Cu noi de când ne naștem, însoțindu-ne prin încercări, reușite sau bucurii, studiat și acuzat de separare la toate nivelurile, acest văl subtil denumit Ego,  așezat peste scânteia noastră de Lumină a fost muză a numeroase scrieri care-l solicită dizolvat sau eliminat din structurile ființei noastre.

Atunci,  care este rolul Egoului și ce facem în privința lui?

Ar putea creșterea conștiinței individuale să fie o cale de comunicare cu Egoul? O cale prin care ne putem cunoaște cu adevărat, îmbrățișându-ne lumina din spatele umbrelor? O cale spre claritate, adevăr și iubire?

Ne rămâne doar să cercetăm și să ne păstrăm cât mai vie credința, această formă a iubirii față de noi înșine,  față de ceilalți, față de divinitate.

Cât de conștienți suntem de modurile în care se maifestă iubirea în viața noastră?

Ne-am putea da niște răspunsuri, incluzând punerile în scenă ale Egoului – judecata, analiza….

Am putea considera Egoul una din cele mai roditoare resurse ale noastre, o reflecție a psihicului, un domeniu subtil al inteligenței noatre emoționale, cheia spre vindecarea blocajelor existente în viața noastră și care țin pe loc curgerea energiei vitale și a tuturor schimbărilor necesare evoluției noastre spirituale care vin odată cu ea?

Începând de acum?

Să ne tratăm pe noi înșine cu demnitate și cu bunătate, realizând ceva nou, bun și durabil, cu fiecare abilitate de care dispunem.

Multitudinea fațetelor Egoului a fost șlefuită de experiențele unice ale fiecăruia dintre noi și asimilată deseori ca adevărata noastră natură, ca un adevăr pe care-l apărăm feroce în detrimentul unei viziuni care ne-ar putea aduce descoperirea curajului de a ne elibera adevăratele comori interioare, de a trăi în echilibru și amplificându-ne orizontul cunoașterii, prin fiecare experiență trăită în conștiință și cu fiecare întâlnire stelară care ne sprijină pe calea spre evoluția Sufletului.

Este important ceea ce vedem, însă mai revelator, plin de sens și real, este ceea ce nu  vedem, ceea ce putem trăi și transmite dincolo de concepte învățate, principii confuze sau etichete grele și nereale, bazate pe experiențele unui inconștient loial credințelor, loial suferințelor, loial colectivității și căruia de nenumărate ori, din toate aceste considerente,   i s-a interzis să evolueze.

În textul de mai jos, vă propunem o perspectivă energetică revelatoare,  referitoare la o noțiune imuabil nouă, oamenilor, și anume EGOUL.

„Cea mai importantă ființă din toată încarnarea noastră, din momentul nașterii, până când părăsim acest trup, este Egoul (Conștient, Ființă Exterioară) care ne însoțește peste tot, pe toate căile pe care le parcurgem, având sarcina fundamentală de a ne îmboldi Sufletul spre evoluție.

Egoul este o extensie a Luminii/Universului care îl controlează și îl îndeamnă să lucreze cu Sufletul în timpul întrupării (pe Terra sau pe alte planete). Universul  îl formează într-un proces de consolidare a corpului de la naștere până la vârsta de patru ani. În această etapă, copiii pot avea amintiri din alte întrupări/încarnări. După vârsta de patru ani, amintirile Sufletului pot fi accesate doar cu ajutorul procedurilor care diluează (inhibă) Egoul, precum metoda Relaxării Profunde (RP).

Când vine clipa plecării, Sufletul iese din corp și se deconectează Esența Ființei. Egoul rămâne doar ca informație suspendată, păstrată, conținută, ca o energie izolată, referitoare la Suflet.

Esența Ființei pătrunde în momentul unirii ovulului cu spermatozoidul ca să ghideze formarea și dezvoltarea  noului individ și pentru a incorpora de asemenea, rămășițele Egoului întrupării anterioare.Pe perioada dezvoltării din pântecul mamei se va forma noua personalitate, cu informația pe care o aduce Egoul din încarnarea precedentă și cu noile experiențe percepute prin intermediul simțurilor.

Când Sufletul intră în corp, individul are deja o personalitate premergătoare foarte particulară/specială și similară personalității întrupării anterioare. De aceea, există persoane care, de la vârste foarte mici au o personalitate foarte explicită, cu nuanțe și puncte de vedere foarte conturate, ca și și cum ar fi experimentat deja experiențe specifice, deși asta nu s-a întâmplat.

Egoul nu este preconceput sau predefinit, ci se formează cu fiecare încarnare în mod ascendent și diferit la fiecare persoană, punând în relație resturile Egoului încarnării anterioare cu Egoul nou pe care îl formează Divinitatea și depinzând de  informația pe care o aduce Sufletul, legat de misiunea sa, de experiențele și credințele cu care vom fi programați.

Egoul este situat peste Suflet, acoperindu-l (Ființă Exterioară) și având capacitatea de a-i schimba vibrația și culoarea. Sufletul este compus din Lumină și forma Egoului îl completează, uniunea lor este ca o formulă chimică ce produce strălucire Sufletului și reprezintă ceea ce cunoaște majoritatea sub denumirea de „aură”.

Egoul (Conștient) este conectat la creier și la cele cinci simțuri: auz, văz, miros, tactil și gustativ ca să ne controleze corpul, viața și direcția în care ne îndreptăm. Are funcția de a asculta, interioriza, raționa și discerne.

Trebuie să învățăm să dăm drumul controlului Egoului, astfel încât să putem dezvolta tot ce avem pregătit pentru întruparea noastră, lăsându-ne ghidați de Sufletul nostru care nu controlează, doar curge și ne aduce în prezența acelor persoane cu care este necesar să fim și să efectuăm schimbări (difuzăm, împărtășim, transmitem informație, sau altfel spus, cunoaștere). Când Egoul nu este în control, interacțiunea este minunată, totul se transformă și se umple de Lumină, are loc fenomenul cunoscut ca „miracol”.

De fiecare dată când se încarnează, Egoul devine ființa cea mai importantă din timpul acelei „vieți”, fiindcă scopul său este să facă față, să impulsioneze și să motiveze Sufletul spre dezvoltarea sa, rolul său fundamental constând în a-i arăta calea spre evoluție. Fără Ego, Sufletul nu ar putea evolua.

Cu cât este mai mare nivelul evolutiv atins de Suflet, Egoul devine mai complex. Cei născuți în an bisect dispun de mai multe unelte și aptitudini ca să se descurce cu Egoul.

Scopul vieții NU ESTE să luptăm împotriva Egoului ca să îl dominăm sau să-l supunem, ci să învățăm să conviețuim împreună cu el, printr-o negociere permanentă, în timp ce suntem întrupați, astfel încât să îl convingem și să își schimbe forma, printr-o muncă asiduă, continuă și constantă, nu luptând contra lui, nici restricționându-l  sau reprimandu-l.

Este mai ușor să învățăm să negociem cu Egoul când schimbăm modul în care vedem lucrurile, când îl acceptăm, integrăm, iubim și  savurăm, stabilim o relație de prietenie cu el și înțelegem de ce gândește și acționează într-un mod sau altul.

Unul din beneficiile Egoului este realizarea autocunoașterii cu ajutorul evaluării comportamenului celorlalți; această observare ne ajută să ne cunoaștem mai bine, să ne dăm seama cum gândim și cum acționăm, ne duce în acele puncte exacte pentru înțelegerea personalității noastre; dar aprecierea comportamentului celorlalți este utilă doar pentru sine, nu pentru a o comunica altora. Iubirea nu se demonstrează emițând judecăți și opinii negative referitoare la ceea ce spun sau fac ceilalți.

Lucrul cu Egoul nu trebuie să aibă la bază suferința celorlalți, ci trebuie să îl implice doar pe cel care îl face, fără ca ceilalți să simtă lipsa empatiei sau a indiferenței față de durerea lor.

Cei trei pași pentru realizarea Sufletului încarnat sunt:

  1. Să înțelegem cine este Egoul, cum funcționează și cum operează.

Egoul este o forță opusă, contradictorie înăuntrul nostru, care se manifestă ca o voce recurentă de nesiguranță și negativitate, menținându-ne în haos și interferând în legătura noastră cu Lumina. Egoul ne provoacă reactivitatea, ne tentează să obținem satisfacție instantanee, fără restriciții. Extensiile sale sunt: furia, ura, judecata, controlul, aroganța, etc. Ne face să ne simțim victime și ne împiedică să fim smeriți, să cerem ajutor sau să ne acceptăm greșelile. Atașamentul aparține Egoului și nu ne permite să ne eliberăm și să mergem înainte. Egoul este cel care emite judecăți despre amintirile care se află în Suflet și provoacă diferite emoții precum: tristețea, durerea, frica, etc. Frica provine de la Ego, Sufletul nu cunoaște frica.

  1. Să indentificăm Egoul, de fiecare dată când acționează.

Ca să putem identifica dacă ceea ce ajunge în mintea noastră (în creerul controlat de Ego) vine de la Suflet sau de la Ego, diferența constă în faptul că ce provine din Suflet este pur, ajunge imediat, din senin, ca intuiție, fără să fi gândit înainte, nu este raționalizat nici premeditat; după aceasta, în creier, Egoul poate devia și deforma aceste idei, poate crea confuzie sau o interpretare diferită a intenției originale. În mesajele care provin de la Ego există întotdeauna o analiză, o evaluare, o judecată.

  1. Să negociem cu Egoul.

Negocierea cu Egoul trebuie făcută cu ajutorul unor argumente reale, clare și imbatabile, care să îl convingă că nu există niciun motiv pentru ideile pe care le pune în mintea noastră sau pentru fricile pe care încearcă să ni le impună. Când Egoul acționează prin gânduri de joasă frecvență (ură, ranchiună, deznădejde), judecând atitudinea altor persoane, argumentul care îl dezarmează este realitatea că deciziile, acțiunile și cuvintele fiecărei persoane sunt consecința informației pe care o deține, ale credințelor care i-au fost impuse, experiențelor înregistrate în Sufletul său (conștiente sau inconștiente), nivelului sau de evoluție, forței și dominației Egoului ei. Toți facem ce putem mai bine pe această cale de practică evolutivă, bazată pe încercare și greșeală și am avut exact aceleași atitudini sau poate mai rele, față de alte persoane.

Pentru a realiza o negociere cât mai oportună și convenabilă, beneficiind de ideea pe care Egoul o pune în mintea noastră, se poate lucra cu 2 variante de întrebări, efectuând 2 liste ca să putem răspunde la fiecare întrebare:

De ce îmi pune/prezintă această idee? Și pentru ce îmi pune această idee?

Ce s-ar întâmpla dacă iau această decizie? Și ce s-ar întâmpla dacă iau altă decizie?

Negocierea cu Egoul reprezintă o muncă zilnică foarte intensă, continuă și constantă ca să îl convingem să își schimbe forma, nu luptând, restricționând sau reprimând, pentru că restricționându-l va avea ca rezultat, într-un anumit moment al vieții, o revărsare a tot ceea ce a fost reprimat.

Scopul este să reușim să facem o echipă bună cu Egoul, înțelegând că ne este aliat și responsabil de stimularea evoluției Sufletului nostru, să îl convingem în cel mai bun mod să își schimbe forma și astfel să putem lucra împreună și în armonie, ca o echipă perfectă, formată din cei mai buni prieteni.

Cu cât este mai bună echipa realizată cu Egoul, cu atât mai mult își va schimba forma de a acționa și Sufletul va fi mai liber ca să:

Atunci când nu se reușește creșterea nivelului într-o încarnare, nu e din cauză că este prea dificil, ci pentru că Egoul nu permite, nu se atinge un nivel de introspecție și dintr-un motiv sau altul, nu se realizează pașii necesari.”

Acest conținut  – Leyesenergeticas.com  – a fost canalizat din TOT (Origine, Lumină, Univers) prin Tehnica de Relaxare Profundă (RP).

Această informație nu este pentru Suflete, care știu deja tot, ci este pentru orientarea Egou-rilor, care sunt în căutarea înțelegerii.

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Redactor: Mihaela Cristea – Egoul – o poartă deschisă către Suflet – o legătură  înscrisă cu iubire

Educația înseamnă cunoaștere și recunoaștere în egală măsură.

Cunoașterea se deschide accesului la informație și la implementarea unor principii sănătoase de experimentare a vieții, iar recunoașterea derivă din integrarea și manifestarea permanentă a unor valori dezvoltate de fiecare dintre noi, zi de zi.

Despre valori, educație și puțină psihanaliză, pentru voi, în rândurile următoare:

Doza de psihocultură universală

În data de 6 mai 1856, în Freiberg, Imperiul Austriac, în prezent Příbor/Republica Cehă se năștea cel care avea să devină medicul neuropsihiatru cel mai celebru al secolului XX și fondatorul psihanalizei, Sigmund Schlomo Freud, cunoscut lumii ca Sigmund Freud.

Cu o generoasă zestre intelectuală, încă din copilărie a manifestat un interes vădit pentru studiu, adăugând cunoștințelor dobândite în școală, pe cele de limbă latină, greacă, ebraică, franceză sau engleză. A studiat Medicina la Universitatea din Viena, fiind absorbit de tot ce însemna funcționalitatea Sistemului Nervos Central. Începuturile sale ca medic fac trimitere la perioade de activitate în spitale de psihiatrie și dermatologie, după care, obținând calitatea de doctor docent în neuropatologie, își folosește bursa oferită de statul austriac pentru a petrece aproape cinci luni în clinica specializată pe afecțiuni ale sistemului nervos, a renumitului profesor de neurologie, medicul francez Jean Martin Charcot. La un an după practica efectuată la clinica din Paris, Freud reușește să își deschidă propriul cabinet privat de psihiatrie, în care, aplicând metodele lui Charcot – considerate neortodoxe de către colegii de breaslă – va genera, odată cu această abordare, reticența față de teoriile sale asupra nevrozei.

O moștenire controversată

Numele său și Psihanaliza sunt într-o relație inseparabilă, cuprinzându-și întreaga muncă în această direcție pe care a dezvoltat-o și ale cărei teorii reprezintă bază de studiu pentru mulți psihoterapeuți în activitatea lor profesională, în timp ce alții le resping sau le percep ca temei de critică și discuții.

Școala psihanalitică înființată de Freud a fost îndelung contestată de specialiștii în științe care i-au refuzat statutul de curent științific.

 „Paralizia cerebrală infantilă” reprezintă momentul determinant în cercetarea tulburărilor psihice, din rațiuni psihologice, în urma căruia a elaborat conceptul de psihanaliză – concept inovator care atestă importanța proceselor psihice inconștiente –teorie generală a inconștientului. 

Principiile Psihanalizei

Analiza proceselor psihice inconștiente, cărora nu li se aplică niște norme de logică l-a determinat pe Freud să interpreteze visele ca pe niște mecanisme de protecție împotriva unor dorințe cu tendință de exteriorizare și care sunt în relație strânsă cu amintiri refulate din copilărie. Descifrarea acestor mecanisme inconștiente face posibilă identificarea semnificației traumei care le stă la bază.

În tehnicile de interpretare a viselor, Freud pornește de la ideea că „visul nu este un fenomen somatic, ci un fenomen psihic. ˝

Sigmund Freud afirmă că teoria visului „ocupă un loc special în istoria psihanalizei și că odată cu ea, s-a marcat momentul trecerii de la „procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor.˝ – „Vis și interpretare ˝ – ed. Cartex, 2017. Cu ajutorul analizei viselor cu  sistem psihanalitic, Freud deschide calea spre inconștient, prin decodificarea afecțiunilor nevrotice, în special a isteriei.

Freud a conceput cinci faze ale dezvoltării impulsului sexual în copilăria timpurie. Dintre acestea, semnificativă este așa-numita fază oedipală – termenul de complex Oedip este folosit în opera sa pentru prima oară în lucrarea „Psihologia vieții sexuale˝și descrielegătura erotică inconștientă cu părintele de sex opus și rivalitatea față de părintele de același sex, dezvoltată încă din copilărie, consecințele sale fiind sentimentul de culpabilitate și teamă, în cadrul unei stări nevrotice. Complexul Oedip, așa cum apare în lucrările sale, a fost de asemenea criticat de istoricii contemporani, care nu-i recunosc autenticitatea, ci îl consideră mai degrabă o argumentare a tendinței de implementare a etiologiei sexuale a nevrozelor.

Expuse pentru prima oară în lucrarea „Eul și Sinele˝, aceste noțiuni au conținut conștient sau inconștient. Sinele este întotdeauna inconștient.

Freud va utiliza pentru inconștient termenul Se („Es ˝ -pronume impersonal în limba germană) – mai potrivit „să exprime caracterul principal al acestei provincii a sufletului. ˝

(Sigmund Freud – Introducere în Psihanaliză, Vol. 1) În momentul în care solicitările Supra-Eului nu sunt realizate, omul poate dezvolta diferite sentimente de vinovăție sau rușine.

Direcția eforturilor terapeutice ale psihanalizei lui Freud a fost aceea de a consolida Eul, de a-i lărgi orizontul percepțiilor, făcându-l independent de Supraeu, astfel încât să poată asimila părți noi ale Se-ului.

În intervenția referitoare la angoasă, Freud identifică elemente diferite care, „deși nu se contrazic reciproc, nu se potrivesc. ˝

S-au făcut deosebiri între angoasa de pericol și angoasa nevrotică, prima – reacție firească, de înțeles față de pericol, cealaltă – complet enigmatică.

Cu toate acestea, cercetările au câștigat importante lămuriri. Datorită experienței clinice, s-au făcut corelări constante între angoasă și elementul libido în viața sexuală, cea mai comună cauză a nevrozei de angoasă indicând spre excitația frustrantă, care impiedică, în acest caz, libidoul să își exercite funcția, utilitatea, făcând posibilă apariția anxietății.

Te pune Freud pe gânduri?

„Din slăbiciunile tale se va naște puterea.”

„Emoțiile reprimate nu mor niciodată. Ele sunt doar îngropate și ies la suprafață sub o formă mult mai urâtă.”

„Misterul sufletului uman se regăsește în dramele psihice ale copilăriei. Caută în adâncul acestor drame și vindecarea va veni. ”

„Sinceritatea absolută față de tine însuți este un exercițiu excelent.”

„Oamenii consideră că realitatea este nesatisfăcătoare, de aceea trăiesc într-o lume a fanteziilor, imaginându-și implinirea tuturor visurilor. O personalitate puternică pune în practică aceste visuri, în timp ce una slabă continuă să trăiască în lumea sa, fanteziile ei manifestându-se ca simptome a diferite boli.

„Într-o zi, privind în urmă, anii în care te-ai zbătut cel mai mult, ți se vor părea cei mai frumoși ani.”

„Niciodata nu suntem atât de vulnerabili în fața suferinței decât atunci când iubim.”

Selecție a Operelor lui Sigmund Freud în domeniul psihanalizei, traduse în limba română:

Opere Vol I – Totem și tabu– conține unele dintre cele mai incitante eseuri realizate de Freeud despre tabuul incestului, ambivalența sentimentelor, magie sau animism.

Celebritatea lui Freud a stat sub semnul a numeroase controverse în lumea medicală și științifică a vremii, moștenirea pe care a lăsat-o generațiilor care au urmat, situându-se în permanență sub auspiciul schimbării, al evoluției, mai exact.

Influențele teoriilor părintelui psihanalizei s-au extins la nives global, fiind în permanență supuse criticilor, atât din punct de vedere al evoluției istoriografiei cât și a neuroștiințelor, însă ceea ce rămâne înscris în domeniul literelor, al științelor umane, este patrimoniul intelectual al lui Freud – un punct de plecare controversat, dar autentic într-o direcție de studiu permenent al psihicului uman.

Știai că pe Platforma Marfil ai o categorie specială: Muzeul de Psihologie?

Acolo găsești:
– materiale fascinante despre psihologie;
– curiozități care îți stârnesc gândirea;
– teste de sănătate mintală;
– concepte explicate pe înțelesul tuturor;
– resurse utile pentru autocunoaștere și multe altele!

Intră pe Platforma Marfil și explorează mintea omului… altfel! 💡

Descoperă Platforma Marfil

Succintă incursiune în Psihanaliză  – Sigmund Freud

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie