dată când deschide cartea, „la întâmplare“, informația revelată o ghidează exact spre conștientizările conflictelor pe care le experimentează.

Interviu cu Simona Balcan

Redactor –  Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie