Durerea – începutul Călătoriei?

Dacă tot am oferit durerii un loc în primele rânduri citite, să urmăm acest fir și să-i observăm contribuția în capitolele importante ale vieții noastre. Multe din căutările interioare vizează eliberarea și vindecarea ei. Deseori, amprenta sa se resimte în calitatea relațiilor pe care le dezvoltăm cu ceilalți, cu familia sau cu partenerul. Alteori, suferința este cea care ne trimite pe altă rută de urmat, un traseu de înnoire și transformare a obidei în exuberranța vieții. Din interior, simțim împărțire, dezacord și o neliniște profundă între ce spunem, ce facem și ce simțim. Echilibrul a fost deteriorat.

Căutăm calea de întoarcere la unitate și la sănătatea pe care o merităm cu toții. Suferința emoțională este poate la fel de intensă ca cea fizică….uneori, mai acută chiar. Știm cât de tare strânge, blochează și alterează durerea toate nivelele sănătății. Din fericire, suntem tot mai conștienți că cea mai valoroasă moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri este chiar aceasta, sănătatea. Spre ea ne-ntindem cu sete de izbândă.

„Ceea ce cauți, te caută“….

Explorarea diferitelor aspecte ale sănătății a ghidat-o pe Mihaela cu măiestriea și precizia unui dascăl preocupat de elevul pasionat de studiu. Astfel, căutând rezolvarea unei afecțiuni fizice în cadrul unei clinici și atrasă de biblioteca din sala de așteptare, a pus mâna pe ceea ce avea să-i devină în zilele următoare, viu interes, metodă de lucru și cercetare intensă, cartea Călătoria, scrisă de Brandon Bays. În arealul calificărilor sale, Mihaela Mîndreci a inclus și acreditarea ca facilitator în metoda Journey – Călătoria, metodă pe care o practică în cabinet și pe care o folosește ca un complex și generos instrument de sondare lăuntrică și despre care, a avut amabilitatea de a ne povesti și de a ne invita să ne lăsăm ghidați de măreția maestrului nostru interior – sinele real sau „Sursa“.

„Cartea a vorbit pentru mine“

Inițial, a experimentat Călătoria alături de un alt facilitator acrediat și a putut accesa vindecarea de care avea nevoie în viața sa.

Apreciază în mod deosebit însoțirea cititorului prin toți pașii procesului terapeutic, care poate continua și după încheierea propriu-zisă a acțiunii, conștientizările manifestându-se pe măsură ce timpul trece.

Cartea ne poartă prin procesul Călătoriei Emoționale, dar și prin cel al Călătoriei Fizice, oferind instucțiuni, exerciții și instrumente de explorare și de reprezentare a potențialului nostru ascuns.

Călătoria lui Brandon Bays vorbește despre un parcurs, despre soluții posibile de eliberare a potențialului vindecător al fiecăruia, despre curajul de a plonja în zone neștiute ale emoțiilor și despre încrederea că în acel moment DAT, facem tot ce putem ca să fim bine. Din acest punct, vin și rezultatele.

În opinia Mihaelei, prezentarea procesului la finalul cărții reprezintă un beneficiu pentru cititor și totodată, un alt aspect al Călătoriei care i-a plăcut foarte mult, subliniind totuși complexitatea și intensitatea derulării acestui proces, dincolo de scriptul său succint.

Cu exercițiu și perseverență, „curiozitate și curaj“, oricine poate face Călătoria acasă. Experiența profesională i-a confirmat că „este valabil în orice vrem să facem. “

Călătoria oferă instrumente pe care le putem folosi imediat, este nevoie doar să exersăm în permanență.

Atunci când învățăm să folosim instrumentele din Călătoria, învățăm de fapt să fim în acea emoție tumultoasă, care generează dezechilibrul și haosul din interiorul nostru. Și fiind acolo și simțind, doar simțind, haosul se disipează. Când „coborâm mintea în suflet“, când aceasta vede ce simte sufletul, nu-i mai rămâne decât să se linișteștească, zbuciumul și neliniștea dispar. „Conștientizează plenar această stare. Fii prezent în mijlocul ei.“ Spațiul e ocupat de lumină și de stare de bine, energie și inspirație pentru continuarea demersului de vindecare a vieții, experimentând și bucurându-ne de propriul potențial.

Corpul, în toate aspectele sale, înflorește din impulsul de a manifesta desăvârșirea, sănătatea și Viața. Corpul este aliatul nostru cel mai loial în adevărata călătorie pe care o începem în fiecare dimineață – călătoria vieții.

Călătoria vindecării tale se poate consolida cu lectura acestei cărți.

Interviu cu Mihaela Mîndreci

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

M-am întrebat deseori ce face o carte să fie memorabilă… Da, vrednică de ținut (în)minte, în sensul că este atât de similară unei structuri umane, încât se strecoară prin simțuri, în corp, la celule și, ajungând acolo, restructurează și reașază spre lumină și iubire părți rănite din noi…. Sunt oameni, pe calea vindecării, care scriu pentru alții care nădăjduiesc la același lucru.

„Liber la panică!“ – Descătușarea

Într-o comunitate online de oameni preocupați de sănătate și de felul în care o pot trăi pe deplin, cursul Patriciei Cihodaru -„Liber la panică!“, a reprezentat momentul în care, Petru Gașpar a făcut cunoștință cu instrumentele de terapie propuse de Patricia, dar și cu Geniul Emoțiilor, care tocmai fusese publicată.

„Pentru mine, cartea a fost ceva….Wow!“, cu atât mai mult cu cât, în urma unui exercițiu simplu, care avea ca scop numirea emoțiilor care corespund numelui său, a constatat că întâmpină dificultăți în acest sens, că nu cunoaște numele prea multor emoții….și că, citind cartea, a descoperit tot ceea ce îl împiedica să evolueze conștient spre o viață în armonie. Traseul profesional al ambilor s-a intersectat mai târziu și i-a pus într-o misiune profesională comună: oferirea unui sprijin de specialitate persoanelor cărora viața le-a rezervat anumite suferințe emoționale, spre vindecare.

Revelarea Geniului

Informațiile oferite de Geniul Emoțiilor au fost implementate atât în ceea ce privește latura socială, cât și pe cea profesională a vieții sale. Înțelegerea, numirea, conștientizarea emoțiilor și a mesajului pe care îl poartă, ne facilitează procesul de dezvoltare personală, de creare,  întreținere și creștere a relațiilor cu ceilalți, dar mai ales, cu noi înșine.

„Geniul Emoțiior m-a ajutat să îmi elimin fricile!“ Odată îndepărtate fricile din interiorul nostru, ne putem exprima și trăi liber, cu entuziasm și conștienți de forța cu care am fost înzestrați.

Cartea o recomandă tuturor. Să o citească și să o recitească. Este scrisă într-un limbaj accesibil, astfel că informațiile descoperite sunt integrate cu ușurință de cei care nu dețin o vorbire emoțională bogată sau  psihologică.

Geniul emoțiilor scoate la suprafață comunicarea naturală, directă, asumată și eliberatoare, prin procesarea conștientă a emoțiilor noastre.

„Toate emoțiile sunt sănătoase, scrie Patricia.“ 

Emoțiile ne reamintesc unde am lăsat în suferință părți din suflet. Înțelegerea conștientă a mesajului pe care-l poartă, acceptarea și iubirea cu care privim spre interiorul ființei noastre, sunt abordate și explicate practic în capitolele cărții.

Prin mesajul pe care-l transmite, Geniul Emoțiilor redă încrederea în forțele proprii și oferă totodată, instrumente valoroase, pe care le putem folosi pentru înlăturarea anumitor obstacole din viața noastră.„Din punctul meu de vedere, cartea debordează de încredere și optimism.“

Spiritualitatea Geniului….

„Este cea mai colorată carte citită. Am subliniat cu carioci colorate idei, cuvinte-cheie, fragmente întregi.“

Îi este greu să vorbească despre un capitol preferat pentru că a înglobat cu totul informația cărții, cu fiecare pagină parcursă și fiecare barieră coborâtă.

Consideră că este o carte scrisă cu intenția de a ne redescoperi individual, între paginile ei. „Este vindecătoare și genială.“

Geniul Emoțiilor este  deopotrivă abecedar și ghid al trăirilor noastre lăuntrice, o carte-manual, al cărui conținut este prezentat cu măiestria celui frământat de aceleași provocări interioare poate, care a transformat o dorință a copilăriei în vocație și care a realizat importanța și necesitatea acestei introspecții spirituale.

Geniul Emoțiilor este geniul Creator, Viața, suflul Divin, pe care-l ascundem sub măști rănite – „inteligența ascunsă a sufletului.“

Interviu cu Petru Gașpar

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

O (re)întregire a frumosului

Viața ne surprinde și ne vrea prezenți. Viața ne conduce cu mâini dibace și invizibile către izvorul mereu curgător al fluxului divin și al curgerii firești a lucrurilor. Cu o baghetă fluturată grațios ne sunt hărăzite întâlniri cu oameni,  care ne privesc sufletele cu ochi cuprinzători a tot ce e măreț în noi.

Simona și Niculina s-au cunoscut cu ocazia unor cursuri de formare profesională și  această întâlnire a fost cea care avea să marcheze începutul unei prietenii speciale, o prietenie dintre două ființe sensibile, care nu-și neagă forța vulnerabilității, ci o transformă în sprijin, bunăvoință și toleranță, față de ceilalți oameni.

Terapie și Jurnal

Capacitatea de a empatiza a Simonei, activitatea de psihoterapeut și scânteia mereu aprinsă de a oferi celorlalți o cale spre vindecarea emoțională, au oferit Jurnalului de Mămicie un statut special printre cărțile propuse publicului larg. Tocmai sensibilitatea cu care este înzestrată Niculina, a fost cea care a dat forță emoțiilor sale și care a ajutat-o să simtă mai mult, să cuprindă mai mult și să o apropie, într-un fel unic, de toate femeile-mame și nu numai. „Sensibilitatea este un dar, chiar dacă are prețul ei – trăiești totul mai intens, mai profund.“

Apreciază valoarea pe care o dă Niculina lucrurilor pe care le face mama, felul în care a înțeles și a trecut prin provocările venite odată cu rolul de mamă, misiunea ei de a susține și promova sănătatea maternală, prin proiecte și evenimente care au ca scop informarea mamelor în legătură cu modalități prin care pot depăși situațiile mai dificile din perioada maternității.

Jurnal de Mămicie este un triumf al mamei care a reușit să se regăsească pe sine, să fie în armonie cu ea și să își reia locul în viața sa, cu bucurie și înțelepciune.

Simona a sunat un clopoțel „delicat“ legat de temele tratate în Jurnal, despre care consideră ar fi trebuit abordate la scară mult mai mare și cu mulți ani în urmă, astfel încât, Mama să știe că nu este singură, că poate apela la sprijin specializat, fără să se teamă de etichete, critici și fără să se simtă vinovată pentru că simte ceea ce simte, într-o etapă cu totul  nouă în care Universul a așezat-o. De asemenea, întreaga familie poate contribui la bunăstarea mamei, oferindu-i bunăvoință, iubire, prietenie și acceptare. În Jurnalul Niculinei, soțul a fost pilonul care a susținut cu multă iubire mama, soția, femeia. Este un exemplu pentru tatăl și soțul din fiecare familie, care se află la începutul călătoriei părintești.

Mama primește responsabilitatea a două vieți:a ei și a bebelușului și o familie care îi este alături, o susține și o înconjoară cu afecțiune, reprezintă pentru proaspăta mamă combustibil prețios pe durata maternității.

Depresia postnatală

Despresia postnatală despre care Niculina vorbește în Jurnalul său, poate fi văzută ca pe un dar…da, „darul de a merge mai departe în locul în care nu mai putem face față“….Și nu este nimic rău în asta, este un mod de adaptare, înțeles greșit de mulți dintre noi, chiar și de mame uneori, care sunt nevoite să caute încontinuu resurse pentru a funcționa și pentru a se „hrăni emoțional“. Mamele nu aleg să treacă prin depresia postpartum, mamele o trăiesc fără să poată alege, pentru că în corpul lor „chimia se schimbă“, totul se transformă, totul e nou și din acest teren nou, mama împinge cursul vieții, așa cum poate.

O admiră pe Niculina pentru autenticitatea ei, pentru că este foarte asumată și pentru puterea din spatele vulnerabilității sale. Și asta transmite Niculina mamelor, prin Jurnal de Mămicie: „Sunteți puternice!“  Pentru că Mama Niculina „a luptat“, a căutat, s-a zbătut, s-a informat și a vrut  tot ce e mai bun și mai sigur pentru copilul său și a trăit momente de cumpănă, intense, de nesiguranță și singurătate…. pe toate le-a devoalat cu o deosebită confidență și dorință de a fi, prin povestea ei de mămicie, alături de mamele încercate de aceleași sentimente și neliniști, oferindu-le șansa de a cunoște finalul fericit din spatele suferinței – redobândirea forței interioare, a flacărei lăuntrice  și a vieții pe care o conține.

Cu Jurnal de Mămicie, Niculina ne poartă într-un carusel al emoțiilor, de la bucurie la tristețe, de la extaz la disperare și din povestea în care ne-a purtat de mână, ne arată că „se poate trece „și prin asta și de asta“.

Acum te văd… Te îmbrățișez

Jurnal de Mămicie este ca o casă cu multe ferestre deschise. Pe cea care ți se potrivește, alege-o! Atunci când „ușile sunt închise, Jurnalul oferă ferestre.“

În mămicie, în special, „viața se petrece de la plus infinit la minus infint, responsabilitatea e dublă, important este cum facem față.“ Și facem. Împreună. Există mereu cineva cu care să formăm un împreună.

Jurnal de Mămicie reprezintă o parte – cealaltă – TU. Dă-ți voie să schimbi suferința de dincolo de uși, cu lumina caldă, care pătrunde prin fereastră.

Interviu cu Simona Mihalik

Redactor  – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Confidențe datorită….. Jurnalului

De când am citit Jurnalul pentru prima dată, am simțit cum o undă a prieteniei a atins fiecare persoană cu care am interacționat ulterior, pe subiectul maternității. Mă simt onorată și îi mulțumesc Niculinei pentru efectul pe care l-a descătușat în mame: exprimarea trăirilor și împărtășirea propriilor povești de Mămicie.

Am avut plăcerea de a o cunoaște azi pe Alina C., una dintre prietenele Niculinei și mamă a unei minunate  fetițe. Lucrând într-o companie cu profil IT și fiind ea însăși o fire practică, Alina a făcut cunoștință cu Jurnalul la scurt timp după nașterea micuței și mărturisește că lectura lui a sosit în momentul cel mai potrivit. Fiind conștientă de schimbările pe care le aduce maternitatea, Alina s-a regăsit în destăinurile Niculinei și consideră Jurnal de Mămicie un ajutor de care mamele au nevoie în această perioadă trăită atât de intens și pe parcursul căreia mama experimentează inclusiv sentimentul de singurătate. Jurnalul este un „prieten“ care oferă răspunsuri la întrebări pe care mamele nu le rostesc cu voce tare,  care oferă noi posibilități de acțiune și prin intermediul căruia, mamele găsesc acea confirmare că cineva, în spatele unor rânduri, într-o casă, ținând în suflet sufletele altora, le înțelege și le este alături.

 „Oglinda“ din Jurnal

Alina s-a informat foarte mult înainte de a naște, căutând să fie pregătită pentru orice, însă, experiența unică pe care o trăiește femeia care devine mamă, nu are manual universal cu instrucțiuni și faptul că a descoperit Jurnal de Mămicie, datorită curajului Niculinei de a-și oferi povestea în semn de solidaritate față de celelalte mame, încercate de provocări asemănătoare, i-a creat sentimentul că nu este singură și că orice etapă dificilă poate fi depășită mai ușor atunci când ai sprijin și iubire.

Împărțind o parte din zi, în timpul orelor de lucru, Alina a cunoscut o Niculina timidă, ușor introvertită, de aceea,  descoperind un alt comportament al acesteia, acela al unei firi deschise, care a nu a păstrat pentru sine amănunte și trăiri foarte personale ci, din contră, le-a așezat la vedere, cu multă sensibilitate și dorință deosebită de a ajuta, a realizat cât de frumos transformă Mămicia femeile, dezvăluindu-le puterea interioară și noblețea sufletească.

Jurnal de Mămicie reprezintă un refugiu și o evadare, în egală măsură; un loc răsfoit și mângâiat de mâna mamei care „trebuie“ să fie puternică, în orice situație, cu orice preț și o scânteie a entuziasmului și a triumfului personal, al celei care și-a permis să fie vulnerabilă, apoi a zâmbit și și-a conștientizat misiunea și frumusețea spiritului.

Jurnal de Mămicie pentru fericire

Prietenelor cărora le-a recomandat Jurnal de Mămicie,  lectura cărții le-a adus mai multă claritate și mai mult calm față de perioada maternității, pe care au asimilat-o ca pe o etapă unică, firească și necesară în viața femeii care se pregătește să devină mamă.

De asemenea, Alina consideră că Jurnalul ar trebui citit și de tați – și ei se găsesc deseori în ipostaza de a fi tată pentru prima dată în viață și se simt debusolați sau vor să ajute și nu știu cum. În Jurnal de Mămicie pot descoperi informații valoroase, care le pot schimba perspectiva asupra lucrurilor și care îi ajută să devină acel sprijin, acel confident înțelegător, de care are nevoie Mama uneori.

A apreciat îndeosebi „Lista de cumpărături pentru sosirea bebelușului“, de la finalul cărții, o idee cât se poate de practică și utilă tuturor, atât mamelor, cât și taților, care pot, de asemenea să facă aceste achiziții din timp.

Preocupările Niculinei legate de sănătatea emoțională a mamei sunt transpuse în recomandarea de a apela la ajutor specializat, atunci când totul devine apăsător, dar și de a face uz de tehnici și modalități de relaxare, ușor de abordat și efectuat.

Un loc în suflet pentru Jurnal

Ne reîntoarcem frecvent asupra momentelor și a evenimentelor frumoase ale vieții.

Uneori povestim cu o persoană dragă, alteori, un anumit lucru declanșează amintirea unui eveniment fericit.

Alteori, (re)deschidem un Jurnal… și o explozie de emoții se răspândește din nou în suflet…

Cu multă blândețe vine spre mame atenția, mesajul și Jurnalul de Mămicie al Niculinei.

Cu brațe calde este cuprins Jurnalul și odată cu el, Niculina Ghițulescu.

Interviu cu Alina C.

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

O relație resuscitată de… Jurnal

Naturalețea cu care s-a prezentat Elena Ghițulescu mi-a creat imaginea unei frumoase prietenii care o leagă de Niculina, Ina, cea care, după ce și-a asumat rolul de ambasador al Mămiciei mamelor, a încurajat-o, la rândul ei să scrie și să își îngrijească cu devotament această pasiune.

Se știu de multă vreme, dar și-au consolidat relația datorită Jurnalului de Mămicie, datorită revelației ascunsă înaintea tuturor – nașterea unei mame. De asemenea, Elena a scris o recenzie despre Jurnal de Mămicie, în spațiul virtual creat pentru pasiunea sa de a scrie – Cititor în Pijama.

Mărturisește cu emoție că abia după ce a citit Jurnalul, a realizat cât de ușor poate fi judecată o persoană, o mamă care a făcut presupuneri eronate despre o alta, necunoscându-i povestea, experiența, trăirile lăuntrice intense. A fost momentul în care a descoperit-o pe Ina (n.r. Niculina Ghițulescu) în calitate de mamă, femeie, prietenă. A fost momentul în care si-a dat seama că, odată cu trecerea anilor, uităm momente din viața de tinere mame și odată cu ele, uităm să ne arătăm bunăvoința față de cele care experimentează această perioadă unică pentru prima dată în viață. A fost momentul în care a văzut-o curajoasă, demnă, solidară cu toate semenele ei. A fost momentul în care a apreciat-o și a îmbrățișat-o cu brațe de mamă, pline de toleranță și încredere.

Citind Jurnalul, și-a schimbat complet opinia despre ceea ce până atunci considera a fi un adevăr universal valabil: maternitatea nu este dificilă. Printre lacrimi și emoții pe care le-a recunoscut trăite, și-a dat seama că intensitatea trăirilor este diferită la fiecare femeie si totuși asta nu o face mai puțin mamă. A căpătat claritate și și-a deschis inima să primească individualitatea experienței materne și bucuria reconectării cu sufletul mamelor.

Curajul de a fi vulnerabil

Atunci când nu își dau voie să fie vulnerabili, oamenii sunt deseori percepuți greșit de ceilalți. A fost și cazul Inei, înainte de a-și oferi experiența personală ca dar tuturor femeilor care încearcă aceleași contradicții legate de maternitate.

Ieșită din carapacea care-i conținea  deopotrivă anxietatea și frumusețea, Niculina a intrat cu delicatețe și cu sufletul deschis în comunitatea acelora pe care și-a dorit să le impulsioneze și să le sprijine totodată.

Realizând recenzii ale cărților care i-au transmis mesaje puternice (două dintre ele fiind publicate pe Pagina de Psihologie), Elena a observat analogia dintre depresia postnatală despre care povestește Niculina în Jurnal și cea menționată în lucrarea biografică a lui Andrew Morton – „Diana – Povestea unei prințese spusă de ea însăși“. Un punct comun, un subiect ținut în spatele ușilor închise ale societății și ale familiei,  care acum, își cere sprijinul și eliberarea pe care doar mamele și le pot dărui lor înșiși.

Ne întâlnim la….(în) Jurnal

Elena vorbește cu emoție despre detalii regăsite în Jurnal și care i-au făcut o restucturare a principiilor și a ideilor depre oameni și în special despre Niculina.

Cu ajutorul Jurnalului, Elena a putut face o retrospectivă a anilor unu-patru ai fiului său și a felului în care a acționat în diferite situații atunci și o admiră pe Niculina pentru că și-a revendicat forța de a face lucruri pentru ea, ca femeie și ca mamă. Ceea ce susține și încurajează Niculina în Jurnal, Elena reiterează cu convingerea celei care  și-a realizat rolul și care se situează alături de celelalte mame, în călătoria pe care au început-o.

Tehnicile de relaxare propuse de Niculina, meditația, masajul Bowen, Tehnica EFT, plimbările, sunt doar câteva instumente la care mamele pot apela atunci când au nevoie să se conecteze cu ființa și bunăstarea lor interioară.

Jurnal de Mămicie pentru… tați

Cartea de debut a Niculinei surprinde prin intenție, dar și prin particularitatea mesajului adresat nu numai mamelor, ci îndeosebi taților, după cum spune Elena. „- Da, taților“.

Tatăl, soțul este cea mai apropiată persoană mamei, în perioada de după naștere. Atitudinea lui calmă și sprijinul și iubirea arătate mamei acum, sunt elemente care o ajută să se mențină în echilibru.

„Și rudelor“ – pentru a înțelege importața acordării spațiului personal și pentru a putea fi alături de proaspăta mamă, cu iubire și înțelegere.

Elena și Niculina sunt doi dintre pilonii de bază ai mai multor evenimente care au în centrul intereselor lor pe Mama – Vatra Vieții.

Interviu cu Elena Ghițulescu

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie