Cu 1 Iunie în gând…
Copilăria este primul rai care ne însoțește toată viața. Uneori se întoarce ca să umple cu simțire viața noastră de adult. În noi, copilul și copilăria țin aprinsă flacăra magiei, a noului permanent și a metamorfozelor sufletești.
Într-un suflet de copil încap toate mirările lumii. În ochii lui se limpezesc cele mai învolburate ape și cele mai înalte ceruri. Mâinile sale cunosc simplitatea și atingerea unei mângâieri de-a pururi așternută-n simțuri. Vocea unui copil este exprimarea fericirii, a bucuriei și miracolului numit viață.
Copilul este un dar cu daruri unice, pe care toată viața va căuta să le manifeste liber și autentic. Cunoașterea de sine reprezintă redobândirea potențialului acestor resurse.
Universul unui copil gravitează în jurul iubirii, manifestând în mod natural atât abundența acestui sentiment, cât și lipsa lui.
Jucați-vă!
Copilul nu cunoaște decât un timp: prezentul, momentul ACUM, pe care-l trăiește la intensitate maximă și pe care-l stochează în suflet pentru a-i servi drept reper mai târziu în viață. Faceți prezentul un moment bun, de interacțiune, de bucurie și zâmbete!
Explorați!
Copilul caută să descopere, să cunoască, să dobândească noi abilități, vrea să cerceteze, să testeze limite și să își formeze treptat încrederea de sine din reușite mai mici sau mai mari. Fiți alături de ei în aventuri în natură, povestiți despre lucrurile pe care le vedeți și despre cele pe care vi le imaginați. Creați-vă propriile povești nemuritoare!
Conectați-vă cu copiii voștri!
Copilul are nevoie de apropiere, de atenție permanentă, de relaționare sănătoasă, copilul are nevoie să știe că îl urmați în prezent, cu totul. Spuneți-i întotdeauna că-i sunteți alături, că îl înțelegeți și că sunteți fericiți să petreceți timp împreună. Construiți din acest timp un far în suflet și în afară.
- Indiferent de vârstă, copiii simt nevoia să fie auziți. Încurajați-i să se exprime, să își asculte vocea, să își descopere emoțiile! Acordați-le spațiu să le trăiască așa cum vin și să le accepte ca parte a forței lor interioare.
- Copilul are nevoie să fie văzut. Iubirea pe care i-o oferiți, îi alimentează un potențial care va crește armonios și care-i va consolida pe viitor deciziile în viață. Priviți-l dincolo de celestul sau brunul ochilor, descoperiți și dezvoltați împreună ceea ce îi place cu adevărat.
- Puterea vindecătoare a unei îmbrățișări. Cât de des ne îmbrățișăm unii pe alții, noi pe noi (îmbrățișarea-fluture) și pe copiii din noi sau pe copiii noștri? Cât de des ne cuprindem în siguranța iubirii și a îngăduinței de sine? O îmbrățișare vindecă doi oameni deodată.
- Cuvintele magice:
Mulțumesc! Te rog să mă ierți! Te iubesc!
Lumea aceasta ne conține pe toți, ne aduce împreună și ne pune față în față cu lecția vieții. Eu sunt maestrul tău și tu ești al meu, iar copiii sunt cei mai buni. Pentru adulți, copiii sunt oglindirea calităților pe care nu le-au sondat suficient și a suferințelor pe care nu le-au vindecat în ei, astfel încât să se poată bucura pe deplin de viață. Mulțumesc pentru că îmi arăți unde doare! Te rog să mă ierți, este o situație provocatoare și pentru mine! Te iubesc în orice situație, exact așa cum ești!
Cum ar fi să ne permitem o călătorie dus-întors în lumea posibilităților infinite, în care noi, copii, deschidem cutia cu măreție și miracole a Universului?
Hai să ne-ntâlnim, și mici și mari, la intersecția dintre copilărie și maturitate și de acolo-n orizonturi largi, să răspândim povești cu tâlc sau chiar povestea vieții.
Și-am aflat că:
„Vreau să sar în bălți, să mă învârt într-o rochie super colorată și nouă, cu tălpile goale pe iarbă, fără să mă uit în stânga și în dreapta cu gândul că se uită oamenii mari ciudat la mine. Să mănânc o gogoașă cu pudră și să mă bucur că e cel mai bun desert din lume, bucuria autentică: “ce noroc pe mine că a facut mama gogoși!” Îmi doresc să iau micul dejun și să ies la joacă, să întind 4 paturi pe iarbă și să fac tumbe și „roata țiganului’’ și pe margine să fie toți copiii care mă susțin și îmi dau nota 10 (ca Nadiei Comăneci). Cel mai frumos cadou: o înghețată cu alb și mov din Simeria din gară sau bâlci… dacă închid ochii îmi amintesc exact cum arăta și ce gust avea. Este foarte interesantă această incursiune în trecut și prezent. Este un exercițiu minunat prin care ne putem da seama câte lucruri minunate avem acum și le doream cu ardoare și bucurie când eram mici.’’
(Mihaela Firan – Facilitator ThetaHealing®)
„Când ne conectăm la copilul interior, accesăm BUCURIA. Bucuria din lucrurile simple pe care le descoperim fie într-o înghețată aromată, în mângâierea sau îmbrățișarea mamei, în privirea galeșă, iubitoare a cățelușului sau a pisicii familiei, în voiciunea jocului….Un copil este pașnic, iertător, un copil privește și primește viața fără opreliști, un copil curge cu viața și nu rămâne blocat în locuri lipsite de bucuria pe care o caută în tot și toate, pentru simplul motiv că asta-i starea naturală a vieții. Copilul este cu atât mai fericit cu cât armonia și pacea din jurul său se întrepătrund în permanență când este înțeles, când se exprimă liber, când i se permite să uite de timp și face lucrurile în timpul lui, bucurându-se îndelung de fiecare reușită, atingere, joc, râs… Bucuria are darul de a trezi în fiecare om mare, ochii larg deschiși ai unui copil cu entuziasm nelimitat în fața miracolelor”
(Gabi Bădăluță – Psiholog și Psihoterapeut)
„Primul Gând la copilărie mă poartă în grădinile și printre copacii de la țară, unde mergeam adesea și îmi petreceam vacanțele. Mă puteai vedea cocoțată prin copaci, într-o lume numai a mea. Puțini știau cum să mă găsească. Era ca un cod secret care mă dădea în vileag. O întrebare pusă cu voce tare prin gradină, la care cu greu mă abțineam să răspund: “Cum face ciocănitoarea Woody?” Și mă auzeai din te miri ce copac, ascunsă bine, scoțând sunetul ciocănitorii din desenele animate. Mă revăd un copil viu, făcând tot timpul ceva. Jucam elasticul, uneori chiar singură și îl prindeam între picioarele a două scaune. Lipeam pe pereți poze decupate din revistele aduse de tata din delegațiile lui. Si mă uitam la ele începând să visez la cum ar fi să fiu acolo…. Îmi doream ochii mamei mele. Albaștri. Și nu scăpam nicio ocazie să mă lipesc de ea, ochi în ochi, clipind des, doar-doar culoarea ochilor ei trece la ai mei. Prăjiturile mamei, cele mai bune: Arlechin, chou-uri cu cremă de vanilie. Mmmm, delicioase. Și acum as mânca o tavă întreagă, pe nerăsuflate.(…) Mă face să zâmbesc când îmi aduc aminte. Ce frumos a fost, ce tumultos era totul….și le mulțumesc părinților mei că mi-au creat condițiile să pot avea astfel de amintiri.’’
(Mihaela Mîndreci – Terapeut și Profesor de Mindfulness)
Gândindu-mă la mine copil, mi-ar plăcea: „să mă joc cu copiii în fața blocului, să umblu prin natură. Să mă joc, să fiu curioasă și entuziasmată, să descopăr lucruri noi, să mă bucur din suflet de lucruri mărunte, să îmi fie frică de tunete și fulgere, să cred cu tărie în lucruri, în oameni, să cred că pot orice, să fiu încrezătoare, să visez la lucruri mărețe, să mă supăr pe lucruri fără importanță și să redevin fericită la fel de repede.
(Ioana Oneț – Psiholog și Psihoteraeut)
- Copiii sunt sărbătoarea vieții. Viața care se înnoiește în permanență, care abundă-n miracole, care conține și se revarsă, care sprijină și care dă aripi, care se vede cu ochiul liber și care umple aerul pe care-l aducem înapoi în piept. Evoluăm odată cu copilul mai mic sau mai mare pe care-l creștem în interior. Maturitatea vine din independența, din libertate și din vindecarea rănilor. Ce putere, câtă recunoștință!
- Pentru copii, lumea înconjurătoare este un mare teren de joacă. Este datoria noastră să îi sprijinim, să îi înțelegem și să le oferim cele mai adecvate moduri de a se dezvolta și de a se descoperi. Ca și noi, sunt traversați de o mare de emoții, pe care le exprimă așa cum pot, atât cât pot.
- Un aspect deosebit al sănătății copiilor și al tuturor, într-un grup sau într-o societate, este cel al sănătății emoționale. Sănătatea emoțională crește empatia, gestionarea situațiilor dificile, stabilirea unor relații productive și sănătoase pe viitor.
- Accentuăm acest aspect în special pentru că reprezintă parte integrantă și proeminentă a misiunii Clinicii Marfil, o misiune dedicată moștenirii generațiilor pe care le alimentăm azi cu principii de viață și valori personale sănătoase și durabile. Comunitatea și conexiunea create în jurul acestui țel ne însuflețește să afirmăm că acesta este obiectivul și dorința aprinsă a tuturor părinților. De la părinți la copii, sănătatea trece invariabil. Să ne îngrijim de sănătatea copiilor și să îi educăm în spiritul cunoașterii și iubirii de sine.
Hai să ne amintim:
- Am încredere în tine!
- Ești cea mai mare bucurie a vieții mele!
- Continua să încerci, va fi mai ușor!
- Întotdeauna voi fi aici pentru tine!
- Ascultă-ți corpul!
- Reține: ori câștigi, ori înveți!
- Ideile tale sunt grozave!
- Cel mai bun moment ca să fii fericit este „ACUM’’.
- Te iubesc mult!
Ce dorințe îndeplinești azi copilului din tine?
La mulți ani, copile! Oglindește-ți lumina și bucură-te!
Popas în casa copilăriei
Redactor Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Educația înseamnă cunoaștere și recunoaștere în egală măsură.
Cunoașterea se deschide accesului la informație și la implementarea unor principii sănătoase de experimentare a vieții, iar recunoașterea derivă din integrarea și manifestarea permanentă a unor valori dezvoltate de fiecare dintre noi, zi de zi.
Despre valori, educație și puțină psihanaliză, pentru voi, în rândurile următoare:
Doza de psihocultură universală
În data de 6 mai 1856, în Freiberg, Imperiul Austriac, în prezent Příbor/Republica Cehă se năștea cel care avea să devină medicul neuropsihiatru cel mai celebru al secolului XX și fondatorul psihanalizei, Sigmund Schlomo Freud, cunoscut lumii ca Sigmund Freud.
Cu o generoasă zestre intelectuală, încă din copilărie a manifestat un interes vădit pentru studiu, adăugând cunoștințelor dobândite în școală, pe cele de limbă latină, greacă, ebraică, franceză sau engleză. A studiat Medicina la Universitatea din Viena, fiind absorbit de tot ce însemna funcționalitatea Sistemului Nervos Central. Începuturile sale ca medic fac trimitere la perioade de activitate în spitale de psihiatrie și dermatologie, după care, obținând calitatea de doctor docent în neuropatologie, își folosește bursa oferită de statul austriac pentru a petrece aproape cinci luni în clinica specializată pe afecțiuni ale sistemului nervos, a renumitului profesor de neurologie, medicul francez Jean Martin Charcot. La un an după practica efectuată la clinica din Paris, Freud reușește să își deschidă propriul cabinet privat de psihiatrie, în care, aplicând metodele lui Charcot – considerate neortodoxe de către colegii de breaslă – va genera, odată cu această abordare, reticența față de teoriile sale asupra nevrozei.
O moștenire controversată
Numele său și Psihanaliza sunt într-o relație inseparabilă, cuprinzându-și întreaga muncă în această direcție pe care a dezvoltat-o și ale cărei teorii reprezintă bază de studiu pentru mulți psihoterapeuți în activitatea lor profesională, în timp ce alții le resping sau le percep ca temei de critică și discuții.
Școala psihanalitică înființată de Freud a fost îndelung contestată de specialiștii în științe care i-au refuzat statutul de curent științific.
„Paralizia cerebrală infantilă” reprezintă momentul determinant în cercetarea tulburărilor psihice, din rațiuni psihologice, în urma căruia a elaborat conceptul de psihanaliză – concept inovator care atestă importanța proceselor psihice inconștiente –teorie generală a inconștientului.
Principiile Psihanalizei
- Subconștientul – Analiza viselor
Analiza proceselor psihice inconștiente, cărora nu li se aplică niște norme de logică l-a determinat pe Freud să interpreteze visele ca pe niște mecanisme de protecție împotriva unor dorințe cu tendință de exteriorizare și care sunt în relație strânsă cu amintiri refulate din copilărie. Descifrarea acestor mecanisme inconștiente face posibilă identificarea semnificației traumei care le stă la bază.
- Teoria visului– element primordial al psihanalizei este „ceva ce nu are egal în restul științei noastre, o porțiune de pământ nou, sustras credințelor populare și misticismului.˝
În tehnicile de interpretare a viselor, Freud pornește de la ideea că „visul nu este un fenomen somatic, ci un fenomen psihic. ˝
Sigmund Freud afirmă că teoria visului „ocupă un loc special în istoria psihanalizei și că odată cu ea, s-a marcat momentul trecerii de la „procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor.˝ – „Vis și interpretare ˝ – ed. Cartex, 2017. Cu ajutorul analizei viselor cu sistem psihanalitic, Freud deschide calea spre inconștient, prin decodificarea afecțiunilor nevrotice, în special a isteriei.
- Teoria impulsurilor – potrivit studiilor efectuate de Freud, mecanismele conflictuale din inconștient sunt foarte strâns legate de impulsuri din copilărie.
Freud a conceput cinci faze ale dezvoltării impulsului sexual în copilăria timpurie. Dintre acestea, semnificativă este așa-numita fază oedipală – termenul de complex Oedip este folosit în opera sa pentru prima oară în lucrarea „Psihologia vieții sexuale˝și descrielegătura erotică inconștientă cu părintele de sex opus și rivalitatea față de părintele de același sex, dezvoltată încă din copilărie, consecințele sale fiind sentimentul de culpabilitate și teamă, în cadrul unei stări nevrotice. Complexul Oedip, așa cum apare în lucrările sale, a fost de asemenea criticat de istoricii contemporani, care nu-i recunosc autenticitatea, ci îl consideră mai degrabă o argumentare a tendinței de implementare a etiologiei sexuale a nevrozelor.
- Cele trei instanțe: Sine, Eu și Supra-Eu
Expuse pentru prima oară în lucrarea „Eul și Sinele˝, aceste noțiuni au conținut conștient sau inconștient. Sinele este întotdeauna inconștient.
Freud va utiliza pentru inconștient termenul Se („Es ˝ -pronume impersonal în limba germană) – mai potrivit „să exprime caracterul principal al acestei provincii a sufletului. ˝
- Sinele reprezintă un recipient plin cu emoții, refulări și dorințe impulsive.
- Eul provine din Sine și îl reprezintă în viața reală, conștientă.
- Supra-Eul – instanță superioară – a fost investit de Freud cu „autoobservația, conștiința morală și funcția idealului. Supra-Eul este reprezentanța tuturor limitărilor morale, avocatul năzuinței spre perfecționare˝, tot ce a devenit palpabil în plan psihologic, dintr-un nivel superior în viața omenească.
(Sigmund Freud – Introducere în Psihanaliză, Vol. 1) În momentul în care solicitările Supra-Eului nu sunt realizate, omul poate dezvolta diferite sentimente de vinovăție sau rușine.
Direcția eforturilor terapeutice ale psihanalizei lui Freud a fost aceea de a consolida Eul, de a-i lărgi orizontul percepțiilor, făcându-l independent de Supraeu, astfel încât să poată asimila părți noi ale Se-ului.
- Anxietatea – Angoasa – Spicuiri din Prelegerea a 32-a despre Angoasă și viața pulsională – Introducere în Psihanaliză, Vol. 1
În intervenția referitoare la angoasă, Freud identifică elemente diferite care, „deși nu se contrazic reciproc, nu se potrivesc. ˝
S-au făcut deosebiri între angoasa de pericol și angoasa nevrotică, prima – reacție firească, de înțeles față de pericol, cealaltă – complet enigmatică.
Cu toate acestea, cercetările au câștigat importante lămuriri. Datorită experienței clinice, s-au făcut corelări constante între angoasă și elementul libido în viața sexuală, cea mai comună cauză a nevrozei de angoasă indicând spre excitația frustrantă, care impiedică, în acest caz, libidoul să își exercite funcția, utilitatea, făcând posibilă apariția anxietății.
Te pune Freud pe gânduri?
„Din slăbiciunile tale se va naște puterea.”
„Emoțiile reprimate nu mor niciodată. Ele sunt doar îngropate și ies la suprafață sub o formă mult mai urâtă.”
„Misterul sufletului uman se regăsește în dramele psihice ale copilăriei. Caută în adâncul acestor drame și vindecarea va veni. ”
„Sinceritatea absolută față de tine însuți este un exercițiu excelent.”
„Oamenii consideră că realitatea este nesatisfăcătoare, de aceea trăiesc într-o lume a fanteziilor, imaginându-și implinirea tuturor visurilor. O personalitate puternică pune în practică aceste visuri, în timp ce una slabă continuă să trăiască în lumea sa, fanteziile ei manifestându-se ca simptome a diferite boli.
„Într-o zi, privind în urmă, anii în care te-ai zbătut cel mai mult, ți se vor părea cei mai frumoși ani.”
„Niciodata nu suntem atât de vulnerabili în fața suferinței decât atunci când iubim.”
Selecție a Operelor lui Sigmund Freud în domeniul psihanalizei, traduse în limba română:
Opere Vol I – Totem și tabu– conține unele dintre cele mai incitante eseuri realizate de Freeud despre tabuul incestului, ambivalența sentimentelor, magie sau animism.
- Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene
- Dincolo de principiul plăcerii
- Interpretarea viselor
- Trei eseuri privind teoria sexualității
- Psihanaliza fenomenelor oculte
- Interpretarea viselor
- Opere, vol. 1– Eseuri de psihanaliză aplicată
- Opere, vol. 2 – Nevroza la copil: Micul Hans și Omul cu lupi
- Opere, vol. 3 – Psihologia inconștientului
- Opere, vol. 4 – Studii despre societate și religie
- Opere, vol. 5 – Inhibiție, simptom, angoasă
- Opere, vol. 6 – Studii despre sexualitate
- Opere, vol. 7 – Nevroză, psihoză, perversiune
- Opere, vol. 8 – Comicul și umorul
- Opere, vol. 9 – Interpretarea viselor
- Opere, vol. 10 – Introducere în psihanaliză
- Opere, vol. 11 – Tehnica psihanalizei
- Opere, vol. 12 – Studii despre isterie
- Opere, vol. 13 – Compendiu de psihanaliză
- Opere, vol. 14 – Psihopatologia vieții cotidiene
- Opere, vol. 15 – Vis și telepatie
- Opere, vol. 16 – Viața mea și psihanaliza
Celebritatea lui Freud a stat sub semnul a numeroase controverse în lumea medicală și științifică a vremii, moștenirea pe care a lăsat-o generațiilor care au urmat, situându-se în permanență sub auspiciul schimbării, al evoluției, mai exact.
Influențele teoriilor părintelui psihanalizei s-au extins la nives global, fiind în permanență supuse criticilor, atât din punct de vedere al evoluției istoriografiei cât și a neuroștiințelor, însă ceea ce rămâne înscris în domeniul literelor, al științelor umane, este patrimoniul intelectual al lui Freud – un punct de plecare controversat, dar autentic într-o direcție de studiu permenent al psihicului uman.
Găsești mai multe materiale de psihologie în Platforma de Cursuri Marfil:
Succintă incursiune în Psihanaliză – Sigmund Freud
Redactor – Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Invitație la dialog
În spațiul rezervat întâlnirii de azi, vor fi alături de dumneavoastră specialiști în sănătate, psihologi și psihoterapeuți ai Clinicii Marfil – clinică dedicată unui vast proiect de evoluție personală umană, desfășurat prin intermediul cursurilor, a consilierii de specialitate și a terapiei oferite cu scopul de a realiza o îmbunătățire a calității vieții, în toate aspectele sale – oameni care sunt în permanență în contact cu nevoile celorlalți, sprijinindu-i pe calea rezolvării situațiilor provocatoare și a cunoașterii de sine, părinți care, la fel ca mulți alții, întâmpină zi de zi, generația în formare din propria lor casă.
În acest demers de a evidenția și de a menține echilibrul între nevoile emoționale ale copiilor și soluțiile pe care adulții responsabili de formarea lor le descoperă și le pun în practică, se remarcă prezența și activitatea desfășurată de doamna învățătoare Geta Nica, din colectivul pedagogic al Școlii Gimnaziale din Dudeștii Noi.
Interesul față de crearea unor punți solide în procesul de învățare între profesori – copii – părinți manifestat de Geta Nica reprezintă primul pas într-o direcție în care rolul dascălului și cel al elevului este susținut, atunci când este cazul, de consiliere de specialitate.
Ce propunem?
Ceea ce înaintăm noi este crearea și consolidarea unei conexiuni interumane de calitate, între membrii aceleiași comunități.
Invitația la dialog și la deschidere în fața oportunităților de rezolvare ale problemelor cu care se confruntă, în egală măsură școlarii și părinții acestora, reprezintă un preambul al unei serii de prezentări cu scop educativ, de expunere a unor mijloace specializate de sprijin și de acces la informații utile și necesare tuturor copiilor din unități școlare aparținând județului Timiș.
În mediul școlar, elevi și profesori deopotrivă sunt împreună într-un proces complex de adaptare și de dezvoltare. Rolul profesorului și calitățile sale de mentor sunt în strânsă legătură cu contribuția părinților, în cadrul familiei, în această perioadă de acumulare a cunoștințelor.
Scopul acestui eveniment este de a discuta cu prietenie, profesionalism și deschidere despre diferite probleme cu care se confruntă părinții în relația cu copiii lor și de a vă propune utilizarea unor resurse de înțelegere, sprijinire și gestionare a anumitor comportamente și emoții pe care copiii le manifestă și le experimentează, atât în familie, cât și în mediul social, îndeosebi la școală.
Conștienți că statutul de părinte implică responsabilitatea creșterii și dezvoltării sănătoase și armonioase a copilului, din toate punctele de vedere, punerea în practică a unor soluții optime, care să corespundă cu etapele dezvoltării lor psihice și emoționale, se dovedește adesea o adevărată piatră de încercare adultul-călăuză.
În comportamente dezadaptative sau un limbaj agresiv, copiii ascund deseori trăiri neînțelese, neadresate, neîmpărtășite. Pentru o creștere personală armonioasă, este esențial să primească îndrumare de calitate și înțelegere totală a dificultăților cu care se confruntă.
Vă invităm să dezbatem subiecte precum:
- Telefon/gadget – pericolul tehnologiei
- Fenomenul bullying – etichete și alienare
- Anxietate cauzată de solicitarea de performanță
- Ce putem face atunci când copilul refuză să învețe sau nu găsește un scop în procesul învățării?
- Cum fixăm niște limite sănătoase astfel încât relația adult-părinte să se dezvolte armonios, pe principii solide și de bună creștere?
✓ Împărtășim din experiența noastră cu oamenii, adolescenți și copii și punem bazele unui proces de însănătoșire și dezvoltare echilibrată a relațiilor pe care copiii le întrețin cu ceilalți colegi sau profesori.
✓ Vă prezentăm exerciții practice și instrumente cu valoare educativă de gestionare a situațiilor dificile, apărute în relația cu copilului dvs.
✓ Vă sprijinim să descoperiți puncte de interes comun în relația cu copilul dvs. și să le dezvoltați în direcția unei comunicări asertive.
✓ Consecvența în gândire, observarea obiectivă, respectul acordat și stabilitatea manifestate cu iubire, în interacțiunea directă cu copiii reprezintă câteva dintre elementele care conturează imaginea unei relații sănătoase adult – copil.
Facilitează dialogul:
- Gabi Bădăluță – psiholog și psihoterapeut cu multiple formări și vastă experiență în lucrul cu oamenii și în domeniul complex al psihologiei, fondator al Clinicii Marfil – Cursuri și Terapie.
- Ioana Oneț – psiholog și psihoterapeut format în psihoterapia integrativă , de 16 ani în slujba cunoașterii și înțelegerii mecanismelor de funcționare a minții și a corpului omenesc.
- George Siminic – psiholog și psihoterapeut cu formare în psihoterapia integrativă și 15 ani de experiență alături de copiii instituționalizați, cărora le-a oferit sprijin de specialitate și le-a fost alături într-un proces deseori anevoios de dezvoltare și integrare în societate. Este terapeut cu numeroase atestări în domeniul psihologiei, de asemenea este interpret în limbaj gestual.
Mână în mână, spre viitorul copiilor
Părinții – primul model de stabilitate și de conectare cu exteriorul al copilului.
- Cum ar fi să abordăm din timp, cu grijă și înțelepciune aspecte ale dificultăților de relaționare, de comunicare și de învățare, cu care se confruntă copiii?
- Cum ar fi ca mâna părintelui asupra copilului și a formării sale ca adult să fie susținută de activitatea și experiența unor specialiști în sănătate și, prin această pârghie, să crească semnificativ șansele la psihoeducație a întregii comunități?
- Cum ar fi să fiți voi primii care se deschid în fața unor perspective noi de integrare și interconectare umană?
Prezentare a evenimentului „Conexiune la comunitate“, din cadrul Școlii Gimnaziale din Dudeștii Noi.
Redactor – Mihaela Cristea
Clinica Marfil – Cursuri și Terapie
Ești deprimat? Iată câteva dintre semnele depresiei la care să fi atent și cum pot varia în funcție de vârsta, sex și alți factori.
Ce este depresia?
A te simți dezamăgit din când în când este o parte normală a vieții, dar atunci când emoții precum lipsa de speranță și disperarea se instalează și pur și simplu ele nu dispar, s-ar putea să suferi de depresie. Mai mult decât tristețea ca răspuns la luptele și eșecurile vieții, depresia schimbă modul în care gândești, simți și funcționezi în activitățile zilnice. Capacitatea ta de a lucra, de a studia, de a mânca, de a dormi și de a te bucura de viață, toate au de suferit. Doar încercarea de a trece peste zi poate fi uneori copleșitor. În timp ce unii oameni descriu depresia ca „trăiind într-o gaură neagră” sau având un sentiment de moarte iminentă, alții se simt lipsiți de viață, goi și apatici. Bărbații în special se pot simți furioși și neliniştiți. Oricum te confrunți cu problema și simptomele, lăsată netratată poate deveni o afecțiune gravă de sănătate. Dar este important să rețineți că sentimentele de neputință și deznădejde sunt simptome ale depresiei, nu realitatea situației tale. Oricât de lipsit de speranță te simți, există soluții. Recunoscând diferitele simptome ale depresiei, poți face primii pași pentru a te simți mai bine și a depăși problema.
Semne și simptome
Simptomele depresiei variază de la persoană la persoană, dar există câteva semne și simptome comune. Este important să ne amintim că aceste simptome pot face parte din ciclurile normale ale vieții. Dar cu cât aveți mai multe simptome, cu cât sunt mai puternice și cu cât durează mai mult – cu atât este mai probabil să aveți de-a face cu depresia.
10 simptome comune ale depresiei
- Sentimente de neputință și deznădejde. O perspectivă sumbră – nimic nu se va îmbunătăți vreodată și nu poți face nimic pentru a-ți îmbunătăți situația.
- Pierderea interesului pentru activitățile zilnice. Nu-ți mai pasă de hobby-uri, distracții, activități sociale sau sex. Ți-ai pierdut capacitatea de a simți bucurie și plăcere.
- Modificări ale apetitului sau ale greutății. Pierdere semnificativă în greutate sau creștere în greutate – o modificare de peste 5% din greutatea corporală într-o lună.
- Tulburări de somn. Fie insomnie, sau trezirea la primele ore ale dimineții, fie somnul excesiv.
- Furie sau iritabilitate. Senzație de agitație, anxietate sau chiar violentă. Nivelul tău de toleranță este scăzut, temperamentul este unul coleric și totul și toată lumea te deranjează.
- Pierderea energiei. Senzație de oboseală și epuizare fizică. Întregul corp se poate simți greu și chiar și sarcinile mici sunt epuizante sau durează mai mult ca în mod obișnuit.
- Ura de sine. Sentimente puternice de inutilitate sau vinovăție. Te critici aspru pentru deciziile și greșelile percepute.
- Comportament nesăbuit. Vă angajați în comportamente de evadare, cum ar fi abuzul de substanțe, jocurile de noroc compulsive, conducerea nesăbuită sau sporturile periculoase.
- Probleme de concentrare, greutatea de a lua decizii sau de a-ți aminti lucruri.
- Dureri inexplicabile. O creștere a durerilor fizice, cum ar fi dureri de cap, dureri de spate, dureri musculare și dureri de stomac.
Suferi de depresie? Completează acest test despre depresie pentru a afla:
Testează-ți nivelul de depresie
În ultimele 2 săptămâni, cât de des ați fost deranjat de oricare dintre următoarele probleme?
Puțin interes sau plăcere în a face lucruri: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)
Senzație de dezamăgire, depresie sau fără speranță Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)
Dificultăți de a adormi sau de a adormi sau de a dormi prea mult: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)
Te simți obosit sau ai puțină energie: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)
Poftă de mâncare scăzută sau supraalimentare: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)
Să te simți rău cu tine însuți – sau că ești un eșec sau că te-ai dezamăgit pe tine sau familia ta: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)
Probleme de concentrare asupra lucrurilor, cum ar fi cititul sau privitul la televizor: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)
Mișcarea sau vorbirea atât de încet încât alți oameni ar fi putut observa: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte)
Gânduri că ar fi mai bine să mori sau să te rănești: Deloc (0 puncte) Câteva zile (1 punct) Mai mult de jumătate din zile (2 puncte) Aproape în fiecare zi (3 puncte) _________________________________________________________________________________________
Scor: Interpretarea scorului:
1 până la 4: Depresie minimă. 5 până la 9: Depresie ușoară. 10 până la 14: Depresie moderată. 15 – 19: Depresie moderat severă. 20 până la 27: Depresie severă sau majoră. *Acest chestionar nu este destinat să înlocuiască diagnosticul profesional. Sursa: Chestionarul de sănătate a pacientului-9 (PHQ-9) ADAA
Depresie și riscul de sinucidere
Depresia este un factor de risc major pentru sinucidere. Disperarea profundă și lipsa de speranță pot face ca sinuciderea să se simtă ca singura modalitate de a scăpa de durere. Dacă aveți o persoană dragă cu depresie, luați în serios orice discuție sau comportament suicidar și urmăriți semnele de avertizare:
- A vorbi despre uciderea sau rănirea propriei persoane.
- Exprimarea sentimentelor puternice de deznădejde sau de a fi prins în capcană.
- O preocupare neobișnuită cu moartea sau moartea.
- Acționează cu nesăbuință, ca și cum ar avea o dorință de moarte (de exemplu, trecând cu viteză prin semaforul roșu).
- Chemarea sau vizitarea oamenilor pentru a-și lua rămas bun.
- Punerea în ordine a afacerilor (darea bunurilor prețioase, legarea capetelor libere).
- A spune lucruri precum „Toată lumea ar fi mai bine fără mine” sau „Vreau să ies”.
- O trecere bruscă de la a fi extrem de jos la a te comporta calm și fericit.
Dacă suspectați că cineva apropiat, un prieten sau un membru al familiei ia în considerare sinuciderea, exprimați-vă îngrijorarea și căutați ajutor imediat. A vorbi deschis despre gânduri și sentimente suicidare poate salva o viață. Pentru consiliere în situaţii de criză suicidară, Alianţa Română de Prevenţie a Suicidului (ARPS) vă pune la dispoziție serviciul gratuit şi confidenţial de consiliere telefonică, îi puteți contacta în zilele de Vineri, Sâmbătă și Duminică, între 19:00 – 07:00 la numărul de telefon 0800 801 200 (apelabil gratuit la nivel naţional din orice reţea) sau prin email în formatul 24/7 la sos@antisuicid.ro
Cum variază simptomele depresiei în funcție de sex și vârstă?
Depresia variază adesea în funcție de vârstă și sex, simptomele diferă între bărbați și femei, sau tineri și adulți în vârstă.
Bărbați
Bărbații depresivi sunt mai puțin susceptibili în a recunoaște sentimentele de disprețuire de sine și deznădejde. În schimb, ei tind să se plângă de oboseală, iritabilitate, probleme de somn și pierderea interesului pentru muncă și hobby-uri. De asemenea, este mai probabil să experimenteze simptome precum furie, agresivitate, comportament nesăbuit și abuz de substanțe.
Femei
Femeile sunt mai predispuse să experimenteze simptome precum sentimente pronunțate de vinovăție, somn excesiv, supraalimentare și creștere în greutate. Depresia la femei este, de asemenea, influențată de factorii hormonali în timpul menstruației, sarcinii și menopauzei. De fapt, depresia postpartum afectează până la una din șapte femei după naștere.
Adolescenţi
Iritabilitatea, furia și agitația sunt adesea simptomele cele mai vizibile la adolescenții depresivi, nu tristețea. De asemenea, se pot plânge de dureri de cap, de stomac sau de alte dureri fizice.
Vârstnici
Adulții în vârstă tind să se plângă mai mult de semnele și simptomele fizice decât de cele emoționale: lucruri precum oboseala, dureri inexplicabile și probleme de memorie. Ei pot, de asemenea, să-și neglijeze aspectul personal și să nu mai ia medicamente critice pentru sănătatea lor.
Următorul pas
Pe lângă vârstă și sex, simptomele depresiei pot varia și în funcție de tipul sau severitatea depresiei. Înțelegerea tipului de depresie cu care aveți de-a face poate ajuta la găsirea celor mai eficiente modalități de a depăși problema și de a începe să vă simțiți din nou mai bine.
Te lupți cu anxietatea? Iată cum să recunoașteți semnele, simptomele și diferitele tipuri de anxietate și să găsiți ușurarea de care aveți nevoie.
Ce este anxietatea?
Anxietatea este o reacție normală la pericol, răspunsul automat de luptă sau fugă al organismului care se declanșează atunci când te simți amenințat, sub presiune sau te confrunți cu o situație dificilă, cum ar fi un interviu de angajare, un examen sau o primă întâlnire. Cu moderație, anxietatea nu este neapărat un lucru rău. Vă poate ajuta să rămâneți alert și concentrat, vă poate îndemna la acțiune și vă poate motiva să rezolvați problemele. Dar atunci când anxietatea este constantă sau copleșitoare – când grijile și fricile interferează cu relațiile și viața de zi cu zi – probabil că ați depășit limita de la anxietatea normală pe teritoriul unei tulburări de anxietate.
Deoarece tulburările de anxietate sunt un grup de afecțiuni înrudite mai degrabă decât o singură tulburare, simptomele pot varia de la o persoană la alta. Un individ poate suferi de atacuri de anxietate intense care lovesc fără avertisment, în timp ce altul intră în panică la gândul că trebuie să participe la o petrecere. Altcineva se poate lupta cu o teamă invalidantă de a conduce sau cu gânduri incontrolabile, intruzive. Un altul poate trăi într-o stare constantă de tensiune, îngrijorându-se pentru absolut orice. Dar, în ciuda formelor lor diferite, toate tulburările de anxietate creează o frică intensă sau o îngrijorare disproporționată cu situația în cauză.
Deși a avea o tulburare de anxietate poate fi invalidantă, împiedicându-te să trăiești viața pe care ți-o dorești, este important să știi că nu ești singur. Tulburările de anxietate sunt printre cele mai frecvente probleme de sănătate mintală și sunt foarte tratabile. Odată ce îți înțelegi tulburarea de anxietate, există pași pe care îi poți lua pentru a reduce simptomele și a-ți recâștiga controlul asupra vieții tale.
Ce este anxietatea funcțională înaltă?
„Anxietatea funcțională înaltă” este un termen pe care poate l-ați întâlnit online. Nu este un diagnostic clinic, dar este uneori folosit pentru a descrie o persoană care reușește să facă față cerințelor vieții de zi cu zi în ciuda faptului că are anxietate. În exterior, pot părea de neclintit. Dar, sub comportamentul lor calm, sunt afectați de gânduri anxioase și negative.
Dacă aveți anxietate de înaltă funcționare, s-ar putea să pari proactiv, deschis, organizat și orientat spre realizare. Poți chiar să arăți ca un student sau angajat perfecționist sau model. Cu toate acestea, anxietatea de bază poate avea în continuare consecințe asupra sănătății, inclusiv iritabilitate, insomnie și tensiune musculară.
Diferiți oameni experimentează simptomele de anxietate în moduri diferite. Este important să ne amintim că unii oameni au de-a face cu lupte care nu sunt întotdeauna evidente.
Am o tulburare de anxietate?
Dacă vă identificați cu oricare dintre următoarele șapte semne și simptome și pur și simplu nu vor dispărea, este posibil să suferiți de o tulburare de anxietate:
- Ești în permanență tensionat, îngrijorat sau nervos?
- Anxietatea ta interferează cu munca, școala sau responsabilitățile familiale?
- Ești afectat de temeri despre care știi că sunt iraționale, dar nu le poți da la o parte?
- Crezi că ceva rău se va întâmpla dacă anumite lucruri nu sunt făcute într-un anumit fel?
- Eviți situațiile sau activitățile de zi cu zi pentru că îți provoacă anxietate?
- Te confrunți cu atacuri bruște și neașteptate de panică, unde pulsul își crește incontrolabil?
- Simți că pericolul și catastrofa sunt la fiecare colț?
Semne și simptome ale tulburărilor de anxietate
Pe lângă simptomul principal al fricii și îngrijorării excesive și iraționale, alte simptome emoționale comune includ:
- Sentimente de teamă sau de groază
- Urmărirea semnalelor de pericol
- Anticipând ce e mai rău
- Probleme de concentrare
- Senzație de tensiune și stare de alertă continuă
- Iritabilitate
- Senzația că dintr-o data, mintea ta s-a golit
Dar anxietatea este mai mult decât un sentiment. Ca produs al răspunsului de luptă sau fugi al organismului, implică, de asemenea, o gamă largă de simptome fizice, inclusiv:
- Inimă care bate cu putere
- Transpiraţie
- Dureri de cap
- Stomac deranjat
- Ameţeală
- Urinări frecvente sau diaree
- Dificultăți de respirație
- Tensiune musculară sau ticuri
- Tremur
- Insomnie
Din cauza acestor simptome fizice, cei care suferă de anxietate își confundă adesea tulburarea cu o boală medicală. Ei pot vizita mulți medici și pot face numeroase călătorii la spital înainte ca tulburarea lor de anxietate să fie în sfârșit recunoscută.
Legătura dintre simptomele de anxietate și depresie
Mulți oameni cu tulburări de anxietate suferă și de depresie la un moment dat. Se crede că anxietatea și depresia provin din aceeași vulnerabilitate biologică, ceea ce poate explica de ce merg atât de des mână în mână. Deoarece depresia agravează anxietatea (și invers), este important să căutați tratament pentru ambele afecțiuni.
Ce este un atac de anxietate?
Atacurile de anxietate, cunoscute și sub denumirea de atacuri de panică, sunt episoade de panică sau frică intensă. De obicei apar brusc și fără avertisment. Uneori există un declanșator evident – să fii blocat într-un lift, de exemplu, sau să te gândești la discursul important pe care trebuie să-l ții – dar în alte cazuri, atacurile vin din senin.
De obicei, atacurile de anxietate ating apogeul în 10 minute și rareori durează mai mult de 30 de minute. Dar în acest scurt timp, s-ar putea să experimentezi teroare atât de puternică încât să simți că ești pe cale să mori sau să pierzi total controlul. Simptomele fizice sunt ele însele atât de înspăimântătoare încât mulți oameni cred că au un atac de cord. După ce un atac de anxietate s-a terminat, s-ar putea să vă faceți griji că aveți altul, în special într-un loc public unde ajutorul nu este disponibil sau nu puteți scăpa cu ușurință.
Simptomele atacului de anxietate includ:
- Un val de panică copleșitoare
- Senzația că pierzi controlul
- Palpitații sau dureri în piept
- Senzație de leșin
- Dificultăți de respirație sau senzație de sufocare
- Hiperventilație
- Bufeuri sau frisoane
- Tremur
- Greață sau crampe stomacale
- Senzație de detașare sau ireal
Este important să cauți ajutor dacă începi să eviți anumite situații pentru că ți-e frică să nu ai un atac de panică. Adevărul este că atacurile de panică sunt foarte tratabile. De fapt, mulți oameni sunt liberi de panică după doar 5 până la 8 sesiuni de tratament.
Tipuri de tulburări de anxietate și simptomele acestora
Tulburările de anxietate și afecțiunile strâns legate includ:
Tulburare de anxietate generalizata (TAG)
Dacă grijile și fricile constante vă distrag atenția de la activitățile de zi cu zi sau sunteți tulburat de un sentiment persistent că ceva rău se va întâmpla, este posibil să suferiți de tulburare de anxietate generalizată (TAG). Persoanele cu TAG sunt personae cu „îngrijorare cronică” care se simt anxioși aproape tot timpul, deși poate nici măcar nu știu de ce. TAG se manifestă adesea prin simptome fizice cum ar fi insomnie, tulburări de stomac, neliniște și oboseală.
Atacurile de panică și tulburarea de panică
Tulburarea de panică se caracterizează prin atacuri de panică repetate, neașteptate, precum și teama de a experimenta un alt episod. Agorafobia, teama de a fi undeva unde evadarea sau ajutorul ar fi dificil în cazul unui atac de panică, poate însoți și o tulburare de panică. Dacă aveți agorafobie, probabil că veți evita locurile publice, cum ar fi centrele comerciale, sau spațiile restrânse, cum ar fi un avion.
Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este caracterizată prin gânduri sau comportamente nedorite care par imposibil de oprit sau controlat. Dacă aveți TOC, este posibil să vă simțiți tulburat de obsesii, cum ar fi o îngrijorare recurentă că ați uitat să închideți cuptorul sau că ați putea răni pe cineva. De asemenea, este posibil să suferi de compulsii incontrolabile, cum ar fi spălarea mâinilor de mai multe ori.
Tulburare de tezaurizare
Tulburarea de tezaurizare este o dificultate cronică de a arunca bunuri, însoțită de un atașament disfuncțional chiar și de obiecte fără valoare. Poate duce la acumularea excesivă de bunuri (sau animale) și un spațiu de locuit aglomerat. Puteți atribui emoții obiectelor neînsuflețite, aveți un atașament sentimental puternic față de obiecte sau puteți vedea utilizarea în orice obiect. Aceste convingeri pot face ca obiectele aruncate să te copleșească cu sentimente de anxietate, vinovăție sau tristețe.
Fobii și temeri iraționale
O fobie este o frică nerealistă sau exagerată de un anumit obiect, activitate sau situație care, în realitate, prezintă puțin sau deloc pericol. Fobiile comune includ frica de animale (cum ar fi șerpi și păianjeni), frica de a zbura și frica de ace. În cazul unei fobii severe, s-ar putea să faci eforturi extreme pentru a evita obiectul fricii tale. Din păcate, evitarea nu face decât să întărească fobia.
Tulburare de anxietate socială
Dacă aveți o teamă debilitantă de a fi privit negativ de alții și umilit în public, este posibil să aveți tulburare de anxietate socială, cunoscută și sub numele de fobie socială. Poate fi considerată o timiditate extremă și, în cazuri grave, situațiile sociale sunt evitate cu totul. Anxietatea de performanță (mai bine cunoscută sub numele de frica de scenă) este cel mai frecvent tip de fobie socială.
Tulburare de stres posttraumatic (PTSD)
Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este o tulburare de anxietate extremă care poate apărea în urma unui eveniment traumatic sau care pune viața în pericol. PTSD poate fi gândit ca un atac de panică care rareori, dacă vreodată, încetează. Simptomele PTSD includ flashback-uri sau coșmaruri despre incident, hipervigilență, tresărire ușoară, retragere de la ceilalți și evitarea situațiilor care vă amintesc de eveniment.
Tulburare de anxietate de separare
În timp ce anxietatea de separare este o etapă normală de dezvoltare, dacă anxietățile se intensifică sau sunt suficient de persistente pentru a sta în calea școlii sau a altor activități, copilul tău poate avea tulburare de anxietate de separare. Ei pot deveni agitați doar la gândul că sunt departe de mama sau tata și se plâng de boală pentru a evita să se joace cu prietenii sau să meargă la școală.
Auto-ajutor pentru anxietate
Nu toți cei care se îngrijorează foarte mult au o tulburare de anxietate. S-ar putea să vă simțiți anxios din cauza unui program prea solicitant, a lipsei de exerciții sau a somnului, a presiunii la domiciliu sau la serviciu sau chiar din cauza prea multă cofeină. Concluzia este că, dacă stilul tău de viață este nesănătos și stresant, este mai probabil să te simți anxios, indiferent dacă ai sau nu o tulburare de anxietate.
Aceste sfaturi pot ajuta la reducerea anxietății și la gestionarea simptomelor unei tulburări:
- Conectați-vă cu ceilalți. Singurătatea și izolarea pot declanșa sau agrava anxietatea, în timp ce vorbirea față în față despre grijile tale le poate face adesea să pară mai puțin copleșitoare. Faceți un obicei în a vă întâlni în mod regulat cu prietenii, alăturați-vă unui grup de auto-ajutor sau de sprijin sau împărtășiți grijile și preocupările dvs. cu o persoană dragă de încredere. Dacă nu aveți pe nimeni la care să puteți contacta, nu este niciodată prea târziu pentru a construi noi prietenii și o rețea de sprijin.
- Gestionați stresul. Dacă nivelul dvs. de stres este peste acoperiș, gestionarea stresului vă poate ajuta. Uită-te la responsabilitățile tale și vezi dacă există la care poți renunța, refuza sau delega altora.
- Practicați tehnici de relaxare. Atunci când sunt practicate în mod regulat, tehnicile de relaxare, cum ar fi meditația mindfulness, relaxarea musculară progresivă și respirația profundă pot reduce simptomele de anxietate și pot crește sentimentele de relaxare și bunăstare emoțională.
- Fă sport regulat. Exercițiile fizice sunt un factor natural de eliminare a stresului și a anxietății. Pentru a obține un beneficiu maxim, ținește cel puțin 30 de minute de exerciții aerobice în majoritatea zilelor (divizat în perioade scurte dacă este mai ușor). Activitățile ritmice care necesită mișcarea atât a brațelor, cât și a picioarelor sunt deosebit de eficiente. Încercați să mergeți, să alergați, să înotați, să dansați sau să artele marțiale.
- Dormi suficient. Lipsa somnului poate exacerba gândurile și sentimentele anxioase, așa că încercați să obțineți șapte până la nouă ore de somn de calitate pe noapte.
- Fii inteligent în privința cofeinei, alcoolului și nicotinei. Cofeina și alcoolul pot agrava anxietatea. Și deși poate părea că țigările sunt calmante, nicotina este de fapt un stimulent puternic care duce la niveluri mai mari, nu mai scăzute, de anxietate. Pentru ajutor la eliminarea obiceiului.
- Opriți îngrijorările cronice. Îngrijorarea este un obicei mental pe care îl poți învăța cum să-l rupi. Strategiile precum crearea unei perioade de îngrijorare, provocarea gândurilor anxioase și învățarea să accepte incertitudinea pot reduce semnificativ îngrijorarea și pot calma gândurile anxioase.
Când să căutați ajutor profesional
În timp ce strategiile de auto-ajutorare pot fi foarte eficiente, dacă grijile, temerile sau atacurile de anxietate au devenit atât de mari încât provoacă suferință extremă sau vă perturbă rutina zilnică, este important să căutați ajutor profesional.
Dacă întâmpinați o mulțime de simptome fizice, ar trebui să începeți prin a face un control medical. Medicul dumneavoastră poate verifica pentru a se asigura că anxietatea dumneavoastră nu este cauzată de o afecțiune medicală, cum ar fi o problemă cu tiroida, hipoglicemie sau astm. Deoarece anumite medicamente și suplimente pot provoca anxietate, medicul dumneavoastră va dori, de asemenea, să știe despre orice rețetă, medicamente fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative pe care le luați.
Dacă medicul dumneavoastră exclude o cauză medicală, următorul pas este să vă consultați cu un terapeut care are experiență în tratarea tulburărilor de anxietate. Terapeutul va lucra cu dvs. pentru a determina cauza și tipul tulburării dvs. și va elabora un curs de tratament.
Tratament
Tulburările de anxietate răspund foarte bine la terapie – și adesea într-un timp relativ scurt. Abordarea specifică a tratamentului depinde de tipul de tulburare de anxietate și de severitatea acesteia. Dar, în general, majoritatea sunt tratați cu terapie, medicamente sau o combinație a celor două. Terapia cognitiv-comportamentală și terapia de expunere sunt tipuri de terapie comportamentală, ceea ce înseamnă că se concentrează mai degrabă pe comportament decât pe conflicte psihologice sau probleme din trecut. Ele pot ajuta cu probleme precum atacurile de panică, anxietatea generalizată și fobiile.
Terapia cognitiv-comportamentală
Vă ajută să identificați și să contestați tiparele de gândire negative și convingerile iraționale care vă alimentează anxietatea.
Terapia prin expunere
Vă încurajează să vă înfruntați temerile și anxietățile într-un mediu sigur, controlat. Prin expunerea treptată la obiectul sau situația de temut, fie în imaginația ta, fie în realitate, câștigi un sentiment mai mare de control. Pe măsură ce îți înfrunți frica fără a fi rănit, anxietatea ta se va diminua.
Medicamentație
Dacă aveți anxietate suficient de severă pentru a vă interfera cu capacitatea de a funcționa, medicamentele pot ajuta la ameliorarea anumitor simptome. Cu toate acestea, medicamentele pentru anxietate pot crea obiceiuri și pot provoca efecte secundare nedorite sau chiar periculoase, așa că asigurați-vă că vă cercetați cu atenție opțiunile. Mulți oameni folosesc medicamente anti-anxietate atunci când terapia, exercițiile fizice sau strategiile de ajutorare ar funcționa la fel de bine sau mai bine, fără efectele secundare și preocupările legate de siguranță. Este important să cântăriți beneficiile și riscurile medicamentelor, astfel încât să puteți lua o decizie în cunoștință de cauză.
Sursa: www.helpguide.org
Autori: Melinda Smith, M.A., Lawrence Robinson și Jeanne Segal, Ph.D.
Primele tale ședințe de terapie
Prima sau chiar și a doua sesiune de terapie reprezintă un moment decisive pentru conexiunea reciprocă și un timp necesar terapeutului pentru a afla despre dvs. și problemele pe care le întâmpinați. Terapeutul poate cere un istoric de sănătate mintală și fizică. De asemenea, este o idee bună să discutați cu terapeutul despre ceea ce sperați să obțineți în terapie. Împreună, puteți stabili obiective și repere pe care le puteți utiliza pentru a vă măsura progresul pe parcurs. Acesta este, de asemenea, un moment important pentru a vă evalua legătura cu terapeutul. Simțiți că terapeutului dvs. îi pasă de situația dvs.și este implicat în recuperare? Vă simțiți confortabil să puneți întrebări și să împărtășiți informații sensibile? Amintiți-vă, sentimentele, precum gândurile sunt importante, așa că dacă vă simțiți inconfortabil, nu ezitați să luați în considerare un alt terapeut.
Profitați la maximum de terapie și consiliere
Pentru a profita la maximum de terapie, este nevoie să aplicați ceea ce ați învățat în sesiunile dvs. în viața reală. Cincizeci de minute de terapie în fiecare săptămână nu vă vor vor repara; este modul în care folosiți ceea ce ați învățat în restul timpului dvs.. Iată câteva sfaturi pentru a profita la maximum de sesiunile cu terapeutul: Faceți schimbări în stilul de viață sănătos. Există multe lucruri pe care le puteți face în viața de zi cu zi pentru a vă susține starea de spirit și pentru a vă îmbunătăți sănătatea emoțională. Adresați-vă altora pentru sprijin.Fă multă mișcare și dormi.Mănâncă bine.Fă-ți timp pentru relaxare și joacă. Lista continuă… Nu vă așteptați ca terapeutul să vă spună ce să faceți. Tu și terapeuții tăi sunteți parteneri în recuperarea voastră. Terapeutul vă poate ajuta prin ghidare și sugestii de tratament, dar numai dvs. puteți face modificările de care aveți nevoie pentru a merge mai departe. Luați-vă un angajament față de tratamentul dvs. Nu săriți peste sesiuni decât dacă trebuie neapărat. Dacă terapeutul vă dă teme pentru acasă între sesiuni, asigurați-vă că le veți face. Dacă săriți peste sesiuni sau dacă sunteți reticent să mergeți, întrebați-vă de ce. Evitațiți discuțiile dureroase? Ultima dvs. ședință a atins un nerv? Vorbiți despre reticența dvs. cu terapeutul . Împărtășiți ceea ce simțiți. Vei profita la maximum de terapie dacă ești deschis și sincer cu terapeutul tău în ceea ce privește sentimentele tale. Dacă vă simțiți jenat sau rușinat sau dacă ceva este prea dureros pentru a vorbi, nu vă fie teamă să-i spuneți terapeutului. Încet, puteți lucra împreună pentru a rezolva problemele.
Funcționează terapia?
Ar trebui să puteți spune într-o sesiune sau două dacă dvs. și terapeutul dvs. sunteți potriviți. Dar uneori, s-ar putea să vă placă terapeutul, dar simțiți că nu faceți progrese. Este important să vă evaluați progresul pentru a vă asigura că obțineți ceea ce aveți nevoie de la terapie. Un cuvânt de precauție: nu există un drum lin și rapid către recuperare. Este un proces plin de întorsături și ocazional, întoarcere. Uneori, ceea ce inițial părea o problemă simplă se transformă într-o problemă mai complicată. Aveți răbdare și nu vă descurajați din cauza eșecurilor temporare. Nu este ușor să spargi modele vechi, înrădăcinate. Amintiți-vă că creșterea este dificilă și nu veți fi o persoană nouă peste noapte. Dar ar trebui să observați schimbări pozitive în viața dvs. Starea de spirit generală s-ar putea îmbunătăți, de exemplu. S-ar putea să vă simțiți mai conectat cu familia și prietenii. Sau o criză care ar fi putut să vă copleșească în trecut nu vă mai scufundă la fel de mult, de data asta. Sfaturi pentru evaluarea progresului dumneavoastră în terapie Se schimbă viața dvs.în bine? Priviți diferitele părți ale vieții dvs.: serviciu, casă, viața socială. Terapeutul dvs. vă îndeplinește obiectivelw stabilite de dvs. ? Terapia vă provoacă? Vă împinge dincolo de zona dvs. de confort? Simțiți că începeți să vă înțelegeți mai bine? Vă simțiți mai încrezător și mai împuternicit? Relațiile dvs. se îmbunătățesc? Terapeutul dvs. ar trebui să lucreze cu dvs., reevaluându-vă obiectivele și progresul după cum este necesar. Totuși, rețineți că terapia nu este o competiție. Nu sunteți un eșec dacă nu vă îndepliniți obiectivele în numărul de sesiuni pe care le-ați planificat inițial. Concentrați-vă în schimb pe progresul general și pe ceea ce ați învățat pe parcurs.
Când să opriți terapia sau consilierea
Când să opriți terapia depinde de dumneavoastră și de situația dumneavoastră individuală. În mod ideal, veți opri terapia atunci când dvs. și terapeutul ați decis că v-ați îndeplinit obiectivele. Cu toate acestea, este posibil să simțiți la un moment dat că ați obținut ceea ce aveți nevoie din terapie, chiar dacă terapeutul simte diferit. Părăsirea terapiei poate fi dificilă. Amintiți-vă că relația terapeutică este o legătură puternică, iar încheierea acestei relații este o pierdere – chiar dacă tratamentul a avut succes. Vorbiți despre asta cu terapeutul dvs. Aceste sentimente sunt normale. Nu este neobișnuit ca oamenii să se întoarcă pentru scurt timp la un terapeut din când în când, pe măsură ce apar nevoi noi.
Atâta timp cât continui să progresezi în terapie, este o opțiune
Unii oameni continuă să meargă la terapie în mod continuu. Este în regulă, mai ales dacă nu există alte persoane la care să apeleze pentru a primi sprijin în viața lor. În mod ideal, terapeutul dumneavoastră vă va putea ajuta să dezvoltați surse exterioare de sprijin, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil. Dacă terapia răspunde unei nevoi importante din viața dvs. și cheltuiala nu este o problemă, continuarea la infinit este o alegere legitimă.
Semne că ar putea fi necesar să schimbați terapeuții
- Nu vă simțiți confortabil să vorbiți despre ceva.
- Terapeutul dvs. respinge problemele sau preocupăriledvs.
- Terapeutul dvs. pare să aibă o agendă personală.
- Terapeutul dvs. vorbește mai mult decât ascultă.
- Terapeutul dvs. vă spune ce să faceți și cum să vă trăiți viața.
Sursa: https://www.helpguide.org
Angajarea în procesul de creștere personală pe tot parcursul vieții poate aduce mari beneficii în viața ta interioară, viața de familie, relațiile și dezvoltarea profesională.
Cursurile de dezvoltare personală vă vor oferi abilitățile de care aveți nevoie pentru a recunoaște că sănătatea socială, emoțională, mentală și fizică sunt toate piese ale unui puzzle care se unesc pentru a vă ajuta să vă modelați corpul și mintea în cea mai bună versiune care poate fi.
Ce oferim?
Vă oferim o mare varietate de servicii psihologice și alternative destinate copiilor, adulților și seniorilor pentru a ajuta cu multe dintre dificultățile cu care se confruntă în viață. Problemele comune includ depresia, anxietatea, stresul, PTSD, depresia postnatală, durerea și pierderea.
Terapia individuală
Este centrată pe o relație unu-la-unu între client și psihoterapeut. Este un mediu sigur, confidențial și îngrijitor în care clienții sunt capabili să exploreze și să-și provoace sentimentele, convingerile sau comportamentele.
Terapia de grup
Este locul în care tu și un grup mic de oameni vă întâlniți cu terapeuți specialiști pentru a discuta și explora o anumită problemă (de exemplu, depresia și anxietatea). Întregul grup va rezolva problemele legate de acel subiect împreună și te va ajuta să obții o perspectivă personală asupra problemei tale.
Mindfulness
Este un tip de meditație în care te concentrezi pe a fi intens conștient de ceea ce simți și simți în acest moment, fără interpretare sau judecată. Practicarea mindfulness implică metode de respirație, imagini ghidate și alte practici pentru a relaxa corpul și mintea și pentru a ajuta la reducerea stresului.
Consultanța în numerologie
Analizează cum și ce numere îți influenteaza viața într-un mod mai bun. Îți dezvăluie trăsăturile și te ajută să iei decizia corectă cu privire la relații, sănătate, educație, căsătorie, dragoste, finanțe etc. Numerologia este un limbaj universal. Știința numerelor influențează viețile noastre într-un mod extraordinar.
Oamenii de afaceri și corporațiile
Angajează oameni cu experiență în dezvoltare personală pentru a ajuta la inspirarea, motivarea și încurajarea angajaților. Sarcina lor poate fi să ajute echipele să-și modifice comportamentele, astfel încât să își poată stabili așteptări mari și să își atingă în continuare obiectivele. Oamenii cu experiență în dezvoltarea personală pot deveni, de asemenea, antrenori care îi instruiesc pe manageri în modul în care să-și conducă echipele și să gestioneze așteptările la locul de muncă.
Servicii terapeutice
Oferim o gamă largă de servicii terapeutice pentru persoanele de toate vârstele care doresc să facă schimbări în viața lor și să-și crească bunăstarea:
- Psihologie
- Psihosomatică
- Psihoterapie
- Psihoterapie emoțională
- Psihoterapie de grup
- Psihoterapie de cuplu și familie
- Terapie transgenerațională
- Bioterapie
- Parenting și psihologia copilului
- Psihologie sportivă
- Educație sexuală
- Educație financiară
- Consiliere pre și post maritală
- Consiliere îngrijitori persoane cu cancer
- Consiliere îngrijitori persoane cu Alzheimer sau tulburări mentale severe
- Terapii alternative
- Coaching
- Hobby și arte
- Numerologie
Dezvoltarea personală
Nu trebuie să ai abilități sau experiență specială pentru a începe să lucrezi la dezvoltarea personală. Indiferent de locul în care te afli în viața personală sau profesională, există beneficii în a învăța abilitățile care îți vor îmbunătăți dezvoltarea personală.
Dezvoltarea personală înseamnă să te uiți în interior și să te concentrezi pe modalități de a te îmbunătăți. Dezvoltarea personală îți crește conștiința de sine, stima de sine, îți crește abilitățile și îți împlinește aspirațiile.
Nu există o linie de sosire pentru dezvoltarea personală. Este un proces continuu care te poate duce pe multe drumuri diferite de-a lungul timpului. Una dintre cheile pentru a începe cu succes o călătorie de dezvoltare personală este să ai o minte și o inimă deschise.
Dezvoltarea personală este o parte vitală a creșterii și progresului unui individ.