„Separarea pe care o vedem între lumea interioară și lumea exterioară este doar o halucinație a conștiinței, nu e ceva real. Ce ți se întâmplă în interior, iese la suprafață.”
(A. Einstein)

Însă, cum nu putem vedea asta, deseori credem că nu există. Ne dăm seama de efect, dar nu ne vedem ca și cauză. Când începem să schimbăm cauza care suntem, apar și efectele diferite.

Pentru ca schimbarea să se producă la nivel subtil, este nevoie ca percepția asupra vieții să înceapă să dobândească sensuri profunde, să genereze o schimbare totală chiar. Atunci când vrem să ne vedem ca persoane capabile, ca persoane care au acest dar de a transforma lucrurile spre bine, e nevoie să începem să ne privim unii pe alții într-un mod diferit, înflorind, acumulând sănătate, tinerețe, descoperind în permanență resursele extraordinare din noi, din copiii noștri, oferindu-le șansa de a cunoaște lumea cu înțelepciune, înțelegere și creativitate.

Universul copilăriei este combustibilul care alimentează relațiile pe care le dezvoltăm și felul în care ne conturăm ulterior viața de adult.

Copilăria înseamnă în primul rând EMOȚIE. Copiii manifestă natural și deschis iubirea în activitățile lor, prin joc. Râd, își cultivă spontan curiozitatea, uimirea și bucuria față de tot ce-i înconjoară, de aceea tot ce cunosc cu ajutorul simțurilor native se raportează în special la Iubire, la iubirea plenară față de ceea ce formează mediul lor familial sau de creștere.

Așa cum se întâmplă adesea, în această lume a copilăriei suferința, experiențele dificile, unele dramatice chiar, sunt inevitabile sau greu de gestionat, atât de părinți, cât mai ales de copii.

Copiii se confruntă cu emoții puternice, neexplorate, cărora le fac față așa cum pot, potrivit dezvoltării lor psihoemoționale, manifestând uneori comportamente deosebite sau exprimând emoții al căror mesaj nu-l pot înțelege singuri și care-i duc pe un teren al nesiguranței, al lipsei de vitalitate, al fricilor și amenințării stării de sănătate, la toate nivelurile.

Creșterea unui copil sănătos și echilibrat emoțional constituie deseori și în special o călătorie de vindecare a adultului spre copilul său interior,  și ulterior, cu resursele descoperite, un proces de ghidare a copilului său spre înțelegerea propriilor emoții și spre eliberarea și manifestarea potențialului lui intern nelimitat. Este extraordinar cum, vindecându-ne pe noi înșine, putem oferi celor dragi un spațiu al iubirii și armoniei în care să-și poată începe această călătorie personală vindecătoare.

Posibil ca prima imagine a relației dintre părinți și copii să fie cea de ajutor, de sprijin. Părinții oferă și copiii primesc. Atunci când relația dintre părinți și copiii lor este susținută de iubire profundă, care cuprinde toate emoțiile din câmpul celei mai nobile trăiri, acest schimb dintre a da și a primi devine aproape fără limite.

Am putea afirma că emoțiile sunt parte integrantă a evoluție umane și prin urmare, o modalitate de a asigura continuitatea vieții, supraviețuirea. Să le cultivăm deci, cu prezență, sănătos și înțelegându-le importanța și necesitatea.

Unul din lucrurile cele mai frumoase pe care le putem face noi, oamenii, este să extindem potențialul vieții noastre și aceasta constituie parte foarte importantă din sprijinul acordat de părinți în creșterea și dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a copiilor.

În fiecare om, în fiecare copil există acea chemare spre măreție, măreția care este definită de însăși esența fiecărei ființe umane.

Chemarea spre măreție și spre conexiunea autentică cu sursa unui potențial nemăsurat.

Metoda Journey®  – Călătoria – concepută de Brandon Bays, autor și mentor holistic internațional, a dezvoltat o metodologie specială pentru copii, în cartea sa și ulterior în procesul Călătoria pentru copii.

Călătoria pentru copii este o carte inspirațională, care deschide în sufletele celor care o experimentează exaltare, eliberare și numeroase instrumente care servesc educației și vindecării emoționale.

Seminariile Călătoria pentru copii reprezintă o oportunitate extraordinară de conectare cu calitățile lor native, oferindu-le posibilitatea de a-și elibera într-un mod blând și rafinat, cu ajutorul poveștilor sau al creativității, diferite blocaje emoționale, recunoașterea unor emoții, descrierea, îmbrățișarea și regăsirea încrederii de sine, dar și experiența unică de a fi călăuziți de lumina lor interioară.

În situații precum:

Sau:

Călătoria pentru copii reprezintă o imersiune unică în straturi ale ființei noastre tasate de emoții neexprimate, neadresate, negestionate, care ne înfrânează potențialul nelimitat și care așteaptă momentul alegerii noastre conștiente de a le elibera, înțelege și vindeca.

Procesul este unul simplu, conceput astfel încât trecerea prin aceste straturi să fie însoțită de căldură, îngăduință, iubire și acceptare. Dincolo de emoția care ne blochează se află un ocean de daruri în care viața pulsează.

Copiii de asemenea acumulează emoții când trăiesc diferite situații în care se simt secați de resurse și încep „să înghită” stări emoționale pe care le experimentează cu aceste ocazii. Furia, bucuria sau tristețea se numără printre emoțiile resimțite de ei, la un moment dat în circumstanțe determinate.

Călătoria pentru copii ghidează spre observarea obiectivă a fiecărei emoții și scoaterea la lumină, într-un mod natural a ceea ce se ascunde dincolo de ea,  evitându-se căutarea unei cauze în exterior.

Călătoria pentru copii reprezintă un procedeu spiritual firesc și un instrument practic și facil de eliberare a blocajelor, comportamentelor nedorite sau convingerilor limitative, aducându-ne în prezența nucleului nostru, a profunzimii sufletelor noastre, a Sursei în care toate se dizolvă în iubire, acceptare și potențial infinit.

Începe-ți Călătoria Eroului interior cu primul pas! Pășește cu determinare, convingere și inima deschisă spre măreția ființei care ești!

Reține:

Curajul are putere și magie!

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Articol – Călătoria Copiilor  –

Redactor – Mihaela Cristea

Cu 1 Iunie în gând…

Copilăria este primul rai care ne însoțește toată viața. Uneori se întoarce ca să umple cu simțire viața noastră de adult. În noi, copilul și copilăria țin aprinsă flacăra magiei, a noului permanent și a metamorfozelor sufletești.

Într-un suflet de copil încap toate mirările lumii. În ochii lui se limpezesc cele mai învolburate ape și cele mai înalte ceruri. Mâinile sale cunosc simplitatea și atingerea unei mângâieri de-a pururi așternută-n simțuri. Vocea unui copil este exprimarea fericirii, a bucuriei și miracolului numit viață.

Copilul este un dar cu daruri unice, pe care toată viața va căuta să le manifeste liber și autentic. Cunoașterea de sine reprezintă redobândirea potențialului acestor resurse.

Universul unui copil gravitează în jurul iubirii, manifestând în mod natural atât abundența acestui sentiment, cât și lipsa lui.

Jucați-vă!

Copilul nu cunoaște decât un timp: prezentul, momentul ACUM, pe care-l trăiește la intensitate maximă și pe care-l stochează în suflet pentru a-i servi drept reper mai târziu în viață. Faceți prezentul un moment bun, de interacțiune, de bucurie și zâmbete!

Explorați!

Copilul caută să descopere, să cunoască, să dobândească noi abilități, vrea să cerceteze, să testeze limite și să își formeze treptat încrederea de sine din reușite mai mici sau mai mari. Fiți alături de ei în aventuri în natură, povestiți despre lucrurile pe care le vedeți și despre cele pe care vi le imaginați. Creați-vă propriile povești nemuritoare!

Conectați-vă cu copiii voștri!

Copilul are nevoie de apropiere, de atenție permanentă, de relaționare sănătoasă, copilul are nevoie să știe că îl urmați în prezent, cu totul. Spuneți-i întotdeauna că-i sunteți alături, că îl înțelegeți și că sunteți fericiți să petreceți timp împreună. Construiți din acest timp un far în suflet și în afară.

Lumea aceasta ne conține pe toți, ne aduce împreună și ne pune față în față cu lecția vieții. Eu sunt maestrul tău și tu ești al meu, iar copiii sunt cei mai buni. Pentru adulți, copiii sunt oglindirea calităților pe care nu le-au sondat suficient și a suferințelor pe care nu le-au vindecat în ei, astfel încât să se poată bucura pe deplin de viață. Mulțumesc pentru că îmi arăți unde doare! Te rog să mă ierți, este o situație provocatoare și pentru mine! Te iubesc în orice situație, exact așa cum ești!

Cum ar fi să ne permitem o călătorie dus-întors în lumea posibilităților infinite, în care noi, copii, deschidem cutia cu măreție și miracole a Universului?

Hai să ne-ntâlnim, și mici și mari, la intersecția dintre copilărie și maturitate și de acolo-n orizonturi largi, să răspândim povești cu tâlc sau chiar povestea vieții.

Și-am aflat că:

„Vreau să sar în bălți, să mă învârt într-o rochie super colorată și nouă, cu tălpile goale pe iarbă, fără să mă uit în stânga și în dreapta cu gândul că se uită oamenii mari ciudat la mine. Să mănânc o gogoașă cu pudră și să mă bucur că e cel mai bun desert din lume, bucuria autentică: “ce noroc pe mine că a facut mama gogoși!” Îmi doresc să iau micul dejun și să ies la joacă, să întind 4 paturi pe iarbă și să fac tumbe și „roata țiganului’’ și pe margine să fie toți copiii care mă susțin și îmi dau nota 10 (ca Nadiei Comăneci). Cel mai frumos cadou: o înghețată cu alb și mov din Simeria din gară sau bâlci… dacă închid ochii îmi amintesc exact cum arăta și ce gust avea. Este foarte interesantă această incursiune în trecut și prezent. Este un exercițiu minunat prin care ne putem da seama câte lucruri minunate avem acum și le doream cu ardoare și bucurie când eram mici.’’
(Mihaela Firan – Facilitator ThetaHealing®)

„Când ne conectăm la copilul interior, accesăm BUCURIA. Bucuria din lucrurile simple pe care le descoperim fie într-o înghețată aromată, în mângâierea sau îmbrățișarea mamei, în privirea galeșă, iubitoare a cățelușului sau a pisicii familiei, în voiciunea jocului….Un copil este pașnic, iertător, un copil privește și primește viața fără opreliști, un copil curge cu viața și nu rămâne blocat în locuri lipsite de bucuria pe care o caută în tot și toate, pentru simplul motiv că asta-i starea naturală a vieții. Copilul este cu atât mai fericit cu cât armonia și pacea din jurul său se întrepătrund în permanență când este înțeles, când se exprimă liber, când i se permite să uite de timp și face lucrurile în timpul lui, bucurându-se îndelung de fiecare reușită, atingere, joc, râs… Bucuria are darul de a trezi în fiecare om mare, ochii larg deschiși ai unui copil cu entuziasm nelimitat în fața miracolelor”
(Gabi Bădăluță – Psiholog și Psihoterapeut)

„Primul Gând la copilărie mă poartă în grădinile și printre copacii de la țară, unde mergeam adesea și îmi petreceam vacanțele. Mă puteai vedea cocoțată prin copaci, într-o lume numai a mea. Puțini știau cum să mă găsească. Era ca un cod secret care mă dădea în vileag. O întrebare pusă cu voce tare prin gradină, la care cu greu mă abțineam să răspund: “Cum face ciocănitoarea Woody?” Și mă auzeai din te miri ce copac, ascunsă bine, scoțând sunetul ciocănitorii din desenele animate. Mă revăd un copil viu, făcând tot timpul ceva. Jucam elasticul, uneori chiar singură și îl prindeam între picioarele a două scaune. Lipeam pe pereți poze decupate din revistele aduse de tata din delegațiile lui. Si mă uitam la ele începând să visez la cum ar fi să fiu acolo…. Îmi doream ochii mamei mele. Albaștri. Și nu scăpam nicio ocazie să mă lipesc de ea, ochi în ochi, clipind des, doar-doar culoarea ochilor ei trece la ai mei. Prăjiturile mamei, cele mai bune: Arlechin, chou-uri cu cremă de vanilie. Mmmm, delicioase. Și acum as mânca o tavă întreagă, pe nerăsuflate.(…) Mă face să zâmbesc când îmi aduc aminte. Ce frumos a fost, ce tumultos era totul….și le mulțumesc părinților mei că mi-au creat condițiile să pot avea astfel de amintiri.’’
(Mihaela Mîndreci – Terapeut și Profesor de Mindfulness)

Gândindu-mă la mine copil, mi-ar plăcea: „să mă joc cu copiii în fața blocului, să umblu prin natură. Să mă joc, să fiu curioasă și entuziasmată, să descopăr lucruri noi, să mă bucur din suflet de lucruri mărunte, să îmi fie frică de tunete și fulgere, să cred cu tărie în lucruri, în oameni, să cred că pot orice, să fiu încrezătoare, să visez la lucruri mărețe, să mă supăr pe lucruri fără importanță și să redevin fericită la fel de repede.
(Ioana Oneț – Psiholog și Psihoteraeut)

Hai să ne amintim:

Ce dorințe îndeplinești azi copilului din tine?

La mulți ani, copile! Oglindește-ți lumina și bucură-te!

Popas în casa copilăriei

Redactor Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie

Educația înseamnă cunoaștere și recunoaștere în egală măsură.

Cunoașterea se deschide accesului la informație și la implementarea unor principii sănătoase de experimentare a vieții, iar recunoașterea derivă din integrarea și manifestarea permanentă a unor valori dezvoltate de fiecare dintre noi, zi de zi.

Despre valori, educație și puțină psihanaliză, pentru voi, în rândurile următoare:

Doza de psihocultură universală

În data de 6 mai 1856, în Freiberg, Imperiul Austriac, în prezent Příbor/Republica Cehă se năștea cel care avea să devină medicul neuropsihiatru cel mai celebru al secolului XX și fondatorul psihanalizei, Sigmund Schlomo Freud, cunoscut lumii ca Sigmund Freud.

Cu o generoasă zestre intelectuală, încă din copilărie a manifestat un interes vădit pentru studiu, adăugând cunoștințelor dobândite în școală, pe cele de limbă latină, greacă, ebraică, franceză sau engleză. A studiat Medicina la Universitatea din Viena, fiind absorbit de tot ce însemna funcționalitatea Sistemului Nervos Central. Începuturile sale ca medic fac trimitere la perioade de activitate în spitale de psihiatrie și dermatologie, după care, obținând calitatea de doctor docent în neuropatologie, își folosește bursa oferită de statul austriac pentru a petrece aproape cinci luni în clinica specializată pe afecțiuni ale sistemului nervos, a renumitului profesor de neurologie, medicul francez Jean Martin Charcot. La un an după practica efectuată la clinica din Paris, Freud reușește să își deschidă propriul cabinet privat de psihiatrie, în care, aplicând metodele lui Charcot – considerate neortodoxe de către colegii de breaslă – va genera, odată cu această abordare, reticența față de teoriile sale asupra nevrozei.

O moștenire controversată

Numele său și Psihanaliza sunt într-o relație inseparabilă, cuprinzându-și întreaga muncă în această direcție pe care a dezvoltat-o și ale cărei teorii reprezintă bază de studiu pentru mulți psihoterapeuți în activitatea lor profesională, în timp ce alții le resping sau le percep ca temei de critică și discuții.

Școala psihanalitică înființată de Freud a fost îndelung contestată de specialiștii în științe care i-au refuzat statutul de curent științific.

 „Paralizia cerebrală infantilă” reprezintă momentul determinant în cercetarea tulburărilor psihice, din rațiuni psihologice, în urma căruia a elaborat conceptul de psihanaliză – concept inovator care atestă importanța proceselor psihice inconștiente –teorie generală a inconștientului. 

Principiile Psihanalizei

Analiza proceselor psihice inconștiente, cărora nu li se aplică niște norme de logică l-a determinat pe Freud să interpreteze visele ca pe niște mecanisme de protecție împotriva unor dorințe cu tendință de exteriorizare și care sunt în relație strânsă cu amintiri refulate din copilărie. Descifrarea acestor mecanisme inconștiente face posibilă identificarea semnificației traumei care le stă la bază.

În tehnicile de interpretare a viselor, Freud pornește de la ideea că „visul nu este un fenomen somatic, ci un fenomen psihic. ˝

Sigmund Freud afirmă că teoria visului „ocupă un loc special în istoria psihanalizei și că odată cu ea, s-a marcat momentul trecerii de la „procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor.˝ – „Vis și interpretare ˝ – ed. Cartex, 2017. Cu ajutorul analizei viselor cu  sistem psihanalitic, Freud deschide calea spre inconștient, prin decodificarea afecțiunilor nevrotice, în special a isteriei.

Freud a conceput cinci faze ale dezvoltării impulsului sexual în copilăria timpurie. Dintre acestea, semnificativă este așa-numita fază oedipală – termenul de complex Oedip este folosit în opera sa pentru prima oară în lucrarea „Psihologia vieții sexuale˝și descrielegătura erotică inconștientă cu părintele de sex opus și rivalitatea față de părintele de același sex, dezvoltată încă din copilărie, consecințele sale fiind sentimentul de culpabilitate și teamă, în cadrul unei stări nevrotice. Complexul Oedip, așa cum apare în lucrările sale, a fost de asemenea criticat de istoricii contemporani, care nu-i recunosc autenticitatea, ci îl consideră mai degrabă o argumentare a tendinței de implementare a etiologiei sexuale a nevrozelor.

Expuse pentru prima oară în lucrarea „Eul și Sinele˝, aceste noțiuni au conținut conștient sau inconștient. Sinele este întotdeauna inconștient.

Freud va utiliza pentru inconștient termenul Se („Es ˝ -pronume impersonal în limba germană) – mai potrivit „să exprime caracterul principal al acestei provincii a sufletului. ˝

(Sigmund Freud – Introducere în Psihanaliză, Vol. 1) În momentul în care solicitările Supra-Eului nu sunt realizate, omul poate dezvolta diferite sentimente de vinovăție sau rușine.

Direcția eforturilor terapeutice ale psihanalizei lui Freud a fost aceea de a consolida Eul, de a-i lărgi orizontul percepțiilor, făcându-l independent de Supraeu, astfel încât să poată asimila părți noi ale Se-ului.

În intervenția referitoare la angoasă, Freud identifică elemente diferite care, „deși nu se contrazic reciproc, nu se potrivesc. ˝

S-au făcut deosebiri între angoasa de pericol și angoasa nevrotică, prima – reacție firească, de înțeles față de pericol, cealaltă – complet enigmatică.

Cu toate acestea, cercetările au câștigat importante lămuriri. Datorită experienței clinice, s-au făcut corelări constante între angoasă și elementul libido în viața sexuală, cea mai comună cauză a nevrozei de angoasă indicând spre excitația frustrantă, care impiedică, în acest caz, libidoul să își exercite funcția, utilitatea, făcând posibilă apariția anxietății.

Te pune Freud pe gânduri?

„Din slăbiciunile tale se va naște puterea.”

„Emoțiile reprimate nu mor niciodată. Ele sunt doar îngropate și ies la suprafață sub o formă mult mai urâtă.”

„Misterul sufletului uman se regăsește în dramele psihice ale copilăriei. Caută în adâncul acestor drame și vindecarea va veni. ”

„Sinceritatea absolută față de tine însuți este un exercițiu excelent.”

„Oamenii consideră că realitatea este nesatisfăcătoare, de aceea trăiesc într-o lume a fanteziilor, imaginându-și implinirea tuturor visurilor. O personalitate puternică pune în practică aceste visuri, în timp ce una slabă continuă să trăiască în lumea sa, fanteziile ei manifestându-se ca simptome a diferite boli.

„Într-o zi, privind în urmă, anii în care te-ai zbătut cel mai mult, ți se vor părea cei mai frumoși ani.”

„Niciodata nu suntem atât de vulnerabili în fața suferinței decât atunci când iubim.”

Selecție a Operelor lui Sigmund Freud în domeniul psihanalizei, traduse în limba română:

Opere Vol I – Totem și tabu– conține unele dintre cele mai incitante eseuri realizate de Freeud despre tabuul incestului, ambivalența sentimentelor, magie sau animism.

Celebritatea lui Freud a stat sub semnul a numeroase controverse în lumea medicală și științifică a vremii, moștenirea pe care a lăsat-o generațiilor care au urmat, situându-se în permanență sub auspiciul schimbării, al evoluției, mai exact.

Influențele teoriilor părintelui psihanalizei s-au extins la nives global, fiind în permanență supuse criticilor, atât din punct de vedere al evoluției istoriografiei cât și a neuroștiințelor, însă ceea ce rămâne înscris în domeniul literelor, al științelor umane, este patrimoniul intelectual al lui Freud – un punct de plecare controversat, dar autentic într-o direcție de studiu permenent al psihicului uman.

Găsești mai multe materiale de psihologie în Platforma de Cursuri Marfil:

Descoperă Platforma Marfil

Succintă incursiune în Psihanaliză  – Sigmund Freud

Redactor – Mihaela Cristea

Clinica Marfil – Cursuri și Terapie